Monografia poate fi folosită în procesul didactic de către profesori

Capitolul II

MĂSURILE DE COMBATERE A FURTURILOR MIJLOACELOR DE TRANSPORT AUTO LA NIVEL INTERNAŢIONAL

§1. Condiţiile sociale şi economice ale creşterii criminalităţii legate de furturile mijloacelor de transport auto

Există un întreg complex de motive care determină necesitatea efectuării sistematice a unor cercetări speciale în problema furturilor mijloacelor de transport auto:

• tendinţa generală de creştere cantitativă a delictelor în comparaţie cu numărul acestora în perioada cercetată (1992–1993);

• sporirea prognozabilă a infracţiunilor şi pericolul ieşirii situaţiei de sub control;

• profiturile substanţiale obţinute de mediile criminale, precum şi serioasele pagube materiale suportate de proprietarii legitimi ai mijloacelor de transport.

Cercetările efectuate demonstrează că printre cauzele principale ce determină săvârşirea crimelor în acest domeniu se înscriu:

• profiturile mari obţinute de infractori;

• riscul nesemnificativ pentru făptaşi;

• creşterea numărului traseelor pentru traficarea automobilelor, determinată de transformările politice şi economice din ultimii ani;

• decalajele evidente în ceea ce priveşte numărul de automobile disponibile în diverse regiuni.

Furturile de automobile ca formă specială a crimei organizate au devenit un fenomen de masă ca urmare a creşterii nivelului de motorizare.

Factorii ce favorazează răspândirea crimei organizate în sfera transportului auto ar fi următorii:

• operativitatea şi mobilitatea în timpul săvârşirii infracţiunii;

• rapiditatea modificării componenţei grupurilor criminale;

• gama largă de mijloace tehnice utilizate la comiterea infracţiuni­lor şi atragerea unui mare număr de executori;

• cererea mare şi numărul impunător de livrări ale autovehiculelor furate;

• înmatricularea fără mari dificultăţi a mijloacelor de transport furate;

• dificultăţile întâmpinate de poliţie la identificarea maşinilor furate;

• divergenţele dintre diferitele servicii antrenate în lupta cu acest gen de infracţiuni.

Printre factorii decisivi ce contribuie la contracararea mai eficientă a furturilor de automobile menţionăm:

• optimizarea structurilor regionale de dirijare a luptei cu criminalitatea;

• colaborarea eficientă dintre serviciile antrenate în lupta cu acest gen de infracţiuni;

• circulaţia rapidă a interpelărilor privind mijloacele de transport furate;

• lărgirea măsurilor de contracarare a răpirilor de autoturisme;

• evidenţa fotografică a infractorilor specializaţi în răpiri;

• activitatea de investigare în domeniul furturilor de autoturisme;

• colaborarea internaţională şi schimbul de informaţii dintre state;

• existenţa sistemului de marcare secretă a diverselor elemente ale autoturismelor;

• coordonarea activităţii diverselor organe ale puterii de stat;

• protecţia vizuală şi tehnică a mijloacelor de transport;

• paza efectuată de cetăţeni şi de organizaţii specializate;

• dotarea cu sisteme antifurt;

• controlul lărgit al circulaţuiei rutiere;

• controlul sporit al mărcilor şi modelelor de autovehicule supuse unui pericol mai mare de răpire;

• măsurile cu caracter represiv.

Într-o mare măsură, nivelul general sporit al criminalităţii legate de furturile şi răpirile mijloacelor de transport este cauzat de deficienţele de organizare a acţiunilor întreprinse de organele de drept, a căror înlăturare nu necesită mari cheltuieli materiale şi financiare.

Până în prezent nu sunt aplicate metode eficiente de stopare a comercializării automobilelor furate, comercializare realizată pe calea întocmirii (sau simulării întocmirii) documentelor de vânzare-cumpărare prin intermediul unor structuri comerciale, utilizându-se adesea acte de strictă evidenţă furate sau pierdute. La etapa actuală aceste structuri nu efectuează, şi nici nu pot efectua – avându-se în vedere posibilităţile tehnice existente – controlul asupra mijloacelor de transport aflate în căutare. Lipseşte un regim unic de eliberare a licenţelor pentru activităţile de control asupra mijloacelor de transport, precum şi mecanismul juridic de retragere a unor astfel de licenţe. Drept consecinţă, se complică adoptarea la timp a unor decizii necesare pentru contracararea acţiunilor ilicite ale unităţilor comerciale (de multe ori acestea „pierd“ diverse acte şi blanchete).

Un serios factor destabilizator îl constituie nesoluţionarea problemelor ce ţin de crearea unei bănci unice de date a Interpolului, iar în ţările membre ale CSI – a chestiunilor legate de elaborarea subsistemului „Avtopoisk“. Din lipsa mijloacelor financiare necesare şi a dotării tehnice necorespunzătoare se tărăgănează crearea bazei interstatale de date privind mijloacele de transport furate. O problemă mare o constituie şi faptul că în Rusia, unde funcţionează banca centrală de date „Avtopoisk“, nu există informaţii suficiente privind mijloacele de transport furate peste hotare – din Germania, de exemplu, unde se fură anual 130 mii autoturisme, în timp ce în Rusia se ştie doar de 400 unităţi. Drept consecinţă este foarte complicată stabilirea proprietarului legal în cazurile de înmatriculare a automobilelor pe bază de acte false sau aflate în căutare.

Orientarea grupărilor criminale spre ţările occidentale este determinată şi de lipsa unui mecanism de recuperare a mijloacelor de transport de către proprietarii legali. În statele membre ale CSI şi în Ţările Baltice marea majoritate a cumpărătorilor de automobile furate se dovedesc a fi cetăţenii oneşti. Acest factor minimalizează eforturile organelor de interne orientate spre descoperirea automobilelor străine răpite şi contribuie la extinderea businessului criminal cu caracter internaţional.

Se impune o colaborare mai strânsă între poliţie şi organele vamale şi de frontieră în vederea soluţionării problemelor privind contracararea traficului mijloacelor de transport aflate în căutare. La trecerea prin punctele de frontieră şi la efectuarea controlului vamal practic nu are loc verificarea mijloacelor de transport pentru a se afla provenienţa acestora. Nu este asigurat controlul necesar la toate punctele de frontieră.

Descoperirea la timp a automobilelor aflate în căutare este împiedicată într-o măsură considerabilă de slaba asigurare cu bănci de date adecvate. Peste 50% din înregistrări conţin erori sau informaţii incomplete, există în continuare cazuri de transmitere cu întârziere a informaţiilor în vederea căutării sau sistării căutării automobilelor.

Posibilităţile tehnice limitate complică accesul la informaţie al grupurilor mobile de patrulare şi al membrilor subdiviziunilor zonale ale organelor de interne.

O dată cu introducerea pentru mijloacele de transport importate a taxelor vamale majorate, a devenit deosebit de dificilă problema identificării automobilelor, proprietarii cărora au evitat în mod ilicit (prin folosirea unor acte false) achitarea acestor taxe.