Mircea Eliade



Yüklə 1,41 Mb.
səhifə20/37
tarix30.12.2018
ölçüsü1,41 Mb.
#88325
1   ...   16   17   18   19   20   21   22   23   ...   37

Voiam să spunem că de orice ar putea scăpa omul, în afară „de intuiţiile sale arhetipale create în clipa când a luat cunoştinţă de poziţia sa în Cosmos. Nostalgia Paradisului este identificată chiar astăzi în actele cele mai turpe ale omului modern. Remarcam cu alt prilej că, atunci când a refuzat să mai creadă în Dumnezeul relevat, omul a început să creadă în ocultismul de salon şi spiritism, iar când mistica c abolită, (ca în U. R. S. S.) asistăm la înflorirea misticii tractorului. Absolutul nu poate fi extirpat ci numai degradat. Şi spiritualitatea arhaică, aşa cum am descifrat-o, însetată de ontic, se continuă până în zilele noastre: însă nu ca act, nu ca o posibilitate de împlinire reală a omului, ci ca o nostalgie creatoare de valori autonome: artă, ştiinţă, mistică socială etc.

NOTE:


1. cf. Mircea Eliade, Notes sur le symbolisme aquaţique („Zal-moxis”, II, 1939, p. 13.1-152).

2. cf., studiul nostru Ierburile de sub cruce. (extras din R. F. R., noiembrie, 1939) şi La Mandragore et l'Arbre Cosmique (sub tipar, în „Zalmoxis”, voi. HI).

3. A. G. Van Hamei, Yslands, Odinsgelaf (în Med. der Kon. Aka-demie ban Wetensch. Afd. Lett. 1936) p. 20 sq., citat de G. Van der Leeuw, L'homme primitif et la religion (Paris, 1940), p. 110.

4. Ananda K. Coomarasvamy, The Rig-Veda as Land-Ndma. Bok (London, 1935), p. 16, etc.

5. Vezi bibliografia în Apendice I

(Apendice. Contribuţii la Bibliografia ritualelor de construcţie). La lucrările citate în cursul volumului de faţă, adăugăm următoarele: Lazăr Săineanu, Studii folklorice (Buct, 1896); P. Caraman, Consideraţii critice asupra genezei şi răspândirii baladei „Meşterul Manole” în Balcani („Buletinul Institutului de Filologie Română, Al. Philippide”, voi. I, 1934, p. 62-102); D. Găzdaru, Legenda Meşterul Manole („Arhiva”, 1932, p. 88-92; Reinh. Kohler, Boite und Schmidt, Aufs'dtzen uber Mărchen'und Volkslieder (Berlin, 1984, p. 36-47); C. Trumbull, The threshold covenant (New York, 1892, p. 46 sq.); Tudor Pamfile, Prieteni şi duşmani ai omului, p. 248-55; Frazer, The Folklore of the Ancient Testament, voi. I, p. 421; voi. III, p. 13 sq; Am Ur. Quell. Monatschrift jur Volkskunde, III, Bd. (o vastă anchetă); F. Leibrecht, Zur Volkskunde (Heilbrom, 1879), p. 194, 216, 284; T. Rice Holmes, Cesar's Conauest of Gaul (Oxford, 1911, p* 34); Hans Naurnann, Primitive Gemeinschaftskultur (Jena, 1921, p. 76 sq.); D. I. Burdick, Foundation Ceremonie s and some Kindred rituals (New York, 1901; lucrarea ne-a fost inaccesibliă); P. Perdrizet, Legendes babylonicmies dans Ies Metamorphoses d'Ovide („Revue de Fhistoire des religions”, 1932, tome 105, p. 193-228); „Revue Celtique”, 1924 (t. 41), p. 187 sq. (bibliografie), 1928 (t. 45), p. 166; „Studi e Materiali di Storia delle Re-îigioni”; voi. 14, p. 57 (bibliografie).

