1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

83. Hârşova, jud. Constanţa [Carsium]

Cod sit: 60810.02
Colectiv: Gabriel Gheorghe Custurea - responsabil, Gabriel Talmaţchi, Constantin Nicolae (MINAC); Costel Chiriac (IA Iaşi)
Cercetările arheologice de la cetatea Carsium de la Hârşova au fost organizate de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi Universitatea „Ovidius” din Constanţa în colaborare cu Institutul de Arheologie Iaşi, fondurile fiind asigurate de MINAC şi Universitatea „Ovidius” Constanţa.

Cercetarea obiectivului a urmărit continuarea secţiunilor deschise în anii anteriori: S. 1A, pe sectorul „bazilică” şi S. 2 pe tronsonul vestic, spre turnul de V.

În sectorul S. 1A s-a demontat stratul medieval târziu care aparţinea ultimei etape de funcţionare a cetăţii. Au fost îndepărtate nivelele de demolare din piatră cu pământ ce provin de la construcţiile care funcţionau în această parte a cetăţii. Au fost descoperite materiale ceramice tipice şi o interesantă piesă din metal, destinată legării cailor la iesle.

În sectorul S. 2 cercetările s-au desfăşurat în trei puncte distincte:

a) nivelarea din faţa incintelor, spre interiorul cetăţii. În spatele incintei mijlocii, pe stâncă, s-a descoperit un rest de zid, cu înălţimea de 0,2 - 0,6 m şi lăţimea maximă de 1,4 m. Zidul are emplecton din piatră de talie mică cu asize neregulate din cărămidă, legat cu mortar din var, nisip şi cărămidă pisată. Ultimul nivel de deasupra stâncii este o amenajare din pământ cu resturi de ţigle sfărâmate, sărac în materiale arheologice. Acesta se evidenţiază pe o grosime uniformă de circa 10 cm. Deasupra acestui nivel s-a putut distinge o lentilă de arsură de pe suprafaţa căreia au fost recoltate câteva monede de secol IV p. Chr. Situaţia s-a mai întâlnit şi în alte sectoare.

b) zona dintre incinta de mijloc şi turnul de V. În campania anului trecut aici s-a lăsat o mare cantitate de pietre de la demolarea zidului, care au fost scoase împreună cu mortarul aferent. Dintre dărâmături s-a recoltat un fragment de ţiglă cu un cartuş patrulater (7,5 x 7,5 cm) în interiorul căruia se află o inscripţie cu semnul crucii la început. S-au făcut observaţii pe zidurile descoperite până acum. Au fost recuperate şi măsurate elemente specifice de arhitectură militară, între care o piatră de crenel păstrată în întregime.

c) la circa 10 metri spre N de sectorul precedent s-a deschis o casetă de 4 x 6 m. Aici se vedeau la suprafaţă două blocuri din piatră de calcar fasonate. Sub acestea s-au descoperit asize din calcar, similare cu cele din incinta de mijloc, observate în alineatul de mai sus. La adâncimea de -1,4 m, după îndepărtarea pământului şi a pietrelor din dărâmături, alături de materiale de epocă medievală au apărut şi materiale de epocă romană. În profil se poate urmări faza de construcţie târzie a incintei. La -1,8 m apar resturi bolovănoase de zid, cu resturi de mortar, ce provin dintr-o fază anterioară. Între resturile ceramice mai apar fragmente de vase medievale timpurii.

Cercetările efectuate la Carsium au permis să se pună în lumină materiale arheologice care să aducă noi dovezi cu privire la viaţa materială şi spirituală pe acest segment al limes-ului dunărean în epoca romano-bizantină.

84. Horodniceni, com. Horodniceni, jud. Suceava

Punct: Biserica „Pogorârea Sfântului Duh“

Cod sit: 149058.01
Colectiv: Paraschiva Victoria Batariuc, Monica Gogu (MNB Suceava)
Cercetarea arheologică de la Biserica “Pogorârea Sfântului Duh”, ctitorită de marele vistiernic Mateiaş în anul 1539 a avut un caracter de salvare. În anul 1998, în interiorul bisericii s-a constatat un atac masiv al ciupercii Merulius Lacrymans, situaţie care a impus o intervenţie rapidă de îndepărtare a pământului contaminat din interior.

Lucrările au debutat în pronaosul bisericii, prin trasarea unei secţiuni S. I perpendicular pe uşa altarului, secţiune care a fost mai extinsă în naos şi pridvor.

S-a constatat că biserica ctitorită în secolul XVI de către boierul lui Petru Rareş este prima construcţie ridicată în zonă, pe un teren ce nu conţine şi alte vestigii arheologice. Iniţial, biserica a avut ziduri despărţitoare între naos şi pronaos, pronaos şi pridvor, care au fost demantelate. În pronaos au fost descoperite şapte morminte, dintre care unul (M. 3), de reînhumare, în sicrie de lemn, cele mai multe fără inventar. Excepţie o fac mormintele M. 3, de reînhumare, cu o monedă de 10 para, emisă în anul 1764 / 1765 de sultanul Mustafa III şi o rochie de mătase, M. 4, cu resturile unui veşmânt de stofă cu găitane de fir, M. 7 cu o monedă de 15 para de la sultanul Ahmed III (1703 - 1730).

Cu ocazia îndepărtării pământului contaminat de pe întreaga suprafaţă a bisericii până la adâncimea -1 m s-a făcut observaţia că zidurile despărţitoare dintre naos şi pronaos şi pronaos şi pridvor, păstrate în fundaţie, prezintă câte o fractură plasată aproximativ la mijloc, fractură care apare şi în zidurile absidelor laterale ale naosului

Cercetările din anul 2001 îşi propun cercetarea exteriorului bisericii în condiţiile în care procesul de restaurare al bisericii va debuta în acest an.

85. Hunedoara, jud. Hunedoara

Punct: Grădina Castelului

Cod sit: 86829.02
Colectiv: Sabin Adrian Luca - responsabil, Silviu Purece (ULB Sibiu); Cristian Roman, Nicolae Cerişer (MCC Hunedoara); Diaconescu Dragoş, Cosmin Suciu (Colegiul Naţional Pedagogic "Andrei Şaguna" Sibiu)
Şantierul arheologic Hunedoara - „Grădina Castelului” s-a putut organiza datorită colaborării dintre Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Catedra de Istorie antică şi medievală, primăria municipiului Hunedoara şi Muzeul Castelul Curtea Corvineştilor din Hunedoara.

Situl arheologic de aici cuprinde, după câte se ştie până în prezent, locuiri din paleolitic, neolitic, eneolitic, epoca bronzului, Hallstatt, perioada clasică dacică şi epoca medievală.

Săpăturile anului 2000 au avut drept scop epuizarea suprafeţei Supr. III / 1999 - 2000 şi a secţiunii S. 3 / 1999 - 2000. Suprafaţa Supr. III a avut 20 x 4 m şi a avut drept scop studierea unei zone aflate în apropierea şanţului sec al castelului. Aici constatasem în anii trecuţi existenţa unei aglomerări masive de piatră spartă, aflată pe toată întinderea suprafeţei. Am concluzionat, la momentul anului 1999, că această aglomerare reprezintă resturile pietrelor folosite la refacerea castelului în diferite momente, deoarece am putut observa patru momente stratigrafice de depunere a resturilor de rocă.

În acest an am epuizat stratul de cultură. Pe fundul secţiunii am constatat existenţa unui şanţ săpat în ic, paralel cu actualul şanţ sec al castelului. Şanţul descoperit cu acest prilej avea deschiderea la gură de maximum 3 m şi aproape 3 m adâncime de la nivelul de săpare. Umplerea sa cu piatră spartă pare a fi fost intenţionată. Şi acest şanţ pare a aparţine epocii medievale deoarece taie complexe preistorice de epoca bronzului şi hallstattiene, în umplutura sa apărând, până la fund fragmente ceramice medievale. Interesant - şi poate că revelator pentru datarea elementului de fortificaţie - este faptul că, în partea inferioară a icului s-au descoperit fragmente ceramice ce pot aparţine secolelor VIII - X. Cercetările vor continua.

Secţiunea S. 3 a fost trasată şi cercetată la limita de SV a “Grădinii Castelului”. Ea a avut dimensiunea finală de 26 x 2 m. Din nou s-a descoperit un element de fortificaţie, şi anume un val de pământ ce are la ora actuală 2,30 m înălţime şi este perpendicular pe şanţul descris anterior, ca şi pe şanţul sec al castelului. La baza valului s-a descoperit o ceaşcă întreagă de epocă hallstattiană, probabil o ofrandă de construcţie depusă pentru consacrarea acestuia. Valul era întărit în partea exterioară cu un început de zid realizat din bolovani masivi din piatră de carieră puşi pe maximum două rânduri în înălţime. S-au putut distinge mai multe faze de ridicare a valului. Acestea nu par a fi distanţate în timp. Ele se pot distinge, cel mai probabil, datorită compoziţiei diferite a materialului de construcţie folosit. Cercetările vor continua.

Materialele arheologice descoperite (ceramica) au fost prelucrate statistic, restaurate, sortate şi marcate. O parte a colecţiei descoperite în anii anteriori a fost inventariată. De asemenea, materialele arheologice au fost fotografiate şi desenate. S-au realizat şi primele planşe în vederea publicării. Arhiva de desene şi profiluri se află la MCCC Hunedoara.

Cercetările la Hunedoara - “Grădina Castelului” continuă neîntrerupt din anul 1996. Pe şantier au efectuat practica de specialitate studenţi ai Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu şi elevi ai Şcolii Normale din Sibiu.

Materialele arheologice sunt depozitate la MCC Hunedoara.

Cea mai recentă referinţă bibliografică cu trimitere specială la acest sit este: S. A. Luca, Contribuţii la istoria veche a Hunedoarei. Săpăturile arheologice sistematice din Grădina Castelului - campaniile anilor 1996 - 1998, Bibliotheca Archaeologica et Historica Corvinensis, I, Hunedoara, 1999.