Lista acronimelor şi abrevierilor
Yüklə 3,02 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Planuri integrate de dezvoltare urbană
3.2.1 Axa Prioritară 1: Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştereObiectiv Această axă prioritară are ca scop creşterea calităţii vieţii şi crearea de noi locuri de muncă în oraşe şi zone lor înconjurătoare, prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătăţirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum şi prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor şi a antreprenoriatului. Pentru a contribui la o dezvoltare teritorială echilibrată a ţării şi pentru a evita creşterea disparităţilor interne, investiţiile se vor concentra în acele oraşe care acţionează ca poli urbani de creştere regionali şi/ sau locali, iradiază dezvoltare în zonele adiacente şi generează un impact regional important, acordând prioritate polilor de creştere localizaţi în regiunile cu un nivel de dezvoltare, în termeni de PIB şi şomaj, mai scăzut. Fundamentare Concentrarea populaţiei, a activităţilor economice şi culturale în oraşe şi rolul acestora ca noduri de transport, justifică concentrarea investiţiilor în regenerarea fizică, îmbunătăţirea mediului antreprenorial, a calităţii mediului şi a serviciilor sociale în zonele urbane. De aceea, este esenţială sprijinirea oraşelor – poli urbani de creştere locali pentru ca acestea să-şi poată îndeplini funcţiile urbane, mai ales în cazul acelor oraşe polarizatoare, care au legături intense cu şi influenţează dezvoltarea arealelor rurale înconjurătoare. În acelaşi timp, nivelul de dezvoltare al unei regiuni este direct influenţat de nivelul de dezvoltare al oraşelor mari, care îndeplinesc o multitudine de funcţii de grad superior şi au conexiuni importante şi interdependenţe cu localităţile urbane şi rurale înconjurătoare, acţionând împreună cu aceste zone ca poli urbani de creştere regionali. Schimbările economice care au survenit în România după 1990, s-au reflectat, între altele, într-un proces de restructurare a industriei ţării, care a avut ca efect reducerea activităţilor economice din oraşele afectate şi, în consecinţă, la disponibilizarea unui număr important de salariaţi. Ca urmare, s-a înregistrat scăderea veniturilor populaţiei, reducerea investiţiilor publice în infrastructura de bază şi deteriorarea situaţiei sociale din oraşe. Toate acestea s-au reflectat în scăderea calităţii vieţii locuitorilor din oraşe. Cele mai afectate de acest fenomen sunt oraşele mici şi mijlocii, adesea monoindustriale, în care declinul întreprinderii principale a generat o diminuare a funcţiilor urbane şi chiar tendinţe de ruralizare. În cazul oraşelor mari sau cu structură economică mai diversificată, închiderea unei întreprinderi a determinat creşterea disparităţilor (din punct de vedere socio-economic) dintre arealul în care era localizată aceasta şi celelalte areale ale oraşului. Acest areal s-a adăugat astfel celorlalte areale ale oraşului, caracterizate de degradare fizică, economică şi socială, sporind disparităţile din interiorul oraşului respectiv şi având consecinţe negative asupra atractivităţii şi competitivităţii acestora. Având în vedere situaţia actuală a oraşelor României, se preconizează ca fondurile alocate dezvoltării urbane să fie cheltuite, după cum urmează: 60% pentru infrastructura publică urbană, 25% pentru infrastructura socială şi 15% pentru mediul de afaceri. În acest context, planurile integrate de dezvoltare şi regenerare urbană vor contribui la atingerea obiectivului specific al POR, anume creşterea rolului economic şi social al oraşelor, printr-o abordare policentrică, pentru o dezvoltare mai echilibrată a regiunilor, în concordanţă cu obiectivele Strategiei Naţionale de Dezvoltare Regională integrată Cadrului Strategic Naţional de Referinţă, precum şi cu Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea pentru actuala perioadă de programare 2007-2013. Domenii majore de intervenţie
Planuri integrate de dezvoltare urbanăExperienţa europeană anterioară (URBAN I, URBAN II) a arătat că abordarea integrată a problemelor economice, sociale şi de mediu din oraşe, a fost o metodă de succes pentru rezolvarea acestora şi obţinerea unei dezvoltări urbane durabile. Această abordare a constat în sprijinirea simultană a activităţilor de renovare fizică a mediului urban, cu cele de reabilitare a infrastructurii de bază, precum şi cu acţiuni pentru dezvoltarea economică, creşterea competitivităţii şi ocupării, integrarea grupurilor etnice în condiţiile protejării mediului. Avantajul acestei abordări integrate constă în faptul că se pot rezolva simultan o serie de probleme între care există relaţii de interdependenţă şi care afectează atât oraşul cât şi arealele adiacente urbane sau rurale. Din acest motiv, în cadrul acestei axe prioritare se vor finanţa proiecte incluse unor planuri integrate de dezvoltare urbană pe termen mediu sau lung, având ca scop dezvoltarea sau regenerarea oraşelor. În cazul polilor urbani de creştere regionali implementarea acestor planuri integrate va sprijini atât dezvoltarea oreşelor mari, cât şi a zonelor urbane sau rurale înconjurătoare. Aceste planuri integrate vor fi implementate prin proiecte de reabilitare a infrastructurii urbane degradate, de dezvoltare a activităţilor antreprenoriale, pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi acţiuni de reabilitare a infrastructurii sociale şi îmbunătăţirea serviciilor sociale. Autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu toţi actorii implicaţi şi interesaţi de dezvoltarea urbană, trebuie să colaboreze pentru elaborarea unor planuri coerente, participative, integrate şi durabile, care să conducă la rezolvarea problemelor sociale, economice şi de mediu, tot mai numeroase în oraşele ţării, şi în acelaşi timp la creşterea atractivităţii oraşelor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul urban. Implicarea cetăţenilor şi a principalilor actori locali în elaborarea planurilor de dezvoltare urbană constituie o precondiţie pentru asigurarea sustenabilităţii acestor planuri integrate. Planurile integrate de dezvoltare urbană vor trebui implementate prin proiecte care conţin următoarele tipuri de activităţi:
Dacă va fi cazul, în cadrul acestei axe prioritare se poate utiliza finanţarea încrucişată (definită în conformitate cu art. 34(2) Regulamentul Consiliului Nr. 1083/2006). Finanţarea planurilor integrate de dezvoltare urbană ar putea implica şi diferite tipuri de instrumente de inginerie financiară (JESSICA). Reabilitarea infrastructurii urbane şi îmbunătăţirea serviciilor urbane, inclusiv transportul urban Reabilitarea fizică a oraşelor şi a spaţiilor publice este deosebit de importantă pentru creşterea calităţii vieţii locuitorilor şi încurajarea stabilirii de noi activităţi economice. Unele oraşe au o infrastructură învechită, care face faţă cu greu cerinţelor populaţiei. Această situaţie se reflectă în calitatea vieţii locuitorilor şi descurajează localizarea activităţilor economice în arealele respective. Este cazul deopotrivă al zonelor periferice şi zonelor vechi, centrale ale oraşelor, unde clădiri de mare valoare istorică, culturală şi artistică sunt abandonate sau într-o stare avansată de degradare. De asemenea, aceste zone înregistrează un grad ridicat de deteriorare a spaţiilor publice: străzi cu pavaj/asfalt deteriorat, iluminat stradal incomplet şi/sau inadecvat, suprafaţă redusă a parcurilor etc. Astfel, vor fi sprijinite activităţi de finalizare şi/sau renovare a clădirilor abandonate (şi pregătirea lor pentru noi tipuri de activităţi economice şi sociale), reabilitarea patrimoniului istoric şi cultural, precum şi demolarea clădirilor şi/sau a structurilor aflate într-o stare avansată de degradare, care nu aparţin patrimoniului cultural naţional sau local. Alte tipuri de activităţi necesare constau în dezvoltarea şi/sau reabilitarea infrastructurii şi utilităţilor publice urbane, respectiv reabilitarea străzilor orăşeneşti, inclusiv a infrastructurii aferente şi a conexiunilor cu zonele înconjurătoare ale oraşelor, precum şi refacerea spaţiilor publice şi a diferitelor tipuri de infrastructuri urbane (zone pentru pietoni, trotuare, iluminat public etc.). Prin proiectelor integrate de dezvoltare urbană se vor reabilita situri poluate neutilizate (fie situri industriale abandonate, sau alte tipuri de terenuri neutilizate) pentru noi folosinţe, care vor conduce la creşterea calităţii vieţii locuitorilor din oraşe. Din cauza creşterii traficului în oraşele ţării, este important a se finanţa investiţii în transportul public urban prietenos mediului, inclusiv sisteme de managemnt pentru trafic precum şi în promovarea unor forme alternative de transport, cum ar fi mersul pe bicicletă, mersul pe jos, etc. Dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri Pentru a asigura sustenabilitatea planurilor integrate de regenerare urbană, se va sprijini dezvoltarea mediului antreprenorial, pentru impulsionarea activităţilor economice şi crearea de noi locuri de muncă, cu impact asupra creşterii competitivităţii oraşelor, având în vedere că autorităţile urbane, ca beneficiari ai proiectelor , cunosc cel mai bine (pe baza cooperării cu actorii locali) tipurile de activităţi economice necesare şi adecvate pentru valorificarea resurselor locale. Asigurarea sustenabilităţii regenerării oraşelor implică susţinerea activităţilor antreprenoriale, prin dezvoltarea infrastructurii pentru afaceri. Activităţile privind crearea, reabilitarea şi extinderea zonelor turistice de agrement şi infrastructură, precum şi utilităţilor conexe vor fi sprijinite în vederea diversificării mediului de afaceri. Reabilitarea infrastructurii sociale, inclusiv a locuinţelor sociale şi îmbunătăţirea serviciilor sociale În anii ’70 şi ’80, pentru a satisface cererea mare pentru locuinţe, în majoritatea oraşelor s-au construit cartiere de locuinţe multi-familiale. Lipsa investiţiilor ulterioare a determinat un proces continuu de degradare a acestora, astfel încât în prezent se caracterizează printr-o stare avansată de uzură, inclusiv pierderi energetice mari, cu consecinţe negative asupra sănătăţii populaţiei. În acest sens, activităţile sprijinite vor fi în concordanţă cu acţiunile incluse în art. 47 al Regulamentului Comisiei Nr. 1828/2006. Satisfacerea nevoilor sociale specifice revine sectorului public, fiind o atribuţie fundamentală a acestuia. Satisfacerea acestor nevoi s-a dovedit a fi o importantă sursă de creştere a gradului de ocupare şi a calităţii vieţii locuitorilor, precum şi un real sprijin în încercarea de a asigura egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei, prin oferirea de servicii care îi ajută să-şi satisfacă atât îndatoririle lor profesionale cât şi cerinţele familiale. Activităţile sprijinite pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi serviciilor sociale vor viza reabilitarea infrastructurii sociale (centre de îngrijire a copiilor, centre pentru bătrâni şi centre de asistenţă pentru persoanele cu deficienţe, centre pentru tineret, centre culturale şi comunitare, etc) şi achiziţionarea de echipamente necesare pentru creşterea siguranţei si prevenirea criminalităţii (sisteme de supraveghere etc.). Sprijinirea investiţiilor în eficienţa energetică a clădirilor de locuitObiectivul acestui domeniu de intervenţie îl reprezintă crearea de locuri de muncă şi promovarea coeziunii sociale, prin sprijinirea îmbunătăţirii eficienţei energetice a clădirilor rezidenţiale din România, în conformitate cu obiectivele Strategii Europa 2020, ceea ce va conduce la rate de ocupare mai mari şi consum redus de energie. Îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor este un obiectiv politic important la nivelul UE, având în vedere proporţia însemnată de energie consumată pentru încălzire. Acest lucru este important cu precădere în multe dintre ţările UE-12 şi de asemenea, în cazul României, care are un patrimoniu imobiliar construit la standarde scăzute în perioada comunistă, mai ales sub forma blocurilor de apartamente. Clădirile rezidenţiale domină totalul clădirilor din România, reprezentând aproximativ 95,4% din totalul clădirilor. Clădirile rezidenţiale existente sunt, în general, vechi, peste jumătate din clădiri rezidenţiale fiind construite înainte de 1970. Aceste clădiri au proprietăţi termice slabe, având cerinţele medii pentru încălzire anuale cuprinse între 137-220 kWh/m2. Consumul de energie termică pentru încălzire şi apă caldă în gospodării reprezintă aproximativ 80% din consumul de energie al clădirilor. În medie, potenţialul de economisire a energiei în clădirile rezidenţiale este estimat la aproximativ 38%, ceea ce ar reprezenta economii de petrol de circa 600.000 de tone pe an. Totodată, trebuie menţionat că, spre deosebire de Europa de Vest, consumul specific de căldură şi apă caldă în clădirile din România este dublu, ceea ce conduce la o rată înaltă a emisiilor de poluare. Cele mai multe locuinţe au fost trecute în proprietate privată începând cu anul 1995 (un proces care a început după 1989). La data de 31 decembrie 2009, în proprietatea statului mai erau doar 3,2% din locuinţe în mediul urban şi doar 1,2% în zonele rurale (comune). Proprietatea privată este de 97,7% la nivel naţional. Marea majoritate a locuinţelor noi în România sunt construite cu resurse private şi sunt în proprietate privată. Aproximativ 95% din patrimoniul de locuinţe din România este ocupat de proprietar, astfel încât majoritatea gospodăriilor acţionează simultan ca proprietari şi utilizatori. Îmbunătăţirea eficienţei energetice în clădirile rezidenţiale contribuie la crearea şi menţinerea locurilor de muncă, cu efect asupra contracarării recesiunii economice, prin acordarea de sprijin direct şi imediat pentru industria de construcţii, precum şi industriile conexe extrem de afectate de criza economică. Este important de menţionat că, investiţiile în reabilitarea termică a clădirilor rezidenţiale conduc la creşterea numărului de locuri de muncă de 9 ori, în comparaţie cu investiţiile în capacitatea de generare de energie termică. Investiţiile în eficienţa energetică în clădirile rezidenţiale vor contribui la reducerea sărăciei energetice (fuel poverty) în România, prin reducerea costurilor cu încălzirea ale populaţiei şi în special a celor cu venituri reduse ceea ce va ajuta la îmbunătăţirea puterii de cumpărare a categoriilor sociale defavorizate. Acest domeniu major de intervenţie va contribui la coeziunea socială, acordând o atenţie deosebită pentru grupurile cele mai vulnerabile ale populaţiei. Va fi stabilit un mecanism pentru a se asigura că toate categoriile de populaţie vor beneficia de implementarea acestor investiţii, în special pentru grupurile vulnerabile. De asemenea, ratele de co-finanţare vor fi stabilite în conformitate cu capacitatea şi disponibilitatea populaţiei pentru a co-finanţa astfel de investiţii. Implementarea măsurilor de eficienţă energetică în clădiri rezidenţiale va duce la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei, prin reducerea costurilor cu încălzirea, a emisiilor de CO2 şi / sau utilizarea raţională a resurselor de energie, în conformitate cu Strategia Europa 2020. Categoriile de operaţiuni şi activităţi eligibile din cadrul acestui domeniu sunt: - măsuri de eficienţă energetică pentru anveloparea clădirilor - măsuri de eficienţă energetică pentru părţile comune ale sistemului de încălzire şi a instalaţiilor interne de încălzire; - măsuri de eficienţă energetică implementate în spaţiile de proprietate privată (spre exemplu: instalare repartitoare în apartamente, etc); Obiective cuantificabile – Indicatori
Yüklə 3,02 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||