| 5. Lecturile din Sf. Scriptură
a) Citirile biblice (Apostolul și Evanghelia) reprezintă nu numai elementul cel mai vechi, promordial, din această parte a Liturghiei, dar totodată și cel mai important. Odinioară, lecturile biblice erau numeroase.
În rânduiala Lit. descrisă de Constituțiile apostolice sunt prevăzute 6 pericope: 2-3 din VT, 2-3 din NT. Lecturile din VT au dispărut prin sec. 7-8; în Lit. răsăritenilor necalcedonieni s-au păstrat.
Odinioară, lecturile din Cărțile Sfinte erau încadrate sau alternau cu cântări de psalmi. Din acești psalmi au rămas azi câte un stih. Dintre aceștia e cel care precede Apostolul (prochimen – adică așezat înainte de Apostol), iar altele urmează după această pericopă. Aceștia din urmă erau psalmii alleluiatici (erau însoțiți de refrenul Alleluia după fiecare verset). De aceea, stihurile rămase după pericopele din apostol se numesc alleluiarion, rămânând în uz numai vechiul refren Aleluia de 3 x, care se cântă după.
b) Un alement important din vechea Lit. a cat., care urma după lecturi, era omilia / predica, destinată instruirii catehumenilor care urmau să iasă din biserică. După ce a dispărut cat., predica se deplasează puțin câte puțin spre sfârșitul Liturghiei, fixându-se mai ales în timpul împărtășirii liturghisitorilor și umplând locul rămas gol prin dispariția împărtășirii generale a tuturor credincioșilor la Liturghie.
Prin noile dispoziții ale Sf. Sinod, predica a fost restabilită peste tot în locul ei originar, adică îndată după citirea Evangheliei!
Dostları ilə paylaş: |
