| Starea lumii greco-romane. Statul roman se găsea la apogeu ca întindere, putere, organizaţie şi cultură. Împăratul August (31î.Hr - 14 d. Hr.) a creat sistemul politic numit „principatul”. Acesta a durat până la împăratul Diocleţian (284 - 305), care a inaugurat un nou sistem politic numit „dominat”.
Cifra populaţiei Imperiului istoricii o apreciază cu probabilitate între 60-120 milioane. Oraşe mai însemnate: Roma, Alexandria, Antiohia, Corint, Efes, Tesalonic, Cartagina.
Statul era condus de împărat şi de Senat (diarhie) şi era împărţit în provincii. În interiorul Imperiului erau desfiinţate graniţele dintre statele cucerite, ceea ce favoriza circulaţia neîngrădită.
Comunicaţia pe mare şi pe uscat era relativ uşoară şi intensă, ceea ce era un mare avantaj pentru misionarii Creştinismului. Armata, funcţionarii şi legile asigurau ordinea şi liniştea. Stăpânirea romană era energică şi chibzuită. Pacea, cultura, siguranţa erau garantate. Popoarele supuse erau mulţumite că se pusese capăt războaielor.
Ca mijloc de înţelegere era folosită mai mult limba greacă în dialectul propriu-zis comun, în care s-au scris şi cărţile Noului Testament.
Din oraşe elenizarea şi romanizarea se întindeau în provincii. Unificarea culturală nu era totuşi generală: unele popoare păstrau încă specificul culturii lor, altele aveau culturi amestecate, iar populaţiile barbare se adaptau mai puţin culturii greco-romane.
Dostları ilə paylaş: |
