Mm techreport

Recuperarea energiei

Fabricile de ciment acceptă tot nămolul pentru co-combustie.

Tarifele plătite de producătorul de nămol sunt în funcție de umiditate nămolului.

Termocentralele sunt excluse din strategii deoarece nu sunt autorizate să ardă deșeuri, iar aceasta situație este puțin probabil că se va schimba.

Depozitarea în depozite de deșeuri

Construcția depozitelor ecologice de deșeuri municipale continuă, astfel că până în 2017 fiecare județ va dispune de cel puțin un depozit autorizat.

Operatorii SEAU asigură un conținut în substanță uscată al nămolului conform criteriilor de calitate ale depozitelor ecologice de deșeuri (≥35% SU).

Cantitatea de nămol depozitată nu depășește 10% din cotitatea totală a deșeurilor depozitate.

Nămolul este acceptat în depozitele autorizate cel puțin până în 2020, iar producătorul de nămol plătește o taxă de depozitare.

Proprietarii/operatorii depozitelor autorizate percep taxe de depozitare a nămolului deoarece acceptarea nămolului poate duce la nerespectarea obiectivelor guvernamentale de reducere a deșeurilor.

Compostarea împreună cu deșeuri solide biodegradabile nu este considerată ca un debușeu sigur pentru nămol, datorită condițiilor stricte privind calitatea compostului (ce apoi poate fi folosit fără restricții) și, ca urmare, nu este inclusă în strategiile de gestionare a nămolului.

Ipoteze generale

Producătorul de nămol respectă toate reglementările referitoare, direct sau indirect, la managementul SEAU și al utilizării/înlăturării nămolului.

Este aplicat principiul ”poluatorul plătește” iar producătorul de nămol este responsabil de toate costurile și sarcinile financiare generate de gestionarea nămolului.

Costurile suplimentare generate de gestionarea nămolului sunt suportate din veniturile proprii ale producătorului de nămol și pot cere creșteri ale tarifului pentru canalizare.