Mm techreport

Depozitele ecologice de deșeuri

Depozitarea în depozitele ecologice de deșeuri nepericuloase este ultima opțiune a oricărei strategii de gestionare a nămolurilor deoarece înseamnă o risipire a unei resurse utile atât pentru fertilizarea terenurilor, cât și pentru recuperarea energiei.

Cu toate acestea, este posibil ca asemenea depozitare să fie folosită pentru o parte sau pentru totalitatea nămolului dintr-o SEAU, atunci când este necesară o perioadă de tranziție în care șase dezvolte capacitățile necesare aplicării opțiunilor alternative. Deoarece va exista o creștere substanțială producției de nămol când obligațiile de epurare a apelor uzate asumate prin Tratatul de Aderare la UE vor fi complet îndeplinite, este prea optimist să se presupună că toți operatorii vor avea strategiile de utilizare a nămolului complet aplicate în acest interval.

Distribuția regională a unora din depozitele autorizate sau neautorizate de deșeuri solide municipale și industriale este prezentată în Figura 3.9. Depozitele ”Clasa B” trebuie să fie închise până în 2017 și în același timp vor deveni operaționale depozitele ecologice de deșeuri cu capacități suficiente din fiecare județ. Planul național de gestionare a deșeurilor solide a prevăzut ca până în 2010 să fie operaționale 27 depozite autorizate (nu sunt toate funcționale) și prevede construirea a încă 27 până în 2016. Situația prezentă a depozitelor autorizate de deșeuri municipale care sunt deja în funcțiune sau în curs de autorizare este sintetizată în Tabelul 3.9. În prezent doar jumătate din județe au cel puțin un depozit autorizat..

Figura 3.10: Amplasarea depozitelor de deșeuri în România

OG 349/2005 stabilește ținte pentru reducerea cantităților de deșeuri municipale biodegradabile care sunt depozitate în depozitele de deșeuri: raportate la cantitățile generate în 1995 acestea trebuie să fie mai mici cu 25% în iulie 2010, cu 50% în iulie 2013 și cu 65% în iulie 2016. Aceste obiective vor avea un impact semnificativ asupra acceptării nămolului în depozitele municipale de deșeuri, mai ales datorită penalizărilor prevăzute pentru neatingerea țintelor. OU 196/2005 stabilește la 100 lei/t de deșeuri în exces față de țintele stabilite, plătită de către unitatea administrativă în Fondul de mediu. Mai mult, noua Lege a Deșeurilor – aflată în dezbaterea Parlamentului – stabilește drept termen limită pentru atingerea țintei de 50% deșeuri reciclate anul 2010 (în acord cu Directiva Cadru privind Deșeurile 2008/98/EC).

Una din soluțiile tehnice de reducere a deșeurilor municipale biodegradabile este compostarea și s-au au luat ființă fabrici de compostare (Tabelul 3.9), altele fiind în perspectivă. În principiu, nămolul poate fi compostat cu succes cu deșeuri municipale biodegradabile, dar nu este sigur cât de extinsă va fi această practică în viitor. Preocuparea cheie a producătorilor de compost se referă la asigurarea respectării criteriilor de calitate ale compostului (potrivit pentru utilizare fără restricții), criterii mult mai severe decât cele pentru folosirea nămolului în agricultură (utilizare controlată). Nămolul conține concentrații mai mari de metale grele decât deșeurile biodegradabile municipale și co-compostarea face mult mai dificilă încadrarea în standardele pentru utilizarea fără restricții.

Tabelul 3.12: Situația depozitelor autorizate de deșeuri municipale pe județe