Jean Delumeau civilizaţia renaşterii

lioam -Plece di Cadore> către 1485, Tiziano Vecel-fost V1Unt de ciumă la VENEŢIA, în 1576. După ce a ievul lui Giovanni BELLINI, a devenit elevul lui 323

GIORGIONE, cu care^ a colaborat la frescele

3

Fondaco dei Tedeschi. n 1513, s-a afirmat cu lucrar 3 Amor sacru yi amor profan, operă umanistă c ^ explicitează neoplatonismul la modă pe atunci. Aflat

deplină posesie a harului, Titian a dat o serie

irnnr "

sioantă de tablouri. Portretist recunoscut de prinţi pontifi şi de mari personaje ale vremii - CAROi QUINTUL, PAUL al IlI-lea, Isabella d'Este - [ ^ datorează şi un mare număr de opere religioase coman­date pe întrecute de biserici şi mănăstiri care îl consi derau pictorul oficial al Veneţiei, dar şi compoziţii nro. fane ori mitologice în care se exprimă liber o senzua­litate senină: Bachus yi Ariadnue, Venus din Urbino Venus, Amorul yi muzica.

TÎRGURI

în epoca Renaşterii, tîrgurile mai importante, cele de la Lyon, ANVERS, din Castilia şi „de la Besancon", erau tîrguri de schimb şi nu de mărfuri. Totuşi, au existat şi tîrguri unde tranzacţiile se făceau cu produse: tîrguri pariziene, tîrgurile din Languedoc, tîrgurile din Frank-furt - acesta din urmă, deja un fel de piaţă de cărţi internaţională. Tîrgurile posedau administraţia lor, tri­bunale proprii, alese de negustori, poliţie privată si si­giliu. Cumpărările nu erau achitate decît la siîrşit. Re­glementările se operau mai cu seamă prin viramente şi prin compensaţii.

TYCHO BRAHE

Născut în 1546. Provenit dintr-o familie nobilă dar puţin cultivată. Tychi Brache a făcut cunoştinţă cu ASTRONOMIA din textele vechi dar şi din lucrările recente ale lui COPERNIC. Sistemul său admite rotirea planetelor în jurul Soarelui, şi a Soareluit în jurul Pămîntului. Este mai cu seamă un observator şi un tehnician de geniu. Graţie construirii unor instrumente noi, cvadrante şi sextante de mari dimensiuni, a recti­ficat un număr de erori, a calculat, cu o aproximaţie remarcabilă pentru epocă, poziţia mai multor stele mari. mărimea anului tropical, înclinarea elipticii etc. Ot>se vaţiile asupra cometei din 1577 au rămas celebrTj',ej construit, datorită generozităţii regelui Frederic al 1|-al Danemarcei, la castelul Uraniborg,, în insula "ve^_ un observator vast, bogat echipat, cu o echipă de co^ boratori pregătiţi cu grijă şi selecţionaţi de el. Dar t cheltuitor şi slab administrator, a făcut datorii, a p

emarca si s~a dus ititul lucrărilor şi

î° Germania unde a publicat reflecţiilor sale (Astronomici

*t luratae mesianica, 1598). Chemat de împăratul ""dolt al H-lea> a reiacut observatorul din Praga. La

t

""dolt

artea sa (22 octombrie 1601), un nou venit

^continua opera: Johannes Kepler.

urma să

U

UCCELLO, Paolo

Paulo di Dono, zis Paolo Uccello. Născut în 1397 la Florenţa, unde moare în 1475. A fost nu numai pictor -pictorul claustrului Vert la Sânte Măria Novella", Pro­fanarea Ostiei (Urbino), al celor trei panouri ale Bătăliei de la Sân Romano (Florenţa, Paris, Londra) -dar şi mozaicar, marchetar şi decorator. Acest pictor pasionat de geometrie, amic al matematicianului Ma-netti, i-a scandalizat pe contemporani: „Aceste compo­ziţii sînt departe de a fi armonios colorate, scrie Vasari, căci i-a trecut prin cap să facă paisaje albastre, ateliere şi case roşii şi în fel de fel de culori." Lăsînd la o parte în mod deliberat orice preocupare afară de cea plastică, reduce pictura la obiectul ei propriu: aceasta devine prin urmare un mijloc de expresie în afară oricărei referinţe la real, o artă care îşi este suficientă. Re­descoperit de epoca noastră, Uccello este unul dintre artiştii din Renaştere care au fascinat cel mai mult pe artiştii moderni.

UMANISM

Cicero şi Quintilian înţelegeau prin humanitas cultura spirituală, bună cuviinţă a moravurilor şi, în general, civilizaţia. Cînd, o dată cu PETRARCA, intelectualii italieni s-au întors la vechii mari scriitori au făcut-o cu , °nnta de a recupera valorile naturale pe care aceştia de exaltaseră. Această „recuperare" a necesitat cercetare Io manuscnse, eliminarea lecţiilor false şi critica filo-gică a textelor, ca şi studiul limbilor vechi, uitate: aCa- ebraică. Unii umanişti au fost deci mai ales 01-6111. §i Puri§ti- Dar era cu neputinţă ca redesco-glndirii ^tice să nu influenţeze filosofia epocii aceasta redescoperire. Prin urmare, s-a dez-

c0ncil-Un sincretism umanist care a făcut eforturi -de regăsitere a Evangheliei cu înţelepciunea unui Platon S1 a lui Cicero, o împăcare a austerităţii creştine 325

cu epicureismul ori, dimpotrivă, cu stoicismul, efort de sinteză caracterizează vîrsta Renaşterii a l Lorenzo VALLA pînă la MONTAIGNE. Umanismul fost mai păgîn în Italia decît dincolo de munţi, atins & scepticism prin „padovani" şi DOLET. Dar, în mare C fost mai curînd, prin MORUS şi ERASMUS, o tenta1 tivă - în parte reuşită - de a integra în creştinism dragostea de viaţă şi de frumuseţe care marcase cultura

antică.

(BIBL.: A. Chastel, /'Age de l'humanisme, Paris, 1963)

UNIVERSITĂŢI

Se înmulţesc în Europa veacurilor XIV-XVI, tr.să devin mai puţin internaţionale. In definitiv, raza lor de ac­ţiune se diminuează în parte şi din cauza Reformei. Pe de altă parte, „facultăţile de arte" se sparg într-o mul­ţime de colegii care practic le succed. Locul lăsat va­cant prin declinul universităţilor va fi preluat în curînd de ACADEMII.

URBANISM

In Evul Mediu oraşele cu plan geometric se născuseră în Germania orientală, în Sudul Franţei şi în Spania. Cu toate acestea, majoritatea oraşelor medievale se dez­voltaseră anarhic. Urbanismul a fost redescoperit de Renaştere care a studiat ruinele antice şi schema pla-toniciană a oraşului ideal. INGINERI, alături de filosofi şi oameni de stat, au făcut eforturi să „gîndească" oraşul, ajutaţi şi de anticipările futuriste ale utopiştilor. Unii au optat pentru planul în şah, alţii, militari şi filo­sofi în principal, au preferat schema radiară. O atenţie particulară i se acordă pieţii, centrului dintr-un oraş, dimensiunilor şi decoraţiei sale.

URBINO

Un loc deosebit al Renaşterii italiene, datorită ducelui Federico da Montefeltro, literat eminent care a protejat de aceeaşi manieră pe umanişti ca şi pe oamenii de ştiinţă, pe care 1-a imortalizat PIERRO DELLA FRAN; CESCA. Fiul său Guidobaldo a fost elevul matemati­cianului Pacioli. Capitală artistică, patrie a lui RAFAt şi al lui BRAMANTE, oraşul conservă castelul ducal^ care au lucrat Laurana, Francesco di GIORGIO M A TINI, Melozzo da Forli, Juste de Gând etc. Marcheta^ şi trompe C«;i/-ul din studiolo sînt pe drept cuvînt tite. Rafinata curte a ducilor i-a părut lui Baldas5

326

TirLlONE a fi şcoala manierelor elegante şi locul al curtenilor umanişti.

V

VALLA, Lorenzo

N "scut în 1407, mort în 1457. Unul dintre fondatorii UMANISMULUI european. După ce a stat în multe oraşe italiene, s-a aşezat la NEAPOLE în 1437. Apoi, începînd din 1448, se instalează la Roma, acolo unde papa i-a oferit un post de secretar apostolic. Ostil faţă oe Aristotel, reproşîndu-i Sfîntului Toma d'Aquino necunoaşterea limbii greceşti, Valla preconizează stu­diul filologic al textelor şi întoarcerea la puritatea cla­sică. Ale sale Elegantie linguae. latinae (1444) sînt stu­diate, în secolul al XVI-lea, de elevii din colegii. Atrage atenţia asupra cîtorva erori din Vulgata şi pledează în Annotationes in Novum Testamentum, care va fi publicat de Erasmus, în 1505, pentru o revizuire a traducerii latineşti a BIBLIEI. Pe de altă parte, Valla demonstrează falsitatea donaţiei lui Constantin (1440), săpînd astfel fundamentul juridic al puterii temporale a papilor. Pe plan filosofic şi religios, cartea sa majoră este De voluptate (1431), în care respinge ascetismul medieval, chiar de pe poziţiile creştinismului.

VAN DER GOES, Hugo

Născut la Gând către 1440, atins de demenţă în 1481, moare anul următor la mănăstirea augustinilor Rouge-Cloître, lîngă Bruxelles, unde fusese convertit frate după 1475. Pentru Jean Lemaire, un contemporan de-al său, el este „Hugues din Gând, cel cu trăsături aşa de hotărîte". în opera acestui pictor, realismul şi stilizarea se adaugă sufletului neliniştit şi foarte bisericos. Upodopera sa rămîne Adoraţia păstorilor (Uffizzi), tnptic pe care îl comandase Tommaso Portinari.

DER WEYDEN, Rogier în i4Ufi ^ Toumai î" 1399 sau 1400' mort la Bruxelles c 4- Elev al maestrului Flemalle. Coborîrea de pe ^ la Prado' Tr'Pticul Braque de la Luvru şi retal:)lu de la ospiciul Beaune al Judecăţii de exPrima fervoarea spirituală a pictorului. Mărtu-a0i ^^ul sentiment religios al veacului al cata s cul Pe care epoca îl rezervă fricii de Jude-

Problemei mîntuirii. Foarte faimos pe vremea sa, 32?

XV-ie a

Van der Weiden a călătorit în Italia pe la 1450 şi s oprit la Roma, Rorenţa şi Ferrara. Pictor oficial al oraşului Bruxelles.

VAN EYCK

Doi fraţi, Huben şi J an, originari după cît se pare din oraşul belgian Limbourg. Se ştiu puţine lucruri despre Hubert Van E,ck. A fost un pictor reputat care a început retablu- Mielului Mistic şi a murit înainte de 1432, din moment ce Jan a fost acela care a terminat lucrarea. Jan Van Eyck, căruia nu i se cunoaşte data -naşterii, a fost pictorul lui Filip cel Bun, începînd din 1425. A locuit la Lille, apoi la BRUGES unde a murit în 1441. In polipticul Mielului mistic, Van Eyck depă­şeşte idealismul imperios care determina forma în Evul Mediu; el priveşte către pămînt, înspre oameni, ştie să îi dea ideii abstracte forma concretă a realităţii. O dată cu el, pictura devine un limbaj autonom care ştie să creeze forme şi care sugerează idei şi sentimente. „Prin cucerirea palpabilului şi a spiritualului", examinează textura epidermei, măsoară volumele, studiază lumina şi chipurile, pătrunde înlăuntrul lor şi regăseşte astfel poezia: cazul Dublului portret al soţilor Arnolfini. înaintea lui, forma era desenată apoi umplută cu un model superificial de culoare. Van Eyck va utiliza toate resursele picturale. Manevrează tentele opuse şi ale căror gradaţii dau senzaţiile eminamente plastice de volum, de depărtare, de spaţiu, în detaliile peisajelor sale, cele din Mielul Mistic sau cele din Madona can­celarului Rolin, se găsesc în germen toate caracteristi­cile picturii occidentale europene.

VATICAN (palatul)

Cel mai mare palat al Europei de la sfîrsitul secolului al XVÎ-lea. Grigore al Xl-lea a hotărît, la întoarcerea de la Avignon din 1377, să se aşeze într-un modest palat care se ridica aproape de SÂN PIETRO încă dm epoca constantiniană. Pe la mijlocul veacului a XV-lea, NICOLAE al V-lea a dispus să se picteze m frescă interiorul capelei sale private şi a început co struirea unui nou palat, între 1473 şi 1480, SIXTUb ^ IV-lea, a pus să se ridice capela „sixtină" decorata o pleiadă de pictori iluştri în 1480-1483. Inocent"» VUI-lea (1484-1492) şi-a dorit o „villa" în PtU^zi Belvedere. Acest palat a fost mai ti

VU-ea -2) şi-a dorit o „va z

mai înaltă din Belvedere. Acest palat a fost mai ti ţiile lui BRAMANTE. Alexandru

ma na

integrat în construcţiile

328

THea
Vl-lea a tăcut apel la PINTURICCHIO pentru a deco-rele sase săli ale apartamentului Borgia şi a adăugat ra turn palatului lui Nicolae al V-lea. Sub 1ULIU al Bramante a reunit pallazetto lui Inocentiu al cu palatul lui Nicolae al V-lea printr-un foarte coridor - latura de răsărit a vastei curţi de la edere, în această perioadă (1508-1512), MICHE-ţ ANGELO picta bolta capelei Sixtine. LEON al X-lea hotărît să împodobească faţada palatului de trei etaje de logii" pentru a masca inegalităţile; ele au fost deco-ate' cu „grotescuri" de RAFAEL care a pictat totodată si faimoasele stanze. CLEMENT al Vll-lea a terminat curtea Sân Domaso şi a continuat pe două alte laturi dispozitivul de galerii acoperite (loggie) început anteri­or Fresca Judecata de Apoi, pictată de Michelangelo pe peretele altarului de la Sixtină, a fost executată între 1536 şi 1541, sub pontificatul lui PAUL al IlI-lea, care a poruncit amenajarea „sălii regale" şi a „capelei pau-line" - aceasta din urmă cu ultimile picturi ale lui Michelangelo. în 1558, PAUL al IV-lea a ordonat con­struirea unui canina în grădini. Lui PIUS al IV-lea (1559-1564) i se datorează faţada cu două etaje şi grandioasa nişă de la Belvedere, ca şi coridorul de vest între Belvedere şi palat. SIXTUS QUINTUL a tăiat acest grandios amfiteatru, realizat în vederea întrece­rilor şi curselor de tauri, printr-o bibliotecă ce s-a ridi­cat perpendicular pe coridoare (1587-1589) şi a decis construirea unui nou palat al Vaticanului, mai clar şi mai aerat, tiominînd piaţa Sân Pietro. Lucrările au de­butat în 1589 şi au fost încheiate de Clement al VlII-lea (1592-1605).

(BIBL.: P. Le Tarouilly, Leş Bătiments du Vatican, 3 voi., Londra, 1964.)

VENEŢIA

Circa 100 000 de locuitori în preajma lui 1500, 140 000 un veac mai tîrziu, în ciuda CIUMII din 1575. Ame­ninţată de imperiul maritim al turcilor, cetatea de pe agună a trebuit să găsească soluţii noi, adică să con-re' Ule un domeniu de Pămînt Ferm, să trimită convoaie guiate de corăbii către Barbaria, Aigues-Mortes şi ^ident. Ea şi-a dezvoltat în secolele al XV-lea şi al Prelu C^ ^ct^tatea industrială sub forma sticlăriei şi a care "^ textilelor. în pofida numeroşilor inamici de s-a izbit în secolul al XlV-lea pînă în secolul al 329

XVII-lea (GENOVEZI, turci, francezi etc.), Veneţia ştiut să le facă faţă cu inteligenţă şi curaj. îndelunev vreme a rămas trăsătura de unire între Germania (Fcfn daco dei Tedexchi) şi Orient, în vreme ce arsenalul ei a fost cea mai mare întreprindere industrială a Renaşterii Descoperirea rutei Capului a avut iniţial consecinţe ne plăcute asupra sosirii de mirodenii la Veneţia, dar si­tuaţia s-a remediat către mijlocul secolului al XVI-lea De fapt, instalarea olandezilor în Extremul Orient a dat lovitura decisivă comerţului veneţian de mirodenii, în orice caz, Veneţia a strălucit intens în decursul Re­naşterii. Decorul urban s-a transformat şi s-a îmbogăţit-a fost isprăvită piaţa Sân Marco şi palatul dogilor, s-au înmulţit palatele de-a lungul Marelui Canal, au fost construire Libreria Vecchia, podul Rialto şi biserici într-un stil nou (Sân Zaccaria, Sân Giorgio Maggiore etc.). Liman pentru emigraţii bizantine, oraş al lui Aldo MANUZIO, centru de cui tură'grecească, Veneţia a fost totodată una dintre capitalele picturii din epoca unor BELLINI şi a lui VERONESE.

VERONESE

Paolo Caliari, zis Veronese. Fiu de sculptor. S-a născut la Verona în 1528. Cariera lui, începută în oraşul natal, a continuat cu începere din 1553 la VENEŢIA, unde a murit în 1588. A moştenit tradiţia BELLINI, a admirat pe CORREGGIO şi pe Jules Romain, a fost sedus la Roma, unde a făcut în 1560 singurul mare voiaj al vieţii sale, de opera lui RAFAEL şi a lui MICHELANGELO. Ca şi TINTORETTO, contemporanul său, Veronese a secularizat fresca, pînă atunci rezervată practic mănăs­tirilor şi bisericilor. Dar „universul său luxos şi inepui­zabil de senin" (A. Chastel) se opune ansamblurilor tul­burate ale lui TINTORETTO. Pictor de lux, la urma urmelor nu este decît un pictor monden. Un dar rar al punerii în scenă îi permite să organizeze imense com­poziţii, ordonate perfect, cu toată multiplicitatea perso­najelor şi a scenelor tratate, în care decorul antic Şi mitologic se găsesc laolaltă cu viaţa cotidiană a înalt" societăţi veneţiene şi în care virtuozitatea sa, răspmdl în trompe d'atil-un monumentale, triumfă, ca m caz vilei Maser. Picturile lui Veronese nu povestesc isţo _ şi nu se sinchisesc de verosimilitate - aşa se Jus a prezenţa, în Cina cea de taină, a piticilor, a bufoni o . unor nemţi turmentaţi care au şocat atît de pu

330

hiziţia- După ce a influenţat secolul al XVII-lea fancez, pregăteşte întregul secol al XVIII-lea pentru erbări galante şi voluptăţi mitologice (A. Chastel).

VERROCCHI°

Andrea di Michele Cioni, zis Verrocchio, se naşte la

Florenţa în 1435 şi moare la Veneţia în 1488. Aptitu­dini multiple care prefigurează pe LEONARDO din 1460: pictor, sculptor, orfevru şi chiar organizator de serbări, interesat de geometrie, de muzică, de arhitec­tură şi bineînţeles de filosofic, „în sculptura monumen­tală el a reinterpretat cu mai multă aplecare şi com­plexitate cele două mari teme tratate de Donatello: nudul adolescent de bronz al lui David şi statuia ecvestră Colleone. Cu impresionantul bronz al sfîntului Toma necredinciosul... sculptura devine precumpănitor masă şi greutate: ea ocupă spaţiul" (A. Chastel). Impor­tanţa sa ca şef de atelier este atestată de numărul şi de calitatea artiştilor formaţi de el. Printre ei se află PERUGINO, Lorenzo di Credi şi mai ales LEONAR­DO DA VINCI care a fost patrusprezece ani elevul şi colaboratorul său.

VESALE

Născut în 1514, mort în 1564. Andreas Vesal, zis Vesale, originar din Bruxelles, şi-a început studiile la Louvain, apoi, atras de medicină, a plecat la Montpel-lier. După o şedere la Paris, s-a întors la Louvain unde a fost numit profesor de anatomie. Practicant al me­todei experimentale, a fost printre cei dintîi care au practicat în mod curent disecţiile, autorizate de un secol, dar reduse la cîteva demonstraţii anuale în uni­versităţi. In faimoasa lucrare De cor por is humani fabri-«Mibri VII (1543) nu s-a dat înapoi în a ataca pe antici Ş' m a le denunţa erorile.

JJESPUCCI, Amerigo

^ascut la Florenţa în 1454, mort la Sevilla în 1512. De v pre"umele său, călugărul Waldseemuller a lansat per "America" (Coxmo^raphie introdudo... in xu-I5rm"a(?wr Americi Vespucii nuvigutiones, Saint-Die, % c' u- totuşi' cele Patru călătorii ale lui Vespucci °cupat n16 "m discutie- Sosit 'a Sevilla în 1490, s-a expedv ^'P31"63 ce'ei de-a doua şi celei de-a treia

de-alu COLUMB, apoi a navigat el însuşi

ngul

331

coastelor Americii, în solda Spaniei sau a

Portugaliei. Este unul dintre descoperitorii Brazili ' După 1508 a fost pilota mayor al CASEI DE LA CON TRATACION.

VICTORIA, Tomâs Luis de

Opera acestui muzician castilian, născut pe la 1535 s' rnort pe la 1608, constituie monumentul cel mai impor tant al marii polifonii spaniole, căci conţine 20 de messe, 44 de motete, 34 de imnuri şi admirabile slujbe pentru săptămîna sfîntă şi înmormîntare.

VISCONTI

Familie din Italia care a dominat MILANO şi Lombar-dia, din 1277 pînă în 1447. La origine, erau mici seniori care acaparaseră funcţia de viconte (visconte) Cei mai celebri Visconti au fost mai întîi Otton, numit arhiepiscop de Milano de Urban al IV-lea în 1262, apoi Gian Galeazzo (1351-1402), a cărui fiică, Valentina, s-a căsătorit cu ducele de Orleans, frate al lui Carol al Vl-lea. A ocupat Vicenza, Verona şi Padova şi i s-au conferit de către împăratul Venceslas titlurile de duce de Milano şi de duce al Lombardiei. I-a învins pe flo­rentini, a ocupat Pisa, Perugia şi Bologna şi rîvnea chiar la regat cînd a murit în 1402. Fiul său mai mare, Giovanni Măria, a fost suplinit în curînd de cel mic, Filippo Măria (1391-1447), care nu a avut băieţi, dar a cărui fiică naturală, Bianca Măria, s-a măritat cu Francesco SFORZA, care a devenit stăpînul ducatului milanez.

VIVES, Juan Luis

Principalul UMANIST spaniol din veacul al XVI-lea. Născut la Valencia în 1492, profesor la Louvain în 1519, a legat prietenie cu ERASMUS. Chemat ! Oxford de Wolsey, a devenit preceptorul Măriei Tudor Din cauză că a fost de partea Catherinei de Aragon împotriva lui HENRIC al VIIMea, a fost întemniţat pentru scurt timp. După ce a fost eliberat, s-a întors ir Ţările de Jos şi a murit la BRUGES în 1540. A edita. De civitate Dei a sfîntului Augustin (1522) şi a fost • apărător al noilor formule de educaţie şi instruire ( ' ratione studii puerilis, 1531) şi un apologet al căsăto creştine. p js.

(BIBL.: M. Bataillon. Erasme et l'Espaxne, r

1937.)

332

VRĂJITORIE

Maeia diabolică", in măsura m care caută să mobi-\ eze puteri supranaturale pentru a dăuna aproapelui, redinţa şi vînătoarea de vrăjitori, şi, mai cu seamă, de ajitoare, nu au avut niciodată răspîndire în'Europa ca yr,,e 1400 şi 1650. Ca dovadă, condamnarea Jeannei !rArc, bula Summia desiderantes a lui Inocentiu al VIlMea, anumite poeme de RONSARD şi DU BEL-LAY, una dintre Nuvelele exemplare ale lui CER-VANTES şi numeroase tablouri.

W,

WELSER ' ' - •

în 1476, patru fraţi Welser din AUGSBURG creează o societate comercială care îşi desfăşoară activitatea mai cu seamă în Italia şi care, începînd din 1490, comer­cializează argintul din Tirol. Marea epocă Welser în­cepe în 1498, în momentul în care Anton întemeiază alături de cumnatul său o COMPANIE care instalează filiale în principalele pieţe din Europa şi face comerţ cu lînă englezească, postavuri de Flandra, barcheturi din Germania de Sud, argint din Saxa şi mirodenii. Welser, care deţine plantaţii de trestie de zahăr la Madera (mai tîrziu se vor instala şi în Canare), for­mează în 1505 un consorţiu pentru dirijarea mirodeni­ilor din Goa la LISABONA şi, în 1519, finanţează şi ei (dar mai puţin decît FUGGER) alegerea imperială a lui CAROL QUINTUL. în 1531, ei vor fi înnobilaţi iar o Welser se va căsători, în 1557, cu fiul împăratului Ferdinand I. La sfîrşitul secolului al XVI-iea, în încer­carea de a recăpăta o parte din creanţele asupra mo­narhiei spaniole, compomise de semibancruta din 1575, a fost parte îri contractele încheiate cu FILIP al H-lea, m 1586-1591, pentru importarea mirodeniilor din Ori-nt- Situaţia lor nu s-a mai remediat după aceste în-

(BÎm'' aŞa °ă'în 1614> Malthias Welser a dat faliment. : R- Ehrenberg, Le Siecle des Fugger, Paris,

, Ulnch

ilelau' ?n Elveţia la Wildhaus (1484),-şi-a făcut studi-Vl£na, apoi la Basel. A fost numit paroh la Glaris

333

în 1506 dar predicile sale împotriva mercenariatuluj 1-au obligat să părăsească parohia în1516 Capelan al pelerinajului din Einsiedeln de la 1516 la 1518, S-a ridicat împotriva practicilor religioase. După ce a fost ales predicator al colegialei din Ziinch, a trecut de partea Reformei, o dată cu enoriaşii săi. In 1525 a scris /> vera et falsa reli^one commentanus, o lucrare foarte importată, pe care a dedicat-o lui FRANCISC I şi în care îşi expunea doctrina. Cu toate acestea, 0 mulţime de divergenţe îl despărţeau de LUTHER- mai ales cu privire la euharistie - iar, m unele privinţe, a rămas un adept al lui ERASMUS, cu care se aflase în relaţii A devenit inspiratorul politicii din Zunch şi nu a fost de acord cu separarea dintre Biserică şi stat. In consecinţă a organizat două campanii împotriva can­toanelor catolice. A fost omorît în bătălia de la Cappel

(BIBL~: J. V. Pollet, Huldrych Zwingli et la Reforme en Suisse, Paris, 1963.)

ORIENTARE BIBLIOGRAFICA

T LUCRĂRI GENERALE.

PROBLEMATICA RENAŞTERII II RELAŢII INTERNAŢIONALE.

DIPLOMAŢIE. ARMATĂ m ISTORII NAŢIONALE IV DOCTRINE POLITICE. STATUL.

SENTIMENTUL NAŢIONAL.

V. PROBLEME DE NAVIGAŢIE ŞI CĂLĂTORII GEOGRAFICE

VI. ECONOMIE. CONJUNCTURĂ. MONEDĂ.

VII. SATE ŞI ORAŞE

VIII. TEHNICI. MEŞTEŞUGURI. INDUSTRIE.

IX. „NEGUSTORI" ŞI MĂRFURI

X. ISTORIE SOCIALĂ. DEMOGRAFIE.

XI. STUDII DE MENTALITĂŢI. VIAŢA COTIDIANĂ.

XII. UMANISMUL.

XIII. ARTIŞTI ŞI OPERE DE ARTĂ.

XIV. PREREFORMĂ. REFORMELE PROTESTANTĂ ŞI CATOLICĂ.

XV. ŞTIINŢA

'• LUCRĂRI GENERALE

PROBLEMATICA RENAŞTERII

'• Lucrări generale

3" r^ce2ă: H. HAUSER, Le Preponderence espagnale, ed. a " ' Fa"s, 1948. R. MOUSNIER, Leş XVIe fi XVIIe siedes, 335

ed. a 4-a, Paris, 1965. J. CI. MARGOLIN L'Aventuriera de • temps modernes, Paris, 1977. ' |

9

în engleză: în New Cambridge mod-.n hhtory: G, R. PQŢ TER, The Renaissance, 1493-1520, Ca-mbiidge, 1957, ^ Q" R. Elton, The Reformation era, 1520-1529, Cambridge, 195» Cartea lui M. P. GILMORE, The World of humanism, New York, 1952, care, important, există în traducere franţuzească Alte lucrări notabile în engleză: J. H. GR1MM, The Refor'. mation era, 1500- 1650, New York, 1954 si D. WEINSTE1N The Renaissance and the Reformation, 1300-1600, New York 1965.