Ministerul educaţiei, cercetării şi inovării

C - D -- X --

E - F -- -- X

G - H X -- --

Fiecare din aceste aparate au contactele numerotate, iar proiectantul dă detalii despre poziţiile contactelor şi tipul aparatului. (Ex: C 16.02.40.001)

C - comutator

16 - 16A curent nominal

02 - număr de etaje (2)

40 - număr poziţii ferme şi cu revenire ( 4 poziţii ferme, 0 poziţii cu revenire)

001 - număr de ordine din schema electrică

Poziţia Contactelor	1	2	3	4
A - B	-	-	-	-
C - D	-	X	-	-
E - F	X	-	-	-
G - H	-	-	X	X

Butoanele de comandă (fig.4) servesc la acţionarea contactelor, întreruptoarelor automate, etc. În practică, se întâlnesc diverse tipuri de butoane de comandă, în principiu însă, toate au o serie de contacte în poziţie normal închisă şi o serie în poziţie normal deschisă. Prin apăsare îşi schimbă poziţia.
2.Aparate cu comutaţie automată

Execută în mod automat închiderea sau deschiderea circuitelor pe baza unor comenzi. Din această categorie fac parte :

- întreruptoare automate

- contactoarele (ruptoarele)

- relee intermediare

- relee cu temporizare

- limitatoare de cursă

- microîntrerupătoare.

Toate aceste aparate utilizează în construcţia lor ca organ motor, electromagneţi pentru stabilirea sau întreruperea mecanică a contactelor.

Principiul de funcţionare al electromagnetului este expus schematic în fig.5.

La trecerea curentului prin bobina (2) se atrage armătura mobilă (3) de care este legată o tijă (4) pe care sunt fixate contactele aa’, bb’,... etc. Contactele care se află deschise când aparatul este în poziţie de repaus adică cu bobina neexcitată se numesc contacte normal deschise (aa’, bb’, cc’, dd’). Contactul care este închis când aparatul este în poziţie de repaus, când bobina nu este excitată se numeşte contact normal închis (ee’) . Resortul (5) creează o forţă F care în poziţie de repaus deplasează tija (4) în sensul închiderii contactului ee’.

U

Fig.4

Fig.1.5

4

a’

b’
c’
d’
e’

a
b
c

d
e

1

2

3

5

Bobina poate fi realizată pentru a lucra în c.c. sau c.a. Contactele pot lucra de asemenea în c.c. sau c.a.

Contactorul este un aparat de comutaţie cu o singură poziţie de repaus, acţionat de un electromagnet, capabil a închide, a suporta şi a întrerupe curenţii în condiţii normale ale circuitului, inclusiv curenţii de serviciu şi de suprasarcină.

Contactorul poate fi construit cu contactele principale N.Î. sau N.D. Când contactele sunt N.Î. aparatul se mai numeşte şi ruptor. Contactorul este destinat a suporta un număr mare de manevre ( de ordinul 10⁵...10⁷ ) şi constitue aparatul principal în schemele electrice de automatizare de curenţi tari.

În execuţia normală contactorul nu este aparat de protecţie. În fig.6 contactorul are în serie cu polii principali un bloc de relee termice şi îndeplineşte funcţia de aparat de protecţie contra suprasarcinilor.

R S T

8

1 2 3

5 6 7

4

O

I

A B C

Fig.6

Acţionarea aparatului se face cu ajutorul butonului dublu de comandă (I închide, O deschide). Polii principali sunt marcaţi cu reperele 1, 2, 3. Contactul de reţinere 4 este conectat în paralel cu butonul I. Contactul 8 comandat de releul de protecţie termică R₁ întrerupe circuitul de alimentare al bobinei B la depăşirea unei suprasarcini prescrise. Polii auxiliari 5, 6 ,7 sunt utilizaţi în scop de semnalizare a poziţiei contactorului sau pentru blocaj electric. Pentru protecţia împotriva curenţilor de scurtcircuit se montează în amonte siguranţe fuzibile.

Releele de temporizare au în compunerea lor un anumit număr de contacte N.Î. sau N.D. pe care le deschid sau închid cu o anumită întârziere (temporizare).