in
omogenizare a realului cu fictivul.
365
-
Racine, Esther, actul II. scena VII, versurile 632, 638 şi 669-
670.
-
Pasaj care anunţă moartea Albertinei în urma unui accident de
călărie.
-
Citaţi şi în La umbra fetelor în floare şi Sodoma şi Gomora.
-
De fapt, la greci, zeiţa memoriei este Mnemosina, mama celor
nouă Muze.
-
Cf. La umbra fetelor în floare.
-
Personaj din Esther, Legislator personal, rămas vestit - ca şi
legislatorul atenian Dracon - prin severitatea legilor sale.
-
Restaurant parizian reputat pentru bucătăria sa pe bază de fructe
de mare.
-
Maquereau înseamnă în franceză scrumbie, dar şi proxenet.
-
Formulă în latină care, în timpul slujbei religioase catolice, este
rostită înainte de Pater noster - Tatăl nostru: „Instruiţi în
preceptele sale mîntuitoare şi formaţi de învăţătura sa divină,
îndrăznim să spunem".
-
Trimitere la regulile chitului gregorian, despre care se spune că
a fost creat de papa Grigore cel Mare (590-604). De fapt, cîntul
gregorian este posterior acestei perioade.
-
Cf. Sodoma şi Gomora.
-
Cofetar parizian (atunci în strada Faubourg-Saint-Honore) care
apare şi în La umbra fetelor în floare, în conversaţia doamnei
Swann.
-
Poire-Blanche, cofetărie din bulevardul Saint-Germain vestită
pentru îngheţata ei. Ritz este celebrul hotel din piaţa Vendome.
-
Restaurant din Versailles situat în apropierea hotelului des
Reservoirs, unde Proust locuise între decembrie 1906 şi
septembrie 1908.
-
Această metaforă îi este inspirată lui Proust de forma volanului
de automobil - cu patru ramuri - de atunci. Referire (care apare
şi în Sodoma şi Gomora) şi la Agostinelli, şoferul şi amantul lui
Proust, mort într-un accident de automobil.
-
Palestrina a fost însărcinat de papa Grigore al XlII-lea să
adapteze muzica gregoriană la liturghia papei Pius al V-lea
„Declamaţia lirică a modernilor'" este probabil o trimitere la
şcoala lui Cesar Franck.
■6. Extrase din scrisori de doamna de Sevigne către fiica sa, doamna de Grignan (scrisoarea din 14 iunie 1671; scrisoarea din 29 septembrie 1675).
67. Citat dintr-o scrisoare a doamnei de Sevigne către fiica sa. doamna de Grignan (11 februarie 1671). Doamna de Sevigne este unul dintre autorii cei mai citaţi - şi cei mai iubiţi - de Proust.
-
Tristan, actul III, scena I.
-
Siegfried, actul I.
-
Revine motivul aeroplanului, obsedant pentru Proust.
-
Cf. Flaubert, Educa/ia sentimentală, partea a patra, capitolul VI.
-
Gabriel Davioud (1823-1881), arhitect francez.
-
Lui Elstir. Este încă una din neglijenţele stilistice ale lui Proust.
-
în tabloul lui Mantegna Martiriul Sfîntului Sebastian (1467) se
poate vedea, pe o înălţime, o cetate care poate evoca vechiul
Trocadero.
-
Circul din Champs-Elysees era în acea vreme un loc unde se
reprezentau diferite spectacole şi, de asemenea, se dădeau
concerte.
-
Personaj de sex feminin din mitologia persană.
-
Cu o pagină mai înainte era vorba de un vizitiu. Faptul că în
franceză „voiture" înseamnă atît trăsură cît şi automobil
favorizează confuzia
-
Este mai curînd vorba de doamna de La Rocheguyon,
menţionată în Istorioarele lui Tallemant des Reaux, şi despre
palatul Liancourt din Paris.
-
Adverbul trimite la „casa noastră".
-
Ferdinand de Barbedienne (1810-1892), specializat în statuete
de bronz.
-
Trimitere probabil la Andre Gide şi la N.R.F.
-
Asemenea formule stoice au fost folosite nu atît de Anaxagoras
cît de Seneca
-
Este vorba de ziua din versiunea Albertinei.
