Manual biblic
Yüklə 4,02 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Unele părţi din Biblic sunt mai importante
- Iată care credem noi că ar fi un plan echilibrat
- Un asemenea plan
- Citirea alternativă a Noului şi Vechiului Testament.
- Un capitol pe zi.
- Citirea unei cărţi de repetate ori
- Fig.73.
- Coloseni 46.1
- Citirea Bibliei cu toată Biserica şi Amvonul
posibil oare să-L iubim pe Cristos, şi în acelaşi timp să ne complăcem în indiferenţă dată de Cuvântul Său? OARE ESTE POSIBIL? Biblia este cea mai bună carte de devoţiuni. Broşurile de genul "Mana zilnică" sau "Pâinea noastră cea de toate zilele"' şi altele folosite pentru devoţiunile zilnice, în ora de închinare intimă şi meditaţie a credinciosului care au apărut în număr atât de mare în ultimul timp îşi pot avea locul lor, dar ele nu vor fi în stare să înlocuiască cu nimic Biblia, căci numai ea este Cuvântul lui Dumnezeu, şi în această calitate nici o altă carte nu-i poate lua locul. Fiecare creştin, de la cel mai mic până la cel mai mare, ar trebui să fie un cititor conştiincios al Bibliei. George Muller, care, prin orfelinatele din Bristol, a realizat -prin rugăciune şi încredere - una din cele mai minunate lucrări din istoria creştină, a pus succesul lui din punct de vedere omenesc pe seama Bit. iei. Iată ce a declarat el: "Eu cred că motivul principal pentru care am fost păstrat de Domnul într-o lucrare utilă de slujire a fost faptul că am citit Sfânta Scriptură. 808
Mi-am format obiceiul de a citi Biblia de la un capăt la altul de patru cinci ori pe an; şi într-un duh de rugăciune, am învăţat să aplic ceea ce am învăţat în practică. De şaizeci şi nouă de ani sunt un om fericit, fericit şi iarăşi fericit."' Ajutoare pentru citirea Bibliei. Biblia este o carte mare - în realitate, o bibliotecă întreagă clin trecutul îndepărtat. Pentru a o înţelege, avem nevoie de ajutor. Un dicţionar biblic este unul din cele mai bune ajutoare. Un comentariu bun va fi şi el de mare folos. Apoi nu trebuie să lipsească concordanţa. Chiar şi fără aceasta, vom fi surprinşi să constatăm, dacă studiem Biblia aprofundat, cât de mult se interpretează Biblia prin ea însăşi, atunci când cunoaştem bine conţinutul. Există destule dificultăţi în Biblie, care depăşesc până şi priceperea celor mai învăţaţi. Cu toate acestea, învăţăturile principale ale Bibliei sunt imposibil de confundat. Sunt atât de clare încât nici "cei fără minte" nu se pot rătăci în ele. Acceptă Biblia aşa cum este, iuând afirmaţiile aşa cum sunt enunţate. Nu ie preocupa de teoriile criticilor. Efortul ingenios dar nerevenţios al criticii moderne de a submina valabilitatea istorică a Bibliei va trece, dar BIBLIA va rămâne în picioare ca Lumina oamenilor până la sfârşitul timpului. Alipeşte-te cu toată credinţa de Biblie. Este Cuvântul lui Dumnezeu, care nu le va dezamăgi niciodată. Este Stânca noastră ce de veacuri stă neclintită. încrede-te în învăţăturile ei şi vei fi fericit aici şi- n veşnicie. Citeşte Biblia cu o atitudice receptivă. Nu încerca sa forţezi toate pasajele de dragul câtorva doctrine preferate ale tale. Nu desprinde idei care lipsesc în pasajele respective, nici chiar atunci când îţi pregăteşti o predică, ci mai degrabă sileşte-te să deduci învăţătura simplă a fiecărui pasaj, Procedând astfel, vei ajunge să ai u părere potrivită despre Biblie şi convingerile cele mai sănătoase, căci Biblia îşi va împlini singura misiunea dacă i se va da prilejul s-o facă. Citeşte Biblia meditând Ia ceea ce citeşti. Trebuie să veghem în lectura noastră biblică, pentru ca nu cumva gândurile noastre să umble aiurea 'iar citirea să devină o simplă implinire mecanica a unei obligaţii- Trebuie să luăm hotărârea foarte seriosă de a ne concentra atenţia asupra lecturii, dându-ne toate silinţele să înţelegem şi să ne însuşim lecţiile din fiecare pasaj. Caută să ai totdeauna un creion la îndemână, când citeşti Biblia. E bine să notăm «cele pasaje care ne plac în mod deosebii, urmând ca mai târziu să trecem clin nou prin ele, recitind pasajele însemnate. Cu timpul Biblia aceasta însemnată de noi va deveni foarte dragă, pe măsură OBICEIUL DE A CITI BIBLIA ce se apropie ziua întâlnirii cu Autorul ei. 809
O citire sistematică şi regulată a Bibliei contează enorm. Citirea la întâmplare, pe sărite, doar în anumite ocazii nu are prea mult efect. Dacă nu vom citi după un anumit plan, nu ne vom alege cu mare lucru. Viaţa noastră duhovnicească are nevoie şi ta de hrană regulată, asemenea vieţii ;rupului. O oră anumită din zi, indiferent de planul urmat, va trebui să fie rezervată pentru citirea Bibliei, deoarece astfel va fi foarte uşor să uităm cu totul să mai citim din Cuvântul lui Dumnezeu în măsura în care ne îngăduie programul, primul lucru cu care ar trebui să ne începem ziua ar trebui să fie citirea Bibliei Putem citi şi seara la sfârşitul zilei, când suntem mai eliberaţi de griji. Sau şi dimineaţa şi seara. Pentru alţii e mai nimerit să aibă o oră la amiază. Nu contează prea mult la ce oră din zi citim Biblia. Important este să alegem acest timp în funcţie de programul nostru zilnic şi să citim în mod regulat. Dacă se întâmplă totuşi să fim întrerupţi din citire de lucruri care ne depăşesc, să nu fim descurajaţi. Duminica e o zi în care putem recupera pasajele necitite din cursul săptămânii, întrucât oricum e ziua Domnului, pusă deoparte pentru lucrul Lui. învaţă pe dinafară numele cărţilor Bibliei. începe chiar cu aceasta. Biblia e alcătuită din 66 de cărţi. Fiecare din ele are un subiect anumit. Punctul de plecare în lectura inteligentă a Bibliei este, mai întâi de toate, să cunoaştem cărţile respective, cuprinsul lor şi ordinea în care sunt aranjate în Biblie. Memorează versete preferate. Şi repetă-le adesea. Uneori când suntem singuri sau când e noapte aceste versete ne vor ajuta să adormim pe braţele veşnice ale Mântuitorului. A lăsa gândurile lui Dumnezeu să ne umple fiinţa va crea în noi o minte ca a lui Dumne/eu, pe măsură ce gândurile noastre se vor conforma iot mai mult gândurilor Sale şi toată iiinţa noastră va fi transformată după chipul Său. Este unul din cele mai bune ajutoare spirituale aflate la dispoziţia noastră. Planuri de citire a Bibliei. Multe planuri s-au produs în ultimul timp. Un anumit plan va fi atrăgător pentru o persoană, în vreme ce altul va prefera un plan deosebit. Mai mult, chiar şi aceeaşi persoană s- ar putea să prefere când un plan, când altul. Nu contează prea mult planul folosit. Esenţialul este să citim Biblia cât mai regulat cu putinţă. Planul nostru de citire a Bibliei trebuie să parcurgă întreaga Biblie de cât mai multe ori posibil, căci ea este Cuvântul lui Dumnezeu şi 810 formează o singură istorie, o singură structură literară, cu o unitate profundă şi minunată, care se centrează în jurul lui Cristos. CRISTOS este inima şi punctul culminant al Bibliei. Tot ce se petrece înainte de El este într-un fel sau altul o anticipare a Sa. Tot ce urmează după El ne duce în mod similar la o tălmăcire a Sa. întreaga Biblie ar putea fi numită foarte bine "Istoria lui Isus Cristos". Vechiul Testament pregăteşte terenul pentru venirea Lui. Cele patru Evanghelii istorisesc viaţa Sa pământească. Epistolele explică învăţăturile Sale. Iar Apocalipsa redă triumful Lui. Unele părţi din Biblic sunt mai importante decât altele şi ar trebui citite mai des. Desigur, Noul Testament este mai important decât Vechiul Testament. în fiecare Testament, unele cărţi sau capitole au o valoare deosebită. Cele patru Evanghelii sunt cărţile cele mai imporante din toată Biblia. Iată care credem noi că ar fi un plan echilibrat de citire a Bibliei: ori de câte ori citim Biblia de la un capăt la altul să citim Noul Testa- ment încă o dată sau de două ori în plus, şi să recitim anumite capitole preferate din ambele Testamente. Cât de des? O dată pe an Vechiul Testament - este părerea - şi de două ori Noul Testament. Ar fi un plan MINIM pentru fiecare persoană. Iar pentru a simplifica lucrurile, ar fi bine să se înceapă citirea la începutul anului, în luna ianuarie, pentru a se putea încheia în decembrie. Un asemenea plan ar însemna să citim 4-5 capitole pe zi şi nu ne-ar lua mai mult de 15-20 de minute pe zi. Nu avem timp? în faţă ne stă o sarcină mult prea importantă ca s-o dăm la o parte spunând că nu avem timp. Câteva minute pentru meditaţie petrecute lângă Domnul în rugăciune e o nimica toată. Dar oare îi acordăm măcar aceste minute cu regularitate? Dacă suntem creştini se cuvine să ne luăm religia în serios şi să nu ne jucăm cu ea. Adevărul e că pentru lucrurile care ne plac găsim întotdeauna timp. Cum să pornim atunci Ia lucru? Mai întâi să ne alegem planul dorit şi să trasăm drumul pe care îl vom parcurge în tipul anuiui, repartizând un număr de capitole pentru fiecare zi, sau o carte sau un pasaj dintr-o carte pentru fiecare zi, săptămână şi lună din an. Luat în detaliu. Vechiul Testament are 39 de cărţi, şi 929 de capitole. Noul Testament are 27 de cărţi şi 260 de capitole. în total sunt 66 de cărţi, şi 1189 de capitole. Atât cărţile cât şi capitolele diferă foarte mult în mărimea lor. Unele sunt foarte scurte; altele sunt foarte lungi. într-o Biblie de mărime medie, cu litere mijlocii, un capitol mediu echivalează cu lungimea unei pagini. OBICEIUL DE A CITI BIBLIA 811 Unele capitole şi unele cărţi, din pricina naturii şi subiectului lor, pot fi citite mai rapid decât altele, iar altele merită să fie citite şi răscitite. Citirea consecutivă. Citirea cărţilor în ordine, de la Genesa la Apocalipsa. Apoi recitirea lor. l Irmând planul acesta de citire nu se citeşte Biblia de la un capăt la altul prea des şi astfel Noul Testament rămâne întotdeauna la urmă, fiind citit întotdeauna la intervale foarte mari de timp. Citirea alternativă a Noului şi Vechiului Testament. Adică să trecem prin ambele Testamente concomitent; să citim şi fiecare zi sau săptămână câte un pasaj din fiecare. Sau într-o săptămână din Noul, în cealaltă din Vechiul. Ori o carte din Vechiul şi apoi o carte din Noul. Un capitol pe zi. Mulţi procedează astfel şi este un obicei bun, dar ar fi şi mai bun dacă am citi două sau trei sau patru capitole pe zi. Citirea Bibliei pe cărţi: adică o carte întreagă sau o bună parte din ea la o singură citire, cu cât mai puţine pauze între lecturi. De regulă, este mai bine să concepem citirea Bibliei pe cărţi întregi, decât în pasaje de un capitol. Citirea unei cărţi de repetate ori: adică efectuarea unui studiu aprofundat al unei anumite cărţi pe care să o citim de multe ori. Este un exerciţiu extrem de folositor, dar nu trebuie dus la extrem, ca nu cumva să neglijăm restul Bibliei. Citirea în grup. Ce lucru minunat ar fi dacă, la o oră de Şcoală duminicală, sub conducerea profesorului sau a pastorului, cu biserica întreagă s-ar citi Biblia ÎMPREUNĂ, păstorul, învăţătorul Şcolii Duminicale şi ceilalţi care predică urmând să predice din textele citite Fig.73. Studierea Bibliei. (Foto Harold M. Lambert) 812
în săptămâna precedentă! DR CE NU S-AR PUTEA REALIZA ACEST LUCRU? Oare de ce? Cum ar putea umbla păstorii cu Dumnezeu prin viaţă, alături de biserica lor, mai bine decât într-o astfel de părtăşie strânsă în jurul Cuvântului? Propunem aici un plan pentru citirea în grup: în acest scop, întrucât săptămâna este unitatea vieţii noastre religioase,
(Avem convingerea că un asemenea plan ar fi uşor de pus în aplicare pentru orice clasă sau biserică şi uşor de urmat an de an, deoarece oricine i se poate alătura pe parcurs) Săptămânile: 1. Genesa 2. Exodul 5. Levitic 7. Numeri 9. Deutronom 11. Iosua, Judecători 13. Rut, I Samuel 15. II Samuel 17. I împăraţi 19. II împăraţi 21. I Cronici 23. II Cronici 25. Ezra, Neemia, Estera 27. Iov 29. Psalmii Psalmii Psalmii
Proverbe, Eclesiast, Cântarea Cântărilor Isaia
41. Ieremiii 43. Ieremia, Plângerile lui Ieremia Ezechiel
Daniel Osea, Ioel, Amos, Obadia, lona, Mica 51. Naum, Habacuc, Ţefania, Hagai, Zaharia, Maleahi Cei care ar dori să petreacă mai mult timp decât prevede planul ar putea citi încă o dată sau de două ori în mod particular. Pe de altă parte, 51
35 Î7 45
49 OBICEIUL DE A CITI BIBLIA 813 cei care sunt prea ocupaţi sau prea leneşi, sau prea indiferenţi ca să poată acorda timpul afectat citirii ar putea să treacă, măcar tangenţial, prin cărţile repartizate pentru lectură, citind capitolele principale, şi astfel să ţină oarecum pasul cu restul grupului, până când îşi vor face timp să citească la rând cu ceilalţi. Planul acesta nu e decât o propunere. Orice păstor sau învăţător al Şcolii Duminicale poate să-şi dezvolte planul propriu, dar indiferent ce plan vom folosi, succesul lui va depinde în ultimă analiză de convingerea şi seriozitatea pe care conducătorul planului de citire va şti să le imprime în participanţi. Săptămânile: 2. Matei 4. Marcu 6. Luca 8. Luca 10. Ioan ■ 12. Fapte 14. Romani 16. I, II Corinteni 18. Glateni, Efeseni. Filipeni, Coloseni 20. I, II Tesaloniceni; I, II Timotei, Tit, Filimon 22. Evrei, Iacov 24. I, H Petru; I, II, IU Ioan, Iuda 26. Apocalipsa 28. Matei 30. Marcu 34. Luca 36. Ioan 38. Faptele Apostolilor 40. Romani 42. I, II Corinteni 44. Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni 46.1, II Tesaloniceni: I, II Timotei, Tit, Fffimon 48. Evrei, Iacov 50. I, n Petru; I, II, III Ioan. Iuda 52. Apocalipsa LUCRUL CEL MAI IMPORTANT DIN CARTEA ACEASTA ESTE
CA FIECARE BISERICĂ Să AIBĂ UN PLAN DE CITIRE A BIBLIEI CU TOATĂ BISERICA iar PĂSTORUL SĂ PREDICE DIN TEXTUL CITIT ÎN SĂPTĂMÂNA PRECEDENTĂ făcând astfel legătura între Predica păstorului şi lectura biblică a adunării. Dacă va fi urmată, sugestia aceasta va produce negreşit o biserică revitalizată; cu condiţia ca însuşi păstorul să creadă din toată inima că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi să pornească el însuşi primul la această acţiune. Biserica şi Biblia merg mână în mână. Biserica există pentru a vesti şi preamări pe Cristosul Bibliei, şi nimic altceva! O biserică unde Biblia nu ocupă locul primordial în inima membrilor ei este falsă în privinţa misiunii sale. Biblia nu e doar un text sau peretext, o carte pentru predicatori şi învăţătorii Scolii Duminicale, ci este o carte pentru popor - pentru toţi oamenii! Iar predicatorii şi învăţătorii care zidesc pe orice altă temelie să nu fie surprinşi dacă vor constata că lucrarea clădită de ei e foarte şubredă. Cu toate condiţiile noastre moderne de a vesti adevărul creştin, bisericile noastre bine organizate, şcolile şi seminarile noastre, cu predicatori bine pregătiţi, cu toate metodele noastre "de ultimă oră" în domeniul educaţiei creştine, cu abundenţa literaturii creştine şi frecvenţa tot mai mare a conferinţelor creştine în cadrul cărora vorbim şi predicăm în numele Bibliei, ba chiar cităm "capitolul şi versetul", totuşi marea majoritate a membrilor bisericii noastre tratează Biblia ca pe o latură secundară a vieţii lor. Sunt dispuşi, dacă se fac suficiente presiuni şi o publicitate 814 LUCRUL CEL MAI IMPORTANT 815 corespunzătoare, să asculte predicatori vorbind din Biblie, dar când e să o citească ei înşişi, foarte puţini sunt dispuşi să facă acest lucru. Dintre 100 de membri luaţi la întâmplare, poate că numai câţiva vor cunoaşte numele cărţilor Bibliei sau vor avea vreo idee despre conţinutul cărţilor. Probabil mai mult de 3/4 din membrii bisericilor protestante americane, luaţi prin surprindere, nu ar fi în stare să spună unde se găseşte Predica de pe Munte sau Cele Zece Porunci. Pe deasupra aceste ignorante în ce priveşte Biblia, şi neglijarea ei, nu există nici aceea loialitate pe care ar trebui să o manifeste faţă de biserică, în medie, mai puţin de o treime sau o pătrime din membrii înscrişi ai bisericii frecventează serviciile sale duminică de duminică. Ce condamnare înfricoşătoare a tehnicii, care a ajuns să predomine în biserică! Oare nu este biserica dificitară, în ciuda metodelor sale care o fac să fie de atâtea ori asemănătoare cu biserica din Laodicea, indiferentă, cu inima împărţită; sau ca biserica din Sardis, în care puţini sunt aceia care nu şi-au întinat hainele? Stau şi mă minunez cum pot fi oamenii atât de nepăsători faţă de Cartea care vorbeşte despre Mântuitorul lor. Sunt şi mai consternat de conducătorii bisericii, care nu fac aproape nimic să remedieze situaţia. Iară îndoială, cea mai fatală slăbiciune a bisericii din zilele noastre este lipsa unei conduceri adevărate la amvon în privinţa călăuzirii membrilor bisericilor în spiritul formării unui singur obicei, foarte important, care este izvorul şi temelia a tot ce este chemată Biserica să realizeze în rândul oamenilor. Citirea Bibliei cu toată Biserica şi Amvonul Nici nu e de mirare că aşa numiţii predicatori "modernişti", având părerea pe care o au despre Biblie, nu vădesc nici un interes pentru a-i determina pe membrii lor să citească Biblia. Mai degrabă subminând credinţa creştină dinăuntru, ei îşi găsesc plăcerea în a sublinia cu creionul roşu toată Scriptura. Aceste cuvinte nu li se adresează lor. Ceea ce mă miră este că predicatorii noştrii "conservatori", care proclamă cu râvnă credinţa lor în Biblie ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, îşi epuizează vocabularul în preamărirea ei, în timp ce manifestă foarte puţin interes pentru determinarea membrilor bisericii la lectura Bibliei. Nu pot să înţeleg această atitudine. Predicatorii îşi ţin predicile. învăţătorii Şcolii Duminicale îşi predau lecţia. Profesorii de la Seminar îi educă pe viitorii păstori cum să-şi dezvolte ideile "pe puncte" - şi toate lucrurile acestea, desigur au ca bază de plecare Biblia. Dar unde sunt bisericile acelea, vestitorii Cuvântului, profesorii şi învăţătorii care în afara unor sfaturi ocazionale, să-şi propună să imprime un program de citire regulată a Bibliei tuturor acelora care le-au fost daţi în grija lor pastorală? întregul sistem de organizare a bisericilor din zilele noastre şi a 816
Fiecare creştin ar trebui să fie un cititor al Bibliei. Este singurul obicei care, dacă ar fi urmat într-un duh corespunzător, mai mult ca orice îl va face pe credincios să devină ceea ce trebuie să fie în toate privinţele. Dacă o biserică ar putea să-şi antreneze toţii membrii să citească Biblia regulat, faptul acesta ar revoluţiona aceea biserică. Dacă bisericile din toate comunităţile s-ar uni în efortul de a imprima citirea Bibliei în rândurile membrilor lor nu numai că ar fi în ele însele revitalizate şi revoluţionate, dar ar contribui la purificarea comunităţii în care trăiesc. Exemplul Evului Mediu. în Evul Mediu, Biserica, sub dominaţia papilor, timp de 500 de ani, din secolul X până în secolul XV, a dominat asupra lumii cu o mână despotică, cum nu mai stăpânise nici un alt imperiu. Ciudat, nu-i aşa, că supremaţia bisericii a coincis cu Evul Mediu! Biserica, "Lumina lumii", a adus de fapt lumii numai BEZNA Evului Mediu. De ce? Pentru că papalitatea a suprimat orice libertate şi a interzis circulaţia liberă a Bibliei în rândurile maselor, ba chiar i-a omorât pe cei care au insistat să o citească (vezi pagina 776 şi 783). în cutezanţa lor nemăsurată, papii au pus decretele lor în locul Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta a făcut ca Evul Mediu să fie o perioadă atât de întunecată: neruşinarea diavolească a omului, de a se ridica pe sine mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă Biserica s-ar fi supus Cuvântului lui Dumnezeu şi i-ar fi învăţat pe oameni din Cuvânt, încurajând circulaţia lui în popor, în loc de ÎNTUNECATUL EV MEDIU, am fi putut avea MIA DE ANI. Exemplu! Reformei. Descoperirea Bibliei de către Luther: eliberarea şi repunerea ei în mâna poporului - iată faptele care au făcut posibilă apariţia Reformei Protestante, proclamând libertatea lumii moderne. A fost făcut cel mai mai important pas înainte al omenirii. Cei care citesc istoria ştiu cât de mare e îndatorarea noastră faţă de Biblie, pentru că ne- a asigurat libertatea şi tot ce avem mai scump pe lumea aceasta. Exemplul Angliei Elizabetane. în lucrarea sa "Scurtă Istorie a Poporului Englez", Green afirmă următoarele: "Nici o altă schimbare LUCRUL CEL MAI IMPORTANT 817 morală mai mare nu s-a petrecut vreodată în cadrul unei naţiuni decât aceea care a avut loc în a doua jumătate a domniei reginei Elisabeta. Englezii au devenit poporul unei Cărţi, iar Cartea a fost Biblia. Ea a fost citită de toate păturile de oameni. Efectul a fost uimitor. S-a schimbat curând întreg tonul moral al naţiunii." Şi acum, astăzi, cel mai bun lucru pe care l-ar face Biserica ar fi să- şi propună să întroneze Cuvântul lui Dumnezeu în vieţile oamenilor şi celelalte lucruri ar urma de la sine. Ar fi factorul care ar rezolva de la sine problemele individuale, sociale şi naţionale, mai bine decât orice alte metode. Cuvântul lui Dumnezeu este cea mai bună metodă pe care o are Biserica la îndemână. Dar oare este posibil de realizat acest lucru? Este practic? Ar putea o Biserică, ca un singur om, să fie transformată într-o adunare care citeşte Biblia? Cu siguranţă e posibil! într-un Timp foarte scurt. Tot ce se cere este să avem un păstor care să creadă în această idee şi apoi să pună mima şi umărul la ea. Nu va fi de ajuns să ţinem predici despre citirea Bibliei, nici dacă am face lucrul acesta în mod frecvent. Unii ar răspunde la o asemenea invitaţie. însă dacă un păstor doreşte să-şi înscrie toată biserica la acest program, cel mai bun mod de a realiza aceasta ar fi să pornească cu un plan bun de citire a Bibliei şi să-1 prezinte bisericii, făcând-o să înţeleagă că are datoria să facă din el o parte integrantă a vieţii lor de biserică, duminică de duminică. Apoi să stăruie asupra acestui plan an de an - dacă este serios cu adevărat - şi să-şi alcătuiască predicile din textul care s-a citit în săptămâna precedentă de către toţi membrii bisericii. în ce priveşte predicile: să nu ia un text din Scriptură şi apoi să se întoarcă la vechiul model de predici în care obişnuia să citească un mic text din Scriptură la început ca un fel de motto. pentru ca apoi să se depărteze total de el, compunându-şi propria sa predică. Nu ar mai reuşi să stimuleze pe credincioşi la citirea Bibliei dacă ar proceda astfel. Mai degrabă, predica trebuie să fie axată pe secţiunea citită tocmai recent de popor, pastorul atăgând atenţia oamenilor asupra ideilor principale ale !extului şi asupra faptelor esenţile, împreună cu lecţiile practice ce se pot desprinde din el, predica fiind ţinută ca o şcoală biblică. Nu există nici cea mai mică îndoială că întreaga biserică ar răspunde cu bucurie la un astfel de program iniţiat de păstor. "Dar, va zice cineva, a face din serviciul bisericesc de duminică un lei de şcoală biblică ar fi un lucru cu totul prozaic şi neinteresant." Răspunsul: Poate fi studiul biblic mai neinteresant decât predica liberă a păstorului care nu ia textul din Scriptură decât ca un motto la începutul predicii ? Trebuie oare să presupunem că majoritatea bisericilor sunt atât de neajutorate încât nu mai doresc să audă de la păstorul lor învăţătura temeinică a Cuvântului lui Dumnezeu? Dimpotrivă, noi suntem convinşi că majoritatea bisericilor s-ar lega cu toată inima de un asemenea plan ca cel propus mai sus şi nu li s-ar urâ 818
niciodată de el - da, niciodată! Ci l-ar iubi şi onora pe păstorul lor fiindcă i-a încurajat şi i-a ajutat să-şi formeze acest obicei scump pe care acum ei înşişi doresc să-1 păstreze. Şi ce minuni s-ar vedea în urma unei asemenea lucrări! S-ar crea în biserică o adevărată loialitate. Bisericile ar fi arhipline iar oamenii ar asculta cu deosebită atenţie predica. în viaţă oamenii ar avea cunoştinţa preţioasă a Cuvântului lui Dumnezeu, ar creşte în viaţa lor spirituală. în familii ar exista o religie adevărată şi o nouă unitate. Ce leac mai bun am putea găsi pentru acei membri ai bisericii care sunt de multe ori indiferenţi sau dedaţi la plăceri? La ce altceva ar putea păstorul să-i îndemne pe fraţi decât la citirea regulată a Bibliei? Şi ce tehnică de evanghelizare mai avansată am putea găsi? Ce mod mai simplu şi mai sănătos de a conduce pe cineva la Cristos, decât Cuvintele Sale? Ce mijloc mai practic de a avea înrâurire asupra unei lumi nemântuite? Ce bază mai bună pentru o trezire spirituală? Ce sarcină mai bună şi-ar putea lua Biserica decât aceea de a transforma comunitatea de oameni în care trăieşte în cititori ai Bibliei? Să presupunem că o biserică ar avea un asemenea plan de citire a Bibliei în comun, cu toată biserica, iar predicile ar fi din textele citite anterior; şi să presupunem că biserica ar întreţine şi ar promova citirea Bibliei nu numai printre membrii ei, ci chiar în cartierul unde locuieşte, răspândind periodic literatură creştină prin care să fie promovată citirea Scripturii, şi oamenii să fie invitaţi la serviciile bisericii - oare ce metodă mai bună de evanghelizare am putea concepe? Dacă nu asta e atribuţia Bisericii, atunci care este? Iar dacă nu-i aceasta atribuţia amvonului, ei bine, atunci care este totuşi atribuţia sa? OBICEIUL DE A MERGE LA BISERICĂ ÎN FIECARE DUMINICĂ
Toţi creştinii ar trebui Să frecventeze biserica în fiecare duminică Afară de cazurile în care suntem împiedicaţi de boală Sau obligaţia de a munci Sau vreo altă obligaţie. Ar trebui să fie o chestiune de conştiinţă, Şi un act de închinare. Bisericile sunt Cele mai importante instituţii Din orice comunitate de oameni. Serviciile religioase de duminică sunt Mijlocul principal prin care îşi realizează biserica lucrarea: EVENIMENTUL principal din viaţa acelei colectivităţi. Nici o întâmplare dintr-o comunitate Nu c atât de importantă în viaţa ei Ca serviciul duminical de închinăciune al bisericii. Fiecare comunitate ar trebui să iubească bisericile sale Şi, la timpul rânduit, să se îndrepte în masă spre ele, Pentru a-L cinsti pe ACELA în numele căruia există Biserica. Ce ar însemna acest lucru Presupunând că amvonul ar fi credincios, Iar serviciile ar fi ceea ce ar trebui să fie Dacă bisericile ar fi pline de oameni în fiecare duminică Comunitatea de oameni din jur ar observa lucrul acesta Iar lucrarea de evanghelizare a bisericii s-ar îndeplini Problemele financiare ar fi rezolvate De asemenea şi problemele misionare; întregul program al bisericii ar cunoaşte înaintare Este factorul unic care ar reuşi 820 Să scoată biserica din neputinţa ei. Este lucrul de care depinde Yüklə 4,02 Mb. Dostları ilə paylaş:
|