Mm techreport
Yüklə 2,59 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Romania 9260,00
Mici oportunități de reabilitare a calității terenurilor vor apărea în fiecare județ datorită închiderii gropilor de deșeuri industriale sau domestice și, în viitor, închiderii progresive a noilor depozite ecologice de deșeuri. Amplasarea majorității acestora este prezentată în Figura 3.9. Suprafețele acestor depozite sunt în general mici (la nivel național că depozitele de deșeuri neconforme ocupă 1.700 ha iar cele ecologice 644 ha) și limitează utilizarea unor cantități importante de nămol.. Cu toate că potențialul de utilizare a nămolului pentru reabilitarea calității terenurilor poate fi determinat cu aproximație, nu există un program de reabilitare și utilizarea nămolului depinde de disponibilitatea fondurilor guvernamentale destinate zonelor miniere dezafectate și de necesitățile operaționale ale minelor în funcțiune și ale depozitelor ecologice de deșeuri. În consecință, reabilitarea calității terenurilor nu poate fi considerată drept o componentă sigură a strategiei gestionării regionale a nămolului de epurare, dar poate furniza periodic oportunități de utilizare a unor cantități importante de nămol. Utilizarea namolului pe terenurile reabilitate ca si adjuvant de crestere pentru plante, flori, culturi, insamantare sau cultivarea gazonului ar putea fi evidentiata la o scara mai mica insa cu un impact scazut la nivelul strategiei nationale.
Recuperarea energieiRecuperarea energiei din nămol este principala alternativă a utilizării nămolului pe terenuri. Opțiunile sunt incinerarea și co-combustia. Incinerarea dedicată operată de producătorul de nămol cere investiții de capital semnificative, are costuri de exploatare mari și implică un nivel înalt de expertiză tehnică. Recuperarea energiei prin incinerare, este în esența o cale de reducere a masei nămolurilor pentru a fi apoi depozitate, deoarece circa 30% din solidele din nămoluri se transformă în cenușă. Depozitarea cenușii poate crea noi probleme, în cazul în care este clasificată drept deșeu periculos. Instalarea unui incinerator dedicat în Romania este îndreptățită acolo unde nu există alte soluții aplicabile și suportabile. Construirea unui asemenea incinerator este decizia producătorului regional de nămoluri ș,i cu excepția orașelor mari, este de luat în considerare ca o facilitate regională pentru a avea o capacitate viabilă din punct de vedere economic. Co-incinerarea nămolului în incineratoarele de deșeuri solide este opțiune atunci când incineratorul este proiectat și pentru arderea nămolului. În prezent nu există asemenea incineratoare în România și chiar dacă pentru marile orașe se preconizează construirea unora, nu există planuri cunoscute în prezent. Co-combustia nămolului este făcută în mod obișnuit în fabricile de ciment și în termocentrale. Metoda este practicabilă iar costurile depind în primul rând de calitatea nămolului (conținutul în apă) și de distanța de transport. Distribuția regională a fabricilor de ciment și a principalelor termocentrale pe cărbuni este prezentată în Figura 3.8. Dacă toate fabricile de ciment și termocentralele ar accepta nămol, s-ar crea centre regionale de co-combustie a nămolului pentru județele învecinate. Harta arată limpede că nu toate județele ar putea profita de aceste centre, datorită distanțelor mari de transport (cu excepția situațiilor în care co-combustia ar fi cea mai convenabilă soluție din punctul de vedere al costurilor). Toate cele șapte fabrici de ciment sunt autorizate să ardă nămol și în principiu sunt dispuse să accepte nămolul dar cer plata unor taxe (”gate fee”) al căror nivel depinde de gradul de umiditate a nămolului. Niciuna din termocentrale nu este autorizată să ardă nămol și recomandarea cheie este ca Termoelectrica și ceilalți operatori să fie încurajați să ceară autorizații. Nu doar că ar crește considerabil potențialul de co-combustie a nămolului, ci ar exista o contribuție importantă la reducerea emisiunilor nete de carbon la nivel național, pentru care se pot cere certificate verzi. Optiunile privind recuperarea energiei prezentate mai sus se refera la recuperarea energiei din produsul final – namol generat de statia de epurare (ex. – in urma fermentarii anaerobe). Cea mai utilizata tehnologie de recuperare energiei in timpul procesului de fermentare anaeroba este procesul namol – biogaz (producerea metanului) iar in aceasta strategie se presupune a fi procesul normal al unei statii de epurare reconditionata, acolo unde este practicabil.
Yüklə 2,59 Mb. Dostları ilə paylaş:
|