Lista acronimelor şi abrevierilor

Infrastructura
Transport

Regiunea Bucureşti-Ilfov, prin municipiul Bucureşti, cel mai important nod de transport rutier-feroviar-aerian naţional şi internaţional al ţării, se caracterizează printr-un înalt grad de accesibilitate, fiind situată pe cele două coridoare multi-modale europene: Axa Prioritară Europeană nr. 7 (Nădlac-Constanţa) şi Axa Prioritară Europeană Giurgiu-Albiţa planificate a fi construite în perioada imediat următoare, precum şi în proximitatea Dunării (Axa Prioritară Europeană Nr. 18).

Densitatea drumurilor publice/100 km² în Regiunea Bucureşti-Ilfov atingea în anul 2005 valoarea de 47,9km/100 km², mai ridicată în judeţul Ilfov (49,4km/100 km²) decât în Bucureşti (37,8km/100 km²), existând însă un număr mare de drumuri publice nemodernizate în judeţul Ilfov (52,8%). Pentru Municipiul Bucureşti procentul de străzi orăşeneşti nemodernizate (53,2% în anul 2005) este foarte mare pentru o capitală europeană şi afectează desfăşurarea în bune condiţii a traficului rutier.
Regiunea Bucureşti-Ilfov prezintă cea mai mare densitate de căi ferate la 1.000 km² de teritoriu (165,3 km/1000 km²), ceea ce înseamnă de aproape 4 ori media naţională (45,9 km/1000 km²). Această cifră se ridică la 504,2 km/1000 km² pentru municipiul Bucureşti, ceea ce înseamnă de 10 ori media naţională, municipiul Bucureşti fiind punctul de plecare al celor 8 magistrale feroviare ce fac legătura cu celelalte regiuni ale ţării.
Accesibilitatea aeriană şi multi-modală este asigurată de două aeroporturi internaţionale: ”Henri Coandă” (Otopeni) cel mai mare aeroport internaţional din România (70% din transportul total aerian de pasageri din România) şi ”Aurel Vlaicu” (Băneasa).
În anul 2005, infrastructura de distribuţie a apei potabile în regiunea Bucureşti-Ilfov însuma 2.408 km (221 km in judeţul Ilfov la care erau conectate toate cele 8 oraşe, precum şi alte 11 localităţi). De asemenea, aceste aşezări sunt conectate şi la reţele de canalizare (în 2005, reţelele de canalizare publică a regiunii însumau, 2.127 km de conductă, din care 277 de km în judeţul Ilfov).
Educaţie

Regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă cel mai important centru educaţional din România. În 2005 dispunea de 252 grădiniţe, 370 unităţi şcolare din învăţământul pre-universitar şi 34 instituţii de învăţământ superior. Totuşi, un număr însemnat din unităţile şcolare şi preşcolare de la periferie şi judeţul Ilfov nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea autorizaţiei de funcţionare, neavând apă curentă şi canalizare.

Prin cele 34 instituţii de învăţământ superior, Regiunea Bucureşti-Ilfov are cel mai dezvoltat mediu universitar din România şi concentrează cel mai mare număr de studenţi înregistraţi în sistemul de învăţământ superior dintre regiunile României: 253.247 dintr-un total de 716.464, reprezentând 35,3% din numărul total al studenţilor.
Accesul redus al populaţiei rurale şi a grupurilor dezavantajate la educaţie, în general şi la studii superioare, în particular, dotarea insuficientă a instituţiilor de învăţământ superior şi şcoli TVET constituie încă puncte slabe ale sistemului de educaţie din Regiunea Bucureşti-Ilfov.
Sănătate

În ultimii ani scăderea activităţilor sanitare a fost evidentă, înregistrând regrese atât din punct de vedere al cheltuielilor alocate cât şi al calităţii serviciilor furnizate. Infrastructura sanitară a Regiunii Bucureşti-Ilfov se află în mare parte într-o stare de degradare avansată şi cu o lipsă acută de echipamente moderne generate de resursele financiare insuficiente alocate sistemului de sănătate. Speranţa de viaţă este cea mai ridicată din ţară – 73,84 ani, principala cauza a mortalităţii fiind tumorile – 217,5 decedaţi/100.000 locuitori (2003).

În acest context, infrastructura de sănătate este inegal distribuită în Bucureşti şi judeţul Ilfov. În anul 2005 erau 52 spitale în Bucureşti (2,7 spitale la 100.000 locuitori pe o suprafaţă de 238 ha), în timp ce judeţul Ilfov avea 6 spitale (2,1 spitale la 100.000 locuitori, la o suprafaţă de 158.300 ha).
Numărul şi gradul de satisfacere a populaţiei cu personal sanitar a fost în scădere în ultimii ani. În anul 2005, asistenţa medicală era asigurată de 11.522 medici (1 medic la 192 persoane), 2.267 stomatologi (1 stomatolog la 974 persoane) şi 19.030 personal mediu sanitar. În acelaşi timp, în 2004, media consultărilor medicale a fost de 4,4 consultări/locuitor.
Servicii sociale

Una dintre cele mai importante probleme este cea privind facilităţile de îngrijire ale copiilor atunci când părinţii sunt la serviciu. Numărul nou-născuţilor este mare, dar numărul centrelor de îngrijire zilnică sau al creşelor este limitat, iar cele private sunt foarte costisitoare. 5.583 de copii sunt ocrotiţi în instituţii de tip familial (49,61%) sau rezidenţial (50,39%). La sfârşitul anului 2004, erau 5.650 de copii cu disabilităţi, dintre care 846 beneficiau de servicii de asistenţă socială.

Mediul urban

Concentrarea populaţiei în cartierele periferice, extinderea zonei rezidenţiale prin construcţii monofamiliale (vile) fac să se manifeste tot mai acut insuficienţa şi lipsa investiţiilor în modernizarea reţelei de transport, a reţelelor de alimentare cu apă, canalizare, încălzire şi în general în toate tipurile de servicii urbane.

În anul 2005, lungimea străzilor orăşeneşti, la nivelul celor 9 oraşe ale Regiunii Bucureşti-Ilfov era de 2.514 km, dintre acestea fiind modernizate numai 1.095 km, ceea ce reprezintă 43,6% din total, procent ce situează regiunea pe ultimul loc în ţară.
În ceea ce priveşte dotarea oraşelor cu utilităţi publice, în anul 2005 doar 2 oraşe erau conectate la reţelele de energie termică, toate cele 9 oraşe la gaze naturale şi apă potabilă, multe instalaţii fiind însă uzate şi în stare precară de funcţionare.
Problemele reabilitării reţelei stradale, a înlocuirii şi modernizării instalaţiilor de utilităţi publice sunt extrem de grave, iar lipsa unei concepţii unitare în această direcţie face ca perspectiva transformării regiunii metropolitane într-o entitate funcţională şi eficientă să devină tot mai periclitată.
Numărul mare de străzi orăşeneşti nemodernizate (în Bucureşti – 53,2%), la care se adaugă nefinalizarea şoselei de centură, precum şi creşterea neîntreruptă a numărului de maşini înregistrate în Bucureşti (387 maşini/1000 locuitori în 2003) determină aglomerarea traficului în zona urbană cu consecinţe nedorite asupra calităţii vieţii urbane. Scăderea considerabilă a suprafeţei spaţiilor verzi în Bucureşti (s-a estimat că suprafaţa spaţiilor verzi s-a înjumătăţit în ultimii cinci ani, consecinţă a extinderii construcţiilor necontrolate) se repercutează, de asemenea, asupra calităţii vieţii în oraş. Suprafaţa spaţiilor verzi este în prezent de aproximativ 2,5 m²/locuitor, faţă de recomandările UE de circa 12m²/locuitor.
Transportul public de pasageri are o reţea extinsă şi complexă realizându-se cu autobuze (46,2% din numărul total al mijloacelor de transport), tramvaie (20,3%), troleibuze (10,5%), metrou (22,9%). El asigură mobilitatea foarte ridicată a forţei de muncă parţial din zona metropolitană, autobuzele şi tramvaiele transportând cel mai mare număr de pasageri. Problema transportului de pasageri o constituie calitatea scăzută a mijloacelor de transport şi dificultatea de asigurare a transportului periurban pe întreaga arie necesară.
Afluxul de populaţie către Bucureşti, în căutarea unui loc de muncă generează o creştere supradimensionată a utilizării neplătite a serviciilor şi a facilităţilor comunale.
Creşterea cantităţii de deşeuri menajere de aproximativ 3,4 ori în ultimii patru ani reprezintă o altă problemă acută a regiunii, cu precădere pentru Municipiul Bucureşti. Nerezolvarea sau rezolvarea lipsită de perspectivă poate crea mari disfuncţionalităţi zonei metropolitane în perspectivă.