Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Analiza

1. 
   Rolul Cartei
   

Curtea de Apel din Milano, ca urmare a motivării din procedura specială prevăzută de Decretul legislativ nr. 216/2003, care implementa Directiva 2000/78/CE, a observat că reglementările pentru activitatea ocazională stipulate de art. 34 din Decretul legislativ nr. 276/2003, care se refereau doar la vârstă, sunt contrare art. 6 din Directiva 2000/78/CE, care solicită justificarea obiectivă și rezonabilă printr-un obiectiv legitim, inclusiv o politică de angajare legitimă, obiectivele legate de piața muncii și pregătire profesională, și mai solicită ca mijloacele de atingere a respectivului obiectiv să fie adecvate și necesare.

Curtea reamintește hotărârile CJE din cauzele Mangold (22.05.2005, cauza C-144/04) și Kucukvedeci (19.01.2010, cauza C-555/07).

Curtea ajunge la concluzia că legislația națională, care nu solicita justificarea obiectivă și rezonabilă a discriminării pe motiv de vârstă, nu era proporțională cu obiectivul favorizării angajării tinerilor muncitori, în special atunci când permitea concedierea automată la împlinirea vârstei de 25 de ani, prin urmare trebuia neaplicată.

Curtea afirmă că principiul nediscriminării este un principiu general al legislației UE, consacrat în art. 21 CDFUE, care are aceeași valoare juridică cu Tratatele UE în baza art. 6 TUE, și se aplică și în relații private.

3. 
   Dialog judiciar
   

Cooperarea verticală (instanțele naționale – CJUE)

Instanțele naționale aplică o interpretare a legislației naționale conformă cu jurisprudența CJUE pentru a soluționa conflictele de interpretare juridică care implică drepturi fundamentale consacrate în Carta UE. Prin excluderea (neaplicarea) prevederii naționale care exclude relevanța concediului fără plată, Tribunalul a ajustat regimul național fără a trebui să recurgă la o instanță superioară.

Fișa de caz nr. 3 - (Polonia) Judecătoria din Wrocław, Śródmieście, X P 20/16, 3 august 2016

Rezilierea contractului

Discriminarea pe motiv de gen

1. 
   Reprezentarea pe axa temporală
   

2. 
   Descrierea jurisprudenței¹⁰⁹
   

Reclamanta, doamna Ewa W., a fost angajată timp de câțiva ani ca secretar în biroul pârâtului. Reclamanta a avut rezultate foarte pozitive la evaluări până când a rămas însărcinată cu primul ei copil. Reclamanta suferă de diabet și hipotiroidism și, din acest motiv, sarcina ei a fost în pericol.

Când reclamanta și-a informat angajatorul cu privire la sarcina sa, acesta a refuzat să-i plătească stipenda suplimentară alocată angajatelor însărcinate conform regulamentului biroului.

Din cauza riscului de avort spontan, reclamanta a solicitat să intre mai devreme în concediul de maternitate. După nașterea copilului, reclamanta a solicitat o prelungire a concediului de maternitate cu un concediu de odihnă, în temeiul prevederilor 163 § 3 din Codul Muncii din Polonia. Angajatorul a refuzat din cauza absenței îndelungate de la locul de muncă. După ce Inspectoratul de Muncă a efectuat un control, angajatorul i-a permis reclamantei să intre în concediul de odihnă, însă nu i-a plătit remunerația pentru acea perioadă.

În timpul concediului de odihnă, reclamanta și-a dat seama că era din nou însărcinată și că suferea de o tumoare ovariană. În lumina acestor împrejurări, reclamanta a intrat în concediu medical. Când reclamanta a intrat în concediu medical, pârâtul angajator a trimis informații la Parchet cu privire la posibilitatea obținerii concediului sub pretexte false. În temeiul unei hotărâri adoptate pe 30 martie 2016, Parchetul a încetat procedurile împotriva reclamantei, deoarece nu a constatat niciun comportament fals sau incorect în prescrierea concediului medical.

Ulterior, angajatorul a informat ZUS (Oficiul de Asigurări Sociale) cu privire la suspiciunea sa legată de comportamentul reclamantei și efortul său zadarnic de a obține asigurări sociale în timpul concediului medical. În urma unei verificări, ZUS nu a constatat niciun comportament fals sau incorect în prescrierea concediului medical de către un doctor sau exploatarea concediului medical de către reclamantă. Între timp, angajatorul a desfășurat propriile investigații cu privire la modul în care reclamanta utiliza concediul medical și a ordonat efectuarea câtorva inspecții cu privire la absența reclamantei de la domiciliu. Ca rezultat al acestor controale, s-a constatat reclamanta se afla la domiciliu, cu excepția unei absențe din cauza unui drum la spital.

La data de 15 aprilie 2016, reclamanta a primit decizia unilaterală a angajatorului de reziliere a contractului de muncă pe motive disciplinare. Angajatorul a clarificat că reclamanta Ewa W. și-a încălcat obligația de loialitate întrucât aceasta a utilizat mai multe concedii medicale, nu a menținut contactul cu angajatorul și, probabil, a dorit să obțină ajutoare sociale în mod incorect.

S-a formulat un apel la hotărârea angajatorului. Hotărârea nu este încă definitivă.

3.