James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(Noi rîsete. Mormăie incoerent mai departe. Ziariştii se plîng că nu aud nimic.)

CALIGRAFI ŞI STENOGRAFI (Fără să-şi ridice ochii de pe carnetele lor) : Desfăceţi-i ghetele.

PROFESORUL MACHUGH (De la masa presei, tuşeşte, şi strigă) : Dă-o afară din'mneata, omule. Tuşeşte o dată bine şi scuip-o p-ormă-n bucăţele.

(Contrainterogatoriul continuă în problema Bloom şi găleata. O găleată mare. Bloom însuşi. Tulburări stoma­cale. Pe strada Castorului. Caz grav. Găleata unor tencui-tori. Mergea cu picioarele-nţepenite. Suferea ca un cîine. Pe la ora prînzului. Dragostea sau vinul de Burgundia. Da, şi ceva spanac. Momentul culminant. Nu s-a mai uitat în găleată. Nimeni. Ce mizerie. Nu chiar complet. Vn exem­plar vechi din TITBITS.

(Rumoare şi strigăte. Bloom, într-un frac rupt pătat cu var, joben uzat pe o ureche, cu plasture pe nas, vorbeşte mai departe, inaudibil.)

J. J. O'MOLLOY (Perucă încărunţită şi robă de avocat, vorbind cu o voce încărcată de simţăminte de protest du­reros) : Nu e aici locul pentru frivolităţi indecente pe seama unui muritor căzut în braţele greşelii şi alcoolului. Nu sîntem nici la urs şi nici ia vreo destrăbălare studen­ţească şi nici nu avem de a face cu o parodie a justiţiei. Clientul meu este un copil, un sărman emigrant străin care a pornit-o de jos greu handicapat şi care acum se strădu­ieşte din greu să agonisească un ban muncit cinstit. De­lictul acesta atît de zgomotos trîmbiţat se datorează unei aberaţii ereditare temporare, stîrnită de halucinaţii, aseme­nea familiarităţi cum ar fi pretinsa împrejurare vinovată fiind cu totul permise în locurile natale ale clientului meu, Ţara Faraonilor. Prima fade, vă atrag atenţia că nu s-a produs nici o încercare de cunoaştere trupească. N-au sur-

129

9 - Ulise, voi. II

venit intimităţi şi delictul de care se plînge Driscoll, cum că virtutea sa i-ar fi fost solicitată, nu s-a repetat. Am să mă refer în special la atavism. Au fost înregistrate ca­zuri de naufragiu şi somnambulism în familia clientului meu. Dacă acuzatul ar putea vorbi ar putea depăna acum o poveste, una din cele mai stranii povestite vreodată între coperţile unei cărţi. El însuşi, înălţimea Voastră, este o ruină din punct de vedere fizic suferind ca un ciubotar de slăbiciune de piept. Scuza sa e că se trage dintr-o familie de mongoloizi şi că nu e responsabil de acţiunile sale. N-are ⁺ot ce-i trebuie la cutie, astea sînt faptele. BLOOM (Desculţ, cu guşa umflată ca un porumbel, în veston şi pantaloni de gunoier, cu degetele de la picioare întoarse în sus cu umilinţă, deschide nişte ochi de cîrtiţă si priveşte năuc în jur trecîndu-şi încet mîna pe frunte. Pe urmă îşi saltă cu amîndouă mîinile cureaua, ca un ma­rinar, şi ridicînd din umeri într-o plecăciune orientală salută curtea arătînd cu degetul gros spre cer) : Cela de sus face o nopticică aşa de frumuşică. (începe să lălăie prosteşte.)

Un copilaş—dăgă—laş Suge piciolu de pol dăguţ Dădeţi-i şi lui un bănuţ...

(E redus la tăcere prin huiduieli.)

J. J. O'MOLLOY (Adresîndu-se cu multă căldură vulgu­lui) : E o luptă cu totul inegală. Pe Hades, n-am să tole­rez ca unui client al meu să i se pună pumnul în gură astfel, să fie intimidat în felul acesta de o haită de cîini şi hiene rînjitoare. Legea mozaică înlocuieşte acum legea junglei. O spun acum, şi o spun cu emfază fără să vreau nici o clipă să pun piedică în calea ţelurilor justiţiei, că acuzatul nu s-a constituit în complice înaintea actului şi că reclamanta nu a fost în nici un fel molestată. Această tînără persoană a fost tratată de pîrît întocmai ca şi cum ar fi fost vorba de fiica lui. (Bloom apucă mîna lui J. J. O'Molloy şi o duce la buze). Am să cer un martor în contradictoriu pentru a dovedi dincolo de orice îndoială că mîna tainică îşi face din nou jocul. Cînd sînteţi la îndoială acuzaţi-l pe

130

Bloom. Clientul meu, un om timid şi sfielnic din naştere, ar fi ultimul om de pe lume care să săvîrşească vreo faptă nedemnă de un gentleman la care ar putea ridica obiecţii modestia ultragiată sau să arunce cu piatra într-o fată care a pornit-o pe o cale greşită cînd vreun nemernic, adevăra­tul răspunzător de starea ei actuală, şi-a făcut mendrele cu ea. El doreşte să ducă o viaţă exemplară. Eu îl consider omul cel mai prob pe eare-l cunosc. în prezent este cam strîmtorat datorită faptului că i s-au ipotecat proprietăţile însemnate pe care le deţine la Agendath Netaim în înde­părtata Asie Mică, din care vom prezenta acum cîteva dia­pozitive. (Către Bloom.) îţi propun să faci cele cuvenite. BLOOM : Cîte-un penny pentru fiecare liră datorată.

