| Sinodul al patrulea Ecumenic
După moartea lui Teodosie pe tronul Bizanţului urcă împăratul Marcian (450-457) căsătorit eu Pulcheria, sora lui Teodosie care era o ortodoxă convinsă. Ea a condamnat erezia eutihiană şi a mijlocit la reaşezarea păcii în Biserica lui Hristos.
Au luat parte la sinod cca 520 de părinţi, îndeosebi din Răsărit. Papa Leon a trimis trei episcopi şi doi preoţi. Lucrările s-au desfăşurat între 8 şi 25 octombrie. Erezia a fost condamnată. Sinodul s-a încheiat la 25 octombrie, în mod solemn în prezenţa împăraţilor Marcian şi Pulcheria Sinodul cuprindea următoarele:
Iisus Hristos este desăvârşit în dumnezeire şi desăvârşit în umanitate, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, avînd suflet raţional şi trup, deofiinţă cu Tatăl, după dumnezeire şi deofiinţă cu noi, după umanitate, fiind întru toate asemenea nouă, în afară de păcat.
Că Dumnezeu S-a născut mai înainte de toţi vecii din Tatăl, după dumnezeire, iar ca om S-a născut în zilele cele de pe urmă pentru noi şi pentru mântuirea noastră din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu.
Hristos este cunoscut în două firi, în mod neamestecat şi în mod neschimbat, neâmpărţit şi nedespărţit, deosebirea firilor nefiind nicidecum distrusă prin unire. Sub raport doctrinar şi teologic, hotărârea dogmatică a acestui sinod, are pentru Biserica creştină o însemnătate capitală.
Sinodul a emis şi 30 de canoane care reglementează diferite aspecte ale lucrării şi disciplinei clerului de mir şi monahilor. Cel mai important este canonul 28 care întărea hotărârile Sinodului al doilea Ecumenic, privind acordarea egalităţii scaunului de Constantinopol cu cel al Romei, Patriarhia din capitala Bizanţului fiind a doua după Roma. Papa Leon a acceptat toate hotărârile şi canoanele Sinodului de la Calcedon.
Dostları ilə paylaş: | 
