Principiul fundamental adoptat în dezvoltarea strategiilor de gestionare a nămolului la nivel național și regional este de a asigura, cât mai mult cu putință, că nămolul este utilizat cu efecte benefice ca fertilizator organic sau ca sursă de energie recuperată. Depozitarea în depozite ecologice de deșeuri este considerată drept ultima soluție atunci când nu există nici o altă posibilitate viabilă din punct de vedere de mediu și economic. Se acceptă totuși că depozitarea temporară poate fi necesară pentru o perioadă de tranziție până când operatorii de apă și apă uzată pun la punct sistemul de folosire benefică a nămolului.
Următoarele ipoteze au fost folosite pentru a formula strategiile de gestionare a nămolului de epurare:
