Monografia poate fi folosită în procesul didactic de către profesori

§6. Mecanismul de preîntâmpinare a furturilor şi răpirilor mijloacelor de transport şi realizarea lui

Un rol important în problema preîntâmpinării răpirilor şi furturilor revine măsurilor de protecţie antifurt, întreprinse de producătorii de automobile. Să examinăm aspectele principale ale problemei.

BMW. Conform reprezentantului firmei BMW, diferite ansambluri ale automobilului produs de firma sa conţin coduri de identificare. În scopul securităţii, datele privind identificarea automobilelor sunt cunoscute doar de câţiva reprezentanţi ai firmei.

Automobilele BMW produse în Marea Britanie au pe parbrizuri numere de identificare, care nu pot fi falsificate. Toate cererile de dublicate de chei sunt de asemena introduse în computer. Numărul de identificare al automobilului constă din 17 cifre, dintre care ultimele şapte conţin numărul şasiului. Cât despre caroseria automobilului, aici numărul de identificare este evident. Reprezentanţii Asociaţiei producătorilor de automobile din Franţa consideră nereuşit, în legătură cu aceasta, faptul că numărul de identificare este aplicat la un loc vizibil, presupunând că lucrul acesta le va înlesni infractorilor posibilitatea de falsificare a documentelor. Practica, însă, arată că în Marea Britanie plasarea numărului de identificare la loc vizibil a contribuit la reducerea numărului de furturi de automobile de marca BMW.

Mercedes-Benz. Dealerii principali ai firmei Mercedes-Benz îşi exprimă dorinţa de a colabora cu poliţia în prevenirea furturilor de automobile.

În diferite ţări ale lumii au fost implementate câteva sisteme eficiente de protecţie contra furturilor. Cea mai largă răspândire au avut-o dispozitivele produse în Italia – „Spy Ball K-720“, „Sirio 777“, „Lazer line“, „GT 21“, „Gamma 8000 TITANUM“; în SUA şi Taiwan – „Cliffozd“, „Enforcer“, „Code Alarm“; în Singapore – „Benxon“.

Toate dispozitivele de securitate de acest tip sunt dotate în diverse combinaţii cu anti-scanere şi anti-grabbere (codul „Fantoma“), cu funcţia „Panica“, senzor de închidere-deschidere a uşilor, senzor de lovitură, legănare (şoc-senzor), protecţia volumului interior al salonului automobilului (radar-senzor), regim de alarmă sonoră şi luminoasă, punerea sub protecţie silenţioasă.

Sistemele de elită şi, prin urmare, mult mai scumpe, prevăd o serie de posibilităţi suplimentare de protecţie a automobilului contra furtului şi sporirea gradului de servicii în exploatare. Din acestea fac parte, între altele: autoimobilizatorul, care blochează de la 2 până la 3 circuite electrice ale automobilului (pompa de benzină, sistemul de aprindere, demarorul); conectarea la lacătul central; radar-senzor de dublă zonă asigură protecţia volumului interior şi al zonei exterioare ale automobilului.

O importanţă destul de mare o au şi dirijarea accesoriilor suplimentare (lacăt electromecanic pentru capotă şi portbagaj), branşarea luminii în salonul automobilului atunci când este scos sau pus sub protecţie, conectarea senzorului cu microunde, conectarea sirenei autonome, închiderea-deschiderea ferestrelor şi trapei de la distanţă, pornirea motorului de la distanţă, blocarea automată a uşilor în cazul conectării sistemului de abumaj.

Totuşi, în ciuda numărului foarte mare de dispozitive electronice moderne de radiosemnalizare, costul cărora împreună cu cel al instalării oscilează de la 160 până la 1700 $ SUA, numărul de furturi nu scade ci, dimpotrivă, creşte. Lucrul acesta se explică prin faptul că orice sistem electronic se uzează moral foarte repede, deoarece răpitorii, care câştigă bani enormi din vânzarea automobilelor furate, mai devreme sau mai târziu însuşesc metodele de depăşire a lor.

