Manual biblic



Yüklə 4,02 Mb.
səhifə77/82
tarix17.08.2018
ölçüsü4,02 Mb.
#72040
1   ...   74   75   76   77   78   79   80   81   82

posibil oare să-L iubim pe Cristos, şi în acelaşi timp să ne complăcem în
indiferenţă dată de Cuvântul Său? OARE ESTE POSIBIL?

Biblia este cea mai bună carte de devoţiuni. Broşurile de genul
"Mana zilnică" sau "Pâinea noastră cea de toate zilele"' şi altele folosite
pentru devoţiunile zilnice, în ora de închinare intimă şi meditaţie a
credinciosului care au apărut în număr atât de mare în ultimul timp îşi
pot avea locul lor, dar ele nu vor fi în stare să înlocuiască cu nimic
Biblia, căci numai ea este Cuvântul lui Dumnezeu, şi în această calitate
nici o altă carte nu-i poate lua locul. Fiecare creştin, de la cel mai mic
până la cel mai mare, ar trebui să fie un cititor conştiincios al Bibliei.

George Muller, care, prin orfelinatele din Bristol, a realizat -prin


rugăciune şi încredere - una din cele mai minunate lucrări din istoria
creştină, a pus succesul lui din punct de vedere omenesc pe seama Bit. iei.
Iată ce a declarat el:

"Eu cred că motivul principal pentru care am fost păstrat de Domnul


într-o lucrare utilă de slujire a fost faptul că am citit Sfânta Scriptură.

808


Mi-am format obiceiul de a citi Biblia de la un capăt la altul de patru
cinci ori pe an; şi într-un duh de rugăciune, am învăţat să aplic ceea ce
am învăţat în practică. De şaizeci şi nouă de ani sunt un om fericit,
fericit şi iarăşi fericit."'

Ajutoare pentru citirea Bibliei. Biblia este o carte mare - în realitate,


o bibliotecă întreagă clin trecutul îndepărtat. Pentru a o înţelege, avem
nevoie de ajutor. Un dicţionar biblic este unul din cele mai bune ajutoare.
Un comentariu bun va fi şi el de mare folos. Apoi nu trebuie să lipsească
concordanţa.

Chiar şi fără aceasta, vom fi surprinşi să constatăm, dacă studiem


Biblia aprofundat, cât de mult se interpretează Biblia prin ea însăşi, atunci
când cunoaştem bine conţinutul. Există destule dificultăţi în Biblie, care
depăşesc până şi priceperea celor mai învăţaţi. Cu toate acestea,
învăţăturile principale ale Bibliei sunt imposibil de confundat. Sunt atât
de clare încât nici "cei fără minte" nu se pot rătăci în ele.

Acceptă Biblia aşa cum este, iuând afirmaţiile aşa cum sunt enunţate.


Nu ie preocupa de teoriile criticilor. Efortul ingenios dar nerevenţios al
criticii moderne de a submina valabilitatea istorică a Bibliei va trece,
dar BIBLIA va rămâne în picioare ca Lumina oamenilor până la sfârşitul
timpului. Alipeşte-te cu toată credinţa de Biblie. Este Cuvântul lui
Dumnezeu, care nu le va dezamăgi niciodată. Este Stânca noastră ce de
veacuri stă neclintită. încrede-te în învăţăturile ei şi vei fi fericit aici şi-
n veşnicie.

Citeşte Biblia cu o atitudice receptivă. Nu încerca sa forţezi toate


pasajele de dragul câtorva doctrine preferate ale tale. Nu desprinde idei
care lipsesc în pasajele respective, nici chiar atunci când îţi pregăteşti o
predică, ci mai degrabă sileşte-te să deduci învăţătura simplă a fiecărui
pasaj, Procedând astfel, vei ajunge să ai u părere potrivită despre Biblie
şi convingerile cele mai sănătoase, căci Biblia îşi va împlini singura
misiunea dacă i se va da prilejul s-o facă.