(Se proiectează pe perete mirajul lacului Kinnereth cu turme indisticte păscînd într-o ceaţă argintie. Moses Dlu-gacz, un albinos cu ochi de viezure, în pantaloni de doc albaştri, se ridică în picioare la galerie, ţinînd într-o mîna o lămîie portocalie şi în cealaltă un rinichi de porc.) DLUGACZ (Răguşit) : Bleibtreustrasse, Berlin, W. 13.

(J. J. O'Molloy urcă pe o estradă ţinîndu-se cu gest so­lemn de reverul hainei. Faţa i s-a făcut acum prelungă, palidă şi bărboasă, are ochii adînciţi în orbite, pe umerii obrajilor mult ieşiţi în afară are pete rorii de ftizie, leit masca lui John F. Taylor. Îşi duce batista la buze scrutînd revărsarea grăbită a sîngelui trandafiriu.) J. J. O'MOLLOY (Aproape fără voce) : Iertaţi-mă, sufăr de o răceală rebelă, m-am ridicat doar de curînd de pe pa­tul de suferinţă. Cîteva cuvinte bine alese. (îşi asumă capul păsăresc, mustaţa de vulpe şi elocvenţa proboscidală a lui Seymour Bushe.) Cînd se va ajunge să se deschidă cartea îngerului, dacă ceva din ceea ce pieptul gînditor al omului a întemeiat întru transfigurarea şi puterea de a transfigura sufletul merită să trăiască vă spun acordaţi-i prizonieru­lui de aici din boxă beneficiul sacru al îndoielii. (O hîrtie pe care e scris ceva e trecută din mînă în mină printre membrii juriului.)

BLOOM (In costum de gală) : Pot prezenta cele mai bune referinţe. Domnii Callan, Coleman, domnul Wisdom Hely, judecător de pace. Fostul meu şef, Joe Cuff, domnul V. B. Dillon, fost lord primar al Dublinului. Am frecventat cercurile fermecătoare ale celor mai de seamă regine ale

131

societăţii dublineze. (Neglijent.) Tocmai stăteam la o pa­rolă în trecere astăzi după-amiază la loja viceregală cu vechii mei colegi Sir Robert şi Lady Ball, astronomul curţii regale, la recepţie. Sir Bob, ziceam...

D-NA YELVERTON BARRY (în rochie de bal de culoarea opalului, mult decoltată şi eu mănuşi ivorii lungi pînă la coate, capă de blană de zibelină cărămizie, căptuşită, pieptene de diamante şi un penaj de egretă în păr): Ares-tează-l, sergent. Mi-a scris o scrisoare anonimă, prefăcîn-du-şi fără să reuşească dealtfel scrisul la timpul cînd soţul meu era în circumscripţia nordică Tipperary în turul Munsterului, şi a semnat-o James Lovebireh. Spunea că a văzut de la înălţimea zeilor de la galerie globurile mele fără pereche pe cînd eu eram într-o lojă la Teatrul.Regal la un spectacol de binefacere cu La Cigale. L-am pus pe jeratic, zicea. Mi-a făcut avansuri necuvenite, cerîndu-mi să mă port vinovat la orele patru şi jumătate post meri­dian în joia următoare, ora Dirasink. S-a oferit să-mi tri­mită prin poştă o operă a domnului Paul de Kock intitu­lată Fata cu trei perechi de corsete.

D-NA BELLINGHAM (Tocă şi mantilă de blană de iepure, înfofolită pînă la nas, coboară din trăsură privind scrută­toare prin lornieta cu ramă de baga pe care o scoate din enormul ei manşon de oposuvi) : Şi mie. Da, cred că e aceeaşi persoană suspectă. Pentru că a închis portiera tră­surii mele în faţa casei lui sir Tfaomley Steker într-o zi cu lapoviţă pe vremea gerului acela din februarie nouăzeci şi trei cînd chiar grila şi grătarul de scurgere de la cada mea de baie au îngheţat. După aceea a anexat şi un buche­ţel de edelweiss cules de pe înălţimi, spunea el, în onoarea mea. L-am trimis la expertiză la un botanist şi am obţinut informaţia că era floare de cartof de casă furată de la sera cea mică a fermei model. D-NA YELVERTON BARRY : Ruşine să-i fie !