§7. Mijloace mecanice de protecţie a automobilului contra răpirii⁹²

Toate mijloacele mecanice de protecţie blochează un anumit dispozitiv de comandă al maşinii. Sortimentul acestor dispozitive este destul de mare: lacăt la volan, lacăt la roata de cârmă şi pedale, lacăt la două pedale. În ultimul timp se bucură de popularitate lacătul ce blochează maneta de comutare a vitezelor MUL-T-LOSC (Israel) şi AUTO GEAR SHIFT LOSC (Taiwan).

În condiţii obişnuite, materialul din care sunt confecţionate lacătele ce blochează maneta de comutare a vitezelor nu poate fi tăiat cu ferestrăul.

Costul mijlocului mecanic de protecţie, împreună cu instalarea, variază de la 15 la 200 $ SUA.

Întreprinderea „Bewsko“ (Rusia) confecţionează dispozitive mecanice antifurt (lacăt la roată) „Buldog“ şi „Kapkan“ la preţul de 30 şi, respectiv, 35 $ SUA. Lacătul la roată a demonstrat un foarte înalt grad de protecţie contra furturilor (într-un an nici un furt), dar un neajuns esenţial al acestui lacăt este instalarea şi scoaterea lui de pe roată (procedeu dificil şi care necesită un volum mare de muncă); un alt neajuns este sfera limitată de aplicare a lui (numai pentru modelele VAZ).

În principiu, mijloacele tehnice de protecţie antifurt pot fi împărţite în 2 clase mari: mijloace de protecţie contra răpirilor şi mijloace de urmărire a automobilelor furate. Chiar şi în cazul unei aplicări masive a celor dintâi, numărul de furturi practic nu scade (mai exact, fără aplicarea lor el ar fi mult mai mare), utilizarea mijloacelor tehnice de căutare este o condiţie necesară de ridicare a eficienţei preîntâmpinării furturilor. Cu atât mai mult cu cât astfel de mijloace sunt aplicate de organele de drept, fapt care asigură o combatere calificată, din punct de vedere juridic şi operativ, a infracţiunilor de acest tip.

Se aplică pe larg, de asemenea, şi codificarea antifurt, care constă în imprimarea în peste 15 locuri a marcajelor vizibile (pe suprafeţele geamurilor) şi invizibile (pe piesele scoase la demontarea automobilelor, pe piesele de schimb). Marcajele reprezintă un cod de identificare – individual pentru fiecare automobil –, constând dintr-o combinaţie de litere şi cifre. Ele se aplică conform standardului adoptat de către ţările Europei Occidentale. Marcajele aplicate sunt practic imposibil de înlăturat. Informaţia despre automobilul codificat se introduce în banca internaţională de date, ceea ce permite descoperirea automobilului furat pe teritoriul Europei Occidentale. Costul codifi­că­rii antifurt a transportului auto este de circa 50 $ SUA. Conform datelor statistice, sunt răpite cel mult 0,1% din autovehiculele codificate, deoarece: automobilul devine „neinteresant“ pentru răpitori; se simplifică procesul de urmărire a automobilului furat; este posibilă identificarea automobilului furat după un singur marcaj.

Unul din neajunsurile serioase ale codificării antifurt, care limitează eficacitatea ei, este faptul că automobilul furat poate fi identificat numai în cazul descoperirii lui, fie şi dintr-o simplă bănuială. În acest sens, codificarea antifurt este o metodă nu atât de urmărire, cât de identificare a automobilului furat.

Un anumit interes prezintă sistemul LO JACK (SUA). În 1986 corporaţia Lo Jack a elaborat şi implementat un complex de mijloace tehnice de căutare a autovehiculelor furate, bazat pe radiogoniometria dispozitivului de radioemitere instalat pe ele. În cazul aplicării sistemului Lo Jack se reduce considerabil imprecizia locului de aflare a automobilului furat. Probabilitatea descoperirii automobilului, dotat cu sistemul LO JACK, sub aspect tehnic se dovedeşte a fi de la şase până la câteva zeci de ori mai mare faţă de posibilităţile de acţiune ale unor sisteme analogice. Se reduce, respectiv, timpul de căutare a automobilului şi creşte probabilitatea de reţinere a răpitorului.

În momentul de faţă, sistemul LO JACK se aplică cu succes în 13 state ale SUA şi 14 ţări din Europa, Asia şi America. Se rezolvă problemele aplicării lui încă în 8 ţări, cu cel mai diferit nivel de dezvoltare, de la Marea Britanie până la Ecuador, Trinidad şi Tobago. Aceasta a permis corporaţiei să elaboreze metode flexibile de completare şi extindere a sistemului în funcţie de condiţiile concrete de utilizare.

Vom caracteriza încă o serie de sisteme care au scopul de a preveni răpirea sau furtul mijloacelor de transport.

TRACKER. Un aspect important al sistemului îl constituie plasarea în automobil a unui emiţător ascuns de radio prin impulsuri. În timpul răpirii, emiţătorul începe să funcţioneze. Toate serviciile poliţieneşti din Anglia sunt dotate cu radioreceptoare care citesc informaţia de la emiţător şi identifică automobilul răpit.

TRACK BACK. Sistemul emite un semnal radio la încercarea de a mişca din loc automobilul. Cu ajutorul radioreceptorului, de exemplu, „Alfarari“, posesorul automobilului este informat despre faptul acesta şi trebuie să confirme răpirea. Din acest moment serviciul local al poliţiei urmăreşte deplasarea automobilului pe harta computerizată şi recepţionează toată informaţia necesară.

DEMOISKEN. Aici, de asemenea, la încercarea de a mişca din loc automobilul se emite un semnal. Cu ajutorul receptorului instalat în automobilul poliţiei, aceasta este pusă la curent cu trecerea automobilului pe lângă post. Omul legii poate descoperi autoturismul după sirena din automobilul poliţienesc, după indicatorul luminos; de asemenea, el poate micşora viteza automobilului răpit cu ajutorul dispozitivului de telecomandă. În momentul de faţă producătorilor de automobile din Marea Britanie li se propune holograma vizibilă şi imposibil de falsificat a numerelor de identificare ale automobilelor.

În afară de aceasta, se foloseşte pe larg sistemul de marcare a automobilelor şi a unor ansambluri aparte ale lui. În automobil sunt patruzeci de locuri diferite unde poate fi montat un radioemiţător cu impulsuri. Infractorii ar trebui să demonteze complet automobilul pentru a-l descoperi.

VOLBACK. La posturile de poliţie sunt instalate scanere, iar în automobile există radioemiţătoare cu impulsuri. Când se recepţionează semnalul de răpire a automobilului, emiţătorul începe să funcţioneze; semnalele sunt recepţionate de scanere şi la poliţie se transmite informaţia despre locul de aflare a automobilului furat. Acest serviciu este propus de o firmă particulară. La urmărirea automobilelor participă chiar şi unii cetăţeni particulari, care vând companiilor de asigurare informaţia obţinută.

ECATRA (Asociaţia Europeană de Închiriere a Automobilelor) a stabilit contacte cu firmele producătoare de automobile, cu Uniunea Europeană, cu serviciile poliţiei criminale în scopul sporirii securităţii automobilului şi propune următoarele măsuri:

• standardizarea documentelor de înregistrare şi de proprietate;

• extinderea sistemului de securitate a închirierii automobilelor în alte ţări;

• adoptarea unor măsuri legislative privind atelierele de confecţionare a dublicatelor de chei, prin care să fie obligate să ţină evidenţa clienţilor lor.

***

Studiul şi analiza efectuate în cadrul prezentei lucrări demon­strea­ză că obiectivul strategic al luptei împotriva criminalităţii organizate în sfera comerţului ilicit cu mijloace de transport constă, în primul rând, în elaborarea unui acord internaţional pe linia combaterii acestui gen de infracţiuni.

