| 2.1. Loc → timp. Martin Haspelmath, în lucrarea sa din 1997, From space to time, analizând grupurile prepoziţionale circumstanţiale de loc şi de timp în 53 de limbi (printre care şi româna), ajunge la concluzia că transferul conceptual de la spaţiu la timp este aproape universal4 şi că are loc într-o singură direcţie, de la spaţiu la timp (singurul contraexemplu veritabil fiind temporalul din franceză depuis, care începe să fie folosit şi spaţial: depuis la fenêtre). Deplasarea semantică de la spaţiu la timp, numită în literatură „metaforizare” (vezi Marchello-Nizia 2006: 37 şi trimiterile), se bazează pe asemănarea funcţională dintre cele două dimensiuni.
Adverbele care pot sau au putut exprima şi valori spaţiale, şi temporale sunt numeroase şi în română: aici (aci), acolo, înainte, înapoi, îndărăt, încoace, încolo, dinainte, aproape, departe, rar, des etc.
Dostları ilə paylaş: |