Citeşte Biblia meditând Ia ceea ce citeşti. Trebuie să veghem în


lectura noastră biblică, pentru ca nu cumva gândurile noastre să umble
aiurea 'iar citirea să devină o simplă implinire mecanica a unei obligaţii-
Trebuie să luăm hotărârea foarte seriosă de a ne concentra atenţia asupra
lecturii, dându-ne toate silinţele să înţelegem şi să ne însuşim lecţiile
din fiecare pasaj.

Caută să ai totdeauna un creion la îndemână, când citeşti Biblia.


E bine să notăm «cele pasaje care ne plac în mod deosebii, urmând ca
mai târziu să trecem clin nou prin ele, recitind pasajele însemnate. Cu
timpul Biblia aceasta însemnată de noi va deveni foarte dragă, pe măsură

OBICEIUL DE A CITI BIBLIA

ce se apropie ziua întâlnirii cu Autorul ei.

809


O citire sistematică şi regulată a Bibliei contează enorm. Citirea la
întâmplare, pe sărite, doar în anumite ocazii nu are prea mult efect. Dacă
nu vom citi după un anumit plan, nu ne vom alege cu mare lucru. Viaţa
noastră duhovnicească are nevoie şi ta de hrană regulată, asemenea vieţii
;rupului.

O oră anumită din zi, indiferent de planul urmat, va trebui să fie


rezervată pentru citirea Bibliei, deoarece astfel va fi foarte uşor să uităm
cu totul să mai citim din Cuvântul lui Dumnezeu

în măsura în care ne îngăduie programul, primul lucru cu care ar


trebui să ne începem ziua ar trebui să fie citirea Bibliei Putem citi şi
seara la sfârşitul zilei, când suntem mai eliberaţi de griji.

Sau şi dimineaţa şi seara. Pentru alţii e mai nimerit să aibă o oră la


amiază.

Nu contează prea mult la ce oră din zi citim Biblia. Important este să


alegem acest timp în funcţie de programul nostru zilnic şi să citim în
mod regulat. Dacă se întâmplă totuşi să fim întrerupţi din citire de lucruri
care ne depăşesc, să nu fim descurajaţi.

Duminica e o zi în care putem recupera pasajele necitite din cursul


săptămânii, întrucât oricum e ziua Domnului, pusă deoparte pentru lucrul
Lui.

învaţă pe dinafară numele cărţilor Bibliei. începe chiar cu aceasta.


Biblia e alcătuită din 66 de cărţi. Fiecare din ele are un subiect anumit.
Punctul de plecare în lectura inteligentă a Bibliei este, mai întâi de toate,
să cunoaştem cărţile respective, cuprinsul lor şi ordinea în care sunt
aranjate în Biblie.

Memorează versete preferate. Şi repetă-le adesea. Uneori când


suntem singuri sau când e noapte aceste versete ne vor ajuta să adormim
pe braţele veşnice ale Mântuitorului. A lăsa gândurile lui Dumnezeu să
ne umple fiinţa va crea în noi o minte ca a lui Dumne/eu, pe măsură ce
gândurile noastre se vor conforma iot mai mult gândurilor Sale şi toată
iiinţa noastră va fi transformată după chipul Său. Este unul din cele mai
bune ajutoare spirituale aflate la dispoziţia noastră.

Planuri de citire a Bibliei. Multe planuri s-au produs în ultimul

timp. Un anumit plan va fi atrăgător pentru o persoană, în vreme ce

altul va prefera un plan deosebit. Mai mult, chiar şi aceeaşi persoană s-

ar putea să prefere când un plan, când altul. Nu contează prea mult

planul folosit. Esenţialul este să citim Biblia cât mai regulat cu putinţă.

Planul nostru de citire a Bibliei trebuie să parcurgă întreaga Biblie

de cât mai multe ori posibil, căci ea este Cuvântul lui Dumnezeu şi

810

formează o singură istorie, o singură structură literară, cu o unitate


profundă şi minunată, care se centrează în jurul lui Cristos. CRISTOS
este inima şi punctul culminant al Bibliei. Tot ce se petrece înainte de El
este într-un fel sau altul o anticipare a Sa. Tot ce urmează după El ne
duce în mod similar la o tălmăcire a Sa. întreaga Biblie ar putea fi numită
foarte bine "Istoria lui Isus Cristos". Vechiul Testament pregăteşte terenul
pentru venirea Lui. Cele patru Evanghelii istorisesc viaţa Sa pământească.
Epistolele explică învăţăturile Sale. Iar Apocalipsa redă triumful Lui.