-
Proust admirase acest tablou de Jan Vermeer la Haga (16
octombrie 1902), cu prilejul unei călătorii pe care o face în
Ţările de Jos. Criticul este Jean-Louis Vaudoyer, care publicase
în hebdomadarul L'Opinion un important studiu. Proust va avea
cu Vaudoyer o corespondenţă pe tema picturii lui Vermeer şi
împreună cu el va vizita expoziţia de pictură olandeză de la Jeu
de Paume.
-
De fapt, nu este un acoperiş, ci partea de sus a unui pod
basculant.
-
Claude Philibert Barthelot, conte de Rambuteau (1781-1869), a
construit, în calitate de prefect, în Paris, anumite edificii pe care
Proust. într-o primă variantă, le atribuise lui Vespasian, împărat
roman între 69 şi 79.
-
Pentru că culoarea lor deschisă este cu totul neobişnuită.
-
Astfel ni se aminteşte că apartamentul familiei naratorului este
în Faubourg-Saint-Germain.
-
Robert de Montesquiou-Fezensac i-a inspirat în mare măsură lui
Proust portretul familiei de Guermantes.
369
-
Agnolo sau Anjiolo Di Cosimo, zis II Bronzino (1503-1563),
pictor florentin cunoscut mai ales ca portretist.
-
Giovani Antonio Ba/zi, zis 11 Sodoma (14777-1549'?), pictor
italian.
-
De fapt, abatele Charles Batteux (1713-1780), academician,
autor al unui Curs de Arte Frumoase (1750).
-
Doamna Verdurin. Aceste neclarităţi se explică prin numeroasele
adaosuri ulterioare la care recurgea Proust, aceasta fiind însăşi
metoda lui de lucru.
-
Charles d'Albert făcea parte din familia florentină Alberti.
Regele Franţei Ludovic al XHI-lea îi dăruise titlul de duce de
Luynes.
-
Portăreasa din Misterele Parisului (1842-1843) de Eugene Sue.
-
Personaje din Scene populare (1835) şi din Memoriile lui
Joseph Prudhomme (1857) de Henri Monnier.
-
Suzanne Reichenberg (1853-1924). actriţă de la Comedia
Franceză. Joacă roluri de ingenuă. Stilul şi rolurile ei sînt opuse
celor ale lui Sarah Bernhardt.
-
Joseph Reinach (1856-1921), om politic şi publicist, dreyfusard
înfocat, autor al unei Istorii a Afacerii Dreyfus în 7 volume
(1901-1911).
-
Paul Hervieu (1857-1915). romancier, autor de piese de teatru,
anti-dreyfusard cunoscut.
-
Proust obţinuse semnătura lui Anatole France pentru petiţia
publicată de L'Aurore pe 14 ianuarie 1898, a doua zi după
apariţia cunoscutului articol prin care Zola îi ia apărarea lui
Dreyfus. Acuz!
-
Patroni de restaurante din Paris, de la începutul secolului al XX-
lea.
-
Modelul real al acestui personaj este doamna Alfred Edwards,
născută Misia Godebska. pe care Proust o cunoscuse.
-
Locotcnent-colonel Picquart depusese mărturie în favoarea lui
Dreyfus. iar Fernand Labori era avocatul lui Dreyfus şi al lui
Zola.
-
Generalul Zurlinden era ministrul Apărării în timpul Afacerii
Dreyfus.
-
Emile Lubet. preşedinte al Republicii franceze (1899-1906) în
perioada revizuirii procesului Dreyfus.
-
Colonelul Jouaust era preşedintele tribunalului militar din
Rennes în timpul celui de al doilea proces Dreyfus (1899).
-
Balet după opera lui Rimsky-Korsakov, reprezentat la Opera din
Paris în 1910.
-
Dansurile prinţul ui Igor, operă de Borodin. fuseseră adaptate în
1909 pentru Baletele ruseşti.
371
-
 Joseph Peladan a vrut să introducă în Franţa, prin anii 1890,
această sectă mistică germană ce a luat naştere în secolul al
XVII-lea
-
Citat din Viaţa Iui Agricola de Tacit, cap. III. La Tacit e vorba
de cincisprezece ani şi nu, ca aici, de douăzeci şi cinci.
-
Eroina din drama Hernani de Victor Hugo (1830).
-
Thomas Couture (1815-1879). pictor francez, autorul tabloului
la care face aluzie Proust: Romanii în timpul decadenţei
(Salonul din 1847).
-
Lucien Capet, violonist francez (1873-1928), unul din cei mai
celebri interpreţi ai lui Beethoven; Jacques Thibaud, violonist
francez. Proust îi auzise cîntînd în concert înainte de 1914. Pe
Enescu îl auzise în 1913.
-
Theodore Rousseau (1812-1867), pictor francez. A pictat cu
precădere peisaje.
-
August Vacquerie, scriitor francez (1819-1895), admirator şi dis
cipol al lui Victor Hugo. Fratele lui, Charles, soţ al Leopoldinei
Hugo. fiica scriitorului, s-a înecat odată cu ea, la Villequier
(1843). Paul Meurice (1820-1905), discipol şi executor testa
mentar al lui Hugo, a colaborat cu Vacquerie la o Antigonă
(1844).
-
Proust însuşi a avut un duel cu Jean Lorrain (1897) şi a fost pe
punctul să mai aibă unul cu Marcel Piantevignes (1908).
-
Scrisoare rulată şi introdusă în tubul pneumatic, prin care era
proiectată către destinatar. în Paris se folosea la începutul seco
lului acest sistem.
-
Citat din Ralph Waldo Emerson (1803-1882), autor mult admi
rat de Proust
79. Papa Leon al X-lea (1513-1521), i-a comandat lui Michelangelo numeroase lucrări, printre care şi mormintele familiei Medici, la Florenţa
-
Cuvîntul jarniguie, prescurtare pentru Je renie Dieu (Mă lepăd
de Dumnezeu), poate fi întîlnit în piesa Don Juan de Moliere,
actul II, scena III. Goddam, înjurătură care spune cam acelaşi
lucru, trimite la tirada lui Figaro din Nunta lui Figaro (actul III,
scena V) de Beaumarchais.
-
Urbain Le Verrier, astronom francez (1811-1877), a dedus prin
calcul matematic prezenţa lui Neptun pe orbita lui Uranus,
prezenţă confirmată mai tîrziu şi prin alte mijloace.
82. Am păstrat în textul românesc Monsieur, intraductibil aici, unde are valoare de titlu nobiliar. Monsieur ca titlu nobiliar este fie un titlu acordat prinţilor din familia regală, fie titlul acordat celui mai vîrstnic dintre fraţii regelui.
JI83. „Dragul meu prieten La Moussaye, / Ah! Dumnezeule! Ce timpuri ! / Landerirette, / Ploaia ne va omorî. / - Vieţile ne sînt la
373
-
Thomas Hardy a fost şi arhitect Toate personajele citate de
Proust (din romanele indicate în context, pe care Proust le citise
în traducere franceză) exercită o profesie apropiată de cea de
arhitect.
-
Personajul principal din Roşu şi negru.
-
Personajul principal din Mănăstirea din Panva.
-
Michael Munkacsy (1844-1900). pictor de origine ungară. A
trăit la Paris (1872-1896).
-
Portar, paznic (în rusă).
-
Proust se gîndeşte aici la un fragment, acum mult citat pentru
caracterul lui „poantilist", din scrisoarea doamnei de Sevigne
din 12 iunie 1680 („des moines blancs et noirs..." etc.).
-
Legăturile primejdioase (1782).
-
Doamna de Genlis (1746-1830). autoare a unor Povestiri morale
(1802). A fost amanta viitorului rege Ludovic Filip.
-
Citat din Florile răului. „Prefaţă".
-
Sculpturile la care se referă Proust îi reprezintă pe Adam şi pe
Eva.
-
Sfînta Cecilia, martirizată în 232, patroană a muzicienilor, este
reprezentată de Rubens cîntînd din orgă.
-
Pictor milanez din secolul al XVI-lea, renumit pentru portretele
sale de femei.
-
Biblioteca Ambroziană din Milano posedă o colecţie de
manuscrise şi de ediţii vechi.
-
Esther, actul II. scena VII, versurile 647-648 şi 651-652. Citat
nu întru totul exact (Proust îl dă, ca de obicei, din memorie).
-
Tema premonitorie a morţii (Albertinei) va reapărea în
continuare.
-
Comentariul lui Proust ne duce cu gîndul la două celebre
tablouri de Auguste Renoir. Le Moulin de la Galette şi Doamna
Charpentier şi copiii ei,
-
Proust pare a se referi la diferitele tablouri ale lui Renoir
înfăţişînd Femei la scăldat.
£221. Domeniul Les Rochers, proprietate a doamnei de Sevigne în
Bretania 222. Racine, Esther, actul I. scena III, versurile 191-194.
^_
^m
Dostları ilə paylaş: |
