Lista acronimelor şi abrevierilor

2. ANALIZA SWOT

PUNCTE TARI	PUNCTE SLABE
Nivel relativ ridicat de educaţie, îndeosebi în Regiunile cu vechi centre universitare de tradiţie (V, BI, NV, C); Reţea urbană densă, în special în Regiunile Centru (51 oraşe) şi Sud (43 oraşe); Proximitatea pieţelor vest-europene, factor stimulator pentru creştere, în partea de vest a ţării; Concentrarea investiţiilor străine directe în jurul oraşului Bucureşti (regiunile BI, SE), cu efecte de difuzare a creşterii în zonele învecinate; Resurse turistice diversificate în toate regiunile, incluzând oraşe culturale, spa, turism itinerant sporturi de iarnă şi extreme în toate regiunile; Reţea de drumuri publice relativ uniform distribuită pe regiuni de dezvoltare.	Rate reduse de activitate în anumite zone ale ţării; Grad ridicat de dependenţă de agricultură în toate regiunile, şi în special în NE, S şi SV; Semnale clare de creştere a disparităţilor socio-economice în zone tradiţional subdezvoltate ale ţării; Infrastructură publică socială deteriorată sau nemodernizată (sănătate, infrastructura serviciilor sociale, educaţie); Migraţie temporară masivă în afara ţării, din zone aflate în declin industrial şi cu un nivel ridicat de dependenţă de agricultură; Accesibilitate redusă la reţeaua naţională / europeană de transport pentru majoritatea regiunilor, din cauza neîntreţinerii a drumurilor judeţene; Pierderea funcţiilor urbane pentru numeroase oraşe mici şi mijlocii; Infrastructură de afaceri subdezvoltată şi distribuită inegal pe teritoriul ţării; Sector de microîntreprinderi subdezvoltat în anumite zone ale ţării; Sectoare de servicii şi comerţ subdezvoltate, din cauza lipsei cererii, în multe areale urbane; Oraşe mari care se confruntă cu amplificarea fenomenului de congestionare a traficului; Lipsa infrastructurii urbane moderne (apă, canalizare, drumuri modernizate, iluminare publică), care afectează negativ interesul investitorilor străini
OPORTUNITĂŢI	RISCURI
Fluxuri importante de investiţii străine directe; Nivel scăzut de salarizare a forţei de muncă, comparativ cu cel al forţei de muncă din ţările UE; Tranziţia către o economie bazată pe servicii; Importante resurse turistice neexploatate în toate regiunile; Statutul României de stat membru al UE creează premizele pentru o piaţă comună de-a lungul Dunării; Revenirea în oraşele natale a emigranţilor români care au dobândit experienţă antreprenorială şi tehnică; Valorificarea adecvată a poziţiei geografice a ţăriica punct de tranzit în reţeaua Europeană de transport.	Îmbătrânirea şi scăderea populaţiei; Riscul depopulării anumitor areale urbane; Capacitatea de a planifica a autorităţilor locale, insuficient dezvoltată Incapacitatea autorităţilor locale în atragerea fondurilor necesare pentru asigurarea cofinanţării proiectelor mari de infrastructură; Necorelarea mecanismului fiscal cu procesul de descentralizare a responsabilităţilor administrative către autorităţile locale; Convergenţa salariilor; Speculaţia excesivă pe piaţa locuinţelor diminuează resursele pentru investiţii productive; Cele mai sărace regiuni ale României sunt localizate la graniţele externe ale Uniunii Europene.

3. STRATEGIA

Strategia a fost elaborată pe baza analizelor economice şi sociale şi reflectă politica României de dezvoltare regională, conform Legii Dezvoltării Regionale (Legea nr. 315/2004) precum şi procesul de descentralizare, aşa cum este detaliat în Legea Cadru privind Descentralizarea nr. 339/2004 precum şi alte legi relevante. De asemenea, Strategia ia în considerare Orientările Strategice Comunitare pentru perioada 2007–2013, Agenda Lisabona, îndeosebi în ceea ce priveşte precondiţiile necesare asigurării creşterii economice, preum şi Agenda Teritorială a Uniunii Europene, privind sprijinirea unei dezvoltări teritoriale echilibrate. In procesul elaborării strategiei, s-a utilizat o abordare de sus în jos şi de jos în sus, fiind elaborată pe baza Strategiilor de Dezvoltare ale Regiunilor, elaborate la nivel regional, în largi grupuri de lucru parteneriale. Strategia a luat în considerare, în mod realist, capacitatea limitată de planificare strategică şi financiară a nivelului local, îndeosebi în arealele mai puţin dezvoltate şi de aceea se are în vedere, în principal, ca proiectele să fie gestionate la nivel local, iar nivelul central să asigure şi să supervizeze coerenţa întregului program.

Strategia POR respectă prevederile Cadrului Strategic Naţional de Referinţă, contribuind la atingerea obiectivului global al acestuia, privind diminiuarea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi celelalte state membre ale UE. Programul Operaţional Regional contribuie la realizarea celor 5 priorităţi ale CSNR, prin soluţionarea a numeroase probleme de dezvoltare pe care acesta le-a identificat. În comparaţie cu UE 27, regiunile României sunt printre cele mai puţin dezvoltate şi vor fi necesari mulţi ani şi resurse semnificative pentru atingerea convergenţei cu celelalte state membre. Pornind de la ceea ce s-a realizat până în prezent prin programele investiţionale din perioada preaderării, POR îşi propune să impulsioneze dezvoltarea regiunilor României pentru realizarea obiectivului convergenţei.

Fundamentare

Strategia Programului Operaţional Regional rezultă din problemele-cheie regionale/ locale şi punctele slabe identificate în analizele socio-economice naţional-regionale şi cele opt analize specific regionale, şi anume:

• 
  Concentrarea creşterii economice, impulsionată de investiţiile străine directe din zona Bucureştiului, care a dus la creşterea disparităţilor dintre Regiunea Bucureşti - Ilfov şi celelalte şapte regiuni, precum şi la apariţia problemelor generate de hipertrofierea oraşului capitală;
  
• 
  Declinul socio-economic al numeroase centre urbane mari şi diminuarea rolului lor în dezvoltarea arealelor adiacente şi a Regiunilor;
  
• 
  Pierderea funcţiilor urbane a multor oraşe mici şi mijlocii, în special a celor monoindustriale, fenomen generat de restructurarea industrială; această pierdere a funcţiilor urbane este frecvent însoţită de probleme sociale;
  
• 
  Reapariţia dezechilibrului istoric de dezvoltare între jumătatea de est şi jumătatea de vest a ţării, din cauza reorientării fluxurilor comerciale şi accesului la pieţele vestice, dar şi din cauza dificultăţilor pe care partea vestică a ţării pare să le aibă în a se conecta la pieţele globalizate din afara Europei;
  
• 
  Decuplarea economică tot mai profundă a unor zone tradiţional subdezvoltate din nordul ţării şi de-a lungul Dunării;
  
• 
  Existenţa unor întinse zone ale ţării, a căror perspectivă de dezvoltare este marcată de lipsa forţei de muncă şi de un fenomen masiv de migraţie temporară;
  
• 
  Importanţa cheie a accesibilităţii, ca o precondiţie pentru dezvoltarea locală;
  
• 
  Îmbătrânirea şi scăderea populaţiei, precum şi o rată ridicată de dependenţă demografică, care determină o cerere crescută de servicii sociale şi de sănătate;
  
• 
  Posibila apariţie a unui fenomen de stagnare economică în zonele montane izolate;
  
• 
  Slaba competitivitate a multor afaceri, în special în domeniul turismului, cu o productivitate a muncii scăzută, lipsa investiţiilor de capital, lipsa capacitaţii manageriale, grad scăzut de utilizare a tehnologiilor moderne;
  
• 
  Calitatea scăzută a infrastructurii publice (drumuri, sănătate, infrastructură socială şi de educaţie), utilităţi publice urbane degradate, precum şi eşecul conservării bunurilor istorice şi culturale;
  
• 
  Experienţa limitată a autorităţilor române locale în managementul programelor de dezvoltare regională/locală;
  

Este evident că soluţia acestor probleme depinde în mare măsură de factori care se află în afara influenţei pe care o poate exercita POR, cum ar fi: productivitatea în sectorul primar, competitivitatea industrială, competitivitatea activităţilor productive, existenţa unor coridoare de transport naţionale funcţionale, resurse umane bine calificate şi capacitate administrativă adecvată. POR îşi propune să creeze condiţii adecvate, astfel încât, politicile menţionate mai sus să poată avea cel mai înalt impact la nivel local, ceea ce necesită o abordare flexibilă, întrucât problemele de dezvoltare diferă substanţial şi în interiorul regiunilor, cu impact asupra disparităţilor economice şi sociale intraregionale. În anumite cazuri, aceste disparităţi sunt extrem de fluide şi cu posibilităţi de redresare, întrucât nu sunt cronicizate de mult timp, aşa cum s-a întâmplat în vechile economii de piaţă.

Aderarea la Uniunea Europenă, precum şi procesul de stabilizare politică şi de aderare a fostei Iugoslavii, oferă României posibilitatea istorică de a nu mai considera Dunărea o graniţă care împiedică comerţul ci dimpotrivă, o cale navigabilă care creează oportunităţi pentru comerţ şi favorizează mobilitatea populaţiei; aceasta deoarece fluviul poate fi folosit nu numai pentru a lega România de Serbia şi Europa de Vest, ci şi ca o cale de legătură cu Marea Neagră, dând posibilitatea valorificării oportunităţilor oferite atât de piaţa internă, cât şi de procesul de globalizare şi prin aceasta oferind o deschidere pentru economiile acelor judeţe riverane care suferă de subdezvoltare economică istorică, generată de localizarea lor de-a lungul Dunării. Vor fi însă şi unele efecte negative şi anume, unele zone ale ţării vor deveni graniţe exerne ale Uniunii Europene şi se vor confrunta cu toate problemele care rezultă dintr-o localizare periferică, ceea ce va necesita creşterea ajutorului specific acordat acestor zone, precum şi o strategie dedicată cooperării teritoriale europene, finanţată din instrumentele UE de cooperare teritorială, pentru a evita adâncirea decalajelor de dezvoltare.
Creşterea mobilităţii forţei de muncă, rezultat inevitabil al aderării şi convergenţei salariilor, va accentua şi mai mult rolul jucat de existenţa şi calitatea infrastructurii (inclusiv infrastructura socială) ca factor cheie care condiţionează atragerea investiţiilor străine directe. Numeroase zone din România vor trebui să facă faţă consecinţelor subfinanţării serviciilor publice, pentru a avea o şansă în competiţia crescândă pe pieţele internaţionale tot mai mobile. Nevoia de a stopa migraţia temporară şi oportunităţile oferite de posibilitatea recâştigării forţei de muncă calificate şi a micilor întreprinzători care şi-au dezvoltat propriile activităţi în afara ţării, reprezintă o opţiune strategică cheie a ţării, care trebuie să diminueze dependenţa de investiţii străine directe, cu „o triadă” indigenă constând din: crearea antreprenoriatului, formarea de capital şi investiţii private locale.
Pentru soluţionarea problemelor cheie şi a punctelor slabe identificate, Programul Operaţional Regional s-a construit astfel încât să valorifice punctele tari şi oportunităţile identificate în analiză, şi anume:

• 
  Zonele urbane de creştere, cu un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi mici şi mijlocii şi investiţiile private în creştere, inclusiv investiţiile străine;
  
• 
  Accesul la reţelele trans-europene şi coridoarele naţionale;
  
• 
  Centrele universitare cu potenţial pentru activităţi de cercetare – dezvoltare;
  
• 
  Potenţialul mare pentru dezvoltarea turismului naţional şi internaţional, în toate regiunile;
  
• 
  Forţa de muncă înalt calificată, relativ ieftină şi flexibilă, în proces de formare.
  

Viziunea strategică a POR privind dezvoltarea teritorială echilibrată se bazează în consecinţă pe următoarele elemente:

• 
  importanţa cheie acordată dezvoltării urbane, în special sistemului policentric urban, care să stimuleze o dezvoltare teritorială echilibrată a Regiunilor;
  
• 
  promovarea funcţiilor urbane superioare ca o modalitate de a crea o masă critică suficientă, care să genereze o susţinută şi continuă cerere de servicii, stimulând tot mai mult dezvoltarea activităţilor postindustriale;
  
• 
  o abordare de jos în sus, adaptată nevoilor de dezvoltare locală, nu numai la nivel regional, dar, şi mai important, la nivel subregional, de unde pornesc tendinţele de dezvoltare;
  
• 
  prioritate acordată precondiţiilor creşterii, respectiv infrastructurii locale/ regionale;
  
• 
  prioritate acordată accesibilităţii, care include şi accesul spre zonele montane şi, acolo unde este relevant, spre zone urbane aglomerate;
  
• 
  necesitatea atragerii înapoi în regiuni a emigranţilor români - “instrument” prin care se poate induce creştere, redresând, astfel, tendinţa din ultimii ani de pierdere a forţei de muncă calificate, pentru a evita decuplarea economică a regiunilor rămase în urmă;
  
• 
  valorificarea oportunităţii istorice de dezvoltare teritorială datorită aderării la Uniunea Europenă şi acţiuni de contracarare a potenţialelor efecte negative colaterale;
  
• 
  valorificarea deplină a resurselor locale, în scopul creşterii economice, inclusiv a potenţialului turistic.
  

Strategia POR are ca scop mobilizarea resurselor şi dinamizarea potenţialului local, care pot avea cea mai mare influenţă directă asupra dezvoltării regionale şi locale, prin:

• 
  Dezvoltarea polilor de creştere urbani regionali/locali printr-o abordare policentrică a dezvoltării urbane regionale şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre zonele rurale şi cele urbane;
  
• 
  Creşterea accesibilităţii în interiorul Regiunilor, în special a accesibilităţii centrelor urbane, precum şi a relaţiilor acestora cu zonele înconjurătoare;
  
• 
  Sprijinirea dezvoltării infrastructurii sociale şi economice pe baza nevoilor regionale, pentru realizarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate;
  
• 
  Îmbunătăţirea mediului de afaceri şi a competitivităţii Regiunilor ca locaţii pentru afaceri;
  
• 
  Valorificarea durabilă a potenţialului turistic al Regiunilor;
  

Strategia reprezintă un răspuns coerent şi eficient la punctele slabe identificate pe baza potenţialului regional şi local, pentru atingerea atât a priorităţilor Uniunii Europene, cât şi a priorităţilor stabilite în PND şi CNSR.

Concentrare
Investiţiile necesare sunt mult mai mari decât resursele alocate prin POR în perioada 2007-2013. De aceea, intervenţiile finanţate din POR, trebuie prioritizate cu mare atenţie şi concentrate, pentru a maximiza contribuţia lor la dezvoltarea pe termen lung a regiunilor României. Aceasta se va realiza în concordanţă cu următoarele principii:

• 
  Proiectele trebuie să rezulte din Planurile de Dezvoltare Regională;
  
• 
  Acordarea de prioritate acelor proiecte care au rezultat din consultările avute la nivel regional, asupra relevanţei pentru regiuni a strategiilor naţional - sectoriale de dezvoltare;
  
• 
  Acordarea de prioritate acelor proiecte elaborate pentru polii de creştere localizaţi în special în regiuni şi judeţe cu un nivel mai scăzut de dezvoltare;
  
• 
  Prioritizarea proiectelor pe baza comparării nevoilor existente la nivel subregional;
  
• 
  Prioritizarea proiectelor care vizează aceleaşi tipuri de îmbunătăţiri infrastructurale pe baza comparaţiei între ele;
  
• 
  Capacitatea de a asigura sustenabilitatea proiectelor şi sau mentenanţa, acolo unde este cazul;
  
• 
  Capacitatea proiectelor de a asigura sinergia între o intervenţie din POR şi alte intervenţii din POR (de exemplu proiecte care asigură sinergia dintre dezvoltarea unei universităţi şi a unui parc de afaceri sau dezvoltarea unui spital în acelaşi areal);
  
• 
  Capacitatea proiectelor de a asigura sinergia între o intervenţie din POR şi alte intervenţii din Programele Operaţionale Sectoriale (beneficiile unei scheme de dezvoltare urbană pot fi sporite prin îmbunătăţirea unui drum naţional, care îmbunătăţeşte accesul spre acel oraş);
  
• 
  Măsura în care intervenţia prin POR valorifică oportunităţile specifice de dezvoltare economică oferite de regiune (aceste oportunităţi pot viza dezvoltarea turismului de un anumit tip sau dezvoltarea unui anumit sector economic pentru care există avantaje naturale sau de localizare în acea zonă).