James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Ithaca se află lucrarea unui istoric englez despre războiul de la 1877. (în cartea sa de eseuri Odiseu în Atlantic, Andrei Brezianu a dat cîteva interesante şi utile observaţii cu privire la detaliul respectiv.)

51 Una din ocupaţiile, mai mult sau mai puţin onorabile, aîe bătrînului Tweedy era, se pare, specula cu timbrele rare.

52 Cartonaşul este de fapt o carte de vizită cu numele Henry Flower, sub care Bloom deţine o căsuţă poştală la un oficiu post restant, şi prin care întreţine o corespondenţă senti­mentală cu o tînără iniţial răspunzîndu-i la un anunţ soli citind „colaborarea la o operă literară". Această relaţie, deocamdată pur platonică, constituie una din încercările lui Bloom de a echilibra infidelităţile propriei sale soţii.

53 Cartoful este un talisman, deosebit de important în Ir­landa, căci aminteşte de catastrofala foamete de la mijlocul seco­lului trecut urmînd distrugerii recoltei de cartofi, şi care a deci­mat literalmente populaţia satelor irlandeze. Talismanul de aici i-a fost dăruit lui Bloom de mama sa şi personajul nu se des­parte de acest obiect niciodată.

54 Una din cărţile care se află în biblioteca lui Blooai este numită Pe urmele soarelui de Frederick Diodati Thompson, apă­rută la Londra în 1893, şi descriind o călătorie în Orient de felul celei descrise îh Ocolul pămîntului în 80 de zile, insistînd mai ales asupra pitorescului peisajelor orientale de felul celei care au generat fantezia de adineaori — şi multe altele de acelaşi fel mai tîrziu — ale lui Bloom.

55 Ziarul Freeman's Journal and National Press purta în­tr-adevăr pe frontispiciu un desen reprezentînd soarele răsărind deasupra localului Băncii Irlandei, imobilul unde se adăpostise pe vremuri parlamentul „independent" al Irlandei.

56 Războiul ruso-japonez din 1904 preocupă pe multe din personajele romanului interesate de actualitatea politică (ac­ţiunea cărţii se petrece după cum se ştie în ziua de 16 iunie 1904).

57 In cursul dimineţii Bloom va participa la înmormîntarea lui Patriok Dignam (care va fi descrisă în episodul Hades) ceea

434

ce şi explică de ce şi-a schimbat hainele şi — lucru care se va mai discuta — şi-a uitat cheia de la uşă.

58 „Insula vacii albe", „insula bourului" şi „insula boului" sînt trei mici insule în Atlantic la vest de regiunea centrală a Irlandei.

59 In Biblie (Iosua, 19, 35) este citat Chineretul pe malul lacului Tiberiadei.

60 Sir Moses Montefiore a fost un filantrop englez care a militat pentru cauza sionistă.

61 Bloom recunoaşte scrisul de pe plicul adresat soţiei saîe ca aparţinîndu-i Iui Boylan, un admirator şi iubit al doamnei Marion (Molly) Bloom cu care are o relaţie adulterină şi care dealtfel o va şi vizita în cursul după-amiezii. (De fapt, în uzan­ţele convenţionale engleze, forma corectă de a adresa scrisori unei femei măritate ar fi în cazul de faţă „doamnei Leopold Bloom"). —-•.:;

62 Lâ ci darem (la mano) este o arie celebră din Don Gio-vanni de Mozart, în care se arată cum seducătorul o cucereşte pe o naivă copilă prea puţin dispusă în fond să i "se împotrivească. Aria va mai fi deseori invocată în cursul romanului şi întotdea­una trezind în mintea lui Bloom (şi dealtfel şi a altor personaje la curent cu viaţa conjugală a acestuia) asociaţii neplăcute cu relaţiile dintre Molly Bloom şi Boylan.

63 Voglio e non vorrei — Vreau şi n-aş vrea. Este una din replicile Zerlinei, tînăra parteneră a lui Don Juan din aria sus­menţionată (şi care pînă la urmă chiar „vrea"). De fapt, Bloom, eare va mai reveni în dezbaterile sale lăuntrice la această re­plică, o citează greşit, întrebuinţînd indicativul prezent, acolo unde personajul foloseşte un condiţional. S-a făcut risipă de subtilitate subliniindu-se că „este atît de puţin cazul să se folo­sească un condiţional în apropiata infidelitate a lui Molly, încît Bloom poate foarte bine, printr-un lapsus, să folosească indica­tivul prezent" (Zack Bowen).

64 Molly Bloom, care este complet lipsită de cultură şi ale cărei preocupări sînt mai degrabă frivole (probă şi lecturile ei

435

predilecte), este dispusă să vadă subînţelesuri wiai mult sau mai puţin „decoitate" în cuvintele sau noţiunile pe care nu le înţe­lege. Intr-un capitol ulterior (cel denumit Ithaca) se şi spune dealtfel textual despre ea : „Cuvintele polisilabice neobişnuite, de origine străină, le interpreta fonetic sau prin falsă analogie, sau prin ambele procedee" (şi se dă chiar exemplul citat aici).

65 Bloom parodiază aici, încercînd să acopere nudul din poza din carte, un imn de felul celor cîntate de Armata Salvării — „Cu blîndeţe condu-ne spre lumină".

C6 Milly. fiica soţilor Bloom, lucrează în alt oraş, Mullin-gar, la un fotograf, numit Coghlan. Cunoştiinţa sa cu „studentul tînăr" stîrneşte, cum se va vedea, îngrijorări părintelui său, care ştie mai multe despre vulnerabilitatea sexului slab în faţa avan­surilor admiratorilor.

67 Fetele de pe plajă (din care se vor cita mai jos două distihuri şi de care va mai fi vorba abundent în roman) este de asemenea un cîntec despre frivolitatea şi accesibilitatea fe­meilor uşoare şi care, invariabil, îl face pe Bloom să se gîndească la raporturile soţiei sale cu Boylan. Acesta din urmă este de alt­minteri un cîntăreţ şi un impresar care-i asigură lui Molly Bloom concerte şi turneuri de concerte prin provincie — unde o şi însoţeşte.

68 Episodul care urmează a prilejuit încă de la apariţia cărţii, atacuri împotriva romanului şi autorului (şi a şi constituit unul din motivele care a împiedicat, zeci de ani, tipărirea lui UHse în Anglia, interzicînd chiar importarea lui în această ţară). In realitate Joyce a arătat că a vrut să prezinte cu onestitate intransigentă tot ceea ce gîndeşte, face şi simte un om obişnuit într-o zi obişnuită.

69 Regele eta în cămară... ; ca şi, mai înainte, Fata era in grădină sînt versuri dintr-un cîntecel pentru copii care ilustrează buna dispoziţie a lui Bloom în momentul respectiv : „Regele era-n cămara visteriei / Numărîndu-şi galbenii cu mare plăcere. / Regina era în iatac / Mîncînd pîine cu miere. / Fata era în gră­dină / întinzînd rufele la uscat, / Şi a venit o pasăre neagră / şi nasul i l-a mîncat".

436