Scopul disciplinei este cunoaşterea şi înţelegerea desfăşurării vieţii creştine în toate laturile ei, de la început şi până acum, în toată lumea. Iar scopul final al studiului IBU este cunoaşterea şi înţelegerea situaţiei actuale a creştinismului.
Importanţa studierii IBU derivă din rolul însemnat pe care Biserica Creştină l-a avut şi îl are în continuare în viaţa lumii întregi. Fiind instituţie divino-umană, Biserica Creştină asigură bunul cel mai de preţ al omului - mântuirea. De aceea, de studierea şi cunoaşterea ei depind toate celelalte disciplini teologice, precum şi istoria popoarelor creştine.
De mare însemnătate sunt rolurile sale: religios, moral, cultural, social etc. pe care l-a jucat de-a lungul a două mii de ani, schimbând practic destinul omenirii.
Periodizarea IBU este o necesitate metodică utilizată în special pentru a face mai accesibilă disciplina celor cointeresaţi. Împărţirea este de două feluri: după conţinut (logică sau reală) şi după timp (cronologică). După conţinut, IBU este privită în răspândirea creştinismului, în raporturile cu lumea, în formularea învăţăturii lui, în organizaţie, cult, viaţa morală, literatură, artă.
După timp, IBU este împărţită în perioade de timp mai mari sau mai mici. De fapt, aceste două împărţiri se folosesc împreună. Orice împărţire este relativă, subiectivă, convenţională şi diferită pentru Orient şi Occident. Ea este totuşi necesară. Distingem:
Perioada I, de la începutul creştinismului până la 324, de când Constantin cel Mare domneşte singur peste tot Imperiul Roman, ca perioadă de confruntare a Bisericii cu lumea antică.
Perioada a II-a, 324-787, perioada Sinoadelor Ecumenice şi a Părinţilor Bisericeşti, când s-a realizat biruinţa Ortodoxiei asupra ereziilor.
Perioada a III-a, 787-1054, epoca de cristalizare a catolicităţii sau universalităţii Bisericii.
Perioada a IV-a, 1054 - sf. sec. al XV-lea, perioada confruntării dintre Ortodoxie şi Romano - Catolicism, mari conflicte dintre papalitate şi suverani în Apus în cadrul feudalismului dominator, cruciade, scolastică şi cucerirea Imperiului Bizantin de către turci.
Perioada a V-a, sec. XVI - sec. XVIII, perioada marilor frământări aduse de Reforma Protestantă în sânul Bisericii Romano - Catolice şi a marilor nemulţumiri social-politice.
Perioada a VI-a sau contemporană, examinează IBU din sec. XIX până la etapa actuală. Este epoca critică a divizării creştinismului; se constituie mai multe Biserici naţionale autocefale şi se vrea refacerea unităţii Bisericii Creştine.
Izvoarele IBU. Prin izvoare istorice se înţelege materialul documentar de tot felul c are poate servi la cunoaşterea faptelor. Ele pot fi originale şi derivate; oficiale şi particulare; scrise, orale şi monumentale; divine şi omeneşti; creştine sau necreştine. Aceste izvoare au un rol foarte însemnat în studiul Istoriei în general. Ele sunt mărturii materiale şi spirituale despre existenţa, acţiunea, rolul şi importanţa oamenilor, instituţiilor, ideilor care au făcut Istoria. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără studiul lor critic.
Dostları ilə paylaş: |