| Disputa baptismală
Apariţia reziilor în Biserică şi rezolvarea problemei reprimirii apostaţilor din timpul persecuţiilor în comuniunea Bisericii au dat naştere la noi dispute, una dintre cele mai importante fiind cea legată de Sf. Taină a Botezului.
Disputa s-a purtat între Biserica din Roma şi cea din Cartagina, respectiv între episcopii Ştefan al Romei şi Ciprian al Cartaginei. La Roma se recunoştea botezul ereticilor şi nu se impunea rebotezarea celor care reveneau în comuniunea Bisericii pe când în Africa ereticii erau botezaţi pentru a fi primiţi în Biserică.
Deoarece la Roma, în Egipt şi Palestina, ereticii erau primiţi în Biserică numai prin punerea mâinilor episcopului, episcopul Ştefan dorea să impună practica romană şi în Africa, dar s-a lovit de rezistenţa Sf. Ciprian. El a ameninţat cu excomunicarea pentru rebotezarea ereticilor.
Două sinoade ţinute la Cartagina în anii 255 şi 256 sub preşedenţia Sf. Ciprian s-au pronunţat din nou pentru rebotezarea ereticilor şi schismaticilor, motivând că botezul este valid numai în Biserică. Ereticii şi schismaticii fiind rupţi de Biserică nu pot săvârşi taine valide pentru că nu au har. Cei doi episcopi, au rămas fermi pe poziţiile lor fără a rupe, însă comuniunea bisericească. Murind amândoi în timpul persecuţiilor lui Valerian, în 258, se pare că s-a încheiat astfel disputa baptismală, Sinodul de la Arelate (314) şi Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) au hotărât că se recunoaşte botezul ereticilor dacă a fost făcut în numele Sfintei Treimi având în vedere că taina este validă nu prin săvârşitorul ei, ci prin ea însăşi ca taină a lui Dumnezeu.
Dostları ilə paylaş: | 
