Datele din Tabelul 3.1 arată că terenurile cu pantă mai mică de 5% au ponderi reduse (între 30% și 50%) în regiunile Nord-Est, Nord-Vest și Centru. Totuși, cu excepția regiunii Centru, majoritatea terenurilor arabile au o pantă de până la 10%. În consecință, se poate trage concluzia că panta terenurilor nu este o constrângere majoră pentru aplicarea nămolului de epurare.
Figura 3.3: Terenuri arabile din România având pantă sub 5%
Sursa: Datele de bază de la ICPA
Calitatea solului
OM 344/2004 stabilește limitele maxime ale concentrărilor metalelor grele din soluri, peste care nu poate fi aplicat nămolul și permite aplicarea nămolului pe solurile care au un pH de 6,5 sau mai mare.
ICPA a publicat în 1999 rezultatele unui studiu privind concentrațiile de metale grele din solurile din România, bazat pe analize efectuate pe o grilă rectangulară de având latura de 16 km. Rezultatele (prezentate în Figura 3.3) arată că în unele zone ale țării concentrațiile anumitor metale grele depășesc valorile limită din OM 344/2004, dar majoritatea acestora sunt înregistrate pe terenuri forestiere. Datorită distanțelor mari dintre locurile din care au fost extrase probe, nu este posibilă interpolarea concentrațiilor și, în consecință, nu pot fi estimate zonele de terenuri arabile în care aplicarea nămolului nu trebuie admisă. Datele nu indică amplasamentele terenurilor pentru care concentrațiile existente de metale grele pot fi un factor limitativ al dezvoltării folosirii nămolului în agricultură.
Figura 3.4: Distribuția regional a concentrațiilor de metale grele în exces față de valorile limită din OM 344/2004
Sursa: Date extrase din ICPA (1999) – Sistemul de monitorizare a solurilor din România – Nivelul 1 (grilă de 16 km x 16 km)
Valoarea pH-ului solului este un factor important pentru stabilirea dacă terenurile sunt potrivite pentru aplicarea nămolului. În OM 344/2004, România a ales o limită a valorii pH-ului mult mai restrictivă decât în celelalte țări din UE și ca urmare nămolul poate fi aplicat numai pe solurile care au o valoare a pH de cel puțin 6,5. Directiva UE permite aplicarea nămolului pe soluri care au un pH ≥ 5,5, cu condiția ajustării în consecință a concentrațiilor maxime admise de metale grele. Cum valoarea pH-ului solului în România are o mare variație, este de așteptat să constituie un factor limitativ semnificativ pentru utilizarea nămolului în agricultură în anumite zone. De asemenea, există riscul reducerii valorii pH-ului din sol datorită netratării cu var, ca urmare a reducerii subvențiilor acordate de stat fermierilor special pentru acest tratament.
A fost efectuată o evaluare a zonelor de terenuri arabile cu soluri având un pH ≥ 6,5 iar rezultatele sunt prezentate în Tabelul 3.2 și Anexe Tabelul A1. Distribuția geografică a pH-ului din sol este prezentată în Figura 3.4, prin efectuarea interpolării datelor ICPA. În plus, s-a determinat ponderea terenurilor cu un pH ≥ 6,0, pentru a evalua terenurile pretabile la utilizarea nămolului dacă restricțiile din OM 344/2004 vor fi ușor relaxate.
Datele prezintă o variație semnificativă de la regiune la regiune a ponderii terenurilor care îndeplinesc condiția de pH ≥ 6,5. Disponibilitatea terenurilor pentru aplicarea nămolului în funcție de valoarea pH-ului este cea mai redusă în regiunea Nord-Vest, regiune în care numai 27% din terenul arabil are un pH conform standardelor. Regiunile Vest, Sud-Vest, Vest și Centru sun de asemenea afectate semnificativ. În aceste regiuni, suprafața terenurilor cu pH ≥ 6,0 este aproape dublă față de cea cu pH ≥ 6,5.
Tabelul 3.5: Ponderea terenului arabil cu un pH al solului mai mare de 6,5
Regiunea
Suprafață totală (ha)
Suprafață arabilă (ha)
Teren arabil cu pH >6.5
Teren arabil cu pH >6.0
(ha)
(%)
(ha)
(%)
Nord-Est
3.685.282
1.219.868
811.535
66,5
1.046.681
85,8
Sud-Est
3.576.047
1.967.166
1.856.851
94,4
1.910.422
97,1
Sud
3.446.639
2.034.674
1.374.892
67,6
1.769.352
87,0
Sud-Vest
2.921.483
1.191.866
551.415
46,3
881.115
73,9
Vest
3.203.416
1.010.940
328.281
32,5
602.120
59,6
Nord-Vest
3.416.182
829.800
222.714
26,8
360.327
43,4
Centru
3.408.703
580.550
307.038
52,9
357.454
61,6
București-Ilfov
180.528
103.855
5.456
5,3
89.085
85,8
Total
23.838.281
8.938.719
5.458.181
61,1
7.016.555
78,5
Figura 3.5: Distribuția regională a valorilor pH din sol
Sursa: Date extrase din ICPA (1999) – Sistemul de monitorizare a solurilor din România – Nivelul 1 (grilă de 16 km x 16 km)
Mărimea fermelor
Mărimea fermelor și a câmpurilor cultivate este un factor operațional important pentru producătorii de nămol de epurare deoarece este mult mai ușoară aplicarea nămolului în ferme mari, cu mari suprafețe cultivate, decât într-o mulțime de ferme mici, cu suprafețe reduse. Din acest motiv a fost efectuată o analiză a distribuției fermelor și câmpurilor cultivate la nivel regional..
Datele sunt extrase din rezultatele publicate de Institutul Național de Statistică referitoare la recensământul agricol efectuat în 2002. Este în curs de realizare un nou recensământ.
Exploatațiile agricole din România sunt clasificate, în linii mari, în exploatații individuale - aflate în proprietatea sau care sunt exploatate individual (privat) de fermieri și în unități agricole cu personalitate juridică (societăți comerciale sau alte forme de organizare). Numeric, fermele individuale reprezintă 99,5% din exploatațiile agricole iar unitățile agricole cu personalitate juridică numai 0,5%. Raportul este asemănător în toate regiunile. În schimb, fermierii individuali dețin doar 45% din pământ, 55% fiind din exploatarea marilor ferme și există variații semnificative de la regiune la regiune ale acestei proporții..
Mărimea exploatațiilor individuale și a celor din unitățile agricole cu personalitate juridică mari sunt semnificativ diferite, așa cum reiese din 3.5, care ilustrează numărul și mărimea fermelor în cadrul categoriilor de exploatații agricole. Există numeroase exploatații individuale, dar foarte puține din acestea depășesc 10 ha. În contrast, sunt puține unități agricole cu personalitate juridică, dar marea majoritate sunt mai mari de 100 ha. Date mai detaliate despre numărul de ferme și despre suprafețele lor în raport cu mărimea exploatațiilor agricole sunt prezentate în Anexe Tabelul A.2 și Anexe Tabelul A.4.
Figura 3.6: Numărul exploatațiilor agricole și suprafețele lor pe categorii de mărime la nivel național
Sursa: Date din Recensământul agricol 2002, Institutul Național se Statistică
Exploatațiile individuale au în medie 1,8 ha, comparativ cu media de 282 ha pentru unitățile agricole cu personalitate juridică. Între regiuni există diferențe notabile, în regiunile cu suprafețe arabile mai mici unitățile agricole cu personalitate juridică au și ele suprafețe mai mici (194 ha în regiunea Nord-Est), față regiunile având suprafețe arabile mai mari în care și unitățile agricole cu personalitate juridică sunt mai mari (391 ha in regiunea Sud-Est). Tabelul 3.3 prezintă această comparație
Tabelul 3.6: Numărul de exploatații agricole și suprafețele acestora în fiecare regiune
Analiza ulterioară a determinat numărul de exploatații agricole de peste 20 ha și suprafața totală a acestora în fiecare regiune (Tabelul 3.4 și Anexe Tabelul A.5) Această mărime a exploatațiilor este considerată ca suprafața minimă pe care se poate aplica nămolul în exploatațiile individuale. Cu precădere în regiunile Sud-Este și Vest, marile exploatații individuale pot contribui semnificativ la suprafața pe care se poate aplica nămolul de epurare. Cu toate acestea, este posibil ca suprafețele mici ale acestor ferme, spre deosebire de cele ale unităților agricole cu personalitate juridică, să fie o constrângere practică semnificativă. Excluderea exploatațiilor individuale mai mici de 20 ha are un efect foarte redus, deoarece reprezintă sub 1% din suprafața totală posibil de a fi folosită pentru aplicarea nămolului.
Tabelul 3.7: Numărul de exploatații individuale mai mici de 20 ha și suprafața acestora
Exploatații individuale >20 ha
Unități agricole cu personalitate juridică >20 ha
Regiunea
Numărul fermelor
% din total ferme în regiune
Suprafața fermelor (ha)
% din suprafața agricolă (ha)
Numărul fermelor
% din total ferme în regiune
Suprafața fermelor (ha)
% din suprafața agricolă (ha)
Nord-Est
1.353
0,30
71.742
2,2
1.335
0,17
694.814
36,6
Sud-Est
2.681
0,79
287.142
17,6
1.668
0,38
1.081.560
51,8
Sud
2.174
0,40
172.765
9,6
2.140
0,33
1.189.091
55,2
Sud-Vest
2.397
0,69
76.404
5,1
1.181
0,22
631.312
36,9
Vest
2.687
1,13
147.261
11,2
1.182
0,38
956.751
51.7
Nord-Vest
1.405
0,33
64.100
4,9
1.100
0,21
741.930
40,1
Centru
1.570
0,43
75.843
6,0
1.160
0,26
724.474
46,3
București-Ilfov
136
0,21
11.845
11,2
245
17,70
152.760
68,4
România
14.403
0,64
907.102
10,8
10.011
0,71
6,172.692
47,6
Mărimea câmpurilor cultivate are o distribuție similară, cu o mărime de 21 ha in unitățile agricole cu personalitate juridică din regiunea Nord-Est, comparată cu 37 ha în regiunea Sud-Est. (Tabelul 3.3). Câmpurile cultivate mari simplifică procesul de aplicare a nămolului, de obținere a avizelor, simplifică logistica și reduc costurile aplicării nămolului.
Mărimea medie a câmpurilor cultivate în exploatațiile individuale este de 0,25 ha (de la 00,5 ha in regiunea Centru până la 0,76 în regiunea Vest). Asemenea câmpuri mici sunt impracticabile pentru aplicarea mecanică a nămolului. Dacă totuși unii fermieri solicită nămol, ar trebui aplicat prin metodele tradiționale manuale. De asemenea, costurile monitorizării unei mulțimi de câmpuri mici și operațiunile administrative necesare pentru a ține legătura cu mulți fermieri fac aplicarea nămolului în fermele mici neatractivă pentru producător.