| 3. Trisaghionul liturgic
Imnul „Sfinte Dumnezeule” care se canta dupa vohodul mic e imprumutata parte din cantarea ingerilor, parte din cantarea sfintilor psalmi ai prorocului si e alcatuita de Biserica lui Hristos, fiind inchinata Sf. Treimi. Cuv. Sfinte, cantat de 3 x, este din imnul Serafimilor, iar cuvintele: Dumnezeule, fara de moarte – psalmul lui David. Alegerea si adosul acestor cuvinte (+ adaosul cererii miluieste-ne pe noi) sunt opera Bisericii.
Aceasta arata legatura dintre VT si NT si faptul ca ingerii si omaneii s-au unit intr-o singura Biserica prin venirea lui Hristos. De aceea, dupa ce Sf. Evanghelie a fost aratata si dusa in altar, cantam imnul acesta cu glas tare, pentru ca Hristos ne-a asezat impreuna cu ingerii.
In sens mistic, Trisagionul = unirea Bisericii triumfatoare cu cea luptatoare, a cerului cu pamantul, a ingerii cu oamenii, unire realizata prin intruparea Fiului. El ne sugereaza si prezenta mistica a sf. ingeri la slujba pe care o inaltam.
La Liturghia obisnuita, imnul Sf. Dumnezeule se canta de 3 x in cinstea Sf. Treimi, la slujba in sobor de 6 x, iar la cea arhiereasca de 9 x, dupa numarul celor 9 cete ingeresti (alternand cu credinciosii = lauda neintrerupta a lui Dumnezeu din partea bisericii ceresti si pamantesti).
Dostları ilə paylaş: |