Unele părţi din Biblic sunt mai importante decât altele şi ar trebui
citite mai des. Desigur, Noul Testament este mai important decât Vechiul
Testament. în fiecare Testament, unele cărţi sau capitole au o valoare
deosebită. Cele patru Evanghelii sunt cărţile cele mai imporante din toată
Biblia.

Iată care credem noi că ar fi un plan echilibrat de citire a Bibliei:
ori de câte ori citim Biblia de la un capăt la altul să citim Noul Testa-
ment încă o dată sau de două ori în plus, şi să recitim anumite capitole
preferate din ambele Testamente.

Cât de des? O dată pe an Vechiul Testament - este părerea - şi de


două ori Noul Testament. Ar fi un plan MINIM pentru fiecare persoană.
Iar pentru a simplifica lucrurile, ar fi bine să se înceapă citirea la începutul
anului, în luna ianuarie, pentru a se putea încheia în decembrie.

Un asemenea plan ar însemna să citim 4-5 capitole pe zi şi nu ne-ar
lua mai mult de 15-20 de minute pe zi. Nu avem timp? în faţă ne stă o
sarcină mult prea importantă ca s-o dăm la o parte spunând că nu avem
timp. Câteva minute pentru meditaţie petrecute lângă Domnul în
rugăciune e o nimica toată. Dar oare îi acordăm măcar aceste minute cu
regularitate? Dacă suntem creştini se cuvine să ne luăm religia în serios
şi să nu ne jucăm cu ea. Adevărul e că pentru lucrurile care ne plac
găsim întotdeauna timp.

Cum pornim atunci Ia lucru? Mai întâi să ne alegem planul dorit
şi să trasăm drumul pe care îl vom parcurge în tipul anuiui, repartizând
un număr de capitole pentru fiecare zi, sau o carte sau un pasaj dintr-o
carte pentru fiecare zi, săptămână şi lună din an.

Luat în detaliu. Vechiul Testament are 39 de cărţi, şi 929 de capitole.
Noul Testament are 27 de cărţi şi 260 de capitole. în total sunt 66 de
cărţi, şi 1189 de capitole. Atât cărţile cât şi capitolele diferă foarte mult
în mărimea lor. Unele sunt foarte scurte; altele sunt foarte lungi. într-o
Biblie de mărime medie, cu litere mijlocii, un capitol mediu echivalează
cu lungimea unei pagini.

OBICEIUL DE A CITI BIBLIA

811

Unele capitole şi unele cărţi, din pricina naturii şi subiectului lor, pot


fi citite mai rapid decât altele, iar altele merită să fie citite şi răscitite.

Citirea consecutivă. Citirea cărţilor în ordine, de la Genesa la
Apocalipsa. Apoi recitirea lor. l Irmând planul acesta de citire nu se citeşte
Biblia de la un capăt la altul prea des şi astfel Noul Testament rămâne
întotdeauna la urmă, fiind citit întotdeauna la intervale foarte mari de
timp.

Citirea alternativă a Noului şi Vechiului Testament. Adică să
trecem prin ambele Testamente concomitent; să citim şi fiecare zi sau
săptămână câte un pasaj din fiecare. Sau într-o săptămână din Noul, în
cealaltă din Vechiul. Ori o carte din Vechiul şi apoi o carte din Noul.

Un capitol pe zi. Mulţi procedează astfel şi este un obicei bun, dar ar
fi şi mai bun dacă am citi două sau trei sau patru capitole pe zi.

Citirea Bibliei pe cărţi: adică o carte întreagă sau o bună parte din
ea la o singură citire, cu cât mai puţine pauze între lecturi. De regulă,
este mai bine să concepem citirea Bibliei pe cărţi întregi, decât în pasaje
de un capitol.

Citirea unei cărţi de repetate ori: adică efectuarea unui studiu
aprofundat al unei anumite cărţi pe care să o citim de multe ori. Este un
exerciţiu extrem de folositor, dar nu trebuie dus la extrem, ca nu cumva
să neglijăm restul Bibliei.

Citirea în grup. Ce lucru minunat ar fi dacă, la o oră de Şcoală
duminicală, sub conducerea profesorului sau a pastorului, cu biserica
întreagă s-ar citi Biblia ÎMPREUNĂ, păstorul, învăţătorul Şcolii
Duminicale şi ceilalţi care predică urmând să predice din textele citite

Fig.73. Studierea Bibliei.
(Foto Harold M. Lambert)

812


în săptămâna precedentă! DR CE NU S-AR PUTEA REALIZA ACEST
LUCRU? Oare de ce? Cum ar putea umbla păstorii cu Dumnezeu prin
viaţă, alături de biserica lor, mai bine decât într-o astfel de părtăşie strânsă
în jurul Cuvântului?

Propunem aici un plan pentru citirea în grup:

în acest scop, întrucât săptămâna este unitatea vieţii noastre religioase,
probabil că ar fi mai bine să alternăm săptămânal între Noul ^1 ' ochiul
Testament, având repartizate o carte sau un grup de cărţi mai mic; pentru
fiecare săptămână. In fiecare an să fie parcurs Vechiul Testament O
DATĂ şi Noul Testament DE DOUA ORI, cam în felul următor:

(Avem convingerea că un asemenea plan ar fi uşor de pus în aplicare


pentru orice clasă sau biserică şi uşor de urmat an de an, deoarece oricine
i se poate alătura pe parcurs)

Săptămânile:

1. Genesa

2. Exodul


5. Levitic
7. Numeri

9. Deutronom

11. Iosua, Judecători

13. Rut, I Samuel

15. II Samuel

17. I împăraţi

19. II împăraţi

21. I Cronici

23. II Cronici

25. Ezra, Neemia, Estera

27. Iov

29. Psalmii



Psalmii

Psalmii


Proverbe, Eclesiast, Cântarea Cântărilor

Isaia
39. Isaia


41. Ieremiii
43. Ieremia, Plângerile lui Ieremia

Ezechiel


Daniel

Osea, Ioel, Amos, Obadia, lona, Mica


51. Naum, Habacuc, Ţefania, Hagai, Zaharia, Maleahi

Cei care ar dori să petreacă mai mult timp decât prevede planul ar


putea citi încă o dată sau de două ori în mod particular. Pe de altă parte,

51

33


35
Î7

45
47


49

OBICEIUL DE A CITI BIBLIA

813

cei care sunt prea ocupaţi sau prea leneşi, sau prea indiferenţi ca să


poată acorda timpul afectat citirii ar putea să treacă, măcar tangenţial,
prin cărţile repartizate pentru lectură, citind capitolele principale, şi astfel
să ţină oarecum pasul cu restul grupului, până când îşi vor face timp să
citească la rând cu ceilalţi.

Planul acesta nu e decât o propunere. Orice păstor sau învăţător al


Şcolii Duminicale poate să-şi dezvolte planul propriu, dar indiferent ce
plan vom folosi, succesul lui va depinde în ultimă analiză de convingerea
şi seriozitatea pe care conducătorul planului de citire va şti să le imprime
în participanţi.

Săptămânile:


2. Matei
4. Marcu
6. Luca
8. Luca
10. Ioan ■
12. Fapte
14. Romani
16. I, II Corinteni

18. Glateni, Efeseni. Filipeni, Coloseni


20. I, II Tesaloniceni; I, II Timotei, Tit, Filimon
22. Evrei, Iacov

24. I, H Petru; I, II, IU Ioan, Iuda


26. Apocalipsa
28. Matei
30. Marcu
34. Luca
36. Ioan

38. Faptele Apostolilor


40. Romani
42. I, II Corinteni

44. Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni


46.1, II Tesaloniceni: I, II Timotei, Tit, Fffimon
48. Evrei, Iacov

50. I, n Petru; I, II, III Ioan. Iuda


52. Apocalipsa

LUCRUL CEL MAI IMPORTANT


DIN CARTEA ACEASTA

ESTE
simpla sugestie:



CA FIECARE BISERICĂ Să AIBĂ
UN PLAN DE CITIRE A BIBLIEI CU TOATĂ BISERICA


iar

PĂSTORUL SĂ PREDICE DIN
TEXTUL CITIT ÎN SĂPTĂMÂNA PRECEDENTĂ

făcând astfel legătura între


Predica păstorului şi lectura biblică a adunării.

Dacă va fi urmată, sugestia aceasta va produce negreşit o biserică


revitalizată; cu condiţia ca însuşi păstorul să creadă din toată inima că
Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi să pornească el însuşi primul la
această acţiune.

Biserica şi Biblia merg mână în mână. Biserica există pentru a vesti


şi preamări pe Cristosul Bibliei, şi nimic altceva! O biserică unde Biblia
nu ocupă locul primordial în inima membrilor ei este falsă în privinţa
misiunii sale.

Biblia nu e doar un text sau peretext, o carte pentru predicatori şi


învăţătorii Scolii Duminicale, ci este o carte pentru popor - pentru toţi
oamenii! Iar predicatorii şi învăţătorii care zidesc pe orice altă temelie
să nu fie surprinşi dacă vor constata că lucrarea clădită de ei e foarte
şubredă.

Cu toate condiţiile noastre moderne de a vesti adevărul creştin,


bisericile noastre bine organizate, şcolile şi seminarile noastre, cu
predicatori bine pregătiţi, cu toate metodele noastre "de ultimă oră" în
domeniul educaţiei creştine, cu abundenţa literaturii creştine şi frecvenţa
tot mai mare a conferinţelor creştine în cadrul cărora vorbim şi predicăm
în numele Bibliei, ba chiar cităm "capitolul şi versetul", totuşi marea
majoritate a membrilor bisericii noastre tratează Biblia ca pe o latură
secundară a vieţii lor.

Sunt dispuşi, dacă se fac suficiente presiuni şi o publicitate

814

LUCRUL CEL MAI IMPORTANT



815

corespunzătoare, să asculte predicatori vorbind din Biblie, dar când e să


o citească ei înşişi, foarte puţini sunt dispuşi să facă acest lucru. Dintre
100 de membri luaţi la întâmplare, poate că numai câţiva vor cunoaşte
numele cărţilor Bibliei sau vor avea vreo idee despre conţinutul cărţilor.
Probabil mai mult de 3/4 din membrii bisericilor protestante americane,
luaţi prin surprindere, nu ar fi în stare să spună unde se găseşte Predica
de pe Munte sau Cele Zece Porunci.

Pe deasupra aceste ignorante în ce priveşte Biblia, şi neglijarea ei, nu


există nici aceea loialitate pe care ar trebui să o manifeste faţă de biserică,
în medie, mai puţin de o treime sau o pătrime din membrii înscrişi ai
bisericii frecventează serviciile sale duminică de duminică.

Ce condamnare înfricoşătoare a tehnicii, care a ajuns să predomine


în biserică! Oare nu este biserica dificitară, în ciuda metodelor sale care
o fac să fie de atâtea ori asemănătoare cu biserica din Laodicea,
indiferentă, cu inima împărţită; sau ca biserica din Sardis, în care puţini
sunt aceia care nu şi-au întinat hainele?

Stau şi mă minunez cum pot fi oamenii atât de nepăsători faţă de


Cartea care vorbeşte despre Mântuitorul lor. Sunt şi mai consternat de
conducătorii bisericii, care nu fac aproape nimic să remedieze situaţia.
Iară îndoială, cea mai fatală slăbiciune a bisericii din zilele noastre este
lipsa unei conduceri adevărate la amvon în privinţa călăuzirii membrilor
bisericilor în spiritul formării unui singur obicei, foarte important, care
este izvorul şi temelia a tot ce este chemată Biserica să realizeze în
rândul oamenilor.

Citirea Bibliei cu toată Biserica şi Amvonul

Nici nu e de mirare că aşa numiţii predicatori "modernişti", având


părerea pe care o au despre Biblie, nu vădesc nici un interes pentru a-i
determina pe membrii lor să citească Biblia. Mai degrabă subminând
credinţa creştină dinăuntru, ei îşi găsesc plăcerea în a sublinia cu creionul
roşu toată Scriptura. Aceste cuvinte nu li se adresează lor.

Ceea ce mă miră este că predicatorii noştrii "conservatori", care


proclamă cu râvnă credinţa lor în Biblie ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu,
îşi epuizează vocabularul în preamărirea ei, în timp ce manifestă foarte
puţin interes pentru determinarea membrilor bisericii la lectura Bibliei.
Nu pot să înţeleg această atitudine.

Predicatorii îşi ţin predicile. învăţătorii Şcolii Duminicale îşi predau


lecţia. Profesorii de la Seminar îi educă pe viitorii păstori cum să-şi
dezvolte ideile "pe puncte" - şi toate lucrurile acestea, desigur au ca
bază de plecare Biblia. Dar unde sunt bisericile acelea, vestitorii
Cuvântului, profesorii şi învăţătorii care în afara unor sfaturi ocazionale,
să-şi propună să imprime un program de citire regulată a Bibliei tuturor
acelora care le-au fost daţi în grija lor pastorală?

întregul sistem de organizare a bisericilor din zilele noastre şi a

816
activilăţilor lor pare să fie menit a da impresia că totul depinde de predică
şi gravitează în jurul ei. Să fim bine înţeleşi: predicarea este rânduită de
Dumnezeu - adică, predicarea Noului Testament! Dar a aplica cuvântul
"predicare" la tipul de predici ţinute de atâtea ori de la amvoanele noastre
ar însemna să răstălmăcim cuvântul. Cu siguranţă, Noul Testament nu a
rânduit niciodată ca prcdicarea să fie atât de lipsită de învăţătura adevărată
a Cuvântului lui Dumnezeu cum este de obicei în majoritatea predicilor
de azi. Dar, oricum ar fi lucrurile, predicarea, chiar în sensul cel mai
adevărat al cuvântului şi de la nivelul cel mai elevat - nu a fost niciodată
lăsat de Dumnezeu să înlocuiască deplin sau suficient citirea de către
fiecare credincios a Cuvântului lui Dumnezeu aşa cum îl găsim în Biblie.

Fiecare creştin ar trebui să fie un cititor al Bibliei. Este singurul obicei


care, dacă ar fi urmat într-un duh corespunzător, mai mult ca orice îl va
face pe credincios să devină ceea ce trebuie să fie în toate privinţele.
Dacă o biserică ar putea să-şi antreneze toţii membrii să citească Biblia
regulat, faptul acesta ar revoluţiona aceea biserică. Dacă bisericile din
toate comunităţile s-ar uni în efortul de a imprima citirea Bibliei în
rândurile membrilor lor nu numai că ar fi în ele însele revitalizate şi
revoluţionate, dar ar contribui la purificarea comunităţii în care trăiesc.

Exemplul Evului Mediu. în Evul Mediu, Biserica, sub dominaţia


papilor, timp de 500 de ani, din secolul X până în secolul XV, a dominat
asupra lumii cu o mână despotică, cum nu mai stăpânise nici un alt
imperiu. Ciudat, nu-i aşa, că supremaţia bisericii a coincis cu Evul Mediu!
Biserica, "Lumina lumii", a adus de fapt lumii numai BEZNA Evului
Mediu. De ce? Pentru că papalitatea a suprimat orice libertate şi a interzis
circulaţia liberă a Bibliei în rândurile maselor, ba chiar i-a omorât pe cei
care au insistat să o citească (vezi pagina 776 şi 783). în cutezanţa lor
nemăsurată, papii au pus decretele lor în locul Cuvântului lui Dumnezeu.
Aceasta a făcut ca Evul Mediu să fie o perioadă atât de întunecată:
neruşinarea diavolească a omului, de a se ridica pe sine mai presus de
Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă Biserica s-ar fi supus Cuvântului lui
Dumnezeu şi i-ar fi învăţat pe oameni din Cuvânt, încurajând circulaţia
lui în popor, în loc de ÎNTUNECATUL EV MEDIU, am fi putut avea
MIA DE ANI.

Exemplu! Reformei. Descoperirea Bibliei de către Luther: eliberarea


şi repunerea ei în mâna poporului - iată faptele care au făcut posibilă
apariţia Reformei Protestante, proclamând libertatea lumii moderne. A
fost făcut cel mai mai important pas înainte al omenirii. Cei care citesc
istoria ştiu cât de mare e îndatorarea noastră faţă de Biblie, pentru că ne-
a asigurat libertatea şi tot ce avem mai scump pe lumea aceasta.

Exemplul Angliei Elizabetane. în lucrarea sa "Scurtă Istorie a


Poporului Englez", Green afirmă următoarele: "Nici o altă schimbare

LUCRUL CEL MAI IMPORTANT

817

morală mai mare nu s-a petrecut vreodată în cadrul unei naţiuni decât


aceea care a avut loc în a doua jumătate a domniei reginei Elisabeta.
Englezii au devenit poporul unei Cărţi, iar Cartea a fost Biblia. Ea a fost
citită de toate păturile de oameni. Efectul a fost uimitor. S-a schimbat
curând întreg tonul moral al naţiunii."

Şi acum, astăzi, cel mai bun lucru pe care l-ar face Biserica ar fi să-


şi propună să întroneze Cuvântul lui Dumnezeu în vieţile oamenilor şi
celelalte lucruri ar urma de la sine. Ar fi factorul care ar rezolva de la
sine problemele individuale, sociale şi naţionale, mai bine decât orice
alte metode. Cuvântul lui Dumnezeu este cea mai bună metodă pe care o
are Biserica la îndemână.

Dar oare este posibil de realizat acest lucru? Este practic? Ar putea o


Biserică, ca un singur om, să fie transformată într-o adunare care citeşte
Biblia? Cu siguranţă e posibil! într-un Timp foarte scurt. Tot ce se cere
este să avem un păstor care să creadă în această idee şi apoi să pună
mima şi umărul la ea.

Nu va fi de ajuns să ţinem predici despre citirea Bibliei, nici dacă am


face lucrul acesta în mod frecvent. Unii ar răspunde la o asemenea
invitaţie. însă dacă un păstor doreşte să-şi înscrie toată biserica la acest
program, cel mai bun mod de a realiza aceasta ar fi să pornească cu un
plan bun de citire a Bibliei şi să-1 prezinte bisericii, făcând-o să înţeleagă
că are datoria să facă din el o parte integrantă a vieţii lor de biserică,
duminică de duminică. Apoi să stăruie asupra acestui plan an de an -
dacă este serios cu adevărat - şi să-şi alcătuiască predicile din textul
care s-a citit în săptămâna precedentă de către toţi membrii bisericii.

în ce priveşte predicile: să nu ia un text din Scriptură şi apoi să se


întoarcă la vechiul model de predici în care obişnuia să citească un mic
text din Scriptură la început ca un fel de motto. pentru ca apoi să se
depărteze total de el, compunându-şi propria sa predică. Nu ar mai reuşi
să stimuleze pe credincioşi la citirea Bibliei dacă ar proceda astfel. Mai
degrabă, predica trebuie să fie axată pe secţiunea citită tocmai recent de
popor, pastorul atăgând atenţia oamenilor asupra ideilor principale ale
!extului şi asupra faptelor esenţile, împreună cu lecţiile practice ce se
pot desprinde din el, predica fiind ţinută ca o şcoală biblică. Nu există
nici cea mai mică îndoială că întreaga biserică ar răspunde cu bucurie la
un astfel de program iniţiat de păstor.

"Dar, va zice cineva, a face din serviciul bisericesc de duminică un


lei de şcoală biblică ar fi un lucru cu totul prozaic şi neinteresant."
Răspunsul: Poate fi studiul biblic mai neinteresant decât predica liberă a
păstorului care nu ia textul din Scriptură decât ca un motto la începutul
predicii ? Trebuie oare să presupunem că majoritatea bisericilor sunt
atât de neajutorate încât nu mai doresc să audă de la păstorul lor învăţătura
temeinică a Cuvântului lui Dumnezeu?

Dimpotrivă, noi suntem convinşi că majoritatea bisericilor s-ar lega


cu toată inima de un asemenea plan ca cel propus mai sus şi nu li s-ar urâ

818


niciodată de el - da, niciodată! Ci l-ar iubi şi onora pe păstorul lor fiindcă
i-a încurajat şi i-a ajutat să-şi formeze acest obicei scump pe care acum
ei înşişi doresc să-1 păstreze. Şi ce minuni s-ar vedea în urma unei
asemenea lucrări! S-ar crea în biserică o adevărată loialitate. Bisericile
ar fi arhipline iar oamenii ar asculta cu deosebită atenţie predica. în
viaţă oamenii ar avea cunoştinţa preţioasă a Cuvântului lui Dumnezeu,
ar creşte în viaţa lor spirituală. în familii ar exista o religie adevărată şi
o nouă unitate. Ce leac mai bun am putea găsi pentru acei membri ai
bisericii care sunt de multe ori indiferenţi sau dedaţi la plăceri? La ce
altceva ar putea păstorul să-i îndemne pe fraţi decât la citirea regulată a
Bibliei?

Şi ce tehnică de evanghelizare mai avansată am putea găsi? Ce mod


mai simplu şi mai sănătos de a conduce pe cineva la Cristos, decât
Cuvintele Sale? Ce mijloc mai practic de a avea înrâurire asupra unei
lumi nemântuite? Ce bază mai bună pentru o trezire spirituală?

Ce sarcină mai bună şi-ar putea lua Biserica decât aceea de a


transforma comunitatea de oameni în care trăieşte în cititori ai Bibliei?
Să presupunem că o biserică ar avea un asemenea plan de citire a Bibliei
în comun, cu toată biserica, iar predicile ar fi din textele citite anterior;
şi să presupunem că biserica ar întreţine şi ar promova citirea Bibliei nu
numai printre membrii ei, ci chiar în cartierul unde locuieşte, răspândind
periodic literatură creştină prin care să fie promovată citirea Scripturii,
şi oamenii să fie invitaţi la serviciile bisericii - oare ce metodă mai bună
de evanghelizare am putea concepe? Dacă nu asta e atribuţia Bisericii,
atunci care este? Iar dacă nu-i aceasta atribuţia amvonului, ei bine, atunci
care este totuşi atribuţia sa?

OBICEIUL DE A MERGE LA BISERICĂ

ÎN FIECARE DUMINICĂ
UN ACT DE ÎNCHINARE CĂTRE DUMNEZEU

Toţi creştinii ar trebui

Să frecventeze biserica în fiecare duminică

Afară de cazurile în care suntem împiedicaţi de boală

Sau obligaţia de a munci

Sau vreo altă obligaţie.

Ar trebui să fie o chestiune de conştiinţă,

Şi un act de închinare.

Bisericile sunt

Cele mai importante instituţii

Din orice comunitate de oameni.

Serviciile religioase de duminică sunt

Mijlocul principal prin care îşi realizează biserica lucrarea:

EVENIMENTUL principal din viaţa acelei colectivităţi.

Nici o întâmplare dintr-o comunitate

Nu c atât de importantă în viaţa ei

Ca serviciul duminical de închinăciune al bisericii.

Fiecare comunitate ar trebui să iubească bisericile sale

Şi, la timpul rânduit, să se îndrepte în masă spre ele,

Pentru a-L cinsti pe ACELA în numele căruia există Biserica.

Ce ar însemna acest lucru

Presupunând că amvonul ar fi credincios,

Iar serviciile ar fi ceea ce ar trebui să fie

Dacă bisericile ar fi pline de oameni în fiecare duminică

Comunitatea de oameni din jur ar observa lucrul acesta

Iar lucrarea de evanghelizare a bisericii s-ar îndeplini

Problemele financiare ar fi rezolvate

De asemenea şi problemele misionare;

întregul program al bisericii ar cunoaşte înaintare

Este factorul unic care ar reuşi

820

Să scoată biserica din neputinţa ei.



Este lucrul de care depinde


Yüklə 4,02 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   74   75   76   77   78   79   80   81   82




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin