1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

89. Iaz, com. Obreja, jud. Caraş Severin

Punct: Şuşara - Rovină

Cod sit: 53407.03
Colectiv: Sorin Marius Petrescu (MJERG Caransebeş)
În hotarul satului Iaz (comuna Obreja, judeţul Caraş Severin) în imediata apropiere a municipiului Caransebeş, în punctul “Şuşara-Rovină” a fost semnalată mai demult existenţa unor morminte tumulare de incineraţie, fiind recuperat inventarul metalic a două astfel de morminte distruse de lucrările de îmbunătăţiri funciare. În mod eronat însă, materialul a fost publicat ca provenind de la Iaz - „Dâmb”, zonă aflată totuşi la cca. 1 km NV de zona cu tumuli. Facem cuvenita precizare pentru a nu se mai face confuzia în ce priveşte toponimul corect.

În anul 2000 între 8 august - 28 septembrie au fost depistaţi 11 tumuli încă vizibili în teren (sunt aplatizaţi puternic datorită lucrărilor din zonă) ce se întind de-a lungul terasei a III-a a râului Timiş pe o distanţă de cca. 200 m. Dintre aceştia a fost cercetat unul dintre tumuli amplasat lângă drumul roman Dierna - Tibiscum şi „atins” puţin de un drum de ţară.

Iniţial, tumulul notat de noi T. 3 / 2000 avea un diametru de cca. 9 m, păstrându-se în prezent cu un diametru de 8,5 m şi înălţimea maximă de 0,2 m. Tumulul a fost excavat, după împărţirea lui în patru cadrane, având axele pe direcţia N - S şi E - V, cu lungimea de 8 m fiecare.

Stratigrafia este deosebit de interesantă. Stratul vegetal are în medie o grosime de 0,2 m. Sub acesta se află un strat gălbui-lutos de aproximativ 0,25 m grosime, în care au fost descoperite doar trei fragmente ceramice mici. Încă în acest strat, în zona centrală, îşi fac apariţia pietre rulate de râu aranjate atent, constituind vârful mantalei tumulului.

Începând de la -0,40 / - 0,45 m pământul este de culoare mai închisă, conţinând multă cenuşă fină albicioasă, mici bucăţi de lemn carbonizat şi multe fragmente ceramice mici. În partea superioară a acestui strat sunt dispuse pietrele mantalei care sunt aranjate foarte atent una lângă alta, chiar pe două rânduri la marginea tumulului. La adâncimea de -0,4 m în cadranul al II-lea au apărut două aşchii din calcedonie (silex), unul cu urme clare de trecere prin foc.

Acest nivel cu cenuşă, cărbune şi fragmente ceramice ajunge până la adâncimea de -1,2 m de unde urmează sterilul lutos cu pigmentaţii de oxid manganos. O situaţie interesantă a fost observată în cadranul I, unde a fost executată o groapă cu margini albiate, lungă de -1,2 m, lată de 0,75 m, şi adâncă de -0,1 m în steril şi care a fost umplută cu mult lemn ars, cenuşă şi puţine fragmente ceramice. Deasupra gropii umplute au fost aşezate trei pietre de râu. Credem că acesta este mormântul propriu-zis umplut cu cenuşă şi lemn ars, chiar dacă nu am sesizat nici un fragment de os uman sau piese metalice din inventar. Un singur fragment de os ars, cu dimensiunea de 0,8 cm a fost descoperit în cadranul II la adâncimea de -0,45 m.

Ceramica puternic fragmentată şi în parte trecută prin foc a fost răspândită peste tot şi după părerea noastră provine de la 7 - 8 vase distincte. Predomină ceramica prost arsă, cu pietricele şi nisip folosite ca degresant. Culoarea este brună şi diferite nuanţe de roşu, de la roşu viu la portocaliu. Dintre forme distingem străchini cu buza invazată şi caneluri oblice pe umăr, vasul sac şi vasul urnă cu ornamente cu incizii în formă de „S” culcat.

În lipsa inventarului metalic care se pare că a lipsit în cazul mormântului cercetat de noi, ceramica - aşa fragmentată cum este - permite atribuirea mormântului culturii Basarabi, faza clasică (II).

Cercetările viitoare vor aduce noi mărturii în ce priveşte ritul şi ritualul funerar în epoca fierului din Banat.
Bibliografie
1. Marian Gumă, Analele Banatului, s. n., Arheologie - Istorie, IV, 1, 1995, p. 244 - 248.

90. Iedera, com. Iedera, jud. Dâmboviţa

Punct: Cetăţuia

Cod sit: 65878.01
Colectiv: Mihai Diaconescu - responsabil, Adrian Păunaş - responsabil de sector (Liceul “Voievodul Mircea” Târgovişte); Ovidiu Cîrstina - responsabil de sector (CNMCD Târgovişte); Radu Alexandru, Radu Claudia, Căpăţînă Claudia - studenţi (UV Târgovişte)
Şantierul arheologic a fost organizat în punctul “Cetăţuia”, comuna Iedera, din E judeţului Dâmboviţa. Cercetările au debutat în anul 1995, iniţiindu-se investigarea sistematică a platoului cu o suprafaţă de circa 3 ha, delimitat de pâraiele Cetăţeaua Mare, Cetăţeaua Mică şi Ruda. Zona face parte din Subcarpaţii Munteniei, cu altitudinea cuprinsă între 400 - 500 m. Aici a fost identificată o aşezare geto-dacă fortificată, înscriindu-se, prin organizare şi inventar, între celelalte staţiuni de acelaşi fel din Muntenia (Pietroasele, jud. Buzău; Gura Vitioarei şi Homorâci, jud. Prahova; Cetăţeni, jud. Argeş). Până la organizarea cercetării sistematice, au fost făcute mai multe sondaje (D. Berciu - 1934, N. Simache - 1960, Muzeul Judeţean Dâmboviţa - 1976 şi 1982), care au confirmat existenţa aşezării antice, de unde provine şi o tetradrahmă thasiană (cf. H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972, p. 62).

Platoul pe care se găseşte aşezarea este de formă alungită, cu orientarea generală NV - SE, apărat natural spre N, V şi E de abrupturile celor trei văi amintite mai sus, latura de S, unde a fost identificat drumul antic, era apărată prin şanţ cu val. Această înălţime, dominantă în zonă, străjuia drumul de acces între Valea Ialomiţei şi Valea Prahovei, de-a lungul pârâului Ruda.

Trebuie menţionat şi faptul că la distanţă mică faţă de staţiunea fortificată au fost descoperite şi cercetate în parte aşezări deschise (Ocniţa, Adânca, Secuieni, Urseiu) a căror existenţă trebuie legată de exploatarea zăcămintelor de sare, aflate la suprafaţă.

De la început, investigarea aşezării a ridicat şi continuă să ridice probleme din cauza vegetaţiei forestiere şi a exploatării acesteia, din cauza bombardamentelor din timpul celui de al doilea război mondial, executate de americani în zona petrolieră Ploieşti - Moreni şi a unor aplicaţii militare ulterioare, când s-au săpat tranşee şi adăposturi individuale.

În cele cinci campanii arheologice - în anul 1999 nu s-au organizat cercetări - au fost practicate 13 secţiuni plasate, mai ales, pe terasele I şi II. A fost investigat şi sistemul de fortificare.

În anul 2000 s-a continuat investigarea terasei I, prin prelungirea S. VI şi practicarea unei casete, precum şi a terasei a II-a, unde a fost deschisă S. XIII şi s-a reluat lucrul la S. X, S. XI, S. XII, trasate în anul 1998.

Obiectivele cercetării au fost, în principal, stabilirea unor repere cronologice mai precise, precizarea raporturilor stratigrafice între terasa I şi terasa II, investigarea perimetrului de pe terasa I în care au fost puse în evidenţă fragmente grupate ale unor vase de provizii. Spre deosebire de anii trecuţi, campania din anul 2000 are câteva particularităţi. În primul rând, cu o singură excepţie, nu s-au deschis secţiuni noi, ci s-au practicat mai multe casete, atât la S. VI, de pe terasa I, cât şi la S. X, XI, XII, de pe terasa II. În acest sens, s-a putut extinde cercetarea, cu rezultate pozitive. Trebuie precizat că cercetarea terasei I nu a putut fi încheiată, din cauza vegetaţiei arboricole, în timp ce, pentru terasa a II-a, mai mare decât cealaltă terasă, este nevoie de mai multe campanii arheologice. În al doilea rând, descoperirea unei drahme de argint, emisă la Apollonia Illyrica, face parte, după toate probabilităţile, din categoria monetară care încheie, alături de emisiunile oraşului Dyrrachium, pătrunderea şi circulaţia monedelor greceşti în Dacia, în ultimele decenii ale sec. I a. Chr. (C. Preda, Istoria monedei în Dacia preromană, Bucureşti, 1998, p. 336). În al treilea rând, descoperirea unor obiecte de podoabă, depuse într-un mic vas ceramic fragmentar, lucrat cu mâna, poate indica existenţa unui mormânt, surprins prin săparea S. XIII, cercetarea nefiind finalizată în campania anterioară.

Şi această campanie, ne-a întărit convingerea că pe platoul “Cetăţuia”, a funcţionat în secolele II-I a. Chr., posibil şi în primele decenii ale secolului I p. Chr., o aşezare fortificată, a cărei dispariţie a fost violentă, prin incendiu. În stadiul actual al cercetării nu se pot face mai multe observaţii privind stratigrafia, neexcluzându-se însă posibilitatea existenţei a două niveluri, aparţinând aceleiaşi perioade.

Materialele recuperate sunt depozitate la Complexul Naţional Muzeal “Curtea Domnească” Târgovişte, unde sunt supuse procedeelor de restaurare şi conservare. În cele ce urmează vom prezenta succint principalele descoperiri.

Din S. VI şi din locuinţa de pe terasa I provin:

- drahmă din argint, emisă de Apollonia Illyrica, în stare bună de conservare şi în greutate de 2,70 g;

- piron din fier, cu partea superioară îndoită, rectangular în secţiune, L_păstrată = 6,8 cm;

- daltă din fier, în stare de conservare relativ bună, cu tub rotund pentru fixarea cozii; partea inferioară mai masivă; L = 11,8 cm, diametrul tubului în partea superioară este de 1,9 cm;

- fragment vas sticlă translucidă, de culoare verzui-gălbuie, cu benzi incizate;

- două fusaiole din lut, de mici dimensiuni;

- mărgică din lut, de culoare cărămiziu-negricioasă, de formă sferică, aplatizate, D = 2,9 cm;

- vârf de săgeată din fier, cu tub pentru fixarea tijei de lemn, cu două muchii şi aripioare; L_păstrată = 5,2 cm; D_tub = 0,4 cm;

- fragment lamă silex;

Din S. XIII, s-au recuperat:

- o piesă fragmentară din fier, probabil toartă, oxidată, rectangulară în secţiune;

- amuletă din calcar poros de formă ovală, cu orificiu central; a fost găsită împreună cu obiectele din bronz, descrise mai jos;

- piesă dintr-un pandantiv de bronz, oxidat; păstrează inelele de prindere a restului pieselor;

- figurină din bronz (cal ?); L = 2,8 cm; h_{zona capului} = 2,6 cm;

- figurină din bronz, în stare mai proastă de conservare, poate să reprezinte un mistreţ (?); L_păstrată = 3,9 cm;

- fragment din oglindă din bronz;

- aşchie de jasp, descoperită împreună cu obiectele de bronz;

În afară acestora, toate secţiunile au furnizat fragmente ceramice lucrate cu mâna şi la roată (din care pot fi întregite mai multe vase), cărbune, oase puţine, pietre.

Pentru campania din anul 2001, ne propunem să finalizăm investigarea terasei I, să aducem precizări legate de prezenţa obiectelor de podoabă, şi, în măsura în care investigaţia permite, să putem aprecia mai strict încadrarea cronologică. Punerea în valoare a sitului se va face prin amenajarea unei săli expoziţionale speciale, în cadrul Complexului Muzeal Naţional “Curtea Domnească” Târgovişte. De asemenea, este în curs de elaborare raportul detaliat al stadiului de cercetare, atins până acum.

Planşa 27