Laboratorul Gastroenterologie, usmf „Nicolae Testemiţanu” Catedra Medicină Internă №4, usmf „Nicolae Testemiţanu”



Yüklə 0,57 Mb.
səhifə8/10
tarix07.12.2017
ölçüsü0,57 Mb.
#34071
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10

Rezultate şi discuţii

Conform investigaţiilor efectuate la pacienţii examinaţi se determină o creştere veridică de concentraţie a produselor de oxidare peroxidică a lipidelor (OPL), ce se manifestă prin activarea precoce a DAM, CD, CP şi diminuării activităţii catalazei şi SOD, ce determină istovirea rezervelor fermentative SAO. Până la începutul tratamentului la bolnavi s-a determinat o majorare veridică de produse OPL de 4 ori şi diminuarea activităţii catalazei de 1,5 ori. Analizînd rezultatele testării imunologice s-a constatat diminuarea nivelului limfocitelor T-totale (CD3) în faza acută a maladiei, cu o disbalanţă a subpopulaţiilor T-celulare, prin diminuarea celulelor T-helper (CD4) şi majorarea celulelor T-supresoare(CD8). A fost înregistrată o diminuare veridică a indicelui imunoreglator CD4/CD8. În cazul exacerbării ulcerului duodenal s-a determinat diminuarea veridică a nivelului Ig A şi Ig G, ce confirmă dereglarea imunităţii humorale.

Rezultatele cercetărilor intra- şi postcurative au relevat la bolnavii cu ulcer duodenal, la care în tratamentul complex s-au inclus RILS, regresia mult mai rapidă a manifestărilor clinice în comparaţie cu indicii de control, evoluţie care se exprimă prin ameliorarea mai precoce a stării generale, jugularea unui şir de semne obiective şi subiective ale maladiei prin cicatrizarea mai precipitată a defectului ulceros, readaptarea fizică şi regresarea statutului psihopatologic. Pe fondalul tratamentului cu RILS efect pozitiv a fost marcat la toţi pacienţii în mediu la a 6 – 7-a zi de tratament. Dispariţia totală a durerii peste 3 zile de la începutul tratamentului au relevat 16 (53,3%) pacienţi, diminuarea intensităţii durerii s-a determinat la 12 (40,0%) pacienţi, durerea a persistat la 2 (6,7%) pacienţi. După finisarea curei de tratament de eradicare a H. pylori durerea a dispărut la 27 (90,0%) pacienţi şi continua să persiste la 3 (10,0%) pacienţi. Media termenilor de suprimare a sindromului algic a constituit 7,5±0,1 zile (р<0,001). Gradul mediu de gravitate (GMG) a sindromului dolor înainte de tratament a constituit 1,84, după tratamentul efectuat de terapie tradiţională în combinare cu RILS– s-a micşorat până la 0,73.

Dispariţia totală a durerii peste 3 zile de le începutul tratamentului au marcat 6 (17,2%) pacienţi din lotul martor, diminuarea intensităţii durerii – 20 (57,1 %) pacienţi, continua să persiste la 9 (25,7%) pacienţi. După finisarea curei de tratament de eradicare a H. pylori durerea a dispărut la 28 (80,0%) şi continua să persiste la 7 (20,0%) pacienţi. Media termenilor de suprimare a sindromului algic în lotul martor a constituit 9,8±0,2 zile (р<0,001). GMG al sindromului dolor la pacienţii din lotul martor până de tratament a constituit 1,89, după cura efectuată de tratament antiulceros tradiţional a diminuat până la 0,99.

La pacienţii lotului de bază pe fondalul tratamentului efectuat semnele dispeptice au diminuat în mediu la a 5-a zi. Către acest termen de tratament sindromul dispeptic a dispărut la 22 (73,3%) pacienţi, a diminuat la 6 (20,0%) şi persista cu aceiaşi intensitate la 2 (6,7%) pacienţi. După finisarea terapiei de eradicare (la a 7-a zi) sindromul dispeptic a dispărut la 27 (70,0%) pacienţi, intensitatea a diminuat – la 3 (10,0%) pacienţi. Media termenilor de suprimare a sindromului dispeptic la pacienţii din lotul de bază a constituit 7,5±0,2 zile. La evaluarea gradului mediu de gravitate al sindromului dispeptic a fost stabilit, că GMG pe parcursul tratamentului a diminuat de la 1,49 până la 0,48.

La pacienţii lotului martor la a 5-a zi de tratament sindromul dispeptic a dispărut doar la 17 (48,6%) pacienţi, considerabil a diminuat – la 12 (34,0%) pacienţi şi persista cu aceiaşi intensitate la 6 (17,1%) pacienţi. După finisarea tratamentului de eradicare a H. pylori sindromul dispeptic continua să persiste la 5 (14,3%) pacienţi. Media termenilor de suprimare a sindromului dispeptic la pacienţii lotului martor a constituit 10,0±0,3 zile (p<0,001). Terapia efectuată standard a contribuit la diminuarea GMG al sindromului dispeptic de la 1,58 până la 0,64.

Includerea RILS în tratamentul standard a influenţat favorabil asupra dinamicii sindromului dolor şi dispeptic, în acelaşi timp la pacienţii care au fost trataţi cu terapia standard aceste schimbări au fost mai puţin exprimate.

La bolnavii din lotul de studiu sub acţiunea tratamentului respectiv dispariţia durerilor la palparea şi percuţia peretelui abdominal (semnul Mendel) s-a produs în mediu după 7,2±0,1 zile, în lotul martor - după 9,2±0,2 zile de tratament (p<0,05).

La pacienţii din lotul de bază la a 14-a zi de la începutul tratamentului cicatrizarea ulcerului s-a evidenţiat la 24 pacienţi, ce a constituit 96,0% şi în mediu la a 21-a zi a tratamentului cicatrizarea a fost evidenţiată în 100% cazuri. În lotul martor către ziua a 14-a a tratamentului pe fondalul terapiei standard ulcerul s-a cicatrizat la 22 bolnavi, ce a constituit 88,0%, către ziua a 21-a cicatrizarea completă a defectului ulceros nu s-a evidenţiat la 1 (4%) pacient. E necesar de menţionat, că la bolnavii din lotul de bază nu s-a constatat deformaţii cicatriciale pronunţate a mucoasei duodenale. La bolnavii din lotul martor deformaţii cicatriciale a mucoasei duodenale s-au observat la 5 (25,0%) pacienţi. Datele obţinute demonstrează, că la pacienţii în tratamentul complex a cărora a fost inclus RILS, sanarea defectului ulceros s-a efectuat de 1,5 ori mai rapid, decât în lotul martor şi a constituit 8,18±0,7 şi 11,8±1,2 zile (cu 44,3%, р<0,001) corespunzător. Termenii medii a apariţiei granulării şi debutului epitelizării la pacienţii lotului de bază a constituit 8,84±0,6 şi 9,18±0,9 zile, în lotul martor - 12,5±1,3 şi 14,7±1,2 zile, corespunzător (р1<0,01 şi р2<0,001). Media termenilor de cicatrizare a defectului ulceros în lotul de bază a constituit 13,42±0,7 zile (p<0,01) versus 16,5±0,8 zile în lotul martor.

Terapia triplă în asociere cu RILS a contribuit la dispariţia refluxului duodeno-gastral la majoritatea pacienţilor lotului de bază (24 din 30 – 70%), în acelaşi timp la pacienţii lotului martor refluxul duodeno-gastral după tratamentul efectuat a dispărut la 10 (28,6%) pacienţi. Pe fondalul tratamentului cu RILS s-a produs diminuarea considerabilă a modificărilor inflamatorii intens exprimate şi manifeste în mucoasa gastrică de la 20,0±0,5 şi 16,0±0,6 la 4,0±0,1 şi 8,0±0,3 corespunzător (p1<0,001, p2<0,001), cele moderate fiind diminuate de la 48,0±0,4 până la 28,0±0,6 (p<0,001), în acelaşi timp a avut loc diminuarea considerabilă a modificărilor inflamatorii intens exprimate şi manifeste în mucoasa duodenului de la 20,0±0,3 şi 30,0±0,1 până la 8,0±0,3 şi 12,0±0,4 corespunzător (p1<0,001, p2<0,001); diminuarea modificărilor inflamatorii moderate în duoden de la 32,0±0,2 până la 24,0±0,5 (p<0,001). În lotul martor s-a evidenţiat diminuarea modificărilor inflamatorii moderate în stomac de la 48,0±0,4 până la 44,0±0,4 (p<0,001) şi diminuarea în duoden de la 36,0±0,2 până la 24,0±0,3 (p<0,001), modificarea altor indici a avut tendinţă pozitivă, însă divergenţele nu au fost statistic veridice. Comparând rezultatele eradicaţiei infecţiei H. pylori în lotul pacienţilor, care au administrat RILS şi tratamentul standard s-a evidenţiat, că la pacienţii lotului de bază procentul eradicării a constituit 93,3%, la pacienţii lotului martor – 91,4%. Terapia efectuată a produs practic aceeaşi acţiune de inhibare a secreţiei gastrice la pacienţii lotului de bază şi lotului martor. Producţia acidă bazală a diminuat de la 4,08±0,32 până la 1,68±0,29 mmol (р<0,001) la pacienţii lotului de bază şi de la 4,28±0,32 până la 1,76±0,28 mmol (р<0,001) în lotul martor. Nivelul de creatinină, bilirubină, glucoză ş.a., pe fondalul tratamentului cu RILS la pacienţii vârstnici cu ulcer duodenal nu a constatat devieri statistice semnificative de la cadrul normativ.

Includerea RILS în tratamentul standard antiulceros la pacienţii cu ulcer duodenal a contribuit la ameliorarea indicilor metabolismului lipidic.

Pe parcursul tratamentului cu RILS a diminuat veridic nivelul colesterinei generale cu 14,8% (р<0,05), LDL cu 20,9% (p<0,05), trigliceridelor cu 2,1% (p>0,05). Paralel la pacienţii investigaţi s-a evidenţiat dinamica pozitivă în indicii HDL, care s-au majorat cu 24,1% (р<0,001). În lotul martor pe fondal de terapie triplă s-a observat dinamica pozitivă analogică indicilor metabolismului lipidic, dar diferenţele dintre datele esenţiale şi după tratament nu au fost statistic veridice.

Pe fondal de tratament standard se observă diminuarea activităţii OPL cu 2,9% (de la 7,79±0,51 până la 7,56±0,83 imp/sec, p>0,1), la bolnavii lotului de bază diminuarea activităţii OPL a constituit 30,3% (de la 7,62±0,38 până la 5,31±0,41 imp/sec, p<0,01). Conţinutul DAM şi CT în ambele loturi până şi după tratament depăşea indicii persoanelor sănătoase de 1,5 ori. Includerea în terapia complexă a pacienţilor cu ulcer duodenal a RILS a contribuit la diminuarea DAM de la 6,79±0,15 până la 5,31±0,16 (cu 24,3%, p<0,001), conjugatelor trienice de la 0,0910,01 până la 0,0730,02 (cu 56,0%, p<0,001), la pacienţii care au administrat numai tratament de bază modificări esenţiale în indicii analizaţi nu s-au evidenţiat (p>0,1).

La administrarea RILS în asociere cu terapia standard a avut loc activizarea sistemului de protecţie antioxidantă, despre ce ne mărturiseşte majorarea AAO generale a serului sangvin de la 4,13±0,16 până la 5,98±0,21 u.c., (cu 42,9%, p<0,001), majorarea superoxiddismutazei de la 3,76±0,21 până la 4,58±0,25 u.c (cu 39,6%, p<0,001), glutationreductaza s-a majorat de la 24,50,98 până la 29,38±0,96 un.dens.opt/mg (cu 36,9%, р<0,001), CP de la 3,l2±0,21 până la 4,25±0,16 mg/1 (cu 28,3%), catalaza - cu 66,2% (de la 4,120,27 la 6,850,31 mk.mol./min, p<0,001). La bolnavii lotului martor pe fondal de terapie triplă s-au evidenţiat modificări analogice în activizarea indicilor sistemului de protecţie antioxidană, dar au fost mai puţin pronunţate comparativ cu lotul de bază. Astfel activitatea antioxidantă plasmatică s-a mărit de la 4,08±0,19 până la 4,85±0,29 (cu 1,5%, p>0,1). SOD a diminuat de la 3,440,25 la 3,40±0,27 (cu 1,1%, p>0,1), glutationreductaza la pacienţii lotului martor s-a mărit de la 18,70,38 la 18,90,31 un.dens.opt/mg (cu 1,1%, р>0,1), CP de la 3,08±0,27 la 3,11±0,26 mg/1, p>0,1, catalaza de 4,10±0,26 la 4,12±0,27, p>0,1. Analizând influenţa diverselor scheme de terapie asupra activităţii SOD menţionăm, că lotul de pacienţi cu tratament tradiţional au prezentat oarecare mărire neveridică a activităţii acestui ferment către sfârşitul spitalizării (p>0,1). Luând în considerare lipsa efectului corector al terapiei tradiţionale asupra altor indici al metabolismului eritrocitelor, se poate concluziona că necătând la tratament în condiţiile hipoxiei la aceşti pacienţi persistă disbalanţă în sistemul de apărare antioxidantă şi demonstrează epuizarea mecanismelor compensatorii al sistemului antioxidant plasmatic.



Tabel

Statutul imun la pacienţii până şi după tratament



Indicii

Lotul de bază (n=30 )

Lotul de control (n= 35 )

Până la tratament

După tratament

Până la tratament

După tratament

Leucocite, 109/l

8,420,11

6,300,14

8,400,12

7,620,13

Limfocite, %

23,910,21

25,690,17

23,810,22

24,250,21

CD3, (T), %

54,830,46

57,950,18

54,210,38

55,830,32

CD4 (Th), %

43,580,39

42,580,41

43,480,31

43,120,30

CD8 (Ts), %

24,410,31

21,630,31

24,520,34

23,880,29

CD4/CD8

1,800,03

2,330,03

1,830,02

1,990,05

CD72 (B), %

10,430,30

10,370,30

10,570,38

10,410,37

CD16 (NK), %

23,080,25

20,860,35

23,180,24

22,740,25

Ig A, g/l

3,110,05

2,510,07

3,130,04

2,870,08

Ig M, g/l

1,240,04

1,210,04

1,250,04

1,240,05

Ig G, g/l

11,250,21

12,960,21

11,380,24

11,990,25

La pacienţii care au primit tratament asociat cu RILS după cura de tratament s-a determinat restabilirea nivelului de limfocite, la fel s-a observat tendinţa spre normalizarea CD4 şi CD8, concomitent cu creşterea indicelui imunoreglator.

Administrarea RILS duce la normalizarea sistemului OPL – PAP la majoritatea pacienţilor, ceea ce ne permite să propunem RILS la pacienţii cu ulcer duodenal cu scop de corecţie al disfuncţiilor sistemului de oxidare - antioxidare.

Pacienţii lotului de bază care au primit terapia standard în asociere cu RILS au prezentat recidive ale bolii timp de 12 luni în 12% cazuri, în timp ce în lotul martor – 28% cazuri. Administrarea RILS pacienţilor cu ulcer duodenal permite obţinerea unei vindecări în termeni mai mici şi micşorarea frecvenţei recidivelor. Efectele secundare în administrarea terapiei triple au fost observate cu aceiaşi frecvenţă în ambele loturi studiate şi au constituit 12,0% şi 12,0%, corespunzător, au fost nesemnificative şi nu au necesitat sistarea tratamentului.

Rezultatele studiului efectuat au demonstrat că preparatul RILS are o influenţă pozitivă şi acţiune optimizantă asupra sistemului POL-PAP. Combinarea eficienţei înalte şi inofensivităţii, comodităţii administrării permite de a considera preparatul RILS ca fiind înalt efectiv în tratamentul ulcerului duodenal la vârstnici.

Concluzii

1. Includerea RILS în schema triplă de tratament a ulcerului duodenal contribuie la stoparea sindroamelor algic şi dispeptic şi accelerarea semnificativă a termenilor de cicatrizare cu 3 – 4 zile mai precoce.

2. Includerea RILS în schema triplă de tratament a ulcerului duodenal contribuie la diminuarea intensităţii proceselor de peroxidare lipidică şi îmbunătăţirea rezistenţei antioxidante a organismului.

3. Eficacitatea clinică înaltă a RILS, inofensivitatea şi suportarea benefică sunt dovezi certe pentru utilizarea pe larg în terapia complexă a ulcerului duodenal la persoanele vârstnice.

4. Determinarea OLP şi SAU la pacienţii cu ulcer duodenal servesc ca criterii înalt informative în eficacitatea tratamentului efectuat.

Bibliografia

1. Орзиев З.М. Эффективность эрадикационной антигеликобактерной терапии у больных язвенной болезнью при различном режиме приема препаратов. Клин. мед. 2003; 6: 48-49.

2. Шептулин А.А. Современный алгоритм лечения язвенной болезни. Клин.мед. 2004; 1: 57-60.

3. Циммерман Я.С. Альтернативные схемы эрадикационной терапии и пути преодоления приобретенной резистентности Helicobacter pylori к проводимому лечению. Клин. мед. 2004; 2: 9-15.




OZONOTERAPIA ÎN TRATAMENTUL COMPLEX Al GASTROPATIILOR ÎN BOALA PULMONARĂ CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ

Svetlana Nichita

Catedra Medicină Internă N6 USMF „N. Testemiţanu”


Summary

Ozonotherapy in the Complex Treatment of Gastropathies

in Chronic Obstructive Pulmonary Disease (COPD)

Chronic Obstructive Pulmonary Disease (COPD), it is the fourth leading cause of death in the age group more than 45 years and it is unique disease at which the death rate indicator continues to increase steadily. The inclusion of ozonotherapy in the complex treatment of acute erosion and peptic ulcers of gastroduodenal zones against the background of chronic obstructive pulmonary disease reduces terms of epithelization erosive-ulcer defects, reduces activity of inflammatory process in a mucous membrane of a stomach and promotes improvement of indicators of an immune homeostasis.



Rezumat

Boala pulmonară cronică obstructivă (BPCO) ocupă al 4-lea loc în lume, fiind cauza decesului persoanelor după 45 ani şi se consideră unica patologie la care letalitatea este în creştere permanentă. Includerea serului fiziologic ozonat în tratamentul complex al eroziunilor acute şi ulcerelor peptice ale zonei gastroduodenale asociat cu BPCO reduce termenii de jugulare a sindromului algic şi a sindromului dispeptic şi epitelizarea defectelor eroziv-ulceroase. Gastroduodenopatiile pe fondal de BPCO se asociază cu modificările indicilor imunităţii celulare se manifestă prin limfopenie absolută şi relativă cu predominarea de T-supresori (CD8) asupra T-helperilor (CD4). Utilizarea in tratamentul complex al gastroduodenopatiilor ale soluţiei fiziologice îmbogăţite cu ozon contribuie la îmbunătăţirea indicilor homeostazei imune.


Introducere

Boala pulmonară cronică obstructivă (BPCO) ocupă al 4-lea loc în lume, fiind cauza decesului persoanelor după 45 ani şi se consideră unica patologie la care letalitatea este în creştere permanentă [1,2]. Experţii Băncii Mondiale şi a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) prognozează creşterea pagubei economice, condiţionată de această maladie, şi ieşirea BPCO pe locul întîi printre patologiile pulmonare şi pe locul 5 printre toate patologiile câtre anul 2020. Cheltuielile în medicină legate de morbiditatea şi mortalitatea prematură în rezultatul BPCO, prezintă o problemă economică şi socială majoră pentru organele sănătăţii şi populaţie [2,3].

În ultimii ani tot mai intens se discută manifestările extrapulmonare ale BPCO, care cuprind afectarea aparatului muscular-osos, cardio-vascular, urogenital şi digestiv. Dezvoltarea lor înrăutăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi are un prognostic major. Gastroduodenopatiile este una din manifestările extrapulmonare ale maladiei [4,5].

În calitate de mecanisme de alterare ale zonei gastroduodenale pe fondal BPCO diferiţi autori numesc hipoxia, hipercapnia, dereglarea microcirculaţiei, reglării endocrine. Este cert faptul, că în dependenţă de intensitatea procesului inflamator şi a gradului intensităţii hipoxiei, procesele de superoxidare a lipidelor (PSL) din etapa lanţului proceselor adaptive se transformă în factorul patogenetic de bază, care determină intensitatea dereglărilor patologice în zona gastroduodenală. În pofida anumitelor succese în tratamentul gastroduodenopatiilor în BPCO continuă explorarea noilor remedii patogenetice şi a altor metode de tratament. Ozonoterapia – este apreciată ca o metodă nouă de tratament, care posedă efecte terapeutice exprimate, dar efectul ei în tratamentul complex al gastroduodenopatiilor pe fondal de BPCO practic nu este cercetat.



Scopul cercetării – a stabili eficacitatea clinică a ozonoterapiei ca metodă suplimentară în tratamentul leziunilor eroziv-ulceroase ale zonei gastroduodenale la boala pulmonară cronică obstructivă.

Material şi metode

În cercetare au fost incluşi 29 pacienţi cu BPCO de gravitate medie şi gravă şi leziuni eroziv-ulceroase ale zonei gastroduodenale, supuşi la tratament staţionar în Spitalul Clinic al Ministerului Sănătăţii. Vîrsta investigaţilor varia între 35 şi 55 ani, vîrsta medie a constituit 48,0±2,9 ani. Diagnosticarea BPCO s-a stabilit în conformitate cu recomendaţiile GOLD; gravitatea evoluţiei maladiei s-a determinat după rezultatele spirografiei, efectuată după ameliorarea acutizării maladiei. Au fost considerate valorile indicelui VEMS şi micşorarea indicelui Tiffno mai puţin de 70%.

Pentru aprecierea simptomaticii clinice şi determinarea stagiului de fumător, fiind unul din factorii esenţial de risc în dezvoltarea patologiei zonei gastroduodenale la boala ulceroasă şi factorului premordial de risc în declanşarea BPCO s-a efectuat anchetarea pacienţilor. Indexul fumatorului (IF) s-a stabilit după formula:

IF = numărul ţigărilor folosite în diurnă × stajiul fumatului (ani) / 20

La aprecierea tabloului clinic a acutizării BPCO s-au luat în consideraţie simptoamele afectării organelor respiratorii (tusea, eliminarea sputei, dispneiea), simptomele generale, caracteristice pentru BPCO (slabiciune generală, subfebrilitate), cît şi acuzele dispeptice (greţurile, pirozisul, eructaţiile, inapetenţa), senzaţie de greutate şi durerile în epigastriu.

La toţi pacienţii s-a efectuat fibrogastroduodenoscopie cu biopsie ţintită a mucoasei gastrice în regiunea antrală cu cercetarea ulterioară histologică a bioptatelor. La examenul endoscopic s-au estimat existenţa, gradul de exprimare, localizarea şi prevalenţa modificărilor atrofice şi destructive a mucoasei zonei gastroduodenale. Pentru evaluarea intensităţii superoxidării lipidelor şi starea sistemului de protecţie antioxidantă la începutul şi finalizarea curei de tratament s-au determinat: dialdeghidal malonica, conjugatele dienice, bazele şiff, superoxiddismutaza, catalaza şi glutationreductaza. Evaluarea statutului imunitar a inclus: aprecierea cantitativă a T şi B – limfocitelor; subpopulaţiile limfocitelor au fost apreciate conform clasterelor de diferenţiere cu utilizarea anticorpilor monoclonali.

Pentru aprecierea eficacităţii ozonoterapiei la pacienţii cu BPCO şi dereglări eroziv-ulceroase a mucoasei zonei gastroduodenale (29 persoane) au fost divizaţi în 2 loturi. Lotul de bază l-au constituit 15 pacienţi, la care concomitent cu tratamentul medicamentos a fost efectuată ozonoterapia. În lotul martor au fost incluşi 14 pacienţi, cărora le-au fost administrate preparatele antisecretorii.

S-a utilizat metodica de aplicare ozonului pe mucoasa gastrică – administrarea perorală 100-150 ml apă ozonată pe nemîncate de 2 ori în zi timp de 10-14 zile. Ozonarea apei sa efectuat cu ajutorul ozonatorului «КVAZAR».

Rezultatele cercetării

Conform cercetărilor efectuate s-a stabilit, ca concomitent cu acuzele principale la pacienţii cu BPCO se constatau simptomele afectării tractului gastro-intestinal: senzaţia de greutate (15,0%) sau discomfort în epigastriu (10,0%), greaţa (5,0%), eructaţiile cu aer (12,5%), pirozisul (12,5%), micşorarea poftei de mîncare (7,5%). Sindromul algic în epigastriu la pacienţi cu BPCO la prezenţa leziunilor eroziv-ulceroase ale mucoasei zonei gastroduodenale s-a determinat la 20,0% cazuri.

Pentru aprecierea eficacităţii terapiei administrate, s-a estimat termenii cicatrizării defectelor, dinamica activităţii gastritei cronice, de asemenea modificările indicilor imunităţii, în funcţie de terapia utilizată.

Pe fondal aplicării terapiei standarte şi administrarea concomitentă a ozonului – micşorarea ori diminuarea totală a sindromului algic peste 4-5 zile de la începutul tratamentului s-a constatat la 3 (20,0%) pacienţi, în lotul martor – la 1 (7,2%) pacient, micşorarea intensităţii sindromului dolor s-a apreciat la 10 (66,6%) pacienţi lotului de bază şi la 7 (50,0%) pacienţi a lotului martor. În pofida terapiei medicamentoase utilizate, durerea a rămas de aceiaşi intensitate la 6 (42,8%) pacienţi ai lotului martor. Termenul mediu de jugulare a sindromului dolor la pacienţii lotului de bază a constituit 14,8±0,9 zile, în lotul martor – 20,5±0,7 zile; p<0,001.

Manifestările principale a sindromului dispepsiei gastrice au dispărut la 6-7-a zi de tratament la 11 (73,4%) pacienţi din lotul de bază şi 6 (42,8%) pacienţi din lotul martor, au diminuat la 2 (13,3%) şi la 5 (35,7%) consecutiv, au rămas de aceiaşi intensitate la 2 (13,3%) pacienţi ai lotului de bază şi la 3 (21,5%) pacienţi ai lotului martor. Durata medie de jugulare a sindromului dispeptic la pacienţii lotului de bază a constituit 15,2±0,8 zile, la pacienţii lotului martor – 19,7±0,6 zile; p<0,001.

Eficacitatea clinică a diferitor scheme de tratament la pacienţii lotului de bază şi a lotului martor este prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1

Eficacitatea clinică a diferitor scheme de tratament


Indicatorii

Lotului de bază (n=15)

Lotului martor (n=14)

Durata medie de jugulare a sindromului dolor, zile

14,8±0,9***

20,5±0,7

Durata medie de jugulare a sindromului dispeptic, zile

15,2±0,8***

19,7±0,6

Cicatrizarea ulcerului peste 10 zile,

% din lotul



4 (26,7%)

2 (14,3%)

Cicatrizarea ulcerului14 zile,

% din lotul



5(33,3%)

3 (21,4%)

Cicatrizarea ulcerului 21 zile,

% din lotul



6 (40,0%)

8 (57,1%)

În total, %

15(100%)

13 (92,8%)

Remarcă: *** - p<0,001 diferenţile indicilor între loturi sunt statistic semnificative.
Din datele ilustrate în tabelul 1 este evident, că la pacienţii lotului martor dispariţia sindromului dolor şi dispeptic a fost observată cu 5-6 zile mai tîrziu, decît la pacienţii lotului de bază. La a 10-a zi de tratament cicatrizarea defectului ulceros a fost constatată la 4 (26,7%) pacienţi ai lotului de bază şi la 2 (14,3%) pacienţi ai lotului martor, la 21-a zi de tratament la toţi pacienţii lotului de bază şi numai la 13 (92,8%) pacienţi ai lotului martor defectul ulceros s-a cicatrizat complet. În aceasta perioadă la 1 (7,2%) pacient ai lotului martor cicatrizarea defectului ulceros a fost incompletă, ceia ce se explică prin prezenţa patologiilor respiratorii grave şi eficacitetea insuficientă a terapiei antiulceroase.

Dinamica indicilor imunităţii celulare la pacienţii cu BPCO şi asocierea leziunilor eroziv-ulceroase ale zonei gastroduodenale la utilizarea diferitor forme de tratament, sunt ilustrate în tabelul 2.

Tabelul 2

Indicii imunităţii celulare la pacienţii cu asocierea BPCO şi leziunilor



eroziv-ulceroase a zonei gastroduodenale în procesul de tratament

Indicii imunităţii celulare

Lotului de bază (n=15)

Lotului martor (n=14)

Datele iniţiale

După tratament

Datele iniţiale

După tratament

Leucocite 10 g/l

9,35±0,74

7,18±0,83*

9,38±0,43

7,24±0,54*

Limfocite

%

22,21±0,54

24,37±0,59*

22,48±0,37

23,43±0,53

cl/mcl

2068,31±43,81

2259,19±43,17*

2064,78±47,61

2174,49±56,26

СD3

%

50,67±0,69

54,83±0,31*

50,27±0,73

52,74±0,43

cl/mcl

1063,47±32,24

1284,71±25,38*

1052,65±46,71

1168±35,28

СD4

%

39,31±0,41

41,99±0,31*

39,75±0,62

40,31±0,46

cl/mcl

819,31±27,19

948,41±26,73*

833,15±39,21

872,31±33,19

СD8

%

28,45±0,31

26,67±0,42*

28,93±0,29

27,11±0,59

cl/mcl

569,38±24,21

585,34±25,04

579,54±21,97

589,83±23,98

СD4 / СD8




1,4±0,04

1,62±0,07*

1,46±0,03

1,52±0,06

СD16

%

18,99±0,43

20,03±0,49

18,55±0,49

20,57±0,29

cl/mcl

359,58±19,07

449,15±17,83

387,64±18,37

438,21±21,27

Remarcă: *** - p < 0,01 indicii între datele iniţiale şi după cura de tratament sunt statistic semnificative.
Concomitent cu efectul clinic pozitiv la pacienţi ambilor loturi s-au observat schimbări pozitive ale indicilor statutului imun (tabelul 2). Aşa dar, în lotul pacienţilor care a administrat ozonoterapia conţinutul relativ a limfocitelor statistic a crescut esenţial, a fost stabilită creşterea semnificativă a cantităţii T-limfocitelor totale (p<0,05), numărul relativ a T-limfocitelor activi (p<0,01). Măsurile efectuate au condiţionat majorarea cantităţii CD4-limfocitelor (de la 39,31±0,41 până la 41,99±0,31; p<0,01). Dinamica pozitivă a conţinutului T-limfocitelor a fost însoţită de majorarea indicelui imunoregulator, care s-a mărit de la 1,40±0,04 până la 1,62±0,07 (p<0,001).Complexele imunocirculante s-au micşorat de la 118,3±0,2un până la 97,5±0,2un (p<0,001), concentraţia complementului s-a mărit de la 27,3±0,2 până la 33,4±0,1un (p<0,001). În procesul tratamentului complex cu utilizarea ozonului, s-au observat schimbările pozitive ale indicilor imunoglobulinelor. Aşa dar Ig M au scăzut de la 1,89±0,04 g/l până la 1,64±0,03 g/l; Ig G şi Ig A - de la 13,24±0,72 până la 9,0±0,54 g/l, p < 0,01 şi de la 3,9±0,12 g/l până la 2,30±0,01 g/l respectiv (p<0,001). La pacienţii lotului martor de asemenea se observau schimbări pozitive ale indicilor imunităţii celulare şi umorale, dar diferenţa indicelor a fost statistic nesemnificativă.

Ozonoterapia a acţionat favorabil asupra spectrului lipidic al sângelui, ceia ce s-a manifestat prin micşorarea nivelului colesterolului total de la 6,02±0,38 până la 5,03±0,18 mmol/l (cu 16,4%, p<0,01), trigliceridelor de la 3,11±0,21 până la 2,54±0,15 mmol/l (cu 18,3%, p<0,05). În lotul martor au fost observate schimbări pozitive analogice, datele fiind mai puţin exprimate: nivelul colesterolului total a scăzut de la 6,05±0,27 până la 5,69±0,31 mmol/l (cu 5,9%, p>0,1), trigliceridele - de la 3,13±0,19 până la 2,87±0,25 mmol/l (cu 8,3%, p>0,1). După finalizarea tratamentului cu ozonoterapie la pacienţii investigaţi s-au semnalat schimbări pozitive semnificative în sistemul POL-SAO şi atingînd nivelul normal. În acest timp superoxiddismutaza (SOD) s-a majorat de la 2,17±0,16 până la 4,50±0,22 un. convenţionale (cu 25%, p<0,01). La pacienţi lotului martor către această perioadă de supraveghere în indicii POL-SAO schimbări esenţiale nu au fost înregistrate, dar totuşi a fost o tendinţa neesenţială spre ameliorarea lor.

Diminuarea manifestărilor clinice ale maladiei, atît stabilizarea indicilor imunităţii celulare şi umorale, cît şi a sistemului antioxidant a organizmului după ozonoterapie, favorabil s-au reflectat asupra indicilor calităţii vieţii pacienţilor. Aşa dar dinamica creşterii specifice a toleranţei la efort fizic s-a mărit de la 35,92±2,40 până la 45,21±2,55, Δ%+25,91; activitatea fizică avea o tendinţă spre majorare de la 32,12±2,38 până la 44,38±2,70, Δ%+38,16; starea generală a sănătăţii s-a schimbat de la 32,48±2,65 până la 36,81±3,10, Δ%+13,33. În lotul martor schimbări semnificative în indicii calităţii vieţii nu au fost realizate.

Aşa dar, administrarea ozonoterapiei în tratamentul complex al eroziunilor acute şi ulcerelor peptice ale zonei gastroduodenale pe fondal BPCO, micşorează perioada epitelizării defectelor eroziv-ulceroase, micşorează activitatea procesului inflamator în mucoasa gastrică şi duce la ameliorarea indicilor homeostazei imune.



Concluzii

1. Includerea serului fiziologic ozonat în tratamentul complex al eroziunilor acute şi ulcerelor peptice ale zonei gastroduodenale asociat cu BPCO reduce termenii de jugulare a sindromului algic (14,8±0,9 zile) şi a sindromului dispeptic (15,2±0,8 zile) şi epitelizarea defectelor eroziv-ulceroase.

2. Pentru a obţine un efect clinic pozitiv şi stabil la pacienţii cu leziuni peptice a mucoasei zonei gastroduodenale pe fondal BPCO, utilizarea ozonului în tratamentului complex este un argument in utilizarea pe larg a acestei metode în calitate de remediu suplimentar în tratarea acestei categorii de bolnavi.

3. Gastroduodenopatiile pe fondal de BPCO se asociază cu modificările indicilor imunităţii celulare se manifestă prin limfopenie absolută şi relativă cu predominarea de T-supresori (CD8) asupra T-helperilor (CD4). Utilizarea in tratamentul complex al gastroduodenopatiilor ale soluţiei fiziologice îmbogăţite cu ozon contribuie la îmbunătăţirea indicilor homeostazei imune.



Bibliografia

  1. Agusti A.G.N., Noguera A., Sauleda I. et al. Systemic effects of chronic obstructive pulmonary disease. Eur. Respir. I. 2007; 21: 347-360

  2. Agusti A.G. Systemic effects of chronic obstructive pulmonary disease. Proc. Am. Thorac. Soc. 2005;2: 367-370.

  3. Andreassen H., Vestbo I. Chronic obstructive pulmonary disease as a systemic disease: an epidemiological perspective. Eur. Respir. I. 2003; 22 (suppl. 46): 2s-4s

4. Авдеев С.Н. Хроническая обструктивная болезнь легких как системное заболевание. Пульмонология. 2007. №2. С 104 - 116

5. Чучалин А.Г. Белевский А.С., Черняк Б.А., Алексеева Я.Г., Трофименко И.Н., Зайцева А.С. Качество жизни больных хронической обструктивной болезнью легких в России: результаты многоцентрового популяционного исследования «ИКАР-ХОБЛ» Пульмонология. – 2005. - №1.- С. 93-101.




PATOLOGIA ALERGOPARAZITARĂ ASOCIATĂ: ACTUALITĂŢI, PROBLEME DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT

Lucia Andrieş, Marina Casapciuc, Galina Cazacu, Ludmila Ţarălungă,

Elena Mogoreanu, Elena Privalov

Laboratorul Alergologie şi Imunologie Clinică


Summary

The associated allergic-parasite patology: actuality,

the diagnostic problems and treatment

The associated pathology of allergic diseases and parasitic invasions constitu a difficult problem for both the diagnosis and treatment due to multiple immunopathologenic mechanisms and its resistence to therapy. The elaboration of a diagnosis differentiated algorythm will optimize the treatment by using of immunotropic drugs to sanify the organism, the efficiency of allergic diseases.



Rezumat

Asocierea maladiilor alergice cu invaziile parazitare constituie o problemă dificilă atât în plan diagnostic, cât şi sub aspect curativ, dată fiind implicarea unor multiple mecanisme imunopatogenice şi rezistenţa fenomenului morbid rezultat la tratamentele administrate. Elaborarea unui algoritm de diagnostic diferenţial cu optimizarea tratamentului prin utilizarea preparatelor imunotrope va contribui la asanarea organismului şi la eficacitatea curativă a alergozelor.


Actualitatea temei

Maladiile alergice (MA) s-au impus categoric printre problemele de valenţă medico-socială datorită creşterii incidenţei acestora în ultimele decenii (până la 20%), gravităţii lor evolutive (majorarea cazurilor de spitalizare de 1,5 – 2 ori, de invalidizare – până la 8-10%, de mortalitate – de 2 ori), severităţii prognostice, precum şi enormelor costuri impuse de diagnosticul, tratamentul şi recuperarea bolnavilor. Studiile în domeniu au constatat de asemeni, că bolnavii cu MA sunt principalii consumatori de servicii medicale şi solicită peste 10% din bugetul familiei pentru diagnosticul şi tratamentul maladiilor cu acest substrat cauzal. Cele consemnate i-au dirijat pe unii autori [6,1,2,4] să emită ideea despre evoluţia unei epidemii de MA şi analizând cauzele acesteia, să ajungă la concluzia, că extinderea şi morbiditatea sporită prin alergoze se referă la toate formele nozologice ce au suport plurifuncţional şi acţionează complex asupra organismului uman, ele interferând şi potenţându-se reciproc. [8,3,6] Şi mai important este faptul că o cotă esenţială de bolnavi (circa 30%) se prezintă refractari la tratamentul antialergic administrat.

Analiza surselor bibliografice de specialitate arată asocierea diferitor infecţii (hepatitele virale, invaziile parazitare etc) cu diferite alergoze, prin care se modifică esenţial mecanismele imunopatogenice de developare a acestora. Un rol important în aceste cazuri le revine afecţiunelor provocate de Toxocara canis, Lamblia, Ascaris lumbricoideus, Trihomonas hominis, Toxoplasma gondi, Leişmania, Entameoba histolitica, Trichinella spiralis etc. Răspîndirea largă a invaziei parazitare atât în populaţia de copii, cât şi la adulţi, conform estimărilor OMS, se constituie într-o problemă de importanţă globală (circa 2mlrd. De infestaţi), iar migrarea intensă a populaţiei provenită din Africa, Asia şi din alte zone geografice a majorat riscul contaminării cu cei mai diferiţi paraziţi. Publicaţiile de domeniu consemnează înregistrarea frecventă a helmintiazelor la pacienţii cu MA (de la 22 până la 98,5% de cazuri) cu diverse manifestări clinice şi tendinţă stabilă de creştere [5,9,7]. Helminţii, prin produsele lor vitale şi metabolice, influenţează starea statutului imun, care prin complexarea cu proteinele gazdei induc sinteza de anticorpi specifici IgE şi IgG, activarea mastocitelor şi bazofilelor, realizând astfel sensibilizarea organismului. Eliberarea mediatorilor inflamaţiei alergice va genera diverse şi variabile manifestări clinice.

Un alt mecanism imunopatogenic al acestei afecţiuni asociate este activarea sistemului complementului cu mobilizarea celulelor efectoare ale fazei alergice tardive spre focarul inflamator (eozinofile, macrofage, limfocite, trombocite, neutrofile etc.) La pacienţii cu MA invazia cu helminţi amplifică starea de sensibilizare a organismului şi induce supresia imună a celulelor imunocompetente. Acţiunea toxico-alergică induce multiple manifestări clinice (bronhospasm, urticărie, hipertermie, artralgie etc). Heterogenitatea antigenică a helminţilor, varietatea mecanismelor imunopatogenetice, instalarea imunodeficienţei secundare în contextul aecţiunilor alergoparazitare mixte, din care derivă incapacitatea sistemului imun al pacientului de a dezvolta un răspuns imun antiparazitar adecvat, contribuie efectiv la cronicizarea procesului alergic şi drept consecinţă - eficienţa slabă a remediilor administrate. Ameliorarea pe toate căile a procedeelor curative în baza unui diagnostic diferenţial al maladiilor alergice asociate cu invaziile parazitare este o sarcină de mare actualitate a medicinii moderne.



Scopul studiului

Precizarea frecvenţei de asociere a maladiilor alergice cu invazia parazitară, punctarea particularităţilor clinico-evolutive ale alergozelor derivate din patologia asociată, elaborarea unui algoritm de diagnostic diferenţial şi a unor principii noi de tratament cu utilizarea remediilor imunotrope.



Material şi metode

Studiul s-a fundamentat pe materialele de investigare şi observare a unui lot de 148 pacienţi cu maladii alergice, care s-au adresat după asistenţă medicală specializată la Centrul Republican de Diagnosticare Medicală, Spitalul Republican ş.a. Pentru a defini caracterele clinico-imunologice şi alergologice ale pacienţilor cu alergoze am elaborat un sistem de cercetare complexă asupra acestora, inclusiv examinări clinice şi de laborator (hemograma, statutul imun cu aprecierea cantitativă a populaţiilor şi subpopulaţiilor limfocitare cu utilizarea anticorpilor monoclonali anti- CD3, CD4, CD8, CD16, CD20, prin RIF indirectă, a imunoglobulinelor de clasele M, G, A - prin imunoturbometrie la aparatul „Falcone”(Italia), testarea anticorpilor anti-Toxocara canis şi Lamblia prin intermediul metodei ELISA, investigaţii instrumentale etc.). Algoritmul de diagnosticare diferenţiată a pacienţilor cu maladii alergice este reprezentat în figura ce urmează.



Rezultate

Analiza complexă a rezultatelor de investigare a celor 148 pacienţi adulţi cu diverse MA denotă un procentaj major de asociere a acestora cu afecţiuni parazitare: 87(60%) bolnavi comportă Toxocara canis şi 63( 46%) sunt infestaţi cu Lamblia. Procentul de asociere a ambelor helmintiaze a constituit 30,9%. Invaziile parazitare s-au apreciat mai frecvent în grupele de vârsta 21-40 ani - 37(27,4%) şi de 41-60 ani - 38(38%) pacienţi şi au fost de 2,1 ori mai frecvente la femei decât la bărbaţi. Mai des s-au determinat: urticaria cronică recidivantă - 41(47,7%), astmul bronşic - 22(25,6%) şi dermatita atopică – la 9(10,4%) asemenea bolnavi. După durata maladiei asociate cota prioritară le revenea pacienţilor cu vechimea maladiei între 1 şi 5 ani - 38( 28,1%) şi, respectiv, 34( 25,2%) bolnavi.

Cercetările asupra statutului imun au constatat, că indicii cantitativi ai populaţiilor şi subpopulaţiilor limfocitare s-au încadrat limitele valorilor normale (CD3-1,16± 0,03; CD4-0,76± 0,01; CD8-0,37±0,03; CD16-0,25±0,01; CD20-0,095±0,02). Referitor la concentraţia imunoglobulinelor claselor principale s-a apreciat o majorare slab evidentă pentru IgM (2,49±0,03g/l) şi IgG( 15,42 ±1,23g/l). Concentraţia de IgE totale releva, însă, o majorare statistic veridică (167±3,22 KU/l). Referitor la IgE-alergenspecifică, apoi sensibilitatea la diferiţi alergeni se corela cu forma nozologică a maladiei. Testarea anticorpilor la Toxocara canis a determinat titre de 1:200 la 27,2 % cazuri, fenomen care relevă statutul de portaj al invaziei, valori de peste 1:800 s-au apreciat în 20% de cazuri. Manifestările clinice s-au prezentat mai severe în cazurile de asociere a MA cu infestaţii de Toxocara şi Liamblia, în care terapia antialergică administrată a fost şi mai puţin eficientă. Pentru a eficientiza curele terapice aplicate s-au suplimentat remedii imunotrope, care au impulsionat clar procesul de vindecare.

Concluzii

1. Infestarea majoră a populaţiei cu parazitoze constituie un factor biotic esenţial care influenţează reactivitatea imunobiologică a organismului.

2. Parazitozele prin sine nu pot induce reacţii alergice veritabile, dar sensibilizarea parazitară se impune ca un component esenţial în imunopatogenia maladiilor alergice.

3. Portajul parazitar favorizează sinteza excesivă de IgE, care devine responsabilă de apariţia atopiei - la rându-i o cauză potenţială de iniţiere a maladiilor alergice şi de cronicizare a afecţiunii rezultate.

4. Diagnosticul diferenţial al maladiilor alergice trebuie să ia în calcul posibilitatea unei invazii parazitare, apelând pentru aceasta la tehnici performante (ELISA) şi insistând pentru monitorizarea procesului imunopatologic.

5. La stabilirea imunodeficienţei secundare tratamentul necesită a fi suplimentat cu remedii imunotrope.





Bibliografie

1.Barba D./ Starea funcţională a ficatului în urticaria cronică recidivantă alergică şi asociată cu hepatită cronică.//Sănătate Publică , Economie şi Managment în Medicină.Chişinău, 2001,1:22-28

2.Dumbrava V., Onu V.,Popa V., // Urticăria şi angioedemul generate de patologia gastrointestinală. Materialele Congresului II Naţional de Dermatovenerologie cu participare internaţională. Chişinău, 2000, p.30.

3. Frei T. Allergien: Quovadies ?// Alergologie. – 2002.- v.25.-N 4.-p.189-193

4. Gribiet B., Noacoo G.Chronic Urticaria and infections diseases.// Ann.Dermatol. Venerol, 2003, 130( 7) : 143-52.

5. Елгандиева Н.К.,Абдиев Т.А.Ситуация по паразитарных болезням в Узбекистане // Медицинская паразитология и паразитологические болезни.- 2000.- N3.- c. 51-52.

6. Ильина Н.И. Эпидемия аллергии- в чем причины?// Росийский Аллергологический журнал. -2004.- N1-c.37-41.

7. Москалец О.В., Палеев Ф.Н., Котова А.А.,Наумова Т.Е.и.др.Патогенез синдрома вторичной иммунной недостаточности и подходы к его лечению.// Клиническая медицина.- 2002. –Т. 80, N11.-c.18-23.

8. Лусс Л.В.Хрoническая рецидивирующая крапивница, проблемы диагностики и терапии.Роль антигистаминовых препаратов в лечении хронической рецидивирующей крапивницы.// РМЖБ, 2003, 11( 5):1-9.

9. Озерецковская Н.Н. Эозинофилия крови и иммуноглобулинемия Е: особености регуляции при гельминтозах и аллергических болезнях.// Медицинская паразитология и паразитарные болезни.-1997.- N2.- c.3-9.





Yüklə 0,57 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin