Jean Delumeau civilizaţia renaşterii

365

1420-1520, Geneva, 1969, si La Crise de la Renaissance, Geneva, 1968.

Italia.

Deţine evident întîietatea în producţia artistică a Renaşterii. Principala lucrare relativ la arta italiană este cea a lui A. Ven-turi, Storia dell'arte italiana, 23 voi., Milano, 1901-1941. La fel de important: M. DVORAK, Ceschichte des italienischen Kun.it im Zeitalter der Renaissance, I: XIV-XV; II: XVI, Miinchen, 1927-1929. Multe lucrări de înaltă clasă în fran­ceză, mai cu seamă cele ale lui J. ALAZARD, L'An italien au XVe siede, Paris, 1951, L'Art italien au XVIe siede, Paris,

1955, şi cele ale lui A. CHASTEL L'Art italien, 2 voi., Paris

1956, Leş Arts du l'ltalie, 2 voi., Paris, 1963. Acest autor şi-a consacrat tezele de doctorat studierii raporturilor dintre artă şi umanismul platonician. Este vorba de Marsile Fidn et ian, Paris, 1954, şi Art et humanisme a Florence au temps de Lau-rent le Magnifique, Paris, 1971. Din 1945, A. Chastel oferă în mod regulat revistei Bibliotheque d'humanisme et Renais­sance referate şi cronici cu privire la arta italiană a secolelor al XV-lea şi al XVI-lea.

Pentru arhitectura italiană, alături de vechea lucrare, dar me­reu utilă a lui M. REYMOND, Bramante et l'Architecture italienne au XVIe siede, Paris, 1913, trei lucrări mai recente: G. GIOVANNONI, Saggi sull'archittetura del Rinascimento, Milano, 1931; R. WITTKOWER, Architectural principles in the ase ofhumanism, a 2-a ed., Londra, 1952; G. CHIERICI, // Palazzo italiano del secolo XI al secolo XIX, 3 voi., Milano, 1952, şi urmat.

Asupra picturii, cartea fundamentală rămîne aceea a lui B. BERENSON, Italian painters of the Renaissance, 4 voi., Lon-di'a-New-York, 1894-1907, trad. franc. 1935. Studii recente au reînnoit cunoaşterea şi interpretarea picturii italiene: L. VENTURI şi R. SKIRA VENTURI, La Peinture italienne: Ies createur.t de la Renaissance, Geneva, 1950 şi La Peinture italienne: la Renaissance, Geneva, 1951; G. FRANCASTEL, Du byiantin a la Renaissance, Paris, 1955, Le Style de Flo­rence, Paris, 1958, L'Art de Venise, Paris, 1963; A. CHAS­TEL, Le grand atelier d'Italie, 1460-1500, Paris, 1965, şi La Renaissance meridionale, 1460-1500, Paris, 1965. Istoriografia contemporană acordă un loc din ce în ce mai consistent manierismului care va fi studiat mai cu seamă prin G. BR1GANTI, // manierism» italiano, Dresda, 1931, trad. franc. 1962; W. FR1EDLANDER, Mannerism and antiman-nerism in Italian painting, two essays, New York, 1957; şi

366

mai ales J. BOUSQUET, La Peinture manieriste, Neuchâtel, 1962, deja citată.

Sculptura italiană ar putea fi abordată pornind de la M. REY-MOND, La Sculpture florentine, 4 voi., Florenţa, 1897-1900, dacă în discuţie se află arta toscană, t'ie pornită de la studiul mai general si mai recent al lui J. POPE HENNESSY, An in-troduction io Italian sculpture, 3 voi., Londra, 1955-1963. Bune monografii există si despre principalii artişti italieni, lată cîteva: H. W. JANSON, Donatello, Princeton, 1952;

E. TIETZE CONRAT, Mantegna, Londra, 1955; H. HORNE, Sandro Botiicelli, Londra, 1908, si R. SCHNEIDER, Botti-celli, Paris, 1911; O. SIREN, Leonardo da Vinci, Stockholm, 1911, trad. franc. 1928; L. GOLDSCHEIDER, Leonard de Vinci, Paris, 1948 (cu privire la Leonardo ar fi bine să se con­sulte Biblioteque d'humanisme et Renaissance, în special articolele lui A. CHASTEL, XVI, 1954, si XXII, 1960); H. FOCILLON, Raphuel, Paris, 1926; C- GAMBA, Raphuel, Paris, 1933, C. DE TOLNAY, Michelangelo, 5 voi., Prince­ton, 1953 si urm., L. HOURTICQ, La Jeunes.se du Titien, Paris, 1919, W. SUIDA, Titien, trad. franc., Paris, 1935; P. FRANCASTEL, „De Giorgione ă Titien, l'artiste, le public et la commercialisation de Poeuvre d'art", în Annales, F. S. C., 1960 si urm.; C. YR1ARTE, Paul Veronese, Paris, 1888; A. BELL, Paolo Veronese, Londra, 1905; F. FOSCA, Le Tin-toret, Paris, 1929; R. PANE, Andrea Palladio, Torino, 1961. Franţa.

Cea mai bună carte generală despre producţia artistică fran­ceză din epoca Renaşterii este neîndoielnic cea a lui A. BLUNT, Art and architecture in France, 1500-1700, a 2-a ed., Hammondsworth (Middlesex), 1957. Tradiţiile gotice s-au prelungit de-a lungul întregului secol al XVI-lea, de unde si interesul pentru cartea lui E. MALE, L'Art religieuse de la fin du Moyen Age en France, a 4-a ed., Paris, 1931. - Să se adauge pentru arhitectură: F. GEBELIN, Leş Châ-teaux de la Loire, Paris, 1927, si Leş Châteaux de la Renais-sance, Paris, 1927; P. LAVEDAN, L'Architecture f'rancaise, Paris, 1944; L. HAUTECCEURE, L'Histoire de i architecture classique. I: La Formation de l'ideal classique, 1: La Pre­miere Renaissance, 1495-1540, ed. noua, Paris, 1963; 2: La Renaissance. Henri IV et Louis XIII, 2 voi., 1943; A. BLUNT, Philibert de l'Orme, trad. franc., Paris, 1963. Cartea lui

F. HERBERT, Fontainehleau, Paris, 1937, este excelentă. Lucarea lui J. A. DU CERCEAU, Leş Plus excellents basti­ment* de France, Paris, 1576-1579, există în facsimil. Despre Du Cerceau lucrarea lui H. von GEYMULLER, Des Cerceau, leur vie, leiir ivuvre, Paris, 1910, rămîne importantă. - Pentru

367

abordarea pictorilor francezi ai secolului al XVI-lea, există L. DIMIER, Histoire de la peinture francaise des origines au retour de Simon Vouet, 1300-1627, Paris, 1925, B. DORI-VAL, La Peinture francaise, Paris, 1942, si M. BEX, Histoire de la peinture franţaise, 2 voi., Paris-Bruxelles, 1955. Şi încă: S. BEGUIN, L'Ecole de Fontainebleau, Paris, 1960. - Despre sculptură si sculptori: M. AUBERT, La Sculpture francaise du Moyen Age et de la Renaissance, Paris-Bruxelles, 1926; D. JALABERT, La Sculpture franţaise, Paris, 1931, lucrare excelentă si sistematică; L. BENOIST, La Sculpture fran­caise, Paris, 1945; P. DENIS, Ligier Richier, Paris, 1911; J. BABELON, Germain Pilon, Paris, 1927; P. Du CO-LOMBIER, Jean Goujon, Paris, 1949; P. PRADEL, Michel Colombe: le dernier imagier gothique, Paris, 1953.

Activitatea artistică dinafară Italiei si a Franţei. Cea din Ţările de Jos a fost în mod deosebit importantă, mai cu seamă în sectorul picturii. A se raporta la P. TISNE, La Peinture aux anciens Pays Bas, Paris, 1957, si la J. LASSAIGNE et R. L. DELEVOY, La Peinture flamande, Geneva, 1958. Pictura olandeză a început să se manifeste înainte de independenţă, de unde apare necesitatea de a-i consulta pe R. GENAILLE, La Peinture hollandaise, Paris, 1956, si J. LEYMARIE, La Peinture hollandaise, Geneva, 1956. - Despre Bruegel, o se­rie de studii cu ţinută: R. GENAILLE, Bruegel l'Ancien, Paris, 1953; C. DE TOLNAY, Bruegel, Bruxelles, 1955; L. VAN PUYVELDE, La Peinture flamande au siede de Bosch et Breughel, Bruxelles, Paris, 1962. Un colocviu al C. N. R. S. a avut ca temă la Renaissance dans Ies provinces du Nord (Picardie, Artois, Flandres, Brabant, Hainaut), studii reunite si prezentate de F. LESCURE, Paris, 1956.

Pentru Germania, G. GLUCK, Die Kunst der Renaissance in Deutschland, Berlin, 1928, si W. PINDER, Die Deutsche Kunxt in der Durer Zeit, Leipzig, 1940, plus monografiile; A. MARGUILLIER, Albert Durer, biographie critiuue, Paris, 1902; M. BRION, Durer, l'homme et son tmvre, Paris, 1960; principala lucrare despre Durer este aceea a lui E. PANOF-SKY, Albrecht Durer, reed. Princeton, 1955. P. GAUTHIER, Holbein, biographie critique, Paris, 1907.

Arta engleză ar putea fi abordată prin intermediul a două lucrări, vechi deja, dar solide: GOTCH, Architectura of the Renaissance in England, 1560-1635, 2 voi., Londra, 1894, si C. H. C. BARKER si W. C. CONSTABLE, English painters of the XVlth andXVUth cenluries, Paris, 1930.

368

E. BERTAUX, care a redactat în Histoire de l'art, de A. MI-CHEL capitolul cu privire la arta spaniolă renascentistă, a făcut asupra acestei chestiuni cercetări personale. Acestora li se vor putea adăuga: A. HAUPT, Geschichte der Renaissance in Spanien und Portugal, 1927; C. MAUCLAIR, Le Greco, Paris, 1931; E. D ABIT, Leş Maîtres de la peinture espagnole, Paris, 1937; J. LASSAIGNE, La Peinture espagnok, des fresques romanes au Greco, Geneva, 1952, si de acelaşi autor, La Peinture espagnole de Velasquez a Picasso, Geneva, 1952.

Arta portugheză este una din creaţiile cele mai originale din Renaştere, judecind după bogăţia elementelor ei exotice. Asu­pra acestui punct, există o carte bună a lui R. DOS SANOS, L'Art portugais, Paris, 1938, care se poate completa cu arti­colul lui J. BARREIRA, „L'Art manuelin, şes elements, son evolution", în Gazette des beaux-arts, II, 1934.

Muzica.

Numeroase istorii ale muzicii s-au adăugat lucrării clasice al lui J. COMBARIEU, Histoire de la musique, 3 voi., Paris, 1918-1919, reedit. cu colaborarea lui R. DUMESNIL, 5 voi., 1953-1960. Să cităm enciclopedia germană, Die Musik in Geschichte und Gegenwart, ed. F. BLUME, 13 voi., Kassel, 1949...; M. BUKOTZER, Studies in Medieval and Renais­sance Music, New York, 1950; G. REESE, Music in the Renaissance, New York, 1954; P. COLLAER şi A. VAN DER LINDEN, Atlas historique de la musique, Paris, 1960; F. MICHEL, Encyclopedie de la musique, 3 voi., Paris, 1958-1961; R. BERNARD, Histoire de la musique, 2 voi., apărute, Paris, 1962; R. GOLDRON, Histoire de la musique, aici voi. III si IV, Lausanne, 1966. întrunirile internaţionale organizate de C. N. R. S. au abordat în special: Musique et poesie au XVF siecle, studii prezentate de J. JACQUOT, Paris, 1954; La Musique instrumentale de la Renaissance, de J. JAQUOT, paris, 1955; L'Art du ballet ă la cour de France 1581-1643, de M. MAC GOWAN, Paris, 1963.

54 -v-. " *V

.»• •--«&

XIV. PREREFORMA.

REFORMELE PROTESTANTĂ ŞI CATOLICĂ

Istoria Bisericii.

In franceză: L'Histoire generale de l'flglise, de A. FLICHE şi V. MARTIN, continuată de J. E. DUROSELLE şi E. JARRY, l- XIV pînă la XVIII inclusiv (contribuţia lui E. DELARU-ELLE la t. XIV (1964) este cu totul remarcabilă). Cu referire

369

specială la protestantism: E. G. LEONARD, Hixtoire generale du protestantism?, t. 1: La Reformation, Paris, 1961; J. DE-LUMEAU, Naissance et afirmation de la Reforme, Paris, ed. a 4-a, 1983, si Le Catholicisme entre Luther et Voltaire, Paris, a 2-a ed. 1979.

în engleză: P. SCHAFF, History of the christian Church 7 voi., New York, 1916-1923; P. HUGUES, History of the Church, 3 voi., Londra, 1956; TH. N. TENTLER, Sin and Confession on the Eve of the Reformation, Princeton Univ. Press, 1977.

în germană: L. von PASTOR, GesMchte der Păp.ste seit dem Ausgang des Mittelalterx, 16 voi., Friburg am Brisgau, 1886-1933 (traducerea franceză este adesea mediocră; preferabilă ediţia italiană de P. CENCI şi A. MERCAT1, 16 voi., Roma, reed. din 1942 şi urm.); G. KRUGER, Handbuch der Kirchengexchichte fur Studierende, a 2-a ed„ 4 voi., Tiibin-gen, 1923-1931, mai ales t. 111: H. HERMEL1NCK si W. MAURER, Reformation und Gegenreformation.

în italiană: E. BONAIUTI, Storia del cristianesimo, a 2-a ed., 3 voi., Milano, 1943-1944; L. TODESCO, Corso di .vioria della Chiesa, a 4-a ed., 5 voi., Torino-Roma, 1944-1948.

Prereforma si epoca Reformei.

Studii cu obiect general cu excluderea biografiilor. Multe lucrări au fost deja menţionate. Să mai adăugăm E. TROELTSCH, Die Soziallehren der chrixtlichen Kirchen und Gruppen, Tubingen, 1912; A. HYMA, The Christian Rcnais-sance. A' history of the „Devotio moderna" New York, 1924, si Renaixxance hi Reformation. A criticai review of the spiri­tual influente on medieval Europe, Grand Rapids, 1951; J. MACK1NNON, The origina of the Reformation, Londra, Toronto, 1939; G. R1TTER, Die Weltwirkung der Reforma­tion, Leipzig, 1941, a 2-a ed., Munchen, 1959, şi Die Neugestaltung Europas im XVI. Jahrhundert, Berlin, 1950; H. JED1N, Kathdlische Reformation oder Cegenreformation?, Lucerna, 1946, şi Gexchiclite des Konzils von Trient, 2 voi., Freiburg am Brisgau, 1949-1957, trad. engl. it. şi franc.; R. H. BA1NTON, The Age of the Reformation, Boston, 1956; H. J. GRIMM, The Reformation era, 1500-1650, New York, 1954; L. FEB V RE, AM caiur religieux, du XVIK siecle, Paris, 1957; H. BORNKAMM, Da.v Jahrhundert der Reformation. Geslalten und Kră'fte, Gb'ttingen, 1961; Colocviu de istorie

370

religioasă, Lyon, octombrie 1963, Fr. PAPP, L'Eglise et la vie en Occident â la fin du Moyen Age, Paris, 1971.

Franţa: P. IMBART DE LA TOUR, Leş Origines de la Reforme, citat mai sus; H. HAUSER, Etudes sur la Reforme franţaise, Paris, 1909, si La Naissance du protestantisme, Paris, 1940; L. ROM1ER, Las Origines politiques des guerres de Religion, 2 voi., Paris, 1913-1914; Le Royaume de Cathe-rine de Medicis: la France â la veilie des guerres de Religion, 2 voi., Paris, 1922. si Catholii/ues et huguenots â la cour de Charles IX, Paris, 1924; J. V1ENOT, Histoire de la Reforme francaise des origines a l'edit de Nantes, Paris, 1926; E. G. LEONARD, Le Protestant francais, ed. a 2-a, Paris, 1955; P. F. GEISENDORF, Liste des habitants de Geneve (1549-1560), Geneve, 1957 si urm.; S. MOURS, Le Protestantisme en France au XVIe siecle, Paris, 1959; A. LATREILLE, E. DELARUELLE si J. R. PALANQUE, Histoire du catholi-cisme en France, t. II, Paris, 1960; G. L1VET, Leş Guerres de Religion, Paris, 1962.

Insulele Britanice: F. GASQUET, The Era or Reformation, Londra, 1900, trad. franc., Louvain, 1914; J. GAIRDNER, The English Church in the XVtth century from the accession of Henri VIU to the death of Mary, Londra, 1904; C. CON­STANT, La Reforme en Angleterre: le schisme anglican, Henri VIII (1509-1547), Paris, 1930; P. JANELLE, Ohedi-ence in Church and State, Cambridge, 1930, ţi L'Angleterre ă la veilie du schisme, Paris, 1935; W.K. JORDAN, The Developmenl of religion's toleration in England, 4 voi., Lon­dra, 1932-1940; H. MAYNARD SMl'TH, Prereformation in England, Londra, 1938; F. G. RUPP, Studies in the making of the English protestant tradition, Cambridge, 1947; A. H. THOMPSON, The English clergy and their organization in the later Middles Ages, Oxford, 1947; J. H. S. BURLEIGH, A Church history of Scoţiană, Londra, 1960; G. DONALD-SON, The Scottish Reformation, Cambridge, 1960; Ph. HU-GUES, The Reformation in England, Londra, 1963; A. C. DICKENS, The En^ish Reformation, Londra, 1967.

Ţările de Jos si Provinciile Unite: L. VAN DER ESSEN, Alexandre Farnese... gouverneur general, dus Pays-Ba,t, mai cu seamă t. V, Bruxelles, 1937; H. VAN DER ZEE, Vaderland-sche Kerkegeschiedenis, t. III: Van de hervorming tot heden, Kampen, 1940; J. LINDERBOOM, De Confessioneele ont-wikkeling.der Reformatie in der Nederlanden, Haga, 1946; R- COLLINET, La Reformation en Bclgique au XVI6 siecle,

371

Verviers, 1947; R. C. SHORT, Stories of the Reformation in the Netherlands, Washington, 1948; E. DE MOREAU, His-torie de l'Eglise en Belgique, t. IV şi V, Louvain-Bruxelles, 1949-1952; L. E. HALKIN, „Leş martyrologes et la critique. Contribution â l'etude du martyrologe protestant des Pays-Bas", în Mtlanges Meyoffer, Lausanne, 1952, si La Reforme en Belgique sous Charles Quint, Paris, 1957; S. AXTERS, Geschiedenis van de Vroomheid in de Nederlanden, t. II şi III, Anvers, 1952-1953; J. TOUSSAERT, Le Sentiment religieux en Flandre a la fin du Moyen Age, Paris, 1963 (capital).

Germania: în afara operelor deja citate ale lui J. JANSSEN si L. von PASTOR: L. RANKE: Deutsche Geschichte im Zeitalter der Refomation, 6 voi., un clasic al secolului al XlX-lea re­editat la Viena în 1934; A. HAUCK, Kirchengeschichte Deutschlands, ed. a 2-a, 5 voi., Leipzig, 1898-1920; J. MACKINNON, Luther and the Reformation, 4 voi., Lon-dra-New York, 1925-1930; K. BRANDI, Die Deutsche Reformation, Leipzig, f. d. şi Gegenreformation und Reli-gionskriege, Leipzig, 1^30; P. JOACHIMSEN si colabora­torii, Das Zeitalter der religiiisen Umwalzung, 1500-1600, Berlin, 1930, ţi Die Reformation als Epoche der deutschen Geschichte, Munchen, 1951; J. LORTZ, Die Reformation in Deutschland, a 3-a ed., Freiburg am Brisgau, 1949, trad. franc., La Reforme de Luther, 2 voi., Paris, 1970.

Elveţia: A. ROGET,' Histoire de Geneve depuis la Reforme jusqu'a l'escalade de 1602, 3 voi., Geneva, 1883; E. BLOESCH, Geschichte der Schweizerisch-reformierten Kirchen, 2 voi., Berna, 1898-1899; H. VUILLEUMIER, Histoire de l'Eglise reforme'e du canton de V aud sous le regime bernois, 4 voi., Lausanne, 1927; W. HADORN, Die Reformation in der deutschen Schweiz, Berna, 1928; L. von MURALT, Reformation und Gegenreformation, car. III din t. I al Geschichte des Schweiz, Ziirich, 1932.

Italia: G. BUSCHBELLE, Reformation und Inquisition in Ital-ien um die Mitte des XVI, Jahrhunderts, Paderborn, 1910; E. RODOCANACHI, La Reforme en Italie, 2 voi., Paris, 1921; F. C. CHURCH, / Riformatori italiani (trad.), Florenţa, 1935; F. CHABOD, Per la storia religiosa dello stato di Milano durante U dominio di Carlo V, Bologna, 1938; D. CANTI-MORI, Eretici italiani nel Cinquecento. Ricerce storiche, Flo­renţa, 1939; P. TACCI-VENTURI, Storia della Compagnia di Gesu in Italia, 2 voi., Roma, 1950-1951; F. RUFFJNI, Studi sui riformatori italiani, Torino, 1955; C. ALBERIGO, /

372

Vexcovi ilaliani al concilia di Trento (1545-1547), Florenţa, 1959; C. G1NSBURG, // Nicodemismo. Simulaziime e dixxi-miilazione reliffioxa nell'Europa del' 500, Torino, 1970.