6. Într-un studiu mai vechi, Folklorul ca instrument de cunoaştere (extras din R. F. R., 1937) discutam ca o ipoteză de lucru posibilităţile experimentale ale acestei magii simpatice aducând câteva exemple de cnptestezie pragmatică, cercetate de dr. Richet. Nu ştiu în ce măsură studiul a convins pe puţinii cititori români (o versiune franceză, amplificată, va apare curând). Dintr. O recenzie a lui Ernesto De Martino (. Studi e-Materiali di Storia dela Religioni„, voi. XVII, publicat 1942 P- 82-83) asupra lui Ernesto Bozzano, Popoli primitivi e mani-festazioni supernormali, Verona, 1941, aflu că aceeaşi problemă a” fost tratată de învăţatul italian şi de H. Carrington, The Psychic World, Londra, 1937. Fără c; i să se fi folosit de aceeaşi metodă însă. Căci recenzentul scrie p. 83: „Ar fi fost oportun să se pună în evidenţă legăturile între criptestezia pragmatică (sau „psihometrie„) şi magia simpatică, ceea ce nici Carrington nici Bozzano n-o fac”. Exact ceea ce am făcut pe lairg atât în Folklorul ca instrument de cunoaştere cât şi în Magie şi mctapsihică (două foiletoane publicate în „Cuvântul”, In 1927). Studiul din R. F. R. este retipărit în hisula lui Euthanasiu.

7. cf. Speologic, ixtorie, folklor (1938), republicat în Fragmenta-rium (1939), p. 56.

8. P. Caraman, Geneza baladei, în „Anuarul Arhivei de Folklor”,. Voi. I, II.

9. F. W.' Hasluck, Christianity and Islam under thc Sultans (Oxford, 1929), voi, II, p. C48.

10. Am discutat în mai multe articole problema aceasta: cf.,. Între altele, Piatra şerpilor, în „Meşterul Manole”, 1939.

11. Grimm, Deutsche Mythologie (ed. IV), t. II, p. 967; Sebillot” Leş Travaux publics et Ies mines dans Ies traditions et Ies supcrsti-tions de tous Ies pays (Paris, 1894), p. 91-92; Săineanu, op. Cit.

12. Arnaudov, p. 389 sq., citat de Caracostea, p. 628-629.

13. Sebillot, op. Cit., p. 93; „Revue des Traditions populaires”, VIII, p. 691. Într-o altă variantă din Herţegovina e vorba de un vis pe care-1 are meşterul că podul nu se va strica dacă se vor jertfi nouă fraţi: meşterul sacrifică, în locul lor, nouă cocoşi: Sebillot, ibid., p. 93-94; cf. P. Sartori, Uebcr das Bauopfer, p. 17.

14. Krauss,. Volksglaube und religioser Brauch der Siidslaven, (Munster, 1890), p. 158 sq.; Das Bauopfer bei den Siidslaven („Mittei-lungen der Anthropologischen Gesellschaft în Wien”, voi. XVII, 1887), 17 sq.; Caracostea, p. 634, notă.

15. G.: Dem. Teociorescu, Poezii populare, p. 470 sq.; Caracostea, op. Cit., p. 637 sq.; Krauss, Volksqloube, p. 161 sq.; Schwenck, Mitho-logie der Salven, p. 12, citat de Sartori, op. Cit., p. 17.

16. Caracostea, p. 614, sq.; Arnaudov, p., 413 sq.; „Nouvelle Revue de Hongrie”, 1936.

17. J. Hurt, Bcitrage zur. Kcnntniss d. estnischer Sagcn, p. 5, citat de Sartori.

— Op. Cit^ p. 13.

