Manual biblic
Yüklə 4,02 Mb.
|
Predicile scrise. Dacă un predicator nu poate învăţa să vorbească fără să se oprească mereu, să ezite sau să se repete, e mult mai bine să îşi scrie predicile şi să le citească. O predică bine scrisă şi bine citită poate fi ţinută cu tot atâta forţă ca şi când ar fi rostită liber. E surprinzător cât material se poate condensa într-un spaţiu mic, atunci când subiectul e prelucrat temeinic, scris şi rescris, şi iar scris şi rescris. APENDICE SUMARUL DESCOPERIRILOR ARHEOLOGICE amintite în acest Manual Aranjate nu după subiectul lor, ci în ordinea pasajelor biblice la care se referă, în secvenţa acestor pasaje. Scrierea. Critica modernă a dezvoltat ideea că scrisul era necunoscut pe vremea lui Moise şi că aceste cărţi de la începutul Vechiului Testa- ment nu puteau fi scrise decât la mult timp după evenimentele pe care le redau; şi că, prin urmare, sunt o reprezentare a unor legende transmise pe cale orală. Această teorie care se vrea inteligentă, acceptată în multe cercuri intelectuale, a fost una din loviturile cele mai subtile date vreodată probităţii istorice a Bibliei. Dar acum, mulţumită lui Dumnezeu, s-au găsit de o sută de ani încoace sute de mii de cărţi scrise pe tăbliţe de lut şi piatră, care dovedesc că scrisul exista cu secole şi chiar milenii înaintea lui Moise, dovedindu-se astfel prin sapa arheologului că până şi cele mai vechi evenimente din Biblie puteau fi consemnate de scriitorii contemporani lor. Vezi paginile 42-57. Scrieri de dinainte de Potop au fost descoperite în ruinele de la Ur, Kiş şi Fara. (Vezi pag. 44) Vaste biblioteci pre-avraamice s-au găsit în ruinele de la Ur, Nippur, Lagaş şi Sippar. (Vezi paginile 46-49) Cel mai vechi "document istoric" (consemnat de un contemporan cu evenimentul), scris curând după Potop, a fost descoperit în 1923 de către Wooley, la Obeid, lângă Ur. (Vezi pag. 46) Prisma dinastică Weld, cea mai veche schiţă a istoriei lumii, scrisă cu 100 de ani înaite de Avraam, s-a descoperit de către Expediţia Weld- Blundell la Larsa în anul 1922. (Vezi pagina 49) Accad, una din cărţile lui Nimrod (Geneza 10:10), numită şi "Sippar", adică "Oraşul cărţii", ceea ce indică faptul că era renumit pentru bibliotecile sale. (Vezi pag. 48) 830
SUMARUL DESCOPERIRILOR 831
Codul de legi al lui Hammurabi, săpat în piatră neagră, în vremea lui Avraam şi aşezat iniţial în Babilon, a fost descoperit în anul 1902, la Susa, de o expediţie franceză. (Vezi paginile 50, 51). O sală de clasă, din vremea lui Avraam, la Ur, cu tăblii de exerciţii de matematică, gramatică, istorie şi medicină a fost descoperită. Probabil este chiar şcoala pe care a urmat-o Avraam. (Vezi paginile 50, 51) Observaţi că toate localităţile menţionate, în care s-au găsit scrieri din epoca primară a omenirii - cum ar fi Ur, Kiş, Fara, Nippur, Lagaş, Sippar, Larsa, Accad şi Susa - se găsesc în regiunea Grădinii Eden. (Vezi paginile 64, 65) în Egipt s-au găsit mii de inscripţii care îl preced pe Moise cu o mie de ani. (Vezi paginile 52, 53) Tăbliile Tell-el-Amarna, 400 la număr, scrise prin vremea lui Moise, de diferiţi regi ai Palestinei şi Siriei, către faraonii Egiptului, au fost descoperite în anul 1889 (Vezi pag. 53) Scrierea alfabetică, apărută prin anul 1800 înainte de Cristos, cu vreo 400 de ani înainte de Moise, a fost descoperită în anul 1905 de Petrie, la Serabit în Sinai. (Vezi pagina 54) Scrieri alfabetice în Palestina, din perioada de la Avraam la Moise au fost găsite în ruinele lui Sichem, Ghezer, Beth-Şemeş, Lachiş şi cetăţile hetite din nordul Palestinei. (Vezi paginile 54, 55) Numele "Kiriath-Sefer", o cetate de lângă Hebron, înseamnă "Oraşul scribilor", indicând astfel că era un centru literar.(Vezi pagina 51) Roca Behistun, cheia descifrării vechii limbi babiloniene, a fost descoperită în 1835 de Sir Henry Rawlinson (Vezi pag. 43) Piatra Rosetta, cheia descifrării vechii limbi egiptene, a fost descoperită în 1799 de Boussard (Vezi pagina 52). Astfel, în timp ce oamenii învăţaţi susţineau sus şi tare că scrierea s- a inventat mult mai târziu, după Moise, Dumenzeu în Providenţa Sa s-a folosit de sapa arheologului pentru a scoate la iveală sute de mii de cărţi scrise cu mult înainte de Moise. Mai mult, aceste cărţi confirmă, în multe privinţe, datele Bibliei. Creaţia, (Genesa 1). Istoriile habiloniene despre Creaţie, foarte 832
tive în ruinele de la Babilon, Nippur, Aşur şi Ninive, arătând faptul că ideile Genesei pătrunseseră deja adânc în gândirea celor mai vechi locuitori ai pământului.(Vezi pag. 62) Monoteismul iniţial (Genesa 1) Ideea Genesei potrivit căreia omul a avut la început credinţa într-un singur Dumnezeu, idolatria politeistă fiind o dezvoltare ulterioară, a fost verificată în inscripţiile găsite de Langdon în straturile de dinainte de pototp, la Iemdet Maser, lângă Babilon. în Egipt, Petrie a găsit indicaţii ale faptului că prima religie a Egiptului a fost monoteistă. (Vezi pag. 62) Grădina Eden (Genesa 2). Hali şi Thompson, de la Muzeul Britanic, au găsit în 1918 indicaţii ale faptului că Eridu, locul unde tradiţia spune că se afla Grădina Eden, ar fi fost primul oraş zidit de oameni. (Vezi paginile 63, 64) Căderea omului (Genesa 3). "Sigilul ispitirii". O tăblie antică babiloniană care înfăţişează în imagini exact ceea ce spune Genesa în cuvinte. în centru se află un pom, într-o parte un bărbat, de cealaltă o femeie care rupe din pom un fruct iar în spatele femeii un şarpe stând în picioare şi şoptindu-i ceva la ureche. (Vezi pag. 68) "Sigilul Adam şi Eva". A fost găsit de Speiser (1932), în Tepe Gawra, lângă Ninive. EI a fost datat la aproximativ 3500 înainte de Cristos. Descrie un bărbat gol şi o femeie goală, umblând aplecaţi ca şi cum ar fi abătuţi, urmăriţi de un şarpe. (Vezi pag 68). Folosirea timpurie a metalelor (Genesa 4:21,22) Se afirmă aici că arma şi instrumetele de fier au fost inventate încă în timpul vieţii lui Adam. Până nu de mult se susţinea că fierul a fost descoperit prin anul 1200 î.Cr. Dar în anul 1933 Frankfort a descoperit în ruinele Asmarului, lângă Babilon, o lamă de fier confecţionată prin anul 2700 î.Cr.; aşadar fierul se cunoştea mult mai înainte, chiar pe la început. Instrumente clin cupru au fost descoperite în ruinele cetăţilor de dinainte de Potop. (Vezi paginile 70, 72) Longevitatea oamenilor de la început. (Genesa 5) în capitolul acesta sunt date zece nume de oameni care au trăit foarte mult, în perioada de la Adam la potop. Tăblii babiloniene primitive au fost găsite cu numele a zece regi de dinainte de potop, indicându-se domnia fiecăruia. Deşi cifrele date sunt fabuloase, se arată totuşi că existau tradiţii vechi despre longevitatea neobişnuit de mare a primilor locuitori ai pământului. (Vezi pag.71, 72) SUMARUL DESCOPERIRILOR 833
Mai mult, s-a găsit chiar stratul de depunere al potopului în patru locuri diferite. La Ur, în 1929, Woolley a găsit un strat de lut cu o grosime de 2,5 metri, sub care erau îngropate ruinele unei cetăţi anterioare. La Kiş (1928-29), Langdon a găsit un strat similar de lut adus de apă iar sub el un car de dinaite de potop, foarte bine păstrat, cu patru roţi, făcut din lemn şi cuie de cupru. La Fara, unde spune tradiţia că locuia Noe, Schmidt a găsit în anul 1931 un strat de lut curat iar sub el rămăşiţele unei aşezări de dinainte de potop. La Ninive (1932-33), Mallowan a găsit straturi de mâl vâscos şi nisip de râu la baza Marii Movile, care probabil au fost aduse de apă. între vasele de lut ale stratului umed şi cele de deasupra există o deosebire netă. Sunt cu toate dovezi ale faptului că a fost într- adevăr un potop biblic. (Vezi paginile 77, 78) Turnul Babei (Genesa 11:9). S-au găsit inscripţii care par să identifice localizarea geografică a acestui turn. (Vezi pag. 83) Ur, cetatea lui Avraam (Genesa 11:28-31) Ruinele sale au fost ex- cavate cu de-amănuntul de Woolley (1922-34). Pe vremea lui Avraam era cea mai frumoasă cetate din lume. S-au excavat o mare parte a ruinelor din stratul perioadei lui Avraam, aşa încât acum se pot vedea chiar străzile pe care a umblat Avraam. A fost scoasă la iveală întreaga istorie a civilizaţiei şi religiei în care a fost crescut Avraam. (Vezi paginile 87- 89,95) Vizita lui Avraam în Egipt (Genesa 14:1-16) a fost descrisă probabil pe mormântul unui faraon. (Vezi pagina 96). întreaga istorie a civilizaţiei egiptene timpurii cu implicaţiile ei biblice, a fost relatată în mii de inscripţii din vremea aceea care au fost descoperite şi descifrate în perioada modernă.(Vezi paginile 89-93). Bătălia lui Hammurabi cu Avraam (Genesa 14:1-16) "Ambrafel" (1) e identificat de obicei de către arheologi cu Hammurabi, cel care a scris faimosul cod de legi atât de bine cunoscut astăzi. Prestigiul lui Avraam va fi fost sporit mult prin faptul că s-a luptat şi 1-a învins pe cel mai renumit rege din vremea aceea. (Vezi pagina 97) "Calea împăraţilor" (Genesa 14:5, 6). Albright, care considera odată ca legendare cetăţile numite aici, din pricina faptului că erau atât de 834
ale unor cetăţi ce fuseseră prospere prin anul 2000 î.Cr. - indicaţie a faptului că regiunea era locuită şi dezvoltată pe vremea lui Avraam, aflându-se chiar pe ruta comercială Damasc - Sinai. (Vezi pagina 97) Cetăţile patriarhale, amintite în Genesa în legătură cu Avraam: Sihem, Bethel, Ai, Gherar. Criticii care au negat existenţa istorică a lui Avraam, au negat şi existenţa acestor cărţi atât de timpurii. Dar Albright şi Garstang au găsit cioburi de prin anul 2000 î.Cr. la nivelele de jos ale ruinelor acestor cetăţi, indicând faptul că existau pe vremea aceea. (Vezi pagina 100) Nimicirea Sodomei şi a Gomorei (Genesa 18,19). Albright şi Kyle (1924) au găsit în colţul de sud-est al Mării Moarte cantităţi mari de rămăşiţe ale unei perioade dintre 2500-2000 î.Cr., cu dovezi după care exista acolo o populaţie mare, o regiune "ca o grădină a lui Dumnezeu" (Genesa 13:10); şi că populaţia de acolo a încetat să mai existe dintr- odată prin anul 2000 î.Cr., regiunea rămânând pustie de atunci încoace, ceea ce indică faptul că a fost vorba de un cataclism. Sunt dovezi zdrobitoare ale adevărului istoric al relatării Genesei cu privire la cele două cetăţi. (Vezi pag. 98, 99) Iosif şi nevasta lui Potifar (Genesa 39). O istorie numită "Povestea celor doi fraţi", scrisă în timpul domniei lui Seti (11), e atât de asemănătoare cu aceasta încât editorul ediţiei engleze a "Istoriei Egiptului" de Brugsch a presupus că s-a născut din analele lui Iosif care trebuie să se fi păstrat la curtea egipteană. (Vezi pagina 106) Palatul lui Iosif de la On (Genesa 41:45). Sir Flinders Petrie (1912) a descoperit ruinele acestui palat. (Vezi pagina 107) Cei şapte ani de foamete (Genesa 41:46-57) în lucrarea sa "Egiptul sub faraoni" Brugsch vorbeşte despre o inscripţie din vremea aceea, pe care o numeşte "o confirmare foarte remarcabilă şi luminoasă" a relatării biblice despre cei şapte ani de foamete. (Vezi pag. 107) Moise şi Faraon (Exod 1-12). Există unele deosebiri de opinie în ceea ce priveşte faraonul cu care a avut de-a face Moise. Dar indiferent cine a fost, mumia lui a fost descoperită, aşa încât acum putem privi faţa faraonului pe care 1-a înfruntat Moise. (Vezi paginile 113-116) Fiica Iui Faraon (Exod 2:1-10), care 1-a cerscut pe Moise, e considerată a fi fost renumita regină Hatşepsut, care a fost unul din cei mai mari conducători ai Egiptului. Statuia ei şi ruinele multora din măreţele ei lucrări au fost descoperite, multe din ele fiind proiecte a SUMARUL DESCOPERIRILOR 835 căror construcţie a fost dată în grija lui Moise. (Vezi paginile 111, 114, 117) Cărămizi cu şi fără paie (Exod 1:11; 5:7-19) Naville (1883), şi Kyle (1908) au găsit la Pithom, straturile inferioare de cărămidă bună, amestecată cu paie, apoi stratul din mijloc cu mai puţine paie iar stratul de sus cu cărămizi fără paie. Ce confirmare uimitoare a lui Exod 5:7-19! (Vezi pag. 120) Moartea întâiului născut al lui Faraon. (Exod 12:29) Oricare din faraoni ar fi fost, Amenhotep II sau Merneptah, s-au găsit inscripţii după care nici unul din ei nu a fost urmat la tron de un fiu întâi născut, ceea ce pare a fi o dovadă a faptului că s-a întâmplat ceva cu fiul lor întâi născut. (Vezi pag. 124) Numele lui Iosua (Iosua 1:1), apare într-o tăblie Amarna scrisă din Palestina către Faraon. Referindu-se la fugărirea regelui din Pella, ea spune: "întreabă-1 pe Beniamin. întreabă-1 pe Tadua. Intreabă-1 pe Iosua" (Vezi pag. 157) Casa lui Rahav de pe zid (Iosua 2:15). Garstang a găsit la Ierihon ruinele unor ziduri duble, cu o distanţă de 5 metri între ele, legate prin case zidite deasupra, arătând că existau astfel de case zidite pe zid. (Vezi pag. 159) Zidul Ierihonului "s-a prăbuşit" (Iosua 6:20) Garstang a găsit dovezi după care Ierihonul a fost distrus prin anul 1400 Î.Cr., adică data lui Iosua; şi că zidurile au căzut la pământ în afară, pe coasta dealului. Iosua "a ars cetatea cu foc" (Iosua 6:24). Garstand a găsit stratul de cenuşă lăsat de focul lui Iosua. Israeliţilor li s-a poruncit să se ferească de ceea ce era dat spre nimicire (Iosua 6:18). Garstang a găsit sub stratul de cenuşă o mare cantitate de alimente, grâu, orz, curmale, şi alte fructe, prefăcute în cărbune, fapt care dovedeşte că învingătorii nu s-au atins de hrană. (Vezi pag. 159) Nimicirea cetăţii Ai şi Bctel (Iosua 8:1-29). Albrigh a găsit la movila Betel iar Garstng la movila Ai, dovezi după care acestea fuseseră distruse prin foc în acelaşi timp când a fost invazia lui Iosua. (Vezi pag. 163) Debir (Iosua 10:39) este numită printre cetăţile distruse de Iosua. Aici o expediţie a Seminarului Xenia şi a Şcolii Americane de la Ierusalim a găsit un strat adânc de cenuşă şi cărbune, cu dovezi după care focul data din vremea lui Iosua.(Vezi pag. 163) Haţor (Iosua 11:10-11), este numit de asemenea, printre cetăţile arse de Iosua. Garstang a găsit cenuşa acestui foc, cu vase de lut care dovedeau 836
că focul a avut loc în timpul lui Iosua. De asemenea: o tăblie Amarna, scrisă faraonului (1380 î.Cr.), din nordul Palestinei, spune aşa: "Să-şi aducă aminte domnul meu ce au avut de îndurat deja Haţor şi regele ei". (Vezi pagina 164) Nimicirea cananiţilor (Deutronom 7:2; 20:7) Dumnezeu a poruncit Israelului să-i nimicească cu desăvârşire pe cananiţi. Excavările din ruinele Ghezerului, Kiriath-Seferului şi ale altor cetăţi cananite, arătând ruşinoasa şi respingătoarea degradare a religiei cananite, i-au făcut pe arheologi să se întrebe cum de nu i-a nimicit Dumnezeu pe aceşti cananiţi mai devreme. (Vezi pagina 166) Fierul în Palestina (Judecătorii 1:19). Se pare din pasajul acesta şi altele similare că filistenii şi cananiţii aveau fier în perioada judecătorilor. Dar fierul nu apăruse la israeliţi până în vremea lui David (II Samuel 12:31; I Cronici 29:7). Excavările au dezvăluit multe rămăşiţe din fier datând din anul 1100 Î.Cr. în Filistia, dar nici una în ţinutul Palestinei înainte de 1000 î.Cr. (Vezi pagina 170) Asuprirea Israelului de către cananiţi. (Judecători 4:3) S-a găsit o placă din secolul XII î.Cr. pe ruinele lui Meghido care îl reprezintă pe regele cananit primind robi israeliţi. (Vezi pagina 172) Victoria Deborei asupra cananiţilor (Judecători 4:23,24; 5:19), la Meghido. Institutul Oriental a găsit în 1937 pe ruinele lui Meghido, în stratul aparţinând secolului XII î.Cr. indicaţii ale unei groaznice conflagraţii, deasupra stratului de rămăşiţe cananite, dovada unei groaznice înfrângeri a cananiţilor din vremea aceea, respectiv în perioada lui Debora şi Barac. (Vezi pag. 172) Gropi ascunse cu grâne în vremea lui Ghedeon (Judecători 6:2- 4,11). Unele din aceste gropi cu grâne au fost descoperite (1926-28), la Kiriath-Sefer, de Albright şi Kyle.fVezi pag. 172) Nimicirea Sihcmului de către Abimelec. (Judecători 9:45). Sellin (1913-14, 1926-28) a găsit pe ruinele vechiului Sihem dovezi ale ocupaţiei israelite şi că fusese nimicită prin secolul XII î.Cr.; şi în acest strat el a găsit ruinele templului lui Baal, despre care se crede că ar fi acelaşi templu amintit în Judecători 9:4. (Vezi pag. 172) Arderea cetăţii Ghibea (Judecători 20:40) Albright a găsit între 1922- 23, pe ruinele cetăţii Ghibea, un strat de cenuşă a unui incendiu din secolul XII î.Cr. Trebuie să fi fost acelaşi foc. (Vezi pagina 173) Silo (I Samuel 1:3; II Samuel 6:15; Iosua 18:1; Ieremia 7:12-15); SUMARI/L DESCOPERIRILOR 837 rezultă din aceste pasaje că ar fi fost un oraş important din timpul lui Iosua până în timpul lui David (1400-1000 î.Cr.), după care a fost distrus. O expediţie daneză (1922-26) a găsit cioburi de vase dintre anii 1200- 1000 î.Cr., cu indicaţii ale culturii israelite, urmate de absenţa oricărei ocupaţii ulterioare până în anul 300 î.Cr. (Vezi pagina 177) Casa Iui Saul de la Ghibea (I Samuel 10:26). Albright (1922-23) a găsit la Ghibea, în stratul anului 1000 î.Cr., ruinele unei fortăreţe, care trebuie să fi fost casa lui Saul. (Vezi pag. 181) Templele lui Astarteea şi Dagon (I Samuel 31:10; I Cronici 10:10), în care au fost depuse capul lui Saul şi armura sa, la Bethşan. Muzeul Universităţii din Pennsylvania a găsit (1921-30) la Bethşan, în stratul anului 1000 Î.Cr. ruinele unui templu al Astarteii şi unul al lui Dagon - probabil aceleaşi temple menţionate în Biblie. (Vezi pagina 183) Canalul (II Samuel 5:8) prin care au intrat oamenii lui David în Ierusalim. Tunelul acesta, săpat în stâncă tare, a fost descoperit în anul 1866 de către Warren, de la Palestine Exploraţion Found. (Vezi pagina 215) Grajdurile lui Solomon. Caii lui sunt amintiţi în I Regi 9:19 şi 10:26- 29. Meghido este una din cetăţile lui Solomon (I Regi 9:15) Institutul Oriental a descoperit la Meghido ruinele grajdurilor lui Solomon, cu stâlpii de care erau legaţi caii şi iestele. în apropriere era piatra de temelie a unei case ocupate de unul din ofiţerii lui Solomon, cu inscripţia "Scutul lui David" (pag.191) Flota lui Solomon de Ia Etzion-Gheber (I Regi 9:26). Gleck (1938- 39) a indentificat ruinele lui Ezion-Gheber, şi a găsit cuptoare, topitorii şi rafinării din vremea lui Solomon unde se confecţionau produse de fier şi cupru, care erau exportate în India, Arabia şi Africa, în schimbul aurului şi al fildeşului. (Vezi pag. 192) Piatra de construcţie a Iui Solomon (I Regi 7:9-12) Multe din aceste pietre enorme se mai găsesc încă la locul lor. în 1852 Barkley a descoperit cariera din care au provenit aceste pietre. (Vezi pagina 192) Omri a zidit Samaria (I Regi 16:24) O expediţie a Universităţii Harvard a dezvăluit ruinele palatului lui Omri din Samaria, care nu conţinea rămăşiţe mai vechi de perioada lui Omri, dovadă a faptului că el era întemeietorul cetăţii. (Vezi pagina 197) Rezidirea Ierihonului (I Regi 16:34; Iosua 6:26) Ierihonul a fost distrus de Iosua, prin anul 1400 î.Cr. Iosua a prezis că oricine va încerca 838
să-1 rezidească îşi va pierde întâiul fiu născut şi fii cei mai mici (IRegi 16:34) Ruinele sale indică faptul că a fost nelocuit din secolul XIV până în secolul IX î.Cr. Un borcan cu rămăşiţele unui copil a fost găsit în zidăria unei porţi; şi două astfel de borcane în zidăriile unei case. (Vezi pagina 197). Ilie şi profeţii Iui Baal (IRegi 18:40). Institutul Oriental a găsit în ruinele lui Meghido, în stratul din perioada lui Ilie, multe borcane conţinând rămăşiţele unor copii mici care fuseseră ucişi ca jertfă pentru Baal. Profeţii lui Baal erau ucigaşi oficiali, legali ai copiilor. Aceasta ne ajută să înţelegem de ce i-a ucis Ilie pe aceşti profeţi. (Vezi pagina 198) Pacea încheiată în grabă de Ahab cu Benhadad (IRegi 20:34) După o victorie copleşitoare, Ahab a început să piardă repede avantajul dobândit. O inscripţie în piatră care vorbeşte despre apropierea unei armate asiriene s-ar putea să explice ceea ce Biblia lasă neexplicat (Vezi pagina 199) Casa de fildeş a lui Ahab (IRegi 22:39) O expediţie a Universităţii Harvard a găsit în Samaria ruinele unui palat de "fildeş", cu mii de piese frumos sculptate din fildeş, puţin mai sus de ruinele palatului lui Omri. (Vezi pagina 199,) Răscoala lui Moab împotriva lui Israel (II Regi 3:4, 5). S-a găsit relatarea regelui moabit despre acest eveniment în anul 1868 la Dibon în Moab. Se numeşte "Piatra Moabită" (Vezi pag. 201, 202) Succesiunea Iui Hazael la tronul lui Benhadad (IIRegi 8:15). O inscripţie asiriană aminteşte acest eveniment. (Vezi pag.203) Tributul plătit de Iehu Asiriei (IIRegi 10:32-34)."Obeliscul Negru" furnizează informaţii suplimentare, descriindu-1 pe Iehu plătind tribut regelui asirian. (Vezi pagina 205) Izabela "şi-a uns sprâncenele" (IIRegi 9:30) S-au găsit chiar farfurioarele în care îşi amesteca Izabela alifiile cosmetice, în Samaria, pe ruinele "casei de fildeş" a lui Ahab: nişte cutii mici de piatră, cu mai multe despărţituri pentru diferite culori, încă se mai puteau vedea urme de vopsea roşie. (Vezi pagina 206) Un sigiliu al robului lui Ieroboam (IIRegi 14:23-29) s-a găsit pe ruinele lui Meghido, cu inscripţia: "Aparţinând lui Şema, robul lui Ieroboam" (Vezi pagina 207) SUMARUL DESCOPERIRILOR 839
Yüklə 4,02 Mb. Dostları ilə paylaş:
|