Spania: E. BOEHMER, Spanish reformerx of two centurie* from l'520, 2 voi., Strasbourg-Londra, 1874-18X3; E. SCHAEFER, Beitrciffe zur Geschichte dus spanischen Protex-tantixmux und der Inifuisitian im xechzehnten Jahrhundert, 3 voi., Giitersloh, 1902; M. MENENDEZ Y PELAYO, His-loria de los heterodoxox expanolex, 2-a ed., Madrid, 191 1-1932; M. BATA1LLON, afară de Erasme et l'Espagne, „Alonso de Valdes, auteur du Diiilogo de Mercurio y Caron", in Homenaje a Menendez Pidal, Madrid, 1925; B. LLORCA, Die Spanisclie fnquisition und die Alumbradox, 1509-1667, Berlin-Bonn, 1934.

Despre Savonarola: R. RIDOLFI, Savonamle, trad., franc., Paris, 1957. - Despre Jimenez de Cisneros, K. J. HEFELE, Der Kardinal Ximenex und'die kirchliche Zustande Spaniens, a 2-a ed., Tiibingen, 1851; F. DE RETANA, Cisneros y su siglo, 2 voi., Madrid, 1929-1930. - Despre Victoria si Las Casas: C. BARCIA TRELLES, Francisco de Victoria et le droit moderne internaţional, Paris, 1928; M. BRION, Bar-tholome de Las Caxas, Paris, 1927; L. HANKE, Bartolome de Las Casas. An interpretation of hix lif'e and writings, Haga, 1951. - Despre sfîntul Ignaţiu de Loyola: A. GU1LLERMOU, La Vie de xaint lj>nace de Loyola, Paris, 1956; H. RAHNER, Ignatius von Loyola, alx Menxch und Theologe, Friburg am Brisgau, 1964. - Despre sfîntul Francois Xavier: A. BROU, Saint Francois Xavier, Paris, 1922; A. BELLESSORT, Saint Francoix Xavier, Paris, 1926. - Despre" sfîntul Charles Bor-romee: C. SYLVAIN, Hixtoire de' xaint Charles Borromee, cardinal et archeveque de Milan, 3 voi., Bruges, 1884. - Despre sfîntul Philippe Neri: L. PONNELLE si L. BOR-DET, Saint Philippe Neri et la societe romaine de son tempx, Paris, 1928. - Despre sflnta Tereza de Jesus: M. LEPEE, Sainte Therexe d'Avila. Le realisme chretien chez sainte The'rexe: Banez et sainte Therexe, Paris, 1947; P. LAFUE, Sainte Therese de Avila et la vocation de l'Espagne, Paris, 1947. - Despre sfîntul Franţois de Sales: E. M. LAJEUNIE, Saint Francois de Sales et l'esprit salesien, Paris, 1962.

„Eretici" si Reformatori. - Despre Wyclif: H. B. WORK-MAN, John Widyf, a xtudy ofthe English medieval Church, 2 voi., Oxford, 1926; K. B. MACFARLANE, John Wycliffe and the beginninffx of English non-conformity, Londra, 1952.

373

- Despre Jan Hus: P. de VOOGHT, L'Heresie de Jean Huxx, Louvain, 1960, si de acelaşi autor, un volum anex de articole; Hussiana, Louvain, 1960. - Despre Luther: J. KOSTLIN, Martin Luther, Sein Leben und seine Schriften, 2 voi., 1903; O. SCHEEL, Martin Luther. Vom Katholizismus zur Reforma-Hon. 2 voi., Tiibingen, 1916-1917; R. H. BAINTON, Here l stand. A life of Martin Luther, New York, 1950; L. FEBVRE, Un destin: Martin Luther, Paris, I92X; O. RUPP, Luther'x progress t<> the diet of Wonns, 1521, Londra; 1951, si The Rifihteousness of Cod. Luther studies, Londra, 1954; H. STROHL, Luther jusqu'en 1520, Paris, 1962; D. OL1 VI­ER, Le Proces Luther, 1517-1521, Paris, 1971 (excelent); G. CASALIS, Luther et /'Ex/i.w confessante, Paris, 1962; M. L/ENHARD, Martin Uither, un temps, une vie, un mes-mxe, Paris-Geneva, 19X3; J. DELUMEAU, Le caş Luther, Paris, 19X3. - Despre Calvin; E. DOUMERGUE, Jean Calvin, Ies hommes et Ies choses de son temps, 7 voi., Lau-sanne. 1899-1917, si Le Caractere de Calvin, u 2-a ed., Neuilly, 1931; F. WENDEL, Calvin, stiurces et evolution de la pensee reli^euxe, Paris, 1950; A. M. SCHMIDT, Jean Calvin et la tradition calvinienne, Paris, 1957; J. BOISSET, Calvin (presentation des textes), Paris, 1964; pe de altă parte, o carte esenţiala a lui A. B1ELER, IM Pensee econtnnique et sociale de Calvin. Geneva, 1959. A se mai consulta cu privire la Calvin: A. GANOCZY, Le Jeune Calvin, Wiesbaden, I96X; Cuvin, theoliitfien de r£/>lise et du ministere, Paris, 1964; La BiMiotheqite de l'Academie de Calvin, Paris, 1X70; J. BOIS­SET, Ca/vin et la sotive ruine te de Dieu, Paris, 1965, - Despre Zwingli; O. FARNER, Huldrych Zwingli, 4 voi., Ziirich, 1943-1960; J. COURVOIS1ER, Zwinfifi. Geneva, 194X; J. RILL/ET, Zwingli, le troisieme homme de la Reforme, Paris, 1959; J. V. POLLET, Huldrych Zwinxti et la Reforme en Suisse, Paris, 1963. - Despre John Knox: M. BOWEN, The Life of John Knox, Londra, 1949; J. D. MACK1E, John Knox, Londra, 1951. - Despre Martin Bucer: H. STROHL, Bucer, humaniste chretien, Strasbourg, 1939; F. WENDEL, Martin Bucer, Esqidssedesa vie et de sa pensee, Strasbotlrg, 1952. -Despre Henri Bullinger; A. BOUVIER, Henri Bullin^er, le successeur de Zwingli, d'apres sa corespondance avec Ies humanistes de lan^ue francaise, Neuchâtel, 1940; H. FAST, Bullinger und die Tdufer, Weierhof, 1959. - Despre Melan-chthon: A. SPERL, Melanchthon zwischen Humanismus und Reformalion, Miinchen, 1959; R. STUPPER1CH, Melan­chthon, Berlin, 1960. ~ Despre CEcolampade: E. STAEHE-LIN, Da s Theoloj>ische. Lebenxwerk Johannes CEkolampads.

374

Leipzig, 1939. - Despre Theodore de Beze: P. GETSEN-DORF, Theodore de Beze, Geneva, 1949.

Anabaptistii, „libertini spirituali" si protestanţi independenţi. Ansamblul mişcărilor si doctrinelor protestante a fost studiat într-o carte magistrală: G. H. WILLJAMS, The Radical Refor-mation. Philadelphia, 1962, care completează lucrarea la fel de remarcabilă a lui P. J. LECLER, Histoire de la tolerance au siecle de la Reforme, 2 voi., Paris, 1955; despre aceleaşi teme: H. KAMEN, The Rise of toleration, Londra, 1967. în legătură cu probleme diverse si cu personalităţi deosebite, să se cerceteze: F. BUISSON, Sehastien Caxtellion, xa vie et sonwuvre, 2 voi., Paris, 1X92; H. BORNKAMM, Luther una Biihme, Bonn, 1925; A. KOYRE, La Philosophie de Jacob Bfilime, Paris, 1 929; Un mystk/ue protestant, maître Valentin Weixel, Paris, 1930; Sehastien Franck, Paris, 1932; Mys-tiques, xpiritualistes, alchimistes du XVle siecle allemand, Paris, 1955; S. KOT, „Le Mouvement antitrinitaire au XVJe et au XVfIe siecle", în Bihliotheaue d'humanisme et Renais­sance, 1937, si Socinlanism in Poland, Londra, 1957; R. H. BAINTON, B. BECKER, M. VALKHOFF, S. VAN DER WOUDE, Castellirmiana. Quatre etudex sur Seh. Caxtellion et l'idee de tolerance, Leyda, 1951; R. H. BAINTON, Hunted heretic. The life and deal h of M. Şervetul, 151 1-1553, Boston, 1953, (rad. franc. Geneva, 1953; The travel of religios liber-ty, Londra, 1954; P. PEACHY, Di e Soziale Herkunft der Schweizer Tciufer in der Reformationxzeit, Weirhof, 1954; P. J. KLASSEN, The Economicx of anabaptism, 1 525-1 560, Haga, 1964; i. A. TEDESCHI, Italian Reformation studiex in honor of Laelius Socinux, Florenţa, 1965; Cmyants et scep-tiauex au XVle siecle, Strasbourg, J 981.

XV. ŞTIINŢA

Afară de operele fundamentale ale lui P. DUHEM şi ale lui L. THORNDIKE (rubrica I), cea mai bună tratare a acestui subiect este cea a lui R. TATON si colaboratorii, Histoire fimerale des sciences, t. II, La Science moderne, Paris, 195X. Alături de: A. WOLF, A history of science, techiwloxy and philosophy in the XVlth and XVI Iţit centuriex. Londra, 1950; ^^'ience au xv'e s'Me (lucrare colectivă), Paris, 1960; A. • MAC KENZIE, The Major achievements of xcience, 2 voi., Lambridge, 1960; H. BROWN, „The Renaissance and histo-ThTs°fh SC'ence"' în Studil!S in the Renaissance, VII, 1960; f-hool of Padiiă and the emergence of modern xcience 375

(lucrare colectivă), Padova, 1961; A. J. PANNEKOEK, A hix-lory of astronomy, New York, 1961; W. P. WIGHTMAN, Science and ihe Renaissance, Aberdeen, 1962; Să reamintim lucrarea fundamentală a lui L. GEYMONAT, Storia del pen-siero filosofico e scientifico, t. II, Milano, 1970. - Despre medicină, o lucrare clasică: A. CASTIGLIONI, A history of medicine, New York, 1941, de completat cu H. E. SIGERIST, On ilie history of medicine, New York, 1960; C. J. SINCER, A short history of medicine, a 2-a ed., Oxford, 1962; L. S. KING, The Crowth of medical tlwuxhl. Chicago, 1963. - Despre zoologie, o lucrare importantă: P. DELAU-NA Y, La Zoologie au XVIe siecle, Paris, 1962. - Operele complete ale chimistului si alchimistului Panicelsus: C. SUD-HOF si W. MATTHIESSEN, Theophraxt von Hohenheim genannt Paracelsu.s. Sămmtliche Werke, 14 voi., Miinchen, 1922-1931. - Despre legăturile .ştiinţei cu alchimia, C. G. NAVERT, Agrippa and tlie crixix of Renaissance thought, Urbana (III.), 1965.

CUPRINS

II. VIAŢA MATERIALĂ (continuare)

CAPITOLUL VIII. ORAŞE ŞI SATE ............................ 6

Istoria rurală - o istorie imobilă? .............................. 6

Renunţări într-o parte si progrese pe de altă parte .. 8 Plante noi. Schimburile botanice si zoologice

între Europa si America ............................................. 13

Randamentele în Occident .......................................... 14

Avîntul demografic orăşenesc.................................... 16

Urbanismul: „comoditas" ............................................ 20

Urbanismul: „voluptas" .............................................. 24

Peisajele urbane din veacul al XVI-lea:

exemplul roman.......................................................... 30

Castele si grădini ........................................................ 34

Afirmarea capitalelor .................................................. 37

f

CAPITOLUL IX. MOBILITAE SOCIALĂ.

BOGAŢI ŞI SĂRACI ................................................. 42

Mobilitate orizontală................................................... 42

Mobilitate verticală ..................................................... 44

Mărirea discrepanţei dintre bogaţi si săraci .............. 49

Lumea bogată si lumea săracă ................................... 52

îmbrăcămintea bogaţilor si îmbrăcămintea

săracilor ....................................................................... 56

Masa celor bogaţi şi masa celor săraci..................... 59

ni. UN OM NOU

CAPITOLUL X. VISURILE RENAŞTERII................... 66

Cruciadă şi Imperiu - mituri muribunde.................. 66

Mirajul ţinuturilor minunate....................................... 68

377