Lista acronimelor şi abrevierilor

Economia regională
Economia Regiunii este dominată în cea mai mare parte de funcţiile capitalei, populaţia activă a regiunii fiind legată de unităţile care îşi desfăşoară activitatea aici. Regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă cea mai mare aglomerare industrială a României, în care sunt prezente toate ramurile industriale. Declinul industrial treptat de după '90 a dus la pierderea a numeroase locuri de muncă, iar închiderea accelerată a multor întreprinderi ineficiente a accentuat diminuarea forţei de muncă din industrie şi migrarea ei către sectorul terţiar. Ponderea populaţiei ocupate în servicii a crescut de la 53.1% în 1995 la 75,4% în anul 2005. Comerţul, activităţile de depozitare, distribuţie, administraţie – gospodărie comunală, construcţii au avut o evoluţie rapidă, astfel încât regiunea se distanţează ca nivel de dezvoltare de celelalte regiuni, în ciuda poziţiei geografice nefavorabile.
Una dintre cele mai izbitoare trăsături ale creşterii economice din România în ultimii ani a fost creşterea importanţei dezvoltării Regiunii Bucureşti-Ilfov şi în special a Municipiului Bucureşti. Aceasta se aliniază tendinţei care afectează toate economiile de tranziţie, dar în România este mult mai evidentă datorită dimensiunilor mari ale ţării atât ca populaţie cât şi ca teritoriu.
Prezenţa capitalei conferă Regiunii o forţă şi o dinamică economică superioare celorlalte regiuni, un nivel superior al PIB-ului şi o structură socială şi profesională de un standard mai ridicat.
Cu o creştere susţinută în ultimii şapte ani (1998-2004), PIB-ul pentru Regiunea Bucureşti-Ilfov (5.616,7 euro/locuitor în anul 2004) a fost de aproximativ două ori mai mare decât media la nivel naţional (2.932,9 euro/locuitor). În consecinţă şi productivitatea muncii, calculată ca raport între valoarea adăugată brută regională (VABR) şi populaţia ocupată, evidenţiază faptul că Regiunea Bucureşti-Ilfov prezintă cel mai înalt nivel între celelalte regiuni ale ţării (11.451euro/persoană ocupată faţă de media naţională de 6.194,8 euro/persoană angajată)^.
Mediul economic al regiunii este deosebit de atractiv datorită structurii instituţionale existente, a forţei de muncă calificate şi a sistemului de comunicaţii mai dezvoltat decât în alte regiuni ale ţării. Cu 13.264 milioane de euro Investiţii Străine Directe atrase până în anul 2005, ceea ce reprezintă 60,6% din totalul investiţiilor străine directe la nivel naţional, Regiunea Bucureşti-Ilfov se detaşează clar faţă de celelalte regiuni ale ţării, pe locul secund fiind Regiunea Sud-Est cu doar 8,4% din totalul Investiţiilor Străine Directe. De asemenea, densitatea IMM-urilor (numărul de IMM-uri/1000 de locuitori) înregistrează în Regiunea Bucureşti-Ilfov cea mai mare valoare din ţară, în anul 2005 existând 23,3% din totalul IMM-urilor la nivel naţional, cu 31,9% mai mult decât în anul 1998.
Potenţialul şi structurile economice sunt diferenţiate între judeţ şi municipiu: agricultura are o prezenţă dominantă în economia judeţului Ilfov (29,1% populaţie ocupată în 2005), iar economia capitalei este caracterizată de dezvoltarea sectoarelor de servicii (79,3%) şi industrie (19,6%).
Sectorul serviciilor este bine dezvoltat, cu precădere în ceea ce priveşte telecomunicaţiile, intermedierile financiare, educaţia şi cercetarea, transportul şi depozitarea, turismul şi serviciile culturale, serviciile către întreprinderi (inclusiv software) şi comerţul. Având în vedere funcţia de capitală pe care o îndeplineşte Bucureştiul, administraţia publică concentrează, de asemenea, un număr important de angajaţi.
În anul 2005 în Regiunea Bucureşti-Ilfov erau active 2 parcuri industriale din totalul celor 34 înregistrate la nivel naţional. După forma de proprietate ambele parcuri industriale sunt private, acoperind o suprafaţă de 33,07 ha.
Accesul întreprinderilor la societatea informaţională este încă scăzut. Doar 12,2% din întreprinderile din Regiunea Bucureşti-Ilfov sunt conectate la internet, existând 13,6 computere la 100 de angajaţi. 60,1% din computerele întreprinderilor sunt conectate la internet.
Accesul dificil la finanţare, lipsa dotărilor infrastructurale (utilităţi, construcţii, TIC) sunt probleme majore cu care se confruntă marea majoritate a infrastructurilor de sprijinire a afacerilor.