Lista acronimelor şi abrevierilor


Reţeaua de drumuri publice din România, pe regiuni, în anul 2005



Yüklə 3,02 Mb.
səhifə24/200
tarix10.01.2022
ölçüsü3,02 Mb.
#99809
1   ...   20   21   22   23   24   25   26   27   ...   200
Reţeaua de drumuri publice din România, pe regiuni, în anul 2005


Regiune

Drumuri publice-total

-km-

Drumuri publice nemodernizate în total drumuri publice

-%-

Densitatea drumurilor publice(la 100 km2)

Drumuri judeţene

-km-

Drumuri judeţene în total drumuri publice

-%-

Densitatea drumurilor judeţene (la 100 km2)

Străzi orăşeneşti

-km-


Din care modernizate

%

Nord-Est

13.387

74,9

36,3

5563,2

41,5

15,0

3.737

52,9

Sud-Est

10.856

80,5

30,4

4961,6

45,7

13,8

2.954

68,6

Sud

12.000

70,7

34,8

5743,1

47,8

16,6

3.605

58,1

Sud-Vest

10.460

67,6

35,8

4720,4

45,1

16,1

2.551

61,2

Vest

10.292

74,0

32,1

4427,3

43,0

13,8

3.157

62,5

Nord-Vest

11.855

72,8

34,7

5314,9

44,8

15,5

3.355

57,9

Centru

10.182

76,1

29,9

4830,2

47,4

14,1

3.823

59,7

Bucureşti-Ilfov

872

47,3

47,9

448,8

51,4

24,6

2.514

43,5

România

79.904

73,5

33,5

36.009,7

45,0

15,1

25.696

58,1

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Statistic, 2005


Resursele financiare au fost îndreptate spre reabilitarea reţelei de drumuri naţionale, neglijându-se atât valoric cât şi calitativ reţeaua de drumuri judeţene şi străzi orăşeneşti. Din cauza fondurilor insuficiente alocate infrastructurii de drumuri, reţeaua de drumuri judeţene şi locale nu a beneficiat de lucrări de modernizare semnificative, acest aspect contribuind la scăderea gardului de atractivitate a regiunilor de dezvoltare, dar a condus şi la creşterea disparităţilor intra şi interregionale.
Ponderea drumurilor modernizate în regiuni este scăzută, cu urmări negative în atragerea unor largi teritorii în activităţi economice productive, limitând atât desfacerea produselor agricole în centrele urbane, cât şi posibilitatea ca zonele cu potenţial agroturistic să fie atrase în circuitul economic naţional. (ex. zona subcarpatică a Munteniei şi Olteniei, podişul Mehedinţi, Munţii Apuseni). Cu excepţia regiunii Bucureşti Ilfov, unde densitatea drumurilor publice este mare (47,9/100 km2), datorită prezenţei Capitalei, reţeaua de drumuri publice este distribuită într-un mod echilibrat în celelalte Regiuni.
Principalele probleme ale reţelei de drumuri publice de la nivel regional sunt reprezentate de capacitatea insuficientă de a prelua traficul greu şi vehiculele de mare tonaj (în special în regiunile Bucureşti-Ilfov, Nord-Vest şi Vest), de lipsa autostrăzilor, de iluminatul şi marcajele realizate necorespunzător, care conduc la micşorarea vitezei de rulare, creşterea timpului călătoriilor şi consum foarte mare de combustibil. Pe de altă parte, aproape jumătate din totalul drumurilor modernizate se află într-o stare avansată de uzură datorită exploatării intensive a drumurilor ce fac legătura între oraşele mici şi mijlocii, între polii de dezvoltare din regiune, zonele de graniţă şi celelalte regiuni.
Reabilitarea şi dezvoltarea reţelei de drumuri publice a fost şi este o prioritate a politicii economice din România, drumurile reprezentând cel mai utilizat mod de transport, contribuind la creşterea gradului de accesibilitate la nivel regional şi local.

Transportul aerian

În România există 17 aeroporturi; cele mai importante aeroporturi sunt Aeroportul Internaţional „Henri Coandă” Bucureşti (2,9 mil persoane din numărul total internaţional de pasageri în 2005), Aeroportul „Aurel Vlaicu” Băneasa (380.000 pasageri), Timişoara (336.000 pasageri), Constanţa (111.000 pasageri). În ultimii ani a sporit traficul şi pe aeroporturile din Cluj, Sibiu şi Arad; Constanţa rămânând doar cu legături internaţionale charter.


Din cele 17 aeroporturi, 11 sunt situate pe reţeaua TEN-T, 5 sunt situate în afara acestei reţele (Baia Mare, Satu Mare, Târgu Mureş, Craiova şi Tulcea), iar unul (Caransebeş) este privat. În 2006, traficul de marfă şi pasageri pe aeroporturile non TEN-T înregistrează un nivel scăzut şi nu justifică oportunitatea unor investiţii în acest tip de infrastructură. Autorităţile locale sprijină şi argumentează aceste tipuri de investiţii, subliniind faptul că reducerea nivelului activităţilor economice până în 2001 precum şi lipsa unor legături aeriene şi feroviare facile, calitatea scăzută a infrastructurii rutiere contribuie la gradul scăzut de atractivitate a regiunilor pentru potenţialii investitori.

Transportul pe apă
Fluviul Dunărea, care străbate teritoriul României pe o distanţă de 1.075 km, şi deschiderea la Marea Neagră, cu 244 km litoral, oferă României un potenţial important pentru a-şi dezvolta sectorul de transport pe apă.
Sectorul românesc al Dunării include Dunărea-Maritimă şi Fluviul Dunărea cu 29 de porturi, dintre care 4 sunt porturi fluvial-maritime şi 25 sunt porturi fluviale. România are 3 porturi maritime: Constanţa, Mangalia şi Midia. Din numărul total de porturi, 19 porturi sunt situate în afara reţelei TEN-T: Mangalia, Midia, Chilia Veche, Mahmudia, Isaccea, Măcin, Smârdan, Hârşova, Turnu Măgurele, Zimnicea, Corabia, Bechet, Cetate, Gruia, Orşova, Drencova, Basarabi, Ovidiu, Luminiţa.
Porturile româneşti totalizează 40.000 m de chei, dintre care 18,1% au fost construite cu 60 de ani în urmă şi necesită lucrări urgente de reabilitare. În aceste porturi se desfăşoară o activitate redusă, comparativ cu activitatea desfăşurată în porturile din ţările membre UE. Principalele activităţi sunt reprezentate de activităţi de operare a navelor (încărcare-descărcare, depozitare etc.), precum şi de operaţiuni auxiliare activităţii de transport (activităţile privind întreţinerea infrastructurii de transport naval, reparaţii, aprovizionare nave etc.).
Conform datelor furnizate de către Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fuviale Giurgiu, în anul 2005 au fost operate pe Dunărea fluvială un număr de 2230 nave, din care 1926 nave româneşti şi 304 nave străine. Traficul de mărfuri înregistrat în 2005 a fost de 2.187,1 mii tone.
Din reţeaua de căi navigabile din România face parte şi o reţea locală de căi navigabile interioare pe care se desfăşoară, în principal, navigaţia de agrement sau navigaţia de mic trafic local, reţea care cuprinde lacurile naturale (Snagov, lacurile din sistemul Bucureşti, lacurile litoralului românesc), lacurile de acumulare (Bicaz, Vidraru, Fântânele, Tarniţa, Mărişel etc), precum şi unele râuri interioare (Prut, Bega).
Investiţiile în reabilitarea infrastructurii portuare sunt necesare, în vederea valorificării potenţialului lor de dezvoltare, contribuind la dezvoltarea economică a arealelor sărace, în care sunt localizate aceste porturi (Dunărea inferioară, Dobrogea etc.).



Yüklə 3,02 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   20   21   22   23   24   25   26   27   ...   200




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin