Colectivizarea agriculturii în romania: anatomia represiunii

COLECTIVIZAREA AGRICULTURII ÎN ROMANIA: ANATOMIA REPRESIUNII
Octavian Roske

Sumar:

Obiectivele cercetării p 1

Dimensiunea represiunii p 3

Represiunea şi mecanismul colectărilor p 12

Represiunea ca vector al constituirii structurilor colectiviste p 76

Represiunea ca factor de conservare a structurilor colectiviste p 104

Represiunea ca răspuns la revoltele ţărăneşti p 129
OBIECTIVELE CERCETĂRII

Cercetarea de arhivă a avut ca obiectiv studierea articulaţiilor represiunii în procesul colectivizării. Au fost explorate următoarele elemente: a)situarea cronologică a manifestărilor preponderente; b)cadrul legislativ; c)suportul instituţional; d)tipologia victimelor; e)extensia represiunii. Morfologia represiunii nu a avut un caracter omogen. În funcţie de modul în care au variat elementele constitutive, se pot distinge patru nivele de manifestare a acţiunilor represive:

a. Represiunea ca pârghie determinantă în procesul colectărilor. Se manifestă mai ales în debutul colectivizării, pe fundalul dezorganizării provocate de instituirea sistemului centralizat în agricultura socialistă. Acţionează frecvent sub protecţia unui cadru legislativ cu caracter excepţional, de influenţă sovietică. Dispune de un potenţial instituţional extins, coordonat de structuri birocratice capabile să monitorizeze evidenţa colectărilor la nivel naţional. Datorită conectării aparatului administrativ la procesul colectărilor, represiunea de acest tip devine extrem de eficientă. Constituie cauza celor mai puternice răscoale ţărăneşti din primii ani ai colectivizării.

b. Represiunea ca vector al constituirii structurilor colectiviste. Nu are un contur bine stabilit în cronologia colectivizării, întrucât violenţa şi presiunile insidioase au coexistat pe toată durata colectivizării. Nesupusă unui cadru legislativ bine determinat, represiunea de acest tip este influenţată de schimbările tactice la nivelul conducerii de partid şi de angajamentul factorului local. În funcţie de hotărârile aparatului superior de partid şi de implicarea autorităţilor locale, refuzul de a adera la o structură colectivistă poate deveni mobilul unei represiuni violente sau, într–o variantă paşnică, doar o simplă etapă de tranziţie în secvenţele procesului de colectivizare. Utilizează actori cu profil social diferit, uneori cu funcţii episodice sau sezoniere. Represiunea se poate extinde şi asupra membrilor familiei, şantajul fiind o metodă obişnuită de obţinere a adeziunii la structura colectivistă. Determină o rezistenţă îndârjită şi de durată, deşi protestele nu au căpătat extensia revoltelor ţărăneşti provocate de mecanismul colectărilor.

C. Represiunea ca factor de conservare a structurilor colectiviste. Capătă un caracter explicit după 1957, când încercările de dezertare din structurile colectiviste iau amploare. Deşi este îndreptată spre nucleele slabe ale sistemului colectivist, în mod indirect contribuie la accelerarea procesului de colectivizare la sfârşitul deceniului cinci. Se sprijină pe prevederile Codului penal şi pe deciziile administrative ale Ministerului Afacerilor Interne. Implicarea aparatului de represiune este masivă, iar participarea justiţiei militare fără rezerve.

d. Represiunea ca răspuns la revoltele ţărăneşti. Este caracteristică începutului şi ultimilor ani ai colectivizării. Utilizează prevederile legale din codul penal şi codul de procedură penal pentru a aresta, judeca şi condamna participanţii la răscoale. În afara cadrului penal, recurge la execuţii demonstrative pentru a intimida masele ţărăneşti. Protagoniştii represiunii sunt afiliaţi aparatului militarizat al miliţiei şi securităţii. Constituie nivelul cel mai spectaculos al represiunii în procesul colectivizării, mai ales prin amploarea participării forţelor represive, deşi numărul persoanelor condamnate nu–l depăşeşte pe cel înregistrat de represiunea ca factor de conservare a structurilor colectiviste.

e. Represiunea cu caracter preventiv. Se manifestă îndeosebi în perioada 1958–1962. Utilizează cel mai sofisticat cadru legislativ. Prin ambiguităţile formulării, dispozitivul normativ legal sau administrativ a permis condamnarea sau internarea în colonii de muncă a unui mare număr de ţărani, uneori pe motivaţii fictive sau puternic ideologizate. Pilonii acţiunilor represive sunt securitatea, împreună cu aparatul de informatori, şi justiţia militară.
DIMENSIUNEA REPRESIUNII

Nu se poate stabili deocamdată cu certitudine numărul ţăranilor reprimaţi în timpul colectivizării. Folosind surse de arhivă, istoricul Ion Bălan apreciază că în perioada 1945–1964 au fost întemniţaţi 35472 ţărani. (Bălan, T, p.18). Pe de altă parte o estimare făcută de Ministerul Afacerilor Interne în 1959 indică pentru perioada 1944–1959 un număr de 53164 de persoane arestate şi condamnate. (Roske, M,I, p.12) Se estimează că raportul dintre ţărani şi intelectuali la totalul cifrei represiunii este de 3–1 în favoarea primilor, în timp ce arestaţii din rândul partidelor istorice nu ar ocupa mai mult de 10% din spectrul represiunii.(Ciuceanu, M, I, p. 359). Acest raport este reflectat şi de statistica internărilor administrative. Astfel în coloniile de muncă au fost internate în 1952 un număr de 11913 persoane. Pentru perioada 1953–1954, cifra reconstituită este 2591. În funcţie de profesie, persoanele internate se încadrează în următoarele categorii: ţărani 4865; muncitori 4624; funcţionari 3423; fără profesie 2420; avocaţi 1968; învăţători şi profesori 857; preoţi 823; comercianţi 694; ofiţeri şi subofiţeri 514; medici 408; elevi şi studenţi 315; pensionari 296; ziarişti şi artişti 218; foşti poliţişti 76; moşieri 45; foşti patroni de mari întreprinderi 33 (Bălan, R, 104). Preponderenţa ţăranilor în statisticile arestărilor se reflectă şi la nivelul anului 1959, când, după unele statistici ale securităţii, s–ar fi aflat în detenţie 4928 ţărani, o cifră care depăşeşte plafonul reconstituit de Ministerul Afacerilor Interne (3139) în acelaşi an pentru totalul persoanelor arestate şi condamnate (CAS,III, p. 37).

În mod paradoxal, mult mai mari sunt cifrele avansate chiar de liderii partidului comunist. La Plenara C.C. al P.M.R din 30 noiembrie–5 decembrie 1961 Gheorghiu– Dej susţinea că „în numele luptei împotriva chiaburilor peste 80000 ţărani, în majoritatea lor ţărani muncitori, au fost trimişi în judecată, dintre ei peste 30000 au şi fost judecaţi în procese publice’’ (DEJ, AC, 1962, p. 206). Întrucât abuzurile sunt puse exlusiv pe seama măsurilor întreprinse de Ana Pauker şi Teohari Georgescu, cifra lansată de Gheorghiu–Dej trebuie tratată cu prudenţă La aceeaşi plenară din 1961, Nicolae Ceauşescu vorbea despre 89000 ţărani arestaţi, dintre care 37000 mijlocaşi şi 7000 săraci, numai pentru segmentul de timp 1950–1952 (ANIC, Fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dos. nr. 53/1961, vol. I, f. 222, citat în Cătănuş, D, I, p. 31–32). Probabil că liderii de partid au utilizat alte surse decât cele pe care le ofereau servicile speciale, întrucât există diferenţe considerabile între cifrele comunicate în faţa plenarei de partid şi cele incluse într–un raport al serviciului „C’’ din Ministerul Afacerilor Interne, datat 1 decembrie 1961. (Cătănuş, D, I, p. 31). Ministerul Afacerilor Interne, utilizând date puse la dispoziţie de direcţiile regionale M.A.I., a întocmit un raport privind situaţia arestărilor operate în perioada 1951–1952, intitulat Notă – Raport cu privire la situaţia arestărilor făcute de către organele M.A.I. şi procuraturii în rândul ţăranilor în anii 1951-1952. (ASRI, FD, dos. nr. 7778, vol.27, f.1-10). Din acest raport reiese că 34738 ţărani au fost arestaţi în perioada respectivă. Aceştia sunt împărţiţi în trei categorii: chiaburi (22008), ţărani cu gospodărie mijlocie ( 7226), ţărani cu gospodărie mică (5504). În întreaga ţară au avut loc 439 procese publice.Raportul este semnat de Şeful Serviciului „C” col. Mihai Nedelcu. Raportul permite însă şi analiza represiunii pe zone geografice. Iată statistica oferită de direcţiile regionale ale Ministerului Afacerilor Interne:

Direcţia Regională M.A.I. Dobrogea

1484 ţărani arestaţi din care:

- 1210 chiaburi

- 257 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 17 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi după cum urmează:

Tribunalul Feteşti a condamnat:

- 47 chiaburi

- 11 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 1 ţăran cu gospodărie mică.

În comunele din raionul Feteşti, s-au desfăşurat 11 procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 19 chiaburi

Tribunalul Raional Medgidia a condamnat:

- 15 chiaburi

- 12 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 4 ţărani cu gospodărie mică.

În comunele din raionul Medgidia s-au desfăşurat 14 procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 17 chiaburi

Tribunalul Raional Negru Vodă a condamnat:

- 83 chiaburi

- 20 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 1 ţăran cu gospodărie mică.

În comunele din raionul Negru Vodă s-au desfăşurat 11 procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 13 chiaburi

Tribunalul Raional Hârşova a condamnat:

- 73 chiaburi

- 13 ţărani cu gospodărie mijlocie.

În comunele din raionul Hârşova s-au desfăşurat 11 procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 12 chiaburi

Tribunalul Raional Istria a condamnat:

- 32 chiaburi

- 26 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 1 ţăran cu gospodărie mică

În comunele din raionul Istria s-au desfăşurat 8 procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 8 chiaburi.

Tribunalul Raional Măcin a condamnat:

- 86 chiaburi

- 33 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 7 ţărani cu gospodărie mică.

În comunele din raionul Măcin s-au desfăşurat 6 procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 8 chiaburi

Tribunalul Raional Adamclisi a condamnat:

- 76 chiaburi

- 45 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 3 ţărani cu gospodărie mică

Tribunalul Raional Tulcea a condamnat:

- 442 chiaburi

- 78 ţărani cu gospodărie mijlocie

În comunele din raionul Tulcea s-au desfăşurat 9 procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 30 chiaburi

Tribunalul Raional Constanţa a condamnat:

- 239 chiaburi

- 29 ţărani cu gospodărie mijlocie

În comunele din raionul Băneasa s-au desfăşurat 10 procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 10 chiaburi

Direcţia Regională M.A.I. Hunedoara

- 16146 ţărani arestaţi dintre care:

- 14 394 chiaburi

- 1 254 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 498 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi după cum urmează:

Tribunalul Raional Alba Iulia şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 4012 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.

Tribunalul Raional Brad şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 1 033 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.

Tribunalul Raional Haţeg şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 817 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.

Tribunalul Raional Hunedoara şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 1 476 ţărani cu gospodărie mijlocie, cu gospodărie mică şi chiaburi.

Tribunalul Raional Ilia şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 724 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.

Tribunalul Raional Orăştie şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 2695 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.

Tribunalul Raional Petroşani şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 909 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.

Tribunalul Raional Sebeş şi în diferite comune din acest raion au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:

- 653 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică

Tribunalul Raional Deva şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice în care au fost condamnaţi:

- 1058 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică

Direcţia Regională M.A.I. Crişana

- 9760 ţărani arestaţi din care:

- 2919 chiaburi

- 2854 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 3987 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi de Tribunalele Raionale Criş, Gurahonţ, Ineu, Marghita şi Secuieni, la diferite pedepse.

De asemenea, în 12 comune din aceste raioane au avut loc 15 procese publice, în care au fost condamnaţi 23 chiaburi.

Direcţia Regională M.A.I. Maramureş

– 170 ţărani arestaţi, dintre care:

- 28 chiaburi

- 92 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 50 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi, condamnaţi şi puşi în libertate, după cum urmează:

Tribunalul Militar a condamnat:

- 9 chiaburi

- 51 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 24 ţărani cu gospodărie mică.

Au fost încadraţi în colonii de muncă:

- 4 chiaburi

- 3 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 3 ţărani cu gospodărie mică.

Au fost puşi în libertate:

- 13 chiaburi

- 38 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 23 ţărani cu gospodărie mică

- 2 chiaburi au decedat în timpul anchetei.

Direcţia Regională M.A.I. Galaţi

–198 ţărani arestaţi, dintre care:

- 114 chiaburi

- 52 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 32 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi, condamnaţi şi puşi în libertate după cum urmează:

Tribunalul Militar Galaţi a judecat 43 procese şi a condamnat:

- 87 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică

Au fost încadraţi în colonii de muncă:

- 87 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică

Au fost puşi în libertate din anchetă:

- 24 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică

Direcţia Regională M.A.I. Mureş – Aut. Maghiară

– 243 ţărani arestaţi, dintre care:

- 57 chiaburi

- 80 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 97 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi după cum urmează:

Tribunalul Militar Cluj a condamnat

- 111 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.

Tribunalul Militar Stalin a condamnat:

- 65 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică

Tribunalul Militar Sibiu şi Tribunalele Raionale Reghin, Sfântu Gheorghe şi Târgu Mureş au condamnat:

- 16 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică

Au fost transferaţi la D.G.S.S. Bucureşti, D.R.S. Cluj şi Stalin pentru continuarea cercetărilor:

- 41 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică

Direcţia Regională M.A.I. Braşov

201 ţărani arestaţi, dintre care:

- 42 chiaburi

- 90 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 69 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi de către: Tribunalul Militar Sibiu, oraşul Stalin, Bucureşti, Tribunalul Popular Racoş şi Mediaş, în 97 de procese, după cum urmează:

- 17 chiaburi

- 46 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 15 ţărani cu gospodărie mică.

Au fost puşi în libertate:

- 7 chiaburi

- 19 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 27 ţărani cu gospodărie mică.

Au fost încadraţi în colonii de muncă:

- 16 chiaburi

- 16 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 14 ţărani cu gospodărie mică.

Direcţia Regională M.A.I. Banat

– 328 ţărani arestaţi, dintre care:

- 87 chiaburi

- 99 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 142 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi de Tribunalul Militar Timişoara la diferite pedepse. De asemenea, au avut loc 10 procese publice în comunele: Saravale, Remetea Mare, Girog, Seceani, Vinga, Maşlo şi Bazosul Vechi, în care au fost condamnaţi:

- 9 chiaburi

- 1 ţăran cu gospodărie mică.

Direcţia Regională M.A..I. Cluj

– 4 025 ţărani arestaţi, dintre care:

- 1 751 chiaburi

- 1 811 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 463 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi de Tribunalul Cluj la diferite pedepse.

Au avut loc 6 procese publice în comunele din raioane Cluj, Huedin, Luduş, Turda şi Zalău, în care au fost condamnaţi:

- 6 chiaburi

Direcţia Regională M.A.I. Argeş

– 236 ţărani arestaţi, dintre care:

- 129 chiaburi

- 80 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 27 ţărani cu gospodărie mică

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi la diferite pedepse.

Direcţia Regională M.A.I. Bacău

– 99 ţărani arestaţi, dintre care:

- 55 chiaburi

- 32 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 12 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi în 36 procese publice în comunele: Păuneşti, Răcăciuni, Secuieni, Ungureni, Agaş şi altele, fiind condamnaţi la diferite pedepse.

Direcţia Regională M.A.I. Bucureşti

– 465 ţărani, din care:

- 110 chiaburi

- 306 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 49 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost condamnaţi de diferite tribunale la diferite pedepse.

Direcţia Regională M.A.I. Iaşi

– 350 ţărani arestaţi, dintre care:

- 210 chiaburi

- 97 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 52 ţărani cu gospodărie mică.

Au fost puşi în libertate:

- 148 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.

Au fost încadraţi în colonii de muncă.

- 179 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.

În comunele din raioanele Hârlău, Târgu Frumos, Vaslui Negreşti şi altele, au avut loc 15 procese publice, fiind condamnaţi 23 chiaburi.

Direcţia Regională M.A.I. Oltenia

–940 ţărani arestaţi, dintre care:

- 842 chiaburi

- 94 ţărani cu gospodăria mijlocie

- 4 ţărani cu gospodărie mică.

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi după cum urmează:

Tribunalul Militar Craiova a condamnat:

- 897 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.

În comunele din raioanele Pleniţa, Băileşti, Balş, Segarcea şi altele au avut loc 24 procese publice, fiind condamnaţi:

- 33 chiaburi

Au fost încadraţi în colonii de muncă:

- 10 chiaburi

Direcţia Regională M.A.I. Ploieşti

– 98 ţărani arestaţi, dintre care:

- 65 chiaburi

- 28 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 5 ţărani cu gospodărie mică.

Dintre aceştia au fost condamnaţi de Tribunalul Ploieşti:

- 52 chiaburi

- 28 ţărani cu gospodărie mijlocie

- 5 ţărani cu gospodărie mică.

În diferite comune din raioanele: Buzău, Pogoanele, Râmnicu Sărat, Cricov şi Mizil s-au desfăşurat 12 procese publice în care au fost condamnaţi:

- 13 chiaburi (ASRI, FD, dos. nr. 7778, vol.27, f.1-10).

REPRESIUNEA ŞI MECANISMUL COLECTĂRILOR

Acţiunile de rezistenţă împotriva colectivizării au avut ca motivaţie principală înrăutăţirea situaţiei materiale din mediul rural. Deşi reforma agrară din martie 1945 a venit ca o măsură favorabilă ţăranilor care aveau în proprietate suprafeţe mici, politica de supraveghere a producţiei şi comercializării produselor agricole a stânjenit activitatea producătorilor, într–o perioadă dominată de sloganul alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea, în numele unei prosperităţi iminente. Presiunea economică va capăta însă un caracter sistematic după plenara din 3–5 martie 1945. Dacă declaraţiile liderilor comunişti din campania electorală din 1946 fuseseră menite să alunge temerile ţăranilor, discursul lui Gheorghiu –Dej de la începutul lunii martie 1949 anunţa începutul ofensivei împotriva ţărănimii înstărite şi colectivizarea masivă a proprietăţilor rurale.

Explicaţia colectivizării: modelul Sovietic. Opţiunea în favoarea colectivizării îşi găseşte în discursul lui Gheorghiu–Dej două explicaţii. Prima are un caracter evident conjunctural şi se dimensionează după raporturile cu Uniunea Sovietică. Gheorghiu–Dej admite că „marxism–leninismul şi măreaţa experienţă istorică a victoriei socialismului în U.R.S.S. ne învaţă că construirea socialismului poate fi înfăptuită numai în baza trecerii în proprietatea obştească a tuturor mijloacelor de producţie atât la oraşe cât şi la sate, adică în baza trecerii lor în proprietatea de stat şi cooperatistă’’. (Dej, AC, 1953, p. 295). Era inevitabil ca o ţară care adoptase sistemul politic al Moscovei să împrumute cu timpul şi mecanismele care reglau viaţa economică. Colhozul trebuia implantat în realităţile satului românesc ca o dovadă a desăvârşitului ataşament la modelul Sovietic.

Explicaţia colectivizării: proprietăţi mici. Cealaltă explicaţie oferită de Gheorghiu – Dej cu prilejul discursului rostit la plenara din 3–5 martie 1945 este legată de structura proprietăţii rurale în România. Deşi reforma agrară din 1945 a avut, cel puţin în intenţie, un caracter de profundă justiţie socială, măsura nu a făcut decât să accentueze divizarea proprietăţii rurale. Lovind îndeosebi în marea proprietate, legea afecta în exclusivitate proprietăţile care depăşeau 50 hectare, reforma agrară a contribuit la cronicizarea unei situaţii moştenite de regimul comunist din perioada interbelică. (Şandru, R, p.12). Bazându–se pe date statistice, dar şi pe observaţii agrotehnice, Gheorghiu–Dej arăta că o agricultură exploatată în regimul proprietăţii mici (0,5–3 hectare) nu va putea asigura o productivitate mare, oferind astfel o bază solidă dezvoltării satului, dar şi sursele necesare pentru aprovizionarea oraşelor. „Micile gospodării ţărăneşti, nefiind în stare să facă o agricultură înaintată cu o înaltă productivitate a muncii, nu pot asigura ţăranilor sărăci şi mijlocaşi bunăstarea materială şi culturală’’ (Dej, AC, 1953, p. 261). Numai o proprietate de dimensiuni mari oferea premisele unei productivităţi constante, dar acest lucru, credea Gheorghiu–Dej, nu se putea obţine decât prin comasarea terenurilor, mecanizare intensivