Lazarica press

PREFAŢA TRADUCĂTORULUI ÎN ENGLEZĂ
Episcopul Nicolae a fost episcopul cel mai cunoscut al Bisericii Ortodoxe sârbe din veacul acesta. S-a născut în anul 1880 în satul Lelic din Serbia de apus, a călătorit şi a studiat mult în apus în vremea tinereţii sale, aflându-se în Britania în timpul Primului Război Mondial, a folosit mai târziu bogata sa experienţă în obligaţiile sale pastorale ca episcop în Ohrid şi Zica. Întemniţat de către germani în timpul celui de al Doilea Război Mondial, mai întâi în mânăstiri locale din Serbia şi mai târziu din Dachau, nu s-a putut întoarce să trăiască în ţara sa după venirea regimului comunist la putere, la sfârşitul războiului, ci s-a stabilit în America, unde a trăit întru restul lungimii zilelor sale predând ca profesor şi săvârşind bună lucrare pastorală. A murit acolo în 1956, şi trupul i-a fost înmormântat în Mânăstirea Sfântul Sava din Libertyville. În mai 1991 moaştele lui au fost transportate în patria sa şi au fost înmormântate în satul său natal Levic.

Episcopul Nicolae nu a scris nici o prefaţă pentru Cartea sa Omilii. Acestea au prins alcătuire din cugetările şi predicile despre Evangheliile pentru duminici şi Sărbătorile Mari din ciclul anual Bisericesc. Acestea cuprind Sărbătorile Buneivestiri, Crăciunului şi Bobotezei, şi perioada de la pregătirea pentru Postul Mare până la Pogorârea Duhului Sfânt.

Aceasta este cea de a doua carte a lui care trebuie tradusă în limba engleză şi publicată de Lazarica Press. Prologul de la Ohrid, cea mai cunoscută şi mai îndrăgită dintre cărţile sale, a apărut în 1985-1986. Omiliile se află după Prolog şi îl lărgeşte, cel dintâi cuprinde sfinţii din fiecare zi şi Omiliile completează Duminicile şi unele Sărbători mari la care nu se referă în mod special în Prolog. Acestea, ca şi Prologul, se citesc cu glas mare în mânăstiri şi biserici în Duminici şi Sărbătorile mari.

Omiliile sunt o îmbinare de dogmă, comentariu şi cugetare. Aproape toate încep într-un chip "didactic" clasic, vorbind despre întâmplări şi fenomene bine cunoscute într-o formă apropiată de aceea a parabolei. Apoi acestea continuă să ofere un comentariu, verset cu verset, asupra citirii Evangheliei, continuând cu aceasta şi completând cu meditaţii asupra sensului vieţii noastre de Creştini. Omiliile erau prevăzute şi pentru citirea cu glas tare, pentru citirea particulară, personală şi pentru cugetare, şi oferă material pentru pregătirea predicilor.

Episcopul Nicolae a alcătuit aceste Omilii în două volume. Noi am păstrat această bună alcătuire a Omiliilor în două volume, dar am schimbat conţinutul fiecărui volum, pentru a oferi o fluenţă mai naturală fiecărui volum. Alcătuirea originală era:

Vol. I: Bunavestire, Crăciunul până la Lăsatului sec de carne, Rusalii 1-16.

Vol. II: Rusalii 17-32: Postul Mare, perioada de la Paşti până la Înălţare, Rusalii.

Noua alcătuire este:

Vol. I: Bunavestire, Crăciunul până la Rusalii.

Vol. II: Rusaliile 1-32.

Am utilizat Versiunea (Autorizată) King James şi Psaltirea Coverdale, cu excepţia locurilor unde textul cere o traducere diferită. Numărarea Psalmilor este dată atât în utilizarea limbii latine cât şi iudaice.

În fiecare caz am introdus pasaje din Evanghelia adevărată. Aceasta nu era în original dar aşează totul într-o singură carte, şi nu mai este necesar să ai la îndemână o Biblie când citeşti Omiliile.

Notele de subsol au fost încorporate în text pentru continuitate. Având în vedere acelaşi scop, când se citeşte cu glas tare, se pot omite multe trimiteri la izvoarele pentru citate Biblice.

Înhumarea din nou a Episcopului Nicolae la Lelic a avut loc într-un moment când "vechea ordine" părea să fi trecut, şi era un aer mai proaspăt de respirat şi nădejde pentru viitor, înainte de începerea evenimentelor tragice ale ultimilor ani. În aceste Omilii el ne prezintă cu mesajul Evangheliei, ceea ce este vital pentru noi toţi astăzi.

De-a lungul anilor petrecuţi în Serbia, am primit ajutor pe mai multe nivele şi în multe chipuri, cât şi prilejul de a intra mai adânc în limba, mentalitatea şi cultura sârbă. Am o deosebită recunoştinţă faţă de Episcopul Ştefan de Zica şi mânăstirile de la Vovidenia (sub Ovcar), Zica şi Gradac, Arhimandritului Iulian de Studenica pentru că îmi corecta cu grijă greşelile pe care le făceam în folosirea limbii şi Arhimandritului Dositei de Zica pentru stăruinţa sa ca eu să folosesc limba sârbă pură.

Vreau să mulţumesc Episcopului Kallistos de Diokleia pentru interesul său permanent de a traduce operele Episcopului Nicolae, şi pentru introducerea pe care a făcut-o la Omilii.

Lazarica Press, şi în special Protopresbiterul Milenko Zebic, au lucrat împreună. Această lucrare este, aşa cum a fost şi Prologul, o osteneală de iubire săvârşită în comuniune.

Îmi exprim recunoştinţa şi faţă de Aşezământul Părintelui Nikolici pentru sprijinul acordat în timpul acestei traduceri.