18. Valeriu Şt. Ciobanu, Jertfa zidirii la ucra'meni şi ruşi. (Chi-sinău, 1930), p. 10-11. Din stropii aceştia de sânge răsare tutunul -aşa cum cimbrul sa ivit din sângele Coribanţilor, violetele din sângele lui Attis, ierburile, vrăjitoreşti din. Cel al lui Prometheu, etc.; cf. studiul nostru Ierburile de sub cruce, p. 8 (extras din „R. F. R.”, noiembrie, 1939). În -legenda aceasta sunt amestecate cel puţin patru teme folclorice deosebite: lupta* din-tre Dumnezeu şi diavol, legătură cu diavolul, jertfa zidirii, originea ierbii' diavolului. D. Caracostea, Material sud-est curopean şi formă românească, „R. F. R.”, 1942, decembrie, p. 622-623, citează după Sebillot o legendă franceză asemănătoare. Sf. Guillaume Gellone nu izbuteşte să termine un pod, care se dărâma în fiecare noapte, decât făgăduind diavolului prima fiinţă care va trece peste pod. După ce-şi previne toţi prietenii, Guillaume dă drumul unei ^pisici şi diavolul trebuie să se mulţumească cu ea. În afară de tema „păcăleala diavolului”, avem de-a face aici cu substituirea sacrificiului construcţiilor, despre care vom vorbi mai jos.

19. Gomme, Some Traditions and Supşrstitions connected ivith Building, în „The Antiquary”, III, 11, citat de E. Westermarck, Origin and dcvelopment of the moral ideaş, voi. I, London, 1906, p. 462 (ed. Franceză Paris, 1929, voi. I, p. 466).

20. Paul Sebillot, Leş trauau. R publics et Ies mines dans Ies tra-ditions et Ies superstitions de tous Ies pays (Paris, 1984), p. 85-120 (spec. p. 94, 95, 96); P. Sebillot, Le Potklore de France, voL IV (Paris, 1907), p. 89-99 („Leş rites de la construction”). Sacrificii aduse podului, în credinţele ruso-siberiene, Siberian Folk-Tales, London, 1937, p. 412-413, 432-434, etc.

21. G. L. Gomme, Ethnoâogy în Folklore (London, 1892), p. 61 sq.; A. H. Krappe, Un episode de l'Historia Britonum, „Ftevue Celtique'% 1924. P. 181-188. Krappe citează o versiune germană (A. Kuhn şi Wr. Schwartz, Nord. Deutschen Sagen, Leipzig, 1848, p. 206; Der Merse-burger Dom) în care e vorba de o broască ţestoasă care împiedică să se ridice catedrala. Despre animalele subterane şi funcţia lor în ritualele de construcţie, vezi mai jos.

22. Westermack, op. Cit., p. >.

23. Al. Popescu-Telega, Asemănări şi analogii în folklorul român şi iberic (Craiova, 1927) p. 12, 14. Legendele sunt necunoscute în Portugalia.

24. Sartori, op. Cit. P.!).

25. Sebillot, Leş Trauau. R publics, p. 98. Tradiţia aceasta e contaminată, însă cu o teamă folclorică frecventă în aria orientală: zeiţa vărsatului şi sacrificiile substituite de copii.

26. R. Andree, Ethnographlsche Parallelen und Vcrglciche, voi. I, (Stuttgart, 1878), p. 21.

27. Paul Sartori, Uebcr das^ Bauopfer, „Zeitschrift flir Etnologie”, XXX, 1898 (p. 1-54), p. 6, citind Bastian. Die Volker de. V, ostlichen Asiens, II, p. 91.

28. „Revue des traditions populaire. S”, VIII, p. 454; Sartori, p. 6.

29. E. Tylor, Primitive Culture, ediţie nouă, (Londra, 1903), voi. I, p. 107.

30. Sartori, op. Cit., p. 6, citând Waitz, Anthropologie, IV, 362.

31. Jbid., p. 6-7.

32. Westermarck, I, p. 467 (ed. Franceză, p. 471).

33. Sartori, p. 7. Borneo, R. Andree, op. Cit., p. 22; Perry, The Children of the Sun (ed. II, London, 1923), p. 229, 233; Mările de Sud, Andree, op. Cit, p. 22; Oceania, „Rev. Trad. Pop.'4, VI, p. 172.

34. R. Andree, 'p. 20; „Rev. Trad. Populaires”, torne XX, p. 470; VII, p. 691.

35. Sartori, p. 7, citând Liebrecht, Zur Volskundc, p. 287 sq.

36. Ad. Lods, Israel, des origines au milieu du VII! Siecle (Paris, 1932), p. 113 sq.; E. Dhorme, L'evolution religieuse d'Israel, I, (Bruxelles, 1937), p. 212; Frazer, The Folklore în the Ancieni Testament, voi. L, p. 421-422 (scheletul fetei din Djebel); „Robertson Smith, Lectures, on the Rcligion of the Semites (ed. Nouă, London, 1923), p. 159, '37. Preller, Romische Mithologic, ed. III, t. II, p. 79.

38. Sartori, p. 8, citând Lasauly, Dic Suhnopjer ăcr Gricchen, u. iUimer, p. 247.

39. Wallis Budge, From fetish to God în ancient Egypt (Oxford, 1934), p. 362.

40. W. Crooke, The Popular Religion and Folklore of Northern India (1896), p. 237 sq., cf. Bates. Hindi Dictionary. S.v. jak.

41. De ex. Mahabharata, Vana Parva, eh. 127 sq. Cf. pentru documentarea indiană în general, Winternitz, Bcmcrkungen iiber das Bauopjer bei den Indern, „Mittheilungen d. Anthrop Gesellschaft în Wien'k, t. XVII, 1887, p. 37 sq. Şi Paul Mus Barabudur (Paris-Hanoi,.1935), t. I, p. 202, 203, 204, etc.

42. cf. cartea noastră*Yoga, p. 101.

43. Schmitz, Eifclsagcn, p. 101, sq.; Sartori, op. Cit., p. 17.

44. Sartori, p. 17.

45. Kuhn und Schwartz, Norddcutschcn Sagen, p. 77.

46. Telega, p. 14, citând pe Eugenio de Olavaria y Huarte, Kl Folklore de Madrid, (Madrid, 1884), p/57-59.

47. Sartori, p. 16.

48. Krauss. Da. V Bauopfer bei den Siid-Slavcn, „Mitt dor Anthrop, Gessei. în Wien”, XVII, p. 20.

49. Sartori, p. 14.

50 Sartori, p. 15; Westermarck, voi. I, p. 461 sq.; Sebillot, Tra-uau. V pubiics, p. 112 (Grecia).

51. Westermarck, p. 461 (Europa Nordica).

52. Ralston, Songs of the Russian Peop'c (London, J872), p. 126; Westermarck, p. 461; Krauss, op. Cit., p. 21 (Slavi de -”ud).

53. Westermarck, I, p. 460-461 (Papua, Insulele Sandwich).

54. Westermarck, I, p. 462.

55. Sartori, op. Cit'., p. 10.

56. Ludwig Wucke, Sagen der mitţlcren Wcrra (Eisenach. 1921), p. 29; L. Bechstein, Thiiringcri Sarjcnbuch (Wien-Leipzig, 1895). Voi. I, p. 260; cf. A. H. Krappe/Balor ivith the cril cyc (Columbia Univ., 1927), p 165-166.

57. H. Pronie, Sagen des Ober-Harzes, (Leipzig, 1859), p. 8; Fr. Panzer, Beitrag zur dcutschen Mythologic, voi. II (Mi'mchen, 1855), p. 254; Krappe, Balor, p. 166-168.

58. Ludwig Stackergan, Abcrglaube und Sagen au s dem Hcrzegtum Oldenburg (Oldenburg, 1909), voi: I, p. 127; Krappe, op. Rit., p. 168.

59. A. V. Haxthausen, Transkaucasia (Leipzig, 1856), voi. II, p. 136.

60. M. Gaster, The Exemple of the Rabbis (London-Leipzig, 1924), p. 169 sq.

61. Witzschel, Sagen aus Thuringcn, p. D5.

62. Copii veniţi de bună' voie, p. 11; copii mici de o jumătate de an, p. 12,; se dă ceva dulce de mâncare ca să fie bine dispuşi, p. 12, nota 4; ultimele cuvinte ale copilului jertfit, p. 13.

63. Sartori, op. Cit., p. 35.

64. Ibid., p. 35, citând E. H. Meyer, Germanische Mithologie, p. 65.

65. C. Yung şi K. Kereny. Einfiihrung în das Wesen der Mithologic. {Amsterdam-Leipzig, 1941) p. 117 sq.

66. Mircea Eliade, Metallurgy, Magic and Alchemy^ p. 31 sq.

T

67. Yung şi Kereny, op. Cit., p. 41 r, q.



68. Krappe, Baler with the evil eye, p. 177 sq.

69. Eusebius, Praeparatio Evangelii, I, 10, 29; Porphyrios, De abstinentia, II, 56, cf. bibliografie în Frazer, The Golden Bough, voL IV, p. 166 sq.

70. Traditions wanderungen Euphrat-Rhcin, voi. I, (Helsinki, 1937, F. F. C., nr. 118), p. 100 r, q.

71. Oldenberg, Die Religions des Veda (Berlin, 1894), p. 365 sq.; Andree, Ethnographische Parallelen, p. 21; Sartori, op. Cit., p. 18 sq.

72. Ciobanii, op. Cit., p. 5.

73. Sartori, p. 19; W. Zuidema, „Rev. Des Trad. Pop.”, XVI, p. 512; Sebillot, Folklore de France, IV, p. 89.

74. Grihya sutra a lui Gobhila, cf. Winternitz, articol citat „Mit. Anthrop, Gesell. Wien”, p. 17.

75. Sartori, op. Cit., p. 21. '

76. Sebillot, Folklore, p. 06.

77. S. I. Curtiss, Ursemitiache Religion im Volkslcben die Hcuti-gen Orients (Leipzig, 1903), p. 229.

78. Ibid., p. 265, 266, 267.

79. Sebillot, Travaux publiques, p. 99.

80. Sebillot, ibid., p. 98.

81. Ibid., p. 99.

82. Sartori, p. 24.

83. Krauss, Das Bauopfer bei den Siidslaven p. 20; Sartori, p. 23.

84. Sartori, p. 24-28.

85. Figurine idoloforme s-au găsit îngropate sacrificial la temeliile caselor din vechiul Orient; cf. Helene Danthine, Le dattier et Ies arbres sacre* (Paris, 1938), p. 118.

86. Tylor, Primitive Culture, voi. I, p. 160 sq.; Gaâdoz, „Melusine”, voi. IV, p. 14, sq.; Sartori, op. Cit., p. 32 sq.

87. Op. Cit., voi. I, p. 464 (ed. Franceză, p. 468).

88. Sartori, p. 29; Westermarck, p. 464.

89. Crawley, The Mystic Rose, p. 25; Westermarck, p. 463, 465.

90. Westermarck, p. 466 (ed. Franceză, p. 470).

91. Robertson Smith, Lectures on the Religion o j the Semitcs, p. 573.

92. Frazer, Belief în Immortality (Lonclon, 1922), voi. I, p. 446.

93. Sartori, op. Cit., p, 7-8.

94. Westermarck, op. Cit., voi. I, p. 453 (ed. Engleză).

95. Ibid-

96. J. Przyluski, Leş Empales „Melanges Chinois et Bouddhiques”, voi. IV, Bruxelles, 1936, p. 1-51, p. 10, 12, 13, 24 (referinţe,) 26.

97. Plu-tarch, Parall., 5, 306 sq.

98. Mettalurgy, Magic and Alchemy (Paris, 1939) extras din „Zal_ moxis”, I, p. 85-129.

99. Problema aceasta e prea vastă pentru a o putea discuta în comentariile de faţă. Cf. pentru alegerea terenului casei sau sanctuarului, P. Saintyves, Essais de jolklore biblique (Paris, 1922), p. 104 sq.; ibid., p. 180 sq., fundarea unui oraş.

100. Grimm, Deutsche Mythologie, ed. IV, voi. III, p. 491.

101. Krauss, Volksglauben d. Siid-slaven,: >. 158 sq.

102. Ciobanu, op. Cit., p. 8.

103. „Globus”, voi. 50, p. 299; Sartori, p. 3.

\par 104. R. Andree, Ethnographische Parallelen, p. 24-r unde se mai dau şi alte exemple.

105. cf. bunăoară Paul Mus, Barabudur (Hanoi-Paris, 1935), voi. Î p. 260-261.

106. Exemple în Sartori, p. -l cu bibliografie.

107. Sebillot, Travaux publics, p. 6; Sartori, p. 1.

108. Sinclair Stevenson, The rites o! The twicc-born (Oxford, 1920), o 354.

109. Cf. Paul Mus, Barabudur, I, p. 207.

Lio! Waterfield and Grierson, The Lay of Alba (Oxford, 1923), p. 276 sq., citat de Ananda Coomaraswamy, Symbolisme of the Dome, (extras clin „The Indian Historical Quarterly”, voi. XIV, 1938), p. 20.

111. Coomaraswamy, op. Cit., nota 28, p. 20-21.

112. Pag. 32 sq.

113. Cf. Cosmical homology and Yoga, passim; Mitul reintegrării, îndeosebi p. 60 sq.

114. Salapatha Brahmana, 11,1. 1. 8-9.

115. Rig-Veda, VI, 17, 0.

116. Mefisto este „tatăl tuturor împiedicărilor'1 (Faust, vers. 6205) cf. Mitul reintegrării p. 14 sq. T

117. Cf. Cosmologie şi alchimie babiloniană, p. 28 sq.

118. Marcel Granet, La pensee chinoise (Paris, 1934), p. 323, 324.

119. Cosmologie şi alchimie babiloniană, p. 32, citind A. Y. Wen-sinck, The ideas of the Western Semitcs concerning the Navei of the Earth (Amsterdam, 1916), p. 19.

120. Despre identitatea „buric” -„centru”, cf. Cosmologie, p. 37 sq.

121. Meşterii fierari sunt, în unele cazuri, chiar şi fondatori de oraşe; aşa se petrec lucrurile, bunăoară, cu triburile Moser. Gere şi Ba-sakata, cf. Walter Cline, Mining and Metallurgy în Ncgro Africa (Paris, 1937), p. 124. În Congo tribul Ba Lolo crede că fierarii sunt de obârşie aristocratică şi chiar regală, ibid., p. 22. Despre „secretele metalurgiei' şi sensul lor cosmologic, cf. Metalurgy, Magic and Alchemy, p. 6 sq.

122. L. PYobenius, Erlebte Erdtcile, voi. VI, rezumat de autor în Kulturgeschichtc Afrikas (citez după ediţia franceză, Hisâoire de civili, sation africaine), p. 155.

123. „Africană”, ca şi oricare altă desemnare rasială sau geografică pe care o facem în studiul ele faţă, nu implică întotdeauna o origine independentă a credinţei respective, în paginile acestea ne propunem în primul rând să descifrăm sensul şi coerenţa ritualurilor, miturilor şi cosmologiilor, suspendând orice discuţie asupra originii lor istorice.

124. Plutarch, Romulus, VHT.

125. Dionysos din Halicarnas, I, 79 cf. şi Kereny, Kinfiihlung, p. 21 sq.

126. Cf. A. H. Allcroft, The C ir ele and the. Cross (London, 1927), 2 volume.

127. Lossy, Muhsrram Mysteries (Helsinki, 1916), p. 219, 223.

128. Cf. acum în urmă W. Liungman, Euphrat-Rhcin, voi. Î, p. 103 sq.

129. Enuma Elis, IU poema della Creazione, (trad. G. Furlani, Bo. Logna), p. 16; G. Furlani, La religionc babilonese e assira, voi. II, p. 15 sq.

130. Cf. cartea noastră, Yoga.

131. Yoga, p. 87 sq.

132. Cf. studiul nostru despre Labirint, de apropiată apariţie.

133. R. Wilhelm şi C. G. Yung, Da. S Ceheimnix des goldenen Blu~ ţes, (Ziirich, 1929).

134. Furlani, Enuma Elis, p. 17, 34, 35, 100 sq.

135. Cosmologie şi alchimie babiloniană, p. 77, citind King, The Seven Tablets of Creation, p. 83.

136. Cosmologie, p. 77-78; Metallurgy, p. 14 sq.

137. Dixon, Oceanic Mythology (Boston, 1916), p. 107.

138. Metallurgy, p. 14; Frazer, The Scapegadt, p. 410 sq.

139. Barabudur. Esquisse d'une histoire du Boudhisme/ondee sur Za critique archeologique des textes (voi. I, 1935), passim. Cf. discuţia unor teze ale lui Mus în studiul nostru: Barabudur, templu simbolic („R. F. R.”, 1937), retipărit în Insula lui Euthanasius (1943).

140. Am comentat altă dată (Fragment arium, p. 65 sq.) caracterul sacru al războiului, aşa cum era înţeles. El în timpurile arhaice. Nu e lipsit de interes să reproducem aici un fragment din „Sfat celui care merge, la război”, pe care. L comunică îr. Tr-o scrisoare Alexandru Hâş_ deuj fiului său Tadeu (Bogdan): „dacă vrei ca glonţul duşman să-ţi cruţe viaţa în toiul luptei, păstr/ează curăţenia trupului, fii cast, nu-ţi spurca trupul şi mergi la război cu tot atâta sfinţenie cum mergi la primirea sfintelor taine, la împărtăşanie cu trupul şi sângele Mântuito-rului nostru Hristos!'*

141. Cf. exemple în S. Czarnowski, Le culte des heros ct şes con-ditigns sociales (Paris, 1919), p. 26, 180 otc.

142. F. Pfister, Der Reliquienoult în Alterium, (Giessen, 1909 – 1912, 2 voi.); L. R. Farnell, Greek hero-cults and ideas of immortality (Oxford, 19:12); Mărie Delcourt, Legendes et cultcs des heros en Grece (Paris, 1942).

143. Cf. Discuţia în A. Dieterich, Nekya (ed. II, Leipzig, 1913). Pentru o interpretare „geografică”, cf. Victor Berard, Nauzicas ct le rctour d'Ulysse (Paris, 1929), p. 351 sq.

144. Cf. Cartea noastră Yoga, p. 305 r, q.

145. F. Cumont, Leş religions orientales dans le paganisme romain (ed. IV, Paris, 19,29), p. 247 sq.; A. Parrot, Le „Refrigerftim” dans l'au delă (Paris, 1937), p. 57, notă (bibliografie).

146. R. Forrer, Leş chars culturels prehistorigues et leurs sur vivan-ces aux epoques historiques (Prehistoire, I, 1932, p. 119 sq.); A. Cooma. Raswamy, Svayamatrnna-Janua Coeli, („Zalmoxis”, II, 1939, p. 43).

147. Exemple în Fragmentarium, p. 52, sq., 60 sq., 90 sq., etc.

148. Cf. referinţe în W. Scott, Hermetica (Oxford, 1925), voi. II, p. 249.

149. Cf. Yoga, p. 228, 230, 306.

150. A. Coomaraswamy, Symbolisme of the Dome, p. 16.

151. Cf. studiul nostru Cosmical hamology and Yoga (Calcutta, 1938), p. 192 sq.

152. Cf. bunăoară mitul androginului şi al bi-polarităţii divine, în cartea noastră Mitul Reintegrării.

153. Cf. Cosmologie şi alchimie babiloniană, p. 31 sq.; „Treptele” lui Julien Green şi Barabudur, templul simbolis, republicate în volumul Insula lui Euthanasius (1943).

[reprodus după volum, ed. „Publicom”, Bucureşti, 1943, 144 p.].

FOLKLOR ŞI ISTORIE n Al. Iordan în studiul său Leş relations culturelles entre

Koumains et Ies Slaves du Sud a deschis, după cum am ^ut într-o cronică precedentă, vechea controversă „savantă”: î memoria populară poate păstra profilul evenimentelor torice? Fireşte, controversa aceasta nu poate fi soluţionată

* nici măcar dezbătută, Umitându-se numai la domeniul folkMTilui românesc sau balcanic. Este o problemă de psihologie şi de filosof ie, înainte de a fi o problemă de folklor.

Unii savanţi sunt sceptici. Vorbind despre „aşa-numitele legende istorice”, A. H. Karppe mărturiseşte: „Li se spune astfel, fără îndoială, pentru că nu au nimic istoric în ele” (The Science of Folklore, London, 1930, p. 81). Evident, nu e întotdeauna'vorba despre „o creaţie populară1'. Multe legende şi balade au o origine cultă si, în acest caz, elementele lor „istorice„ pot fi uneori reconstituite, în alte cazuri, o literatură semipopulară, în care se găsesc, adică, multe documente folk-lorice dar şi mai multe fapte şi idei transmise de anumite elite, poate sluji cu succes la descifrarea trecutului istoric al unei naţiuni.

— Aşa e, bunăoară, cazul Purunelor indiene, pe care Pargiter le-a studiat ani de-a rândul şi a demonstrat valoarea lor „istovea„. (The Pur ana. Text of the Dynasties of the Kali Age. Oxford. 1913). Dar şi aici, memoria faptelor şi personajelor istorice este foarte palidă. Fantasticul şi miticul domină aceste creaţiuni indiene: care, de altfel, nu sunt „populare” decât prin o parte din materialele î or.

Cum spuneam şi în cronica precedentă, mentalitatea folk-lorică nu poate păstra multă vreme amintirea unor fapte şi unor oameni „istorici”, adică bine delimitaţi şi individualizaţi, îi asimilează, cu timpul, categoriilor. Un exemplu bine studiat este acela al cavalerului Dieudonne * de Gozon, care a fost al treilea Mare Maestru al Cavalerilor Sfântului loan. Ia Rhodos, între 1346-1353. Acest cavaler de Gozon a rămas celebru pentru faptul că a omorât balaurul din Malpasso. Inutil să spunem că lupta lui Gozon cu balaurul nu e menţionată în documentele contemporane şi că de ea începe să se vorbească la Rhodos pe la 1521, o sută şi şaptezeci de ani după moartea eroului. Inutil, de asemenea, să adăugăm că legenda unui anonim care a ucis un asemenea balaur circulă la Rhodos

* Ideea este reluata în Comentarii la Legenda Meşterului Manole.

— Meşterul Manole pe la 1420, şi este menţionată de Buondelmonti în a sa Liber Insularum (F. W. Hasluck, Christianity and Islam under the Sultans, Oxford, 1929, voi. II, p. 648; cf. şi W. H. Halliday, Folklore Studies, ancient and modern, London, 1924, p. 132-155, în special p. 145-146). Fapt este că acestui personaj s-au atribuit în mod necesar lupte şi biruinţe care sunt obligatorii pentru categoria din care făcea parte: eroii-sfinţi. Cavalerul de Konzon a „imitat'* gestul S-tului Gheorghe – întocmai după cum lupta S-tului Gheorghe cu balaurul era o temă străveche (lupta eroului cu monstrul). Se ştie, de altfel, cum Alexandru cel Mare a asimilat, în legendele create sute de ani după moartea sa, tema eroului plecat în căutarea Apei Vii, a Plantei Vieţii etc. Lucrurile acestea sunt îndeajuns de cunos-cute, ca să mai stăruim asupra lor. Într-o carte de apropiată apariţie – La Mandragore. E s săi sur Ies origines des legendes – voi dezbate, de altfel, problema „eroului” în câteva capitole.


Yüklə 1,41 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   16   17   18   19   20   21   22   23   ...   37




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin