Manualul testelor

3.1.7. ETALONAREA TESTULUI

Structura eşantionului

Pentru construcţia etaloanelor am utilizat un eşantion de N = 1211 de subiecţi. Am ţinut cont de patru gupe de vârstă, respectiv de sex. Structura eşantionului este prezentată în tabelul 3.3.

 

Tabelul 3.3.

Structura eşantionului utilizat pentru construcţia etaloanelor la Testul de Raţionament Analitic.

 

	12-15 ani	16-18 ani	19-29 ani	Peste 30 de ani	Total
Bărbaţi	109	86	115	116	426
Femei	119	89	327	251	786
Total	228	175	442	367	1212

Cifrele din căsuţele tabelului se referă la numărul de subiecţi din fiecare grup.

 

Etalonul a fost construit pe cinci clase normalizate. Procentele din eşantion incluse în cele cinci clase normalizate se distribuie în felul următor: 6,7%, 24,2%, 38,2%, 24,2%, 6,7%.

 

Interpretarea rezultatelor

Testul Raţionament Analitic evaluează abilitatea unei persoane de a de a descoperi reguli logice şi de a utiliza aceste reguli pentru a rezolva diverse probleme, precum şi de a extrage concluzii corecte pornind de la diferite afirmaţii.

 

Performanţa unei persoane examinate exprimată prin scorul brut se raportează la etalonul prezentat în Anexa 2. În funcţie de scorul obţinut, persoana este încadrată în una dintre cele 5 clase astfel:

         Clasa 5 - nivel foarte bun al raţionamentului analitic (subiectul are o performanţă mai bună decât 93,3% din populaţie);

         Clasa 4 - nivel bun al raţionamentului analitic (subiectul are o performanţă mai bună decât 69,1% din populaţie);

         Clasa 3 - nivel mediu al raţionamentului analitic (subiectul are o performanţă mai bună decât 30,9 % din populaţie);

         Clasa 2 - nivel slab al raţionamentului analitic (subiectul are o performanţă mai bună decât 6,7 % din populaţie);

         Clasa 1 - nivel foarte slab al raţionamentului analitic (subiectul are o performanţă care-l încadrează între cei mai slabi 6,7 % din populaţie).

 

În etalon sunt trecute intervalele de scoruri brute corespunzătoare claselor/nivelurilor de performanţă. Întrucât între cele două variante (creion-hârtie/soft) nu există diferenţe semnificative, scorul persoanei testate va fi raportat la acelaşi etalon. De exemplu, dacă o persoană de sex feminin cu vârsta de 21 ani obţine un scor brut de 14, înseamnă că performanţa acesteia este de nivel mediu (nivel 3).

 

Un scor ridicat la Testul de Raţionament Analitic (nivel 5) indică o capacitate crescută a persoanei  de a identifica reguli logice şi de aplica aceste reguli la situaţii problematice atât în contexte bine specificate cât şi în condiţii de viaţă şi profesionale mai puţin structurate. O performanţă crescută indică de asemenea, uşurinţa de a combina informaţia din premise pentru a ajunge la concluzia validă.

 

Un scor scăzut la Testul de Raţionament Analitic (nivel 1) indică o capacitate scăzută a persoanei testate în sarcinile sau situaţiile care implică identificarea de reguli şi utilizarea acestora pentru a rezolva probleme. O persoană cu un scor scăzut va avea, de asemenea, dificultăţi în a combina în mod adecvat informaţiile care i se oferă pentru a ajunge la concluzii valide. Performanţele intermediare se interpretează prin raportare la cele extreme.

 

În concluzie, se poate  afirma că testul reprezintă o măsură fidelă şi validă a constructului raţionament analitic.

 

 

 

3.2.  MANUALUL TESTULUI DE TRANSFER ANALOGIC

 

 

3.2.1. INTRODUCERE

 

Transferul analogic vizează acele procese care ne oferă posibilitatea rezolvării de probleme noi pe baza similitudinii cu probleme deja rezolvate (Singley & Anderson, 1989). Transferul cuprinde două faze: de învăţare şi de aplicare. Din punct de vedere constructivist, învăţarea este definită prin construirea unor structuri cognitive, iar aplicarea constă în reconstruirea acestor structuri (Prenzel & Mandl, 1992). Aplicarea în situaţii familiare reprezintă o simplă reproducere a cunoştinţelor, în timp ce valorificarea în condiţii noi reprezintă transferul.

 

Transferul este un mecanism cognitiv important pe care îl utilizăm pentru generarea unor concluzii şi pentru asimilarea de cunoştinţe noi. “…învăţarea eficientă depinde de capacitatea cu ajutorul căreia identificăm cunoştinţele deja stocate în memorie, în aşa fel încât să servească drept punct de plecare pentru asimilarea unor informaţii noi…” (Vosniadou & Ortony, 1989). Altfel spus, învăţarea eficientă depinde de capacitatea de transfer.

 

Capacitatea de transfer constituie o dimensiune importantă pentru mediul muncii. Este extrem de important ca cineva să transfere eficient cunoştinţele asimilate într-un context (de exemplu, la un curs) în situaţii noi (Salomon & Perkins, 1998). La nivel bazal, putem spune că transferul este un proces general, implicat mai ales în meseriile nestandardizate, care pun mereu angajaţii în situaţii noi: analist programator, profesor, medic, precum şi funcţiile de conducere ale diverselor meserii.

 

 

3.2.2. CE MĂSOARĂ TESTUL?

 

Scopul acestui test este acela de a evalua capacitatea unei persoane de a aplica în situaţii noi cunoştinţe asimilate anterior.

 

Transferul analogic se bazează pe similaritatea dintre o problemă rezolvată, stocată în memorie (problemă-sursă) şi o problemă actuală (problemă-ţintă). Pe baza analogiei se poate realiza transferul de la o problemă cunoscută la o problemă nouă (Mayer, 1992). Obiectul transferului poate fi spaţiul problemei (structura de scopuri şi mijloace) sau procedura de rezolvare (secvenţa de operatori care ne permit să navigăm prin spaţiul problemei) (Miclea, 1994). În transfer, cea mai dificilă problemă o reprezintă detectarea similarităţii dintre două probleme, evenimente sau domenii.

 

Între abilitatea generală de învăţare şi capacitatea de transfer există o legătură strânsă; cu cât subiectul profită din cunoştinţe mai puţine şi cu cât este mai eficient în a le transfera în situaţii noi, cu atât se apreciază că are aptitudini cognitive mai dezvoltate, se poate spune că este mai inteligent. Studiile recente privind inteligenţa văd capacitatea de transfer ca o componentă importantă a acesteia (Sternberg, 1977). Deficienţii mintal şi persoanele cu inteligenţă de limită pot asimila noi cunoştinţe aproape în acelaşi timp şi cu aceeaşi performanţă ca persoanele cu inteligenţă normală, dar accesibilitatea acestor cunoştinţe, adică reamintirea şi aplicarea lor este mult scăzută în cazul deficienţilor mintal.

 

Rezolvarea de probleme pe bază de transfer analogic presupune 4 faze de prelucrare a informaţiei (Holyoak, 1984):

1)      Reprezentarea mentală a sursei şi a ţintei;

2)      Recunoaşterea sursei, ca potenţial analogă pentru ţintă;

3)      Punerea în corespondenţă (mapping) a componentelor sursei şi ţintei;

4)      Extinderea corespondenţei pentru rezolvarea problemei-ţintă.

 

Testul propus evaluează transferul de cunoştinţe declarative, mai precis conţinuturile verbale şi figurale. Cunoştinţele declarative sunt reprezentate de cunoştinţe uşor verbalizabile şi uşor accesibile conştiinţei. Transferul indică modul în care cunoştinţele declarative asimilate într-un context pot facilita asimilarea unor noi inputuri declarative. De exemplu, cunoscând noţiunile de bază legate de un triunghi (latură, unghi etc.) se învaţă mai uşor cunoştinţele despre pătrat.

 

Testul este construit pe baza sarcinilor experimentale utilizate de Sternberg (1983) în evaluarea transferului de cunoştinţe. Un aspect important în studiul transferului îl constituie conţinutul sau contextul în care se face transferul. Deoarece eficienţa transferului este dependentă de conţinutul pe care acesta se realizează, am propus două sarcini de transfer: una pe conţinuturi verbale, iar una pe conţinuturi figurale. Au rezultat două subscale: prima evaluează capacitatea de transfer pe conţinuturi verbale, iar cea de-a doua evaluează transferul pe conţinuturi figurale. Întrucât transferul analitic pe conţinuturi verbale este dependent de baza de cunoştinţe, scorurile la test sunt mai mari la secţiunea figurală (este mai puţin dependentă de nivelul de pregătire şcolară, respectiv de interesele subiecţilor) comparativ cu secţiunea verbală.

 

Putem concluziona că transferul analogic este o componentă principală a abilităţii generale de învăţare, că este un construct psihologic bine studiat şi că este relaţionat cu capacitatea de rezolvare de probleme.

 

 

3.2.3. DESCRIEREA ITEMILOR

 

Testul de Transfer Analogic cuprinde două subscale: Transfer analogic pe conţinuturi verbale (22 de itemi) şi Transfer analogic pe conţinuturi figurale (18 itemi).

 

Principiul de construcţie a itemilor a fost cel propus de Sternberg (1983). Fiecare item este alcătuit din două părţi: o parte în care se specifică relaţia dintre două elemente (ex. “Medicul este pentru pacient) şi o a doua parte în care se dă un alt element şi patru posibile relaţii (ex. “Ceea ce avocatul este pentru judecător / client / elev / avocatură”). Sarcina persoanei examinate este aceea de a aplica relaţia descoperită în prima parte a itemului pentru a selecta alternativa corectă din a doua parte (ex. “avocat – client”).

 

3.2.4. ADMINISTRARE ŞI COTARE

 

3.2.4.1. Administrarea testului

Testul are două variante: creion-hârtie şi soft.

 

A. Varianta creion-hârtie

 

Materiale necesare

         Caietul testului

         Caietul de răspuns

         Cronometru

         Instrument de scris

 

Condiţii de administrare

         Mediu securizant şi ferit de zgomote

         Subiectul să fie motivat pentru efectuarea testului şi odihnit

         Administrarea se face individual