Managementul situaţiilor de criză în unitatea şcolară”



Yüklə 0,67 Mb.
səhifə3/4
tarix25.07.2018
ölçüsü0,67 Mb.
#58120
1   2   3   4
Participarea grupului = interesul personal coincide cu cel al grupului.

  • Controlul & evaluare = feed - back permanent.


    Pedagogie & Andragogie*


    Caracteristici ale adulţilor care învaţă
    Malcolm Knowles, 1970



    • Adulţii sunt autonomi şi participă voluntar la situaţiile de învăţare.

    • Adulţii au o bogată experienţă de viaţă.

    • Adulţii au scopuri clare.

    • Adulţii urmăresc relevanţa.

    • Adulţii sunt practici.

    • Adulţii se aşteaptă să fie respectaţi.


    Obiectivele de învăţare descriu ce trebuie să înveţe participantul la curs şi ce schimbări trebuie să genereze sesiunea de training.

    ____________________________

    * Andragogie – educaţia adulţilor

    Pedagogie – educaţia copiilor

    Taxonomii ale obiectivelor învăţării


    Mind maping

    Precizaţi obiectivele predării/formării. Ce metode de lucru cu adulţii sugeraţi. Argumentaţi.


    Responsabilităţile formatorului în andragogie





    • Identificarea aşteptărilor formabililor.

    • Definirea şi comunicarea obiectivelor formării.

    • Corelarea obiectivelor formative cu aşteptările individuale.

    • Stabilirea consensuală a unui sistem de reguli.

    • Crearea, în grup, a unei atmosfere pozitive.

    • Identificarea trăsăturilor individuale şi de grup.

    • Corelarea: nevoi-disponibilitate / predispoziţie pentru formare.

    • Depistarea barierelor şi a blocajelor individuale / de grup.

    • Formarea deprinderii de a acţiona şi apoi de a reflecta asupra acţiunii.

    • Asigurarea aplicabilităţii imediate a conţinuturilor învăţării.

    • Practicarea gândirii critice şi utilizarea perspectivelor multiple.

    • Adaptarea conţinuturilor şi a metodologiilor la specificul grupei.

    • Practicarea interactivităţii.

    • Încurajarea iniţiativei personale / de grup.

    • Susţinerea dezvoltării personale a fiecăruia.

    • Conceperea învăţării ca efort comun: formabil-formator.

    • Valorificarea şi valorizarea cunoştinţelor şi a experienţelor (pozitive / negative).

    • Stimularea autocunoaşterii, autoevaluării, autoformării.

    • Autodeterminarea şi învăţarea continuă: proiecte, cercetare.

    • Menţinerea direcţiei către realizarea obiectivelor propuse.



    Structuri curriculare
    Curriculum - “curriculum, - a” (l. lat) – curriculum, - uri (l. rom)

    Totalitatea documentelor şi a acţiunilor educaţionale, care concretizează drumul de urmat pentru a ajunge la destinaţie. El identifică şi descrie: obiective, conţinuturi de formare, metode de predare şi pregătire, mijloace şi evaluarea progresului în pregătire.



    Componente

    • Partea normativă : obiective, programă, suport de curs.

    • Partea acţională = tot ceea ce se face la curs.

    • Partea efectivă = tot ceea ce se trăieşte la curs.

    • Partea rezultivă = cu ceea ce rămâne cursantul, la ce şi cât îi foloseşte.


    Domenii de circumscriere a obiectivelor

    1. Cognitiv

    Cunoştinţele (=memorizarea) - Comprehensiunea (=decodificarea) - Aplicarea (= utilizarea) - Analiza (=descompunerea în elemente şi relaţii) Sinteza (= adunarea în structuri noi) - Evaluarea (= gândirea logică).

    1. Afectiv

    Recepţia (= identificarea) - Răspunsul (= reacţia) - Valorizarea (= interiorizarea) - Organizarea (= asumarea valorilor) - Caracterizarea (= elaborarea unui set de comportamente).

    1. Psihomotor

    Mişcări reflexe - Mişcări bazale (locomotorii, nonlocomotorii, de manipulare) - Abilităţi perceptive (discriminare kinestezică, percepţie vizuală / auditivă / tactilă, coordonarea perceptivă) - Abilităţi fizice (rezistenţă, putere, flexibilitate, agilitate) - Deprinderi de mişcare (simple, combinate, complexe) - Comunicare nonverbală (expresivă, interpretativă).
    Dezbatere în plen

    Ce este „infrastructura mentală”? Ce este infrastructura pedagogică /educaţională/şcolară? Ce sunt „infrastructurile curriculare”5? Ce este „infrastructura mentală”6? Precizaţi şi argumentaţi rolul acestora în diminuarea violenţei şcolare şi prevenirea/gestionarea situaţiilor de criză specifice şcolii.


    Stagiul de formare – Etape
    Motto: „Învăţarea în viaţă nu este cercetare, ci experimentare”

    Pregătire – Proiectare – Organizare – Derulare – Monitorizare – Evaluare – Follow up
    1. Pregătirea: definirea şi cadrul formării, contextul, finalitatea, domeniul, tematica, participanţii, formatorii …..
    2. Proiectarea: analiza nevoilor de formare în domeniu, condiţiile material (locaţie, mijloace …), obiectivele urmărite (SMART), criteriile de evaluare a atingerii acestora, structurarea conţinuturilor, elaborarea materialelor specific (Factorul KISS) …
    3. Organizarea şi derularea: gestionarea resurselor (materiale, financiare, umane, de timp, informaţionale), organizarea sesiunilor, multiplicarea materialelor, stabilirea formatorilor/invitaţilor pe grupe/teme, managementul sălilor de curs, utilizarea metodelor şi a tehnicilor specifice lucrului cu adulţii, crearea culturii organizaţionale ……….


    1. Monitorizarea şi evaluarea: urmărirea implicării în curs, înregistrarea-evaluarea

    progresului, analiza feed back-ului, evaluarea individuală, de grup şi de curs, produse, concluzii ………………..


    1. Follow up: deschidere spre alte acţiuni ……

    ACTIVITATE PE ECHIPE

      1. Concretizaţi paşii de lucru pentru una din etape, pe o temă la alegere.

      2. Detaliaţi proiectarea didactică.

      3. Evaluaţi prestaţia celorlalte grupe.



    Timp de lucru: ….min. Timp de raportare: …min. / ech.
    Filosofia stagiilor de formare

    Demersul de faţă urmăreşte procesul de pregătire, organizare, derulare şi evoluare a stagiilor de formare, un proces în care unitatea şi coerenţa se armonizează cu substanţa suporturilor de curs şi autenticitatea discursului oral.


    1. Tema propusă presupune concepte al căror conţinut se pretinde a fi cunoscut, dar care trebuie înţelese corect şi trăite conştient.




    1. Alegerea titlurilor trebuie să fie sugestivă, incitantă la lectură.




    1. Obiectivele urmărite


    a) Explicite: de cunoaştere a conţinutului

    b) Implicite: de formare şi dezvoltare a competenţelor acţionale.

      • Personale: gândire critică, creativitate, gândire analitică, gândire interrelaţională, flexibilitate, independenţă, iniţiativă, metodă de lucru.

      • Sociale: conştientizarea responsabilităţii, forma de comportament, deprinderea de exprimare, de a lucra în echipă, de a stabili relaţii, de a critica.

      • Metodice: organizare & derulare a activităţii, metodă de lucru.

      • Profesionale: cunoştinţe & capacitate, calitatea muncii, tehnici de lucru, tempo-ul muncii.

      • Emoţionale: disponibilitatea pentru angajarea în acţiune.

    Se urmăreşte, în felul acesta, ca formabilii să parcurgă traseul de la „a şti”, şi „a şti să faci”, la „a şti să fii”,a şti să devii” şi „a şti să devii împreună cu ceilalţi”.




    Structurarea: 4 sesiuni a 90 minute fiecare, într-un stagiu de 5 zile, în care, la început se va fi enumerat scopul şi tematica, vor fi fost negociate regulile de conlucrare, iar în final se va fi operat evaluarea interactivă şi stabilit modalităţile şi conţinuturile follow-up-ului.
    Fiecare stagiu este gândit astfel încât să înceapă / să se sfârşească cu o „surpriză de suflet”, ce ţine de cultura organizaţională a grupului: ecusoane, mici cadouri, ziarul propriu, colecţie de vorbe de duh, „perle”, „licori spirituale” (mici povestiri moralizatoare).


    1. Metodele şi instrumentele de lucru




    • Evidente: coperţile & suporturile de curs individuale, expunerea, studiul

    individual, discuţii interactive dirijate, munca în echipă, performarea raportorului echipei, „Briefing”, „Debriefing”, „Acvariu”, ambientul, proiectul interstagiu, tablă, flipchart, post-it, prezentări în Power Point, videoproiector, retroproiector, folii, P.C. & Data display, postere afişate pe toată perioada stagiului, chestionar zilnic/final, ……………..


    • Puţin evidente: introducerea în curs, motto-ul, procesul de performare,

    observarea & evaluarea formabilului, cultura organizaţională (climatul: tutuire, muzică, discuţii informale; valorile: respectul reciproc, angajarea, toleranţa; elemente: clopoţelul, motto-ul zilei, foaia de suflet, ziarul, fotografiile), ………………..


    • Neevidente

    - Documentele: oferta de formare, tematica întregului curs, invitaţia la curs, programul, calculul de buget pe fiecare stagiu, feed-back-ul chestionarelor, grila de evaluare individuală, raportul final al formatorilor, lista de prezenţă, …..

    - Limbajul trupului şi mişcarea scenică în întreg spaţiul.

    - Suportul de curs: cu structură unică, ca manual şi caiet în acelaşi timp, cu o aranjare pagină specifică, cu o mică diversitate de fonturi calde, cu motto de individualizare şi esenţializare.

    - Obiectivele: se verifică prin activitatea propusă.

    - Conţinutul: esenţializat, sistematizat, suportând adnotări.

    - Activitatea se derulează în echipe: formatori, formabili.

    - Mişcarea formatorului: spre formabili, pentru observare şi îndrumare.

    - Încadrarea obligatorie în timpul anunţat.

    - Atmosfera de lucru: de cooperare, nu de competiţie.
    Concluzii


    1. E importantă nu atât cunoaşterea în sine, ci calea spre a o dobândi.

    2. Există lucruri care trebuie trăite, experienţe comune, ce să conducă la schimbarea de percepţii, atitudini, mentalităţi.

    3. Formatorul, ca şi directorul, nu impune direcţii, ci induce nevoi.

    4. Comportamentul devine treptat, din re-activ, pro-activ.

    5. Învăţarea, ca stare permanentă de creştere interioară, are loc nu pentru că trebuie, ci pentru că place.


    Dezbatere în plen

    Comentaţi aspectele reţinute în cadrul unui alt stagiu de formare. Argumentaţi.



    Învăţarea experienţială






    Activitate individuală
    Analizaţi modul propriu de învăţare şi indicaţi în diagramă nivelul fiecăreia dintre componente.


    Activităţi practice


    • Analizaţi şi dezbateţi rolul managerului şcolar în activităţile sale de informare/formare/mentorare/tutorare/asistare/îndrumare, …… a colegilor din şcoală.

    • Identificaţi şi sintetizaţi tipurile de obiective şi competenţe necesare fiecărei activităţi.

    • Precizaţi metodele şi tehnicile de lucru pentru fiecare situaţie.

    • Propuneţi instrumente de monitorizare a acţiunilor, precum şi criterii de evaluare a eficacităţii acestora.

    • …………


    MANAGEMENTUL SITUAŢIILOR DE CRIZĂ

    LA NIVELUL UNITĂŢII ŞCOLARE

    SUPORTURI DE CURS – SISTEM TELEMATIC

    Individul şi comunitatea

    Motto „Homo sum: humani nihil a me alienum puto.“

    Terenţius



    Obiectivele sesiunii

    • Stimularea reflecţiei privind tipurile de personalităţi şi comunităţi

    • Cunoaşterea şi autocunoaşterea formabililor

    • Evidenţierea abilităţilor de argumentare şi empatizare







    Teme de studiu, analiză, argumentare

    • Pornind de la imaginile de mai sus, analizaţi relaţia individ – comunitate şi şcoală – comunitate în contextul local din care proveniţi.

    • Care sunt punctele slabe ale acestor relaţii? Cum ar putea fi remediate, de către cine?

    • Care este nivelul de participare a părinţilor şi membrilor colectivităţii în viaţa şcolară a unităţii pe care o conduceţi? Ce aţi întreprins în acest sens?

    • În ce măsură şi cum sunt aduse la cunoştinţa elevilor/părinţilor proiectele şcolii?

    • Este şcoala în care predaţi o şcoală „deschisă”? „Deschisă” la ce? Argumentaţi!





    TEAM - BUILDING


    Obiective
    La finele acestei sesiuni formabilii vor fi capabili:

    • să recunoască trăsăturile esenţiale ale echipei raportată la grup,

    • să precizeze factorii de eficientizare a lucrului în echipă,

    • să enunţe principalele roluri în cadrul unei echipe.


    Grup = ansamblu de persoane, cu o structură şi cultură specifică, având interese individuale comune.

    Echipă = grupul de lucru care funcţionează cu scopuri şi obiective precise şi în care fiecare membru este angajat în rezolvarea sarcinilor comune.

    Activitatea cu oamenii presupune luarea în consideraţie a 3 aspecte, referitoare la contractul lor psihologic cu organizaţia căreia îi aparţin.




    • Indivizii ca indivizi = motivaţia

    (Ce doreşte / aşteaptă fiecare persoană de la viaţă sau de la o situaţie dată? Care sunt valorile şi reprezentările sale despre sine şi despre comunitatea în care s-a integrat ?)


    • Indivizii în postura lor = rolul

    (Ce se poate aştepta de la fiecare individ într-o situaţie / postură precisă? Ce aşteaptă fiecare de la ceilalţi?)


    • Indivizii împreună = grupul de lucru/ echipa

    (Cum pot fi indivizii combinaţi cel mai bine în grupuri de lucru / echipe? Care sunt performanţele / comportamentele lor în aceste grupuri?)

    Premisele transformării unui grup în echipă

    • respectarea dreptului de a vorbi / a fi ascultat

    • respectarea argumentării / demonstrării punctelor personale de vedere

    • stimularea gândirii libere, creatoare

    • menţinerea echilibrului a da - a deţine puterea

    • favorizarea intercunoaşterii


    Ethos - Pathos – Logos (Cum puteţi deveni membri într-o echipă)

    Ethos = ataşament = capacitatea de a fi credibil în faţa celorlalţi

    Pathos = empatie = capacitatea de a intra în rezonanţă cu ceilalţi

    Logos = raţiune = capacitatea de a-i convinge pe ceilalţi

    Fazele constituirii echipelor (Sentimente şi atitudini)

    Forming = constituirea

    Emoţie, aşteptare, optimism. Mândria de a fi ales. Sentimentul iniţial de solidaritate cu echipa. Neîncredere, teamă şi nesiguranţă faţă de sarcină. Încercarea de a defini activitatea. Încercarea de a defini un comportament acceptabil. Decizii privind conţinutul informaţiilor indispensabile. Nerăbdare privind discuţiile clarificatoare.


    Discuţii referitoare la probleme irelevante. Dificultatea de a identifica problemele relevante. Plângeri privind organizarea şi barierele de lucru. Este faza în care leader-ul îşi confirmă sau nu rolul, atât pe plan formal, cât şi informal.
    Storming conflictul

    Opoziţie faţă de problemele şi metodele considerate de fiecare membu al echipei ca fiind corecte. Schimbare totală privind sentimentele faţă de echipă şi şansele de succes.

    Preocupare pentru măreţie & gelozie.
    Discuţii în care se cade de acord asupra punctelor esenţiale.Membrii echipei se pun in defensivă, se împart în bisericuţe şi “aleg” de-a cui parte sunt. Apare îndoiala privind înţelepciunea celui care a iniţiat proiectul şi a ales echipa. Se definesc obiective nerealiste.
    Norming = antrenarea

    Sentimentul de a fi capabil de prezentarea constructivă a criticii. Acceptarea tovărăşiei în echipă. Sentimentul unităţii, un spirit de echipă, obiective comune. Gândul, că până la urmă, toate vor merge bine.


    Se încearcă evitarea conflictelor şi atingerea armoniei. Prietenie & încredere în fiecare. Se împărtăşesc opinii personale şi se discută despre dinamica internă a echipei. Se stabilesc şi se respectă regulile şi normele de bază
    Performing = cultivarea

    Sentimentul înţelegerii şi capacităţii de a coopera în muncă. Acceptarea forţei şi slăbiciunii fiecăreia.Mulţumirea privind ritmul muncii şi comportarea. Sentimentul dezvoltării constructive. Sentimentul capacităţii de a rezolva problemele echipei. Sentimentul solidarităţii cu echipa.


    Cooperare eficientă.Responsabilitate colectivă faţă de soluţiile adoptate.
    Brainstorming - În ce stadiu consideraţi că se află echipa profesională cu care lucraţi? Argumentaţi!

    Rolurile în echipă: gânditorul logic, luptătorul înverşunat, prietenul.

    R. Meredith Belbin, 1981




    1. După comportamentul în activitate




    1. Coordonatorul:

    • este calm, încrezător în sine, controlat, cu un puternic simţ al obiectivelor

    • stabileşte obiectivele echipei şi defineşte rolurile

    • nu trebuie neaparat să fie foarte deştept

    1. Organizatorul:

    • munceşte mult, se autodisciplinează

    • are un puternic simţ al datoriei, este conservator şi previzibil

    • el pune lucrurile în mişcare

    1. Semănătorul:

    • este imaginativ şi inteligent, este sursa de idei a echipei

    • este geniul grupului, dar este individualist

    • se ocupă de problemele fundamentale ale echipei

    1. Armonizatorul:

    • este dinamic şi nerăbdător, fereşte echipa de inerţie

    • asigură analiza cumpănită, obiectivă şi critică

    • evită direcţionarea echipei spre alte obiective

    1. Investigatorul de resurse:

    • are calităţi de improvizator, cu multe contacte externe

    • este extravertit, entuziast, curios, maleabil

    • răspunde energic la provocări

    1. Criticul:

    • este sobru, neemotiv, prudent

    • verifică personal detaliile

    • nu tolerează neatenţia şi neglijenţa

    1. Coechipierul:

    • este sensibil, blând, plăcut, deşi uneori nehotărât

    • răspunde solicitărilor celorlalţi

    • promovează spiritul de echipă

    1. Perfecţionistul:

    • este conştiincios şi ordonat

    • oferă echipei un mod logic şi metodic de lucru

    • transformă deciziile şi strategiile în sarcini de lucru

    1. După comportamentul social

    1. Alfa: conducătorul

    2. Beta: aghiotantul

    3. Gamma: mulţimea

    4. Omega: necooperantul



    Teme de studiu şi analiză


    • Există, în şcoală, o echipă managerială?Cum s-a constituit?Cum funcţionează? De ce ?

    • Care este echipa dumneavoastră preferată? Argumentaţi! Ce rol asumaţi ?

    • Prezentaţi şi analizaţi un caz reuşit de echipă a elevilor, constituită în urma atribuirii, de către dumneavoastră, a unei sarcini importante.

    • Cum vă propuneţi să formaţi/dezvoltaţi spiritul de echipă/echipaj în şcoală?





    TEAMWORK

    Motto

    De ce strigi aşa de tare, căci nu te aud.

    Ralph Emerson

    Obiective

    La finele acestei sesiuni, formabilii vor fi capabili:



    • să diferenţieze noţiunile de teambuilding şi teamwork,

    • să-şi analizeze propriile abilităţi pentru munca în echipă: ascultare - comunicare

    • să evalueze posibilităţile de îmbunătăţire a propriei performanţe pentru munca în echipă


    Teambuilding: construirea unui climat de încredere reciprocă între membri, asociat cu sentimentul dependenţei alternativ reciproce, în care fiecare membru se simte răspunzător pentru rezultatul comun şi se străduieşte pentru atingerea obiectivelor stabilite.

    Teamwork:

    • cooperarea, în echipa deja constituită, pentru rezolvarea unei probleme.

    • respectarea dreptului de a vorbi / a fi ascultat

    • respectarea argumentării / demonstrării punctelor personale de vedere


    Roluri în teamwork

    I. Socio – emoţionale: asigură constituirea şi menţinerea tonusului relaţional.

    1. Încurajatorul: sprijină şi întreţine moralul.

    2. Pacifistul: evită declanşarea conflictelor.

    3. Glumeţul: detensionează atmosfera cu o glumă bună.

    4. Mediatorul: negociază conflictele de lucru.

    5. Agitatorul: fereşte de inerţia mentală şi auto mulţumire.

    II. De sarcini: favorizează atingerea obiectivelor

    1. Iniţiatorul: propune căi noi de atingere a obiectivelor.

    2. Căutătorul: descoperă idei noi din experienţe şi cunoştinţe vechi.

    3. Moralistul: încearcă şi găseşte valori şi norme relevante.

    4. Evaluatorul: oferă standarde de corectitudine şi logică.

    5. Executantul: îndeplineşte deciziile grupei, se ocupă de metode şi termene.

    6. Practicul: se ocupă de necesarul de materiale şi urmăreşte procedurile.

    7. Scribul: este memoria grupei.


    III. Deranjante: îngreunează activitatea

    1. Vorbăreţul (nu e periculos, dacă nu-i reţine pe ceilalţi de la muncă).

    2. Chiţibuşarul (nu e periculos, dacă nu-i deranjază pe ceilalţi).

    3. Cobea (cârcoteşte la orice).

    4. Manipulatorul (poate fi anihilat dându-i-se o responsabilitate).

    5. Dominatorul (vrea ca totul să se facă numai după capul său).






    Teme de studiu şi analiză



    • Ce anume poate constitui barieră pentru munca în echipă? Argumentaţi!

    • Cum poate fi combătută acţiunea deranjantă a anumitor persoane din echipă? Argumentaţi!

    • Ce rol asumaţi, cel mai frecvent, pentru munca în echipă? De ce?

    • Prin ce activităţi/acţiuni vă propuneţi să dezvoltaţi la colegi disponibilitatea pentru munca în echipă?





    STĂRILE CONFLICTUALE

    Obiective
    La finele sesiunii formabilii vor fi capabili:

    - să definească starea conflictuală şi să recunoască tipurile de conflicte,

    - să deceleze părţile pozitive şi negative ale conflictului,

    - să precizeze modalităţi de prevenire a conflictelor şi să exerseze tehnici de negociere.


    Conflictul este un antagonism (dezacord) total / parţial între doi sau mai mulţi indivizi / grupuri de indivizi asupra unei probleme, fiecare din aceştia simţindu-se frustrat într-o anumită privinţă, având drept cauze: divergenţele de atitudini, scopuri, interese, motivaţii, modalităţi de acţiune.



    Stadii

    1. Conflictul potenţial = latent

    2. Conflictul observat = conştientizat

    3. Conflictul resimţit = acumulare de tensiuni

    4. Conflictul izbucnit = confruntarea agresivă

    5. Conflictul rezolvat = schimbarea condiţiilor care l-au generat

    Teorii privind interpretarea psihosocială a conflictului

    Teoria cooperării - Conflictul este o stare anormală, deci negativă.

    Teoria comportamentală - Conflictul este inevitabil, dar el poate stimula schimbarea.

    Teoria interacţionistă - Conflictul este motivant şi generator de idei progresiste.
    Surse de conflict: distribuirea inechitabilă a resurselor (materiale, umane, financiare), interdependenţa sarcinilor, diferenţa de scopuri, aprecierea managerului, comportamentul managerului, comunicarea insuficientă, diferenţele individuale ( pregătirea profesională, rezistenţă la stress), diferenţa de stil de muncă (melancolici / dinamici), organizarea defectuoasă a muncii (obiective ambigue), diferenţele de statut social /de mediu de lucru.


      • Caracteristici

    • Părţile implicate sunt într-o opoziţie de interese: personale - colective.

    • Manifestarea depinde de gradul de conştiinţă a părţilor (demnitate / mahalagism).

    • Intensitatea participării variază în timp, în funcţie de personalitate, de bioritm

    • Atmosfera de lucru tensionată afectează eficienţa activităţii ≥ 2 colegi de catedră.

    • Părţile implicate dispun/folosesc resurse de putere diferite (mentale, faptice) conferite de: autoritatea legală, competenţa recunoscută, număr de aderenţi

    Aspecte

    Negative: animozitate, resentimente, agresivitate, frică, insatisfacţie, frustrare,

    absenteism, stress, randament scăzut, percepţii eronate, comunicare defectuoasă, părăsirea locului de muncă.



    Pozitive: dezvăluie nevoia de discutare a relaţiilor reciproce, facilitează

    înţelegerea a ceea ce se apreciază la ceilalţi, creează identitate reciprocă şi creativitate, dezvoltă abilităţi sociale şi facilitează comunicarea, conduce la schimbare şi ambiţionează, creează energie, sporeşte implicarea şi participarea, ajută organizaţiei în debarasarea de “golul emoţional”, favorizează dezvoltarea organizaţională, profesională şi personală, evidenţiază aspecte nebănuite ale activităţii, creează abilitatea gestionării unui alt conflict.





    Teme de studiu şi analiză


    • Prezentaţi şi analizaţi abordarea conflictului din perspectiva celor trei teorii.

    • Care sunt posibilele metode şi tehnici de negociere a conflictelor? Pe care o preferaţi? Argumentaţi?

    • Prezentaţi un caz de reuşită/eşec de negociere. Analizaţi!


    NEGOCIEREA

    Obiective
    La finele acestei sesiuni formabilii vor fi capabili:

    - să explice procesul de negociere

    - să recunoască etapele şi tipurile de negociere

    - să exerseze tipuri de negociere


    Negocierea = procesul interacţional de comunicare ce implică 2 entităţi sociale cu interese neomogene, având ca scop stabilirea unui acord, perceput de toţi ca fiind corect şi cinstit, într-o problemă ce afectează interesele părţilor implicate.
    Presupune: recunoaşterea existenţei conflictului: problema & motivul, acceptarea confruntării: scopul, identificarea cauzelor: mesaje “eu” & ascultare activă, inventarierea soluţiilor & adoptarea uneia, evaluarea lor, stabilirea etapelor de urmat: cine ce face?, evaluarea rezultatului parţial, verificarea rezultatului final.
    Etape

    1. Pregătirea = conştientizarea intereselor neomogene.

    2. Negocierea propriu - zisă = schimburi de informaţii orientate spre scopul comun.

    3. Soluţionarea într-un mod reciproc avantajos.
    Tipuri

    1. Distributivă: câştig şi pierdere. Context: de înfruntare.

    Metode: ameninţarea, promisiunile, persuasiunea, prefăcătoria, încăpăţânarea, alianţa cu alţii, tăcerea sugestivă, şantajul.



    2. Integrativă: câştig - câştig. Context: de cooperare.

    Metode: logica, amabilitatea, sinceritatea, bunăvoinţa, lauda, limbajul comun, ascultarea activă, răbdarea, generozitatea, toleranţa, grija faţă de partenerul de discuţie.



    3. Cu implicarea celei de a 3 - a părţi. Context: neutru

    a. Medierea: o a 3 - a parte, neutră, facilitează ajungerea la un acord negociat

    Metode: favorizarea atmosferei, clarificarea intereselor părţilor, orientarea discuţiei, intervenţii în conţinut, atitudine detaşată faţă de rezultat, anularea fricii faţă de risc, estimarea corectă a profitului maxim al fiecărei părţi, definirea priorităţilor, adaptarea la schimbări, atenţie la răspunsuri, discreţia, disponibilitatea de a asculta şi a răspunde la întrebări.



    1. Arbitrajul: celei de a 3 - a părţi i se dă autoritatea de a impune termenii stingerii

    conflictului

    Tehnici de negociere


    • Frontul rusesc – Insinuarea că eşecul unui punct de negociere major, pretins ca fiind minor, va conduce la anularea tuturor înţelegerilor anterioare.

    • Bomba atomică – Sugestia că eşecul unuia din punctele de negociere va conduce la consecinţe catastrofale.

    • Placa stricată – Repetarea obsedantă a propriului punct de vedere.

    • Cazinoul – Sugestia că punctele de vedere opuse nu pot fi luate în considerare şi că, desigur, sunt o glumă.

    • Mesagerul – Invocarea unei pretinse a 3-a părţi, vinovate de lucrurile neplăcute susţinute.

    • Disconfortul psihic – Folosirea oricărui mijloc non-violent, de distragere a atenţiei.

    • Negocierea timpurie – Încercarea de a stabili, în prealabil, limitele acceptate de opozant.

    • Tăcerea – Păstrarea tăcerii, în cazul unui răspuns nesatisfăcător, ca semnal pentru solicitarea unor informaţii suplimentare.

    • Luarea de pauze – Modalitate de detensionare a atmosferei şi de refacere a forţelor.

    • De ce nu? – Înfrângerea fricii de înfruntare a adversarului.

    • Luarea temperaturii – Întâlnire informală prealabilă, de testare a opiniilor.

    • Favoarea personală – Insistenţa pe disconfortul personal cauzat de satisfacerea solicitărilor propuse.

    • Împietrirea – Mimarea uimirii faţă de solicitării celorlalţi.

    • Copilul care învaţă greu – Subminarea încrederii celeilalte părţi, pe motivul că nu deţine suficiente informaţii sau argumente.

    • Dl. Simpatic şi dl. Dur – Retragerea din echipă a susţinătorului variantei dure şi preluarea negocierilor de către alt coechipier, mai binevoitor.

    • Diversiunea – Maximizarea importanţei unui aspect minor şi minimizarea importanţei aspectului major.

    • Ceaţa – Purtarea dialogului într-un limbaj sofisticat, dificil înţelegerii comune.

    • Rezumarea incorectă – Comiterea unei erori în interes propriu.

    • Divide et impera – Indicarea faptului că unul din membrii opoziţiei vă susţine.

    • Încă un lucru – Solicitarea unei ultime concesii.



    ACTIVITATE PE ECHIPE
    Construiţi o situaţie conflictuală şi sugeraţi rezolvarea ei. Comentaţi alegerea metodei. Formabilii vor asuma, succesiv, rolul de actor şi evaluator.

    Timp de lucru: …….min. Timp de performare: ……..min/ech.

    Limbajul vorbirii – Metalimbajul

    Allan Pease & Alan Garner , 1994





    Metalimbaj


    Traducere

    Cumpăraţi, e o ocazie unică!

    Avem probleme cu vânzarea.

    Folosire optimă a spaţiului.

    Foarte mic.

    Situat într-o zonă liniştită.

    Departe de magazine şi şcoli.

    Trebuie să veniţi odată la noi.

    Să veniţi numai când veţi fi invitaţi.

    Sper că vă place mâncarea chinezească.

    Veţi fi serviţi cu mâncare chinezească, indiferent dacă vă place sau nu.

    Vă rog, nu vă deranjaţi pentru mine!

    Nu vă deranjaţi pentru mine, sunt obişnuit să fiu tratat ca o cârpă.

    Aţi avut probleme până aţi găsit locul?

    De ce aţi întârziat atât de mult?

    Calitatea serviciilor e la fel de bună mereu.

    Calitatea serviciilor nu a crescut deloc în ultimii ani.

    Anul acesta am vândut de două ori mai mult.

    Anul trecut am vândut doar jumătate.

    Stai, să-ţi aduc o scrumieră.

    Să-ţi aduc o scrumieră, înainte să-mi murdăreşti covorul.





    Temă


    • Exemlificaţi perechi de fraze tipice şcolii, carepot conduce la o tensionare/ detensionare a atmosferei.

    • Cum vă propuneţi să formaţi/dezvoltaţi la colegi abilităţile de comunicare potrivite unor situaţii sensibile?





    Curriculum de Orientare şi consiliere7
    Aceasta ofertă se caracterizează prin continuitate, accesibilitate graduală şi utilitate practică pentru orele alocate ariei curriculare Consiliere şi orientare, prin planurile-cadru de învăţământ în vigoare. Noua oferta educaţionala pentru aria curriculară Consiliere şi orientare intenţionează să urmărească în prezent, simultan, următoarele direcţii:
    1. Facilitarea accesului la întreaga ofertă de educaţie şi formare profesională

    2. Sprijinirea bunei inserţii socio-profesionale viitoare a tinerilor

    3. Ameliorarea continuă a procesului de utilizare a resurselor umane de care dispune societatea.
    Pe parcursul diferitelor niveluri de educaţie, toate disciplinele contribuie la dezvoltarea în plan personal, social şi profesional a elevilor şi la dobândirea abilităţilor necesare succesului şi reuşitei. În cadrul Consilierii şi orientării, preocuparea pentru cele trei aspecte menţionate mai sus devine centrală, focalizarea pe acestea fiind explicită.

    În principal, elevii beneficiază, în cadrul orelor alocate în aria curriculara Consiliere si orientare, de sprijin pentru conştientizarea conexiunilor între ceea ce învaţă şi utilitatea abilităţilor şi a cunoştinţelor dobândite, pentru viaţa reală. Conştientizarea transferului de abilităţi şi de cunoştinţe în activitatea şcolară şi în viaţa reală sporeşte motivaţia şi interesul elevilor pentru învăţare.



    Proiectarea curriculară a fost realizată în consens cu mesajul Memorandumului privind învăţarea permanentă8, respectiv regândirea consilierii si orientării. În finalizarea documentului, au fost valorificate reperele metodologice pentru aria curriculară Consiliere si orientare**, document orientativ pe baza căruia se desfăşurau până în prezent activităţile specifice orelor de Consiliere si orientare şi/ sau de Dirigenţie.

    Valori si atitudini promovate


    • Respect şi încredere în sine şi în ceilalţi

    • Recunoaşterea unicităţii fiecărei persoane

    • Receptivitate la emoţiile celorlalţi

    • Valorizarea relaţiilor interpersonale

    • Valorificarea critică şi selectivă a informaţiilor

    • Adaptare şi deschidere la noi tipuri de învăţare

    • Motivaţie şi flexibilitate în elaborarea propriului traseu educaţional şi profesional

    • Responsabilitate şi disponibilitate pentru decizii şi acţiuni privind propria carieră

    • Interes pentru învăţare permanentă într-o lume în schimbare şi în societatea cunoaşterii

    • Orientare spre o viaţă de calitate, în prezent şi în viitor.




    Teme de analiză şi studiu


    • Analizaţi programa şcolară de „Orientare şi consiliere” (clasele v - XII) şi precizaţi:

    • Principalele domenii de competenţe-cheie pe care le particularizează

    • Conţinuturile modulelor tematice

    • Punctele tari şi punctele slabe ale actualei viziuni.




    • Ce propuneri aţi avea pentru acest curriculum, care ar sprijini acţiunile de management al crizei în unităţile şcolare?

    • Este riscul declanşării unei situaţii de criză mai mic în cazul unei educaţii solide? Argumentaţi.

    Bibliografie selectivă recomandată



    1. Covey, Stephen R. – Eficienţa în 7 trepte, ALLFA, Bucureşti, 2000

    2. Covey, Stephen R. – Etica liderului eficient, ALLFA, Bucureşti, 2001

    3. Cristea, Sorin – Curriculum pedagogic, E.D.P.. Bucureşti , 2006

    4. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei - Manual de management educaţional, Pro Gnosis, 2000

    5. Iosifescu, Şerban – Calitatea educaţiei, Educaţia 2000+, Bucureşti, 2008

    6. Iucu, Romiţă - Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Polirom, Iaşi, 2000

    7. Jinga, Ioan – Manual de pedagogie, ALL, Bucureşti, 2006

    8. Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ, Tipogrup Press, Buzău, 2001

    9. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, UNICEF – Strategii educaţionale centrate pe elev, ALPHA MDN, Buzău, 2006

    10. Niculescu, R.-M - Formarea formatorilor, All Pedagogic, 2000

    11. Păun, Emil- Şcoala - abordare sociopedagogică, Polirom, Iaşi, 1999


    Anexe

    Tipuri de inteligenţe (H. Gardner)9

    Inteligenţa. Este un potenţial bio – psihologic de a prelucra o informaţie. El poate fi activat într-un anumit context cultural, pentru a rezolva probleme sau a crea produse de valoare în acea cultură.

    1. Lingvistică – A gândi în cuvinte şi a folosi limba pentru a exprima şi înţelege

    realităţi complexe, sensibilitatea pentru înţelesul şi ordinea cuvintelor, sonoritatea, ritmurile limbii. A reflecta asupra folosirii limbii în viaţa de toate zilele.

    1. Logico – matematică – A gândi la cauză şi efect, a înţelege relaţiile dintre acţiuni,

    obiecte şi idei. Abilitatea de-a calcula, cuantifica, evalua propoziţii şi de-a efectua operaţii matematice şi logice complexe. Implică abilităţi de gândire deductivă şi inductivă, precum şi capacităţi critice şi creative de rezolvare a problemelor.

    1. Muzicală – A gândi în sunete, ritmuri, melodii şi rime. A fi sensibil la tonuri, la

    intensitatea, înălţimea, şi timbrul sunetului. Abilitatea de-a recunoaşte, crea şi reproduce muzica şi ritmurile folosind un instrument sau vocea.

    1. Spaţială – A gândi în imagini şi a percepe cu acurateţe lumea vizuală. Abilitatea

    de-a gândi în trei dimensiuni, de-a transforma percepţiile şi de-a recrea aspecte ale experienţei vizuale cu ajutorul imaginaţiei. A lucra cu obiecte.

    1. Kinestezică – A gândi în mişcări şi a folosi corpul în moduri abile şi complicate.

    Implică simţul timing-ului şi al coordonării în mişcări ale întregului corp şi ale mâinilor, în manipularea obiectelor.

    1. Interpersonală – A gândi despre alte persoane şi a le înţelege. A avea empatie, a

    recunoaşte diferenţele dintre oameni şi a aprecia modul lor de gândire, fiind sensibil la motivele, intenţiile şi stările lor.

    1. Intrapersonală – A gândi despre şi a se înţelege pe sine. A fi conştient de punctele

    tari şi cele slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale. Implică monitorizarea şi controlul eficient al gândurilor şi al emoţiilor.

    1. Naturalistă – A înţelege lumea naturală, incluzând plante, animale şi studii

    ştiinţifice. Abilitatea de-a recunoaşte şi de-a clasifica indivizi, specii şi relaţii ecologice. A interacţiona eficient cu fiinţe vii şi a discerne scheme legate de viaţă/forţele naturii.

    Stilul personal de predare – Dependenţe



    LIMBAJUL TRUPULUI

    CUM POT FI CITITE GÂNDURILE ALTORA DIN GESTURILE LOR
    (V. Birkenbihl, A. Pease)

    Mesajul verbal transmite informaţie.

    Mesajul non-verbal exprimă atitudinea interpersonală.

    Într-o conversaţie există 35% mesaje verbale şi 65% mesaje non-verbale.


    Perspicacitatea este capacitatea “de a citi” mesajele non-verbale.

    • În caz de neconcordanţă între mesajul verbal şi cel non-verbal, este considerat valabil cel non-verbal.

    • Mesajele non-verbale nu pot fi falsificate în unitatea lor.

    • Un om educat face puţine gesturi, un om simplu face mai multe.

    • Evoluţia gesturilor: când spune o minciună, copilul îşi acoperă gura cu mâinile, tânărul îşi mângâie buza / mustaţa, adultul îşi atinge nasul.



    Elemente distinctive ale limbajului nonverbal
    Spaţiul personal: zona întimă: 15 – 45 cm, zona personală: 45 – 120 cm, zona socială: 120 – 360 cm, zona publică: > 360 cm.

    Invazia spaţiului personal conduce la iritare şi nervozitate.
    Ţinuta: dreaptă = verticalitate morală, înclinată în faţă = nesiguranţă, înclinată în spate = încredere în sine.

    Capul între umeri = apărare.

    Sprijinire de ceva = dorinţa de sprijin.

    Mersul cu privirea înainte = fire extravertită, cu privirea în jos = fire intravertită, cu vârful picioarelor = nesiguranţă, cu călcâiul = siguranţă.

    Poziţia şezând: “de fuga” = nesiguranţă, dreaptă = atitudine interesată, flexibilă, “pe spate” = înfumurare sau, doar, comoditate.

    Poziţia culcat: în foetus = nevoie de ocrotire, pe burtă = determinarea ambientului de unul singur, pe spate = siguranţă, personalitate puternică.

    Fruntea cu riduri orizontale = atenţie încordată, cu riduri verticale = atenţie dirijată.

    Gura: deschisă = dorinţă de percepţie, cu buze strânse = refuz de comunicare.

    Bărbia: înainte = dorinţă de impunere, înapoi = resemnare

    Mâinile: cu palma în sus = sinceritate, în jos = autoritate, frecate = aşteptare pozitivă, încleştate = ostilitate, în coif = “sunt deştept”, în V = “ascult”.

    Gât scărpinat: nesiguranţă în decizie.

    Guler tras = minciună.

    Degete în gură = presiune interioară.

    Mâna suport pentru cap = plictiseală.

    Mâna la cap, cu arătătorul în sus = interes (dacă i se adaugă degetul mare suport pentru bărbie = atitudine critică).

    Mângâierea bărbiei = atitudine de evaluare (varianta: frecatul ochelarilor).

    Braţe împletite = barieră.

    Încrucişare de membre = apărare.

    • Picioare şi braţe încrucişate = persoana s-a retras din conversaţie.

    • Picioare încrucişate la 900 (şezând) = competiţie.

    • Picioare încrucişate la 900 + picior prins cu mâna = încăpăţânare.

    • Picioare încrucişate cârlig = frică.

    Călare pe scaun = “vreau să domin”.

    Culesul de scame imaginare = dezaprobare.

    Capul: drept = neutralitate, înclinat lateral = interes, înclinat în jos = dezaprobare.

    2 mâini la ceafă = “sunt cel mai deştept”.

    Mâna în şold = “sunt gata de luptă”.

    Ochii: pupile dilatate = interes, pupile micşorate = mânie.

    Privirea: oficială (ochi & frunte), de anturaj (ochi & gură), intimă (ochi & decolteu)

    Fumul de la ţigară: în sus = bucurie, în jos = supărare.

    Ochelari la gură = dorinţă de autoliniştire.

    Râsul: haha = bucuros, hehe = răutăcios, hihi = chicotit, hoho = uimit,

    huhu = temător.



    Ritmul şi modulaţia vocii:

    Sunteţi doamna Sanda? / Sunteţi doamna Sanda? / Sunteţi doamna Sanda?

    Uşa: deschisă = zonă intimă largă, închisă = zona intimă restrânsă.

    Efectul Pygmalion: încrederea acordată cuiva este adesea decisivă asupra evoluţiei acestuia.
    Aşteptările profesorului se răsfrâng asupra elevilor prin: limbajul corpului, voce, metode de predare.

    Teme de studiu şi aplicare
    Prezentaţi-vă intervenţia verbală, în rolul dorit, pentru una din următoarele situaţii.recurgeţi şi la mesaje „eu”.


    1. Lectoratul cu părinţii de luna aceasta are ca temă: “Ce şi cât ştim despre copiii noştri?

    2. Din lipsă de implicare, atelierul de tâmplărie nu a organizat expoziţia promisă.

    3. Primiţi o delegaţie belgiană de formatori.

    4. În cancelarie, doi profesori cu vechime îşi fac reproşuri pe teme profesionale.

    5. Sunteţi invitat la Consiliul de Administraţie al I.S.J. spre a vă susţine memoriul pentru suplimentarea unui post.



    PORTOFOLIUL PROFESORULUI
    (ERIC Clearinghouse on Assessment and Evaluation Washington D.C. – AE Digest. ED385608)
    Portofoliul de formare al profesorului este o colecţie de activităţi întreprinse de către un profesor de-a lungul unei perioade de timp. Aşa cum un artist utilizează un portofoliu conţinând cele mai bune dintre activităţile sale pentru a-şi ilustra talentele, P.P. este creat pentru a demonstra talentele profesorului. Astfel, P.P. sunt elaborate de către profesori pentru a evidenţia şi a demonstra propriile cunoştinţe şi competenţe în procesul de predare-învăţare. Un P.P. oferă, de asemenea, şi mijloacele pentru reflecţie; oferă oportunităţi pentru a critica activităţile profesorului, ca şi pentru a evalua eficienţa lecţiilor sau a interacţiunilor personale cu elevii sau cu colegii. Elementele incluse într-un aseenea P.P. depind de modul în care va fi utilizat portofoliul.
    Exemplu

    Un asemenea P.P. poate include unele sau toate dintre următoarele:



    • Informaţii despre mediul de formare / socio-educaţional al profesorului;

    • Descrierea clasei / a claselor: orarul, nivelul, curriculum-ul predat;

    • Examenele / gradele didactice acumulate;

    • Formularea filosofiei educaţionale personale şi a scopurilor în procesul de predare / învăţare;

    • Documentarea eforturilor de optimizare continuă a propriei activităţi: programe, seminare etc.;

    • Planuri de lecţie implementate, suporturi de curs, note etc.;

    • Lucrări ale elevilor, corectate şi evaluate de către profesor: teste, lucrări, proiecte etc.;

    • Lecţii înregistrate video / audio;

    • Înregistrări ale observaţiilor de la clasă ale colegilor/inspectorilor/directorului etc.;

    • Reflecţii scrise privind desfăşurarea procesului educaţional;

    • Fotografii de la seminare organizate, proiecte, alte activităţi desfăşurate cu elevii.


    Atenţie!

    O formă frecventă de interpretare greşită a conceptului este aceea conform căreia P.P. este un dosar cuprinzând toate artefactele folosite în predare de către profesor, însoţite de diferite evaluări ale activităţii.



    În mod ideal, P.P. este un document creat de către profesor care relevă, relatează şi descrie activităţile, îndatoririle profesorului, expertiza sa şi evoluţia în proiectarea procesului de predare-învăţare. Fiecare afirmaţie din cadrul P. este într-adevăr documentată printr-un apendice sau prin referirea la materiale din afara P., precum: înregistrările video / audio sau înregistrări ale unor interviuri. Dimensiunile unui P. sunt variabile, dar de obicei acesta poate avea între 2-10 pagini, plus anexele.

    Instrumente interne de lucru

    Analiza nevoilor de formare

    Training Needs Assessment / Analysis (TNA)

    TNA – un instrument de identificare a cursurilor / activităţilor, ce trebuie desfăşurate cu membrii organizaţiei, pentru îmbunătăţirea performanţelor acesteia, potrivit nevoilor obiective şi nu dorinţelor aleatorii.
    Obiective

    • Să se determine de ce formarea este relevantă pentru activitatea specifică.

    • Să se determine de ce formare va îmbunătăţi performanţele organizaţiei / echipei.

    • Să se determine de ce formarea va conduce la o diferenţă faţă de activitatea anterioară.

    • Să se diferenţieze nevoile de formare de problemele organizaţionale.

    • Să se relaţioneze performanţele ameliorabile cu scopurile organizaţiei / echipei.



    Chestionar TNA (model)


    1. Consideraţi că echipa managerială a organizaţiei are viziunea traseului viitor?

    2. Dacă da, descrieţi, pe scurt, ce înţelegeţi prin această viziune.

    3. Prin ce căi v-a fost comunicată această viziune?

    4. Care sunt punctele tari ale organizaţiei / echipei din care faceţi parte?

    5. Care sunt primele 3 lucruri importante de făcut pentru eficientizarea organizaţiei?

    6. Care sunt principalii concurenţi ai organizaţiei?

    7. Care sunt măsurile cele mai importante, pe care le-aţi recomanda organizaţiei, din perspectiva beneficiarului?

    8. Care sunt măsurile cele mai importante, pe care le-aţi recomanda organizaţiei, din perspectiva internă?

    9. Când a avut loc ultima dvs. evaluare profesională?

    10. Sunteţi în stare să comentaţi aprecierile acestei evaluări?

    11. Ce ar trebui să cuprindă un program de formare pentru manager?

    12. Care sunt activităţile proprii, pe care ar trebui să le îmbunătăţiţi în următorii 2-3 ani?

    13. Puteţi identifica nevoile dvs. de formare, care ar contribui la îmbunătăţirea activităţii organizaţiei/ echipei?


    Şcoala de provenienţă ……………………………………….. Data ……………


    Chestionar TNA

    Stimate coleg,
    Contăm pe maturitatea, seriozitatea şi sinceritatea răspunsurilor tale.


    1. Consideri că echipa managerială a organizaţiei are viziunea traseului viitor? Dacă da, descrie, pe scurt, ce înţelegi prin această viziune.

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    1. Prin ce căi ţi-a fost comunicată această viziune?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    1. Care sunt punctele tari ale organizaţiei / echipei din care faceţi parte?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    1. Care sunt măsurile cele mai importante, pe care le-ai recomanda organizaţiei, din perspectiva beneficiarului?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    1. Care sunt măsurile cele mai importante, pe care le-ai recomanda organizaţiei, din perspectiva internă?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    1. Când a avut loc ultima taevaluare profesională? ………………………

    2. Eşti în stare să comentezi aprecierile acestei evaluări? ………………

    3. Ce ar trebui să cuprindă un program de formare pentru manager?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    1. Care sunt nevoile tale de formare, care ar contribui la îmbunătăţirea activităţii organizaţiei/ echipei?

    ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
    Mulţumim!

    Formatorii
    Şcoala de provenienţă ……………………………………….. Data ……………
    Chestionar TNA
    Stimate coleg,
    Contăm pe maturitatea, seriozitatea şi sinceritatea răspunsurilor tale.
    1. Consideri că echipa managerială a organizaţiei are viziunea traseului viitor? Dacă da, descrie, pe scurt, ce înţelegi prin această viziune.

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    2. Prin ce căi ţi-a fost comunicată această viziune?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………



    1. Care sunt punctele tari ale organizaţiei / echipei din care faceţi parte?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    1. Care sunt măsurile cele mai importante, pe care le-ai recomanda organizaţiei, din perspectiva beneficiarului?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    1. Care sunt măsurile cele mai importante, pe care le-ai recomanda organizaţiei, din perspectiva internă?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    1. Când a avut loc ultima taevaluare profesională? ………………………

    2. Eşti în stare să comentezi aprecierile acestei evaluări? ………………

    3. Ce ar trebui să cuprindă un program de formare pentru manager?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    1. Care sunt nevoile tale de formare, care ar contribui la îmbunătăţirea activităţii organizaţiei/ echipei?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
    Mulţumim!

    Formatorii

    Nume : ………………………………… Data : …………



    Chestionar autoevaluare
    Stimate colegă, stimate coleg,
    Acest chestionar de autoevaluare îşi propune să vă susţină în perfecţionarea capabilităţilor, abilităţilor, deprinderilor şi competenţelor. Contăm pe sinceritatea dumneavoastră.


    Capacitatea de a realiza schimbări


    Yüklə 0,67 Mb.

    Dostları ilə paylaş:
  • 1   2   3   4




    Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
    rəhbərliyinə müraciət

    gir | qeydiyyatdan keç
        Ana səhifə


    yükləyin