Lucrarea de faţă propune un proiect de Convenţie „Cu privire la măsurile de prevenire a răpirilor mijloacelor de transport auto“, în care este elaborat un complex de măsuri privind prevenirea răpirilor de autovehicule ce participă la circulaţia rutieră internaţională, se propune o procedură juridică generală de restituire a automobilelor furate posesorilor legali sau forme de compensare a pagubei: în primul rând – prin unificarea normelor juridice şi a modului de înmatriculare a automobilelor sosite din altă ţară, de scoatere a lor din evidenţă atunci când pleacă peste hotare, stabilirea legalităţii documentelor de înregistrare prin implementarea unui sistem de eliberare a „certificatelor internaţionale pentru mijloacele de transport“; în al doilea rând – prin stabilirea modului privind schimbul operativ de informaţie, crearea bazei de date referitoare la mijloacele de transport care participă la circulaţia rutieră internaţională, precum şi la cele scoase din evidenţă; în al treilea rând – prin unificarea documentelor internaţionale şi de înregistrare, dotarea lor cu purtători de informaţie.

Proiectul de Convenţie prevede ca ţările care au semnat-o şi ratificat-o să asigure schimbul de informaţii cu privire la mijloacele de transport răpite şi cu privire la toate automobilele scoase din evidenţă. Se presupune, de asemenea, ca ţările-membre ale Convenţiei să asigure integritatea mijloacelor de transport furate şi reţinute sau descoperite şi să ia toate măsurile necesare de restituire a lor posesorilor legitimi într-un termen de până la trei luni din momentui reţinerii, indiferent de stadiul de anchetare şi tragere la răspundere a persoanelor vinovate de săvârşirea infracţiunii.

În proiectul de Convenţie a fost elaborat, pentru prima dată în practica internaţională, un mecanism de restituire a autovehiculelor furate şi apoi descoperite. Mijloacele de transport, strămutate dintr-o ţară în alta, nu pot fi înregistrate fără prezentarea acestui certificat internaţional. Proiectul stabileşte cerinţe faţă de conţinutul şi forma acestui document, precum şi faţă de conţinutul şi volumul de informaţie care trebuie inclus în bazele de date create şi obligatoriu întreţinute în fiecare ţară, cu privire la autovehiculele furate, scoase din evidenţă şi descoperite. Toată informaţia pe ţări va fi transmisă la baza centrală de date.

Se preconizează ca orice ţară care a aderat la Convenţie să poată face o declaraţie că ea nu se consideră obligată faţă de anumite prevederi ale ei. Nici o prevedere a Convenţiei, în cazul adoptării ei, nu va împiedica ţările ce au semnat-o să încheie alte acorduri bilaterale şi multilaterale privind prevenirea furturilor de autovehicule.

În ţările participante la Convenţie, prin intermediul structurilor special create, în colaborare cu organele naţionale de stat, a început deja implementarea sistemului unic de evidenţă şi elaborare a documentelor pentru participanţii la traficul rutier internaţional. Problemele ridicate în proiectul de Convenţie au o anumită importanţă pentru toate ţările Europei Occidentale şi Centrale, deoarece ele privesc interesele tuturor structurilor de stat şi obşteşti, ale companiilor de asigurare şi ale cetăţenilor. Ţinând cont de faptul că problema răpirii automobilelor capătă un caracter internaţional tot mai pronunţat şi că posesorilor de autovehicule în ţările Comunităţii Europene li se cauzează daune materiale şi prejudicii morale⁹³ mari, autorii proiectului consideră ca fiind de dorit participarea acestor ţări la crearea condiţiilor favorabile pentru realizarea măsurilor prevăzute în proiectul de Convenţie.

Proiectul de Convenţie, pregătit cu participarea autorului lucrării de faţă, a fost propus de către Organizaţia Internaţională a Circulaţiei Rutiere pentru a fi discutat în organele de lucru ale Comitetului pentru Traficul Intern al CEE al ONU şi s-a bucurat de aprecieri pozitive. În acelaşi timp, el a fost trimis în diferite ţări pentru studiere şi implementare, precum şi pentru introducerea de propuneri şi modificări.