Jurnal italian / toscan 2013

Giardino di Boboli – cel mai vast spatiu verde al Florentei, este un exemplu perfect de gradina italiana din secolele XVI-XVII, un minunat loc plin de verdeata unde ma odihnesc dupa ce am umblat atat de mult pe strazile florentine incarcate de istorie. Gradinile au fost proiectate de arhitectii peisagisti Niccolo Pericoli zis Tribolo si Bartolommeo Ammanati, pe un plan in amfiteatru. M-am tot vanturat pe pantele naturale, intrand prin Curtea lui Bacchus, ajungand la Grotta de Buontalenti (1583) – in intregime artficiala, trecand pe langa fantani, statui, chiparosi, pini. In centru, marele bazin de marmura al fantanii este din epoca romana si are langa ea Obeliscul care provine de la Theba (Egipt – secolul II i.Ch.). Apoi urc pana la Piscina di Nettuno continand o statuie din bronz a zeului marii imaginata de Stoldo Lorenzi (1565). Imi place splendida perspectiva a Florentei si a colinelor toscane din Forte del Belvedere, admirate dinspre Muzeul Portelanului (nu l-am vizitat), deasupra amfiteatrului si a fantanii lui Neptun.

Ma reintorc din gradina si intru in palatul propriu-zis. Palazzo Pitti este o constructie monumentala cu multe ferestre, inceputa in 1458, construita dupa planurile lui Brunelleschi, refuzate de Cosimo il Vecchio si rascumparate de rivalul familiei Medici – ambitiosul bancher Luca Pitti. Marea ducesa Eleonora di Toledo rascumpara acest palat de la Buonaccorso Pitti, in anul 1549, pentru ca ea isi dorea o resedinta somptuoasa ca a tatalui ei – viceregele Neapolului, ceea ce explica luxul exorbitant al apartamentelor. Cu banii ei se construiesc cele due ali (aripi) del Palazzo si tot ea il determina pe sotul ei – Cosimo I - sa-si mute curtea princiara aici in anul 1560.

Fatada Palatului Pitti are 205 metri lungime si 36 de metri inaltime si este ornamentata cu un potente bossagio rustico (element arhitectonic) format din blocuri enorme de piatra, dintre care unele au chiar dimensiunea de doi metri. Singurul element decorativ al fatadei consta intr-o serie de teste coronate degli leone, intre ferestrele de la parterul palatului. Prin marele portal din arcada centrala se patrunde in interior unde se afla un elegant atrio dorico proiectat de Pasquale Poccianti (1850). De aici se trece in faimoasa curte desenata de Ammannati, in fundul careia se afla Grota lui Moise sculptata in marmura rosie de catre Raffaele Curradi. Admir statuile romane plasate sub porticurile laterale si privesc in dreapta unde se afla Capella, in al carei altar este un Crocifisso de Jean Bologne. De aici incepe o scara de onoare ornata cu busturi greco-romane care duce la Appartamenti reali si la Galleria Palatina. La etajul II se gaseste Galleria d'arte moderna (nu am vizitat-o). Traversez porticul aripii drepte a fatadei si intru in La Corte di Bacco (Bachus) care serveste de acces principal in Galeria Palatina si in Museo degli argenti. Aici este Fontana di Bacco de Cioli, sculptura avand ca model pe piticul – bufon al curtii princiare a lui Cosimo I.

Mai intai vizitez Galleria Palatina. Tablourile de aici ilustreaza panorama artistica a secolelor

XV – XVIII. A fost construita la comanda lui Ferdinando II di Medici, de catre Pietro da Cortona. Colectiile sale, amenajate dupa moda colectiilor de tablouri din secolul XVII, adica cu peretii “acoperiti” de sus pana jos de tablouri cu rame somptuoase, au fost imbogatite de catre cardinalul Leopoldo di Medici si apoi de catre ultimii descendenti ai familiei Medici. Galeria, a doua ca marime a Florentei, contine tablouri la fel de frumoase ca cele din Ufizzi :

 

        Filippo Lippi – Vergine con bambino, 1452, tondo de lemn pictat, reprezentand-o pe Fecioara foarte tanara si naiva, inconjurata de multe alte personaje.

        Tiziano – Il Concerto, 1513, 87x124 cm, ulei pe panza, reprezinta trei barbati, dintre care probabil ca cel cu pana de strut este vocalistul, iar ceilalti doi sunt instrumentistii.

        Giorgione – Le tre eta dell’uomo, 1501, ulei pe panza, 62x77 cm. Subiectul picturii este departe de a fi clar. In tablou exista trei personaje de varste diferite : adolescentul din centrul tabloului citeste o foaie de hartie pe care sunt mizgalite niste linii, adultul din dreapta pare a fi de acord cu baiatul, iar batranul din stanga, invesmantat in rosu priveste spre noi. Probabil Giorgione a vrut sa reprezinte aceeasi persoana la cele trei varste importante ale existentei sale. Fundalul este foarte intunecat, scotand in evident personajele pictate, tonurile pielii, vasele de sange de pe craniul batranului, culorile hainelor, accesoriile.

        Raffael - Madonna del Granduca, 1505, 84x55 cm, ulei pe panou de lemn, o reprezinta pe Fecioara, cu vestmintele viu colorate in rosu si albastru, tinandu-l pe copilul Iisus pe bratul drept, iar acesta agatandu-se cu manuta stanga de umarul mamei iar cu mana dreapta sprijinindu-se pe pieptul ei.

        Raffael – Madonna della Segiola (asezata pe scaun), 1515, tondo din lemn pictat. Formatul circular confera tabloului un aer familiar si impune o apropiere a figurilor, creand o senzatie de tandrete exceptionala. Gestul matern, plin de dragoste al Fecioarei si miscarea pruncului Iisus, in spatele caruia este Ioan Botezatorul, precum si imbratisarea lor, subliniaza esenta intima a scenei. Lucrarea este imbogatita de efectele cromatice in tonuri de rosu, albastru, verde, portocaliu, calde, vii, pline de lumina. Rafael aseaza culorile aproape senzual, creand acea stralucire care umple tabloul de o seninatate linistita.

        Raffael – Madonna dell’Impannata (a tesaturilor/panzelor), 1514. Fecioara si pruncul Iisus sunt inconjurati de Sfanta Elisabeta, Sfanta Ana si de Sfantul Ioan Botezatorul. Doamnele sunt imbracate dupa moda epocii, copilasii sunt in pielea goala, culorile, compozitia si bunatatea personajelor transformand tabloul intr-una dintre cele mai reusite madone pictate de Rafael (a pictat in total 12 madone aflate la Paris, Viena, Berlin, Ermitaj, Chantilly, etc. si inca alte 7 doamne neconsiderate madone).

        Raffael – La Fornarina (femeia cu voal), 1516, 60x76 cm, pictura pe lemn, reprezinta o tanara frumoasa, imbracata somptuos, dupa moda timpului, cu o perla alunecandu-i in par, cu ochii privind in gol si cu mana dreapta sustinandu-si corsajul.

        Caravaggio - Amore addormentato, 1606, ulei pe panza, 105x71 cm. Micul Cupidon este reprezentat dormind profund, cu tolba de sageti langa el, intr-un peisaj foarte pitoresc.

        Pieter Paul Rubens - I quattro filosofi, 1610, panou de lemn pictat, 164x139 cm. In primavara anului 1799, panoul a fost rechizitionat de armata franceza si dus la Paris de unde a fost recuperat si inapoiat la Florenta de-abia in anul 1815. Rubens a pictat in acelasi tablou patru portrete, printre care si autoportretul lui – primul filosof, in picioare, in stanga tabloului. Stand in jurul unei tavololinetto (masuta), acoperita cu un covor oriental pe care se afla carti, creioane, pene si calimari cu cerneala, sunt Philip Rubens (fratele pictorului) si inca doi filosofi. Multitudinea gesturilor personajelor, vitalitatea zonei pictate, fac din acest tablou o adevarata capodopera. Bustul lui Seneca asezat in nisa din dreapta, aminteste de natura reuniunii celor patru intelectuali, iar borcanul de sticla in care sunt patru lalele din aceeasi nisa, reprezinta simbolic vietile celor pictati. In fundal se deschide un peisaj cu reprezentarea unei biserici, iar in prim plan dreapta este pictat cainele pictorului Mopsulus.

 

Stapanita de emotiile cele mai puternice, parasesc, cu parere de rau, Palazzo Pitti, indreptandu-ma spre San Lorenzo, pe care neaparat trebuie sa il vad tot astazi. In drum spre Ponte Vecchio, citesc placuta de pe un edificiu : “Aici a locuit, intre 1868-1869, Fiodor Mihailovici Dostoievski, concepand romanul L’Idiota (Idiotul)” – povestea tragica a printului Miskin. Si mie mi-ar place sa stau intr-o vila florentina si sa imi scriu acest jurnal )

Dupa ce traversez Ponte Vecchio, ma intorc in Piazza delle Signoria, unde pe un podium amenajat in fata statuii lui David, se pregateste sa cante o orchestra, dat fiind ca astazi este sarbatoare nationala italiana. Eu insa ma grabesc, este ora 6,03 PM (dupa ora afisata in aparatul de fotografiat) si trebuie sa mai ajung in Parrocchia di San Lorenzo.

Din cauza orei inaintate, biblioteca medicee este deja inchisa – bine ca mai gasesc deschisa Basilica San Lorenzo – consacrata mai intai lui Santo Ambrogio in anul 393 – este cea mai veche biserica florentina. Ea a fost reconstruita in stil roman in anul 1060 si refacuta din nou in anul 1423 dupa proiectul lui Fillipo Brunelleschi. Fatada exterioara este austera, fara ornamentele desenate de Michelangelo. Tot el a imaginat si fatada interioara, cu trei porti incadrate de stalpi decorati cu frunze de castan si de laur si care are deasupra o galerie sprijinita de doua coloane corintice. Pe altarul principal se gaseste un frumos Crocifisso in marmura executat de Baccio da Montelupo. In transeptul stang admir o statuie policroma de lemn - Vergine Maria con Gesù bambino – sfarsit de secol XIV, o fresca de Filippo Lippi - L'Annunciazione (1440) si grandioasa fresca Martirio di San Lorenzo realizata de Bronzino in perioada 1565-1569 sub care sunt amplasate cele doua fotolii de bronz, de inspiratie clasica, realizate de Donatello. Prin spatele transeptului stang se intra in La Sagrestia Vecchia, proiectata si executata de Brunelleschi intre 1419-1428, pe un plan patrat si acoperita de o cupola. In aceasta sacristie se afla opt medalioane realizate de Donatello intre 1435-1443, reprezentand I quattro evangelisti si Scene della vita di San Giovanni Battista precum si portile de bronz ale sacristiei realizate tot de el. In sacristie sunt monumentele funerare ale lui Piero si Giovanni di Medici realizate de Verrocchio in 1472 si sarcofagul lui Giovanni di Bicci realizat de Andrea Cavalcanti dupa desenele lui Donatello. De fapt, din vechea sacristie, printr-un coridor se ajunge in Capela Medicee.

Iesind din bazilica San Lorenzo, constat ca este aproape ora 8,00 PM. Ce lunga, dar placuta zi a fost astazi… Ma grabesc spre Firenze Centrale ca sa prind un tren spre Montecatini Terme.

 

26 APRILIE  2013 – VENERDI LA BOLOGNA

 

Astazi vom merge sa vizitam orasul Bologna – doi turisti condusi de doi reprezentanti ai agentiei de turism – asta da “clientul nostru, stapanul nostru!” )

Distanta dintre Montecatini Terme si Bologna este de aproximativ 140 kilometri, biletul de tren costand dus/intors 21 EURO. Am trecut prin statiile de cale ferata : Prato Centrale, Vernio, San Benedetto, Val Sambro, Grizzana, Monzuno, Pianoro, Musiano, Rastignano, San Ruffillo si am coborat la Bologna Centrale.

In Emilia - Romagna, iernile sunt reci, umede si cetoase, iar verile lungi si calde. Aceasta clima, impreuna cu solul bogat din Valea Po, o fac una dintre cele mai prospere regiuni agricole ale Italiei, celebra pentru sunca suculenta si cascavalurile parmesan ce au un gust deosebit.

Emilia - Romagna are, de asemenea, un trecut istoric si cultural bogat. Via Emilia, o sosea construita de romani, trecea prin central regiunii, legand Rimini, Bologna, Modena, Parma si Piacenza – toate fondate de catre romani – ca locuri de stationare de-a lungul drumului de la Marea Adriatica spre interiorul peninsulei. Celelalte orase importante din Emilia-Romagna – Ferrara si Ravenna – nu se aflau pe aceasta artera principala antica. In timpul Renasterii, Ferarra a fost locul de resedinta al familiei nobiliare Este, a carei curte a fost un centru de cultura si invatatura.

Bologna - capitala regiunii Emilia-Romagna, este un oras cu aproximativ 500.000 de locuitori si se afla la aproximativ 54 metri altitudine fata de nivelul marii, in partea unde fluviile Savena si Reno intra in extremitatea sudica a campiei Po. Bologna este cunoscuta in intreaga lume prin trei caracteristici :

      Bologna la Dotta (cea docta) pentru ca aici se afla cea mai veche universitate europeana, care in secolul XIII avea deja peste 10.000 de studenti.

      Bologna la Grassa (cea grasa) pentru ca arta culinara bologneza este faimoasa.

      Bologna la Turrita (cu turnulet/foisor) pentru ca are multe turnuri medievale si 36 de kilometri de porticuri (arcade), flancate de somptuoase palate construite in perioada secolelor XIV-XVII, care ii confera un aspect foarte special.

 

Pe locul orasului Bologna se gasea cetatea Felsina ridicata de etrusci, care a fost cucerita de triburile celtice in secolul IV i.Ch., dar acestea au fost izgonite de romani in anul 190 i.Ch. Romanii ii schimba numele in Bononia, dar, in secolele urmatoare ea cade din nou in mainile triburilor vizigote conduse de Alaric, apoi ale longobarzilor si ale francilor si nu reuseste sa se dezvolte decat dupa secolul XII. In lupta care se desfasura intre ghibelini (partizani ai imparatului) si guelfi (partizanii papei), au castigat guelfii in batalia de la Fossalta – 1249, unde l-au luat prizonier pe Enzo (fiul imparatului Frederic II), mort in captivitate la Bologna, 23 de ani mai tarziu.

In aceasta perioada familiile nobile ghibeline si guelfe se concurau intre ele in constructia de turnuri, pe vremea aceea fiind construite aproximativ 100 de turnuri dintre care cele mai celebre au fost Torre dell’Asinelli (98 de metri) si Torre Garisenda (41 metri), care sunt de altfel si simbolurile orasului.

Luptele intre ghibelini si guelfi au continuat, iar in secolul XV orasul a cazut in mainile puternicei familii Bentivoglio, dintre care Giovanni II Bentivoglio fu un adevarat mecena care deschise portile Bolognei Renasterii toscane. Familia Bentivoglio fu la randul ei detronata, in anul 1506, de catre Papa Giulio II si orasul a ramas sub influenta papalitatii pana la venirea aici a lui Napoleon Bonaparte in 1807, izgonit si el de austrieci care au dominat orasul pana la reunirea Bolognei cu Piemontul in 1860.

Printre papii nascuti la Bologna ii voi aminti pe Gregorio XIII (autorul calendarului gregorian – 1582), pe Gregorio XV (secolul XVII) si pe Benedicto XIV (secolul XVIII).

In anul 1530, Carol Quint il invinge in batalia de la Pavia pe regele Frantei - Francois I (pe care il si ia prizonier si il duce la Madrid) si il obliga pe papa Clemente VII sa il incoroneze in bazilica San Petronio din Bologna ca Rege al Italiei si ca Imparat al Sfantului Imperiului Roman de Apus.

Studiind planul orasul Bologna, pozitia nodului central foarte vechi este evidenta : orasul roman se gasea in centru, in cadrul delimitat de strazile : Via Indipendenza, Via Rizzoli, Via Ugo Bassi, Via Marconi si Via dei Mille.

Bologna a avut mai multe ziduri de aparare, dar cel mai puternic zid a fost construit in 1347, avand 12 porti de intrare in cetate dintre care se mai pastreaza doar 9 porti : San Vitale, Maggiore, Castiglione, Saragozza, San Felice, Lame, Galliera, Mascarella si San Donato. Teama de razboaiele sangeroase i-a impiedicat pe cetatenii orasului sa construiasca in afara zidurilor de aparare ale cetatii : astfel s-au nascut gli archi (porticurile) – mai intai din lemn si apoi din coloane de piatra care permiteau l'espansione dell'unità abitabile. Aceste porticuri superbe sunt inalte de cativa metri si late de 3-4 metri. Sub ele sunt acum magazine, cofetarii, cafenele si restaurante. Am fotografiat vechi texte inscriptionate si in pardoseala dar si pe bolta acestor porticuri : Canton de’fiori, Vinum Laetitia, Canabis protection, Panis vita. Nu stiu ce voiau sa indice aceste inscriptii.

In ceea ce priveste infiintarea celei mai vechi universitati europene - la Bologna a fost infiintat un Studio in anul 1088. In Evul Mediu termenul Studio (studii) indica reunirea diferitelor scoli care instruiau elevii in a-si insusi diverse discipline, asa cum termenul Università desemna colectivitatea studentilor care frecventau un Studio. Se acorda foarte multa atentie studierii dreptului roman, dar s-a infiintat si un sector de teologie canonica si de retorica, de unde a aparut si denumirea de Dettatori Bolognesi. In Universitatea din Bologna au studiat Dante Alighieri (1285-1287), Francesco Petrarca (1323-1326), Nicolaus Copernic (1496-1500) sau Torquato Tasso (1560). Acum, universitatea are 13 facultati : agronomie, chimie, economie si comert, farmacie, drept, politehnica, filologie si filosofie, medicina umana, medicina veterinara, stiinte matematice, fizica, stiinte naturale, stiinte politice, statistice si demografice.

Noi am plecat de la gara, am depasit Porta San Donato, am mers pe Via Le filopanti, apoi pe Via Zamboni (trecand pe langa cladirile Universitatii), am ajuns in Piazza di Ravegnana si de aici, prin Via Rizolli am ajuns la Piazza Maggiore. Ea constituie inima orasului, avand dimensiunile de 115x60 metri. Odinioara in aceasta piata se faceau schimburi comerciale, se organizau turniruri intre cavaleri si se celebrau sarbatori religioase sau populare. In vestul Pietii foarte mari se inalta impozanta constructie a Palazzo Comunale, construit de-a lungul a mai multor secole. Torre dell’Orologio, construit in 1444 (orologiul a fost montat in 1773) de catre Rinaldo Gandolfi este continuat de cladirea propriu-zisa care are un portal, deasupra caruia este amplasata statuia in bronz a papei Gregorio XIII – cel care a reformat calendarul. Aspectul edificiului este asemanator celui al unui  castel, pe ale carui ziduri au fost construite, in 1336, creneluri. Pe fatada palatului mai remarc gratioasa Madonna con bambino Gesu din teracota smaltuita, facuta de Nicolo dell’Arca la 1478. Continuand sa ne plimbam pe partea Palatului Comunal care da spre Piazza del Nettuno, trecem pe langa mai multe pietre tombale cu numele cetatenilor orasului cazuti pentru apararea orasului si a patriei. Intrand prin portalul din zid, ajungem in Corte d'onore – numita asa, deoarece aici se opreau calestile ilustrelor personaje care vizitau Bologna. In a doua curte admiram copia vechii Serbatoio (rezervor de apa) realizat in 1568 de catre Francesco Terribilia (originalul este in pinacoteca nationala) – traditia zice ca daca aruncam un banut in fantana vom avea noroc. Pe partea palatului, paralela cu Via Ugo Bassi, se afla eleganta Fontana Vecchia, opera a lui Tommaso Laureti din 1565.

In partea de sud a Pietii Maggiore se afla marea Basilica di San Petronio, realizata in onoarea sfantului patron al orasului, una dintre cele mai mari biserici catolice : are lungimea de 132 metri, latimea de 60 de metri, fatada are 51 de metri iar inaltimea interioara este de 41 de metri. Ea a fost proiectata de Antonio di Vicenzo in 1390. Fatada gotica a ramas neterminata, partea de jos este acoperita cu placi de marmura si in nise sunt amplasate busturile a opt sfinti : San Floriano, San Paolo, San Domenico, Sant’Agostino, San Pietro, San Francesco, Sant’Ambrogio si San Petronio.

Se intra in biserica prin portalul central desenat de Jacopo della Quercia, in 1426. Interiorul are trei nave si 11 capele, este foarte auster si este intunecos, lumina fiind filtrata prin frumoasele vitralii. In interiorul basilicii San Petronio este expus un meridian trasat de Domenico Cassini si Domenico Gugliemini in 1656 si care reprezinta a sasesutemia parte din circumferinta terestra, pe care cade lumina directivata printr-un orificiu situat in coltul navei din stanga. Pe placile de marmura sunt urmatoarele inscriptii : “Linea meridian - Constructa anno MDCLVI – ampliori forma renovate anno MDCCLXXVI” si “Meridianae huius lineae tota longitude intra verticalem et centralem solis radium. In hyberno soltitio est sexcentimillesima pars circuitus universaelius”.

Orga bisericii construita de Lorenzo di Giacomo este una dintre cele mai vechi existente in Italia. Aici a avut loc incoronarea lui Carol Quint in 1530 si tot aici este mormantul Elisei Bonaparte – sora lui Napoleon.

Pe vremea pontificatului papei Giulio II (1503-1513), Michelangelo a fost obligat de papa sa-i creeze o statuie de bronz, care a si fost amplasata in fata bazilicii San Petronio, in anul 1506. Dar, in cadrul razboaielor duse de papa Giulio II cu Republica Venetiana si cu aliatii lor francezi, acestia au cucerit Bologna in 1511, au topit statuia de bronz creata de Michelangelo in 15 luni pline de truda, facand din ea un tun, numit in bataie de joc Giulia.

Vis-à-vis de Palazzo Communale se afla Palazzo degli Notai, construit in 1381 pentru societatea notarilor din oras. Cele sase magnifice finestre alveolare si continand mici coloane de marmura alba sunt realizate in 1385 de catre Antonio di Vicenzo si sunt plasate sub crenelurile superioare care dau palatului un aspect elegant si compact. Blazonul societatii notarilor este situat in centrul fatadei, intre ferestre, si reprezinta trei calimari si una piuma d'oca (pana de gasca).

In partea stanga a pietii, unde in Evul Mediu isi desfasurau activitatile camatarii, s-a construit incepand cu 1412 Palazzo degli Banchieri, in spatele caruia se vede cupola bisericii Santa Maria della Vita. Pe toata lungimea Palatului Bancherilor se afla un portic celebru – Portico Pavaglione. Termenul Pavaglione deriva din cuvantul pavaglio - in dialectul toscan - gogoasa viermilor de matase (foarte importanti pentru viata economica a orasului Bologna).

Ne plimbam pe sub aceste porticuri si dincolo de Palatul Bancherilor, trecem pe langa poarta de intrare in vechiul spital Santa Maria della Morte (sediul Muzeului municipal) si pe langa intrarea in Palazzo Archiginnasio. Acest palat a fost dorit si de papa Pius IV, dar a fost edificat intr-un timp record de mai putin de 2 ani (1562-1563), de catre Antonio Morandi Terribilia, pentru a fi sediul Universitatii din Bologna. Actualmente este sediul Bibliotecii Comunale din Bologna – detinand peste 700.000 de volume.

Intrarea in curtea Palazzo Archiginnasio ofera o viziune scenografica singulara, deoarece aici putem admira mai mult de 700 de embleme ale diferitelor familii de rectori, de profesori sau de studenti care au frecventat Studio in secolele XVI si XVII. Aici au fost tinute primele lectii de anatomie umana din lume. La etajul intai al palatului chiar se afla Teatro Anatomico sau L’anfiteatro di anatomia, unde studentii luau parte la disectii anatomice pe cadavre, intr-un spatiu captusit in totalitate cu lemn sculptat. In mijlocul amfiteatrului se afla o masa acoperita cu o placa de marmura alba (pe care se faceau disectiile). Scaunul rectorului are deasupra o statuie a lui Apollo, sub care se afla un baldachin sustinut de doua statui din lemn numite Gente senza pelle sculptate de Ercole Leli, numite asa deoarece ele reprezinta doi barbati jupuiti de piele (

Tot in acest palat exista si L’Aula Magna degli Artisti (transformata acum in sala de lectura) si L’Aula degli Legisti, numita si L’Aula Stabat Mater, deoarece aici a fost executat, in premiera, celebrul opus muzical de Gioacchino Rossini in 1842.

In Piazza Maggiore, in fata bisericii San Petronio se afla si Palazzo del Podesta, construit la inceputul secolului XIII, pentru a adaposti marele numar de functionari guvernamentali ai orasului. Constatandu-se ca totusi palatul este prea mic, in anul 1245 s-a mai construit o aripa Palatium Novum, care a devenit apoi, datorita evenimentelor istorice din 1246 – Palazzo di Re Enzo. Deasupra boltii care acopera Palazzo del Podesta se afla Torre dell’Arengo (1212), al carui clopot anunta cetatenilor Bologniei diverse evenimente sociale sau militare. Arengo inseamna in dialect toscan o balustrada in fata careia se citeau sentinte, decrete, alte pubblicazioni sau erau aratati multimii criminalii condamnati la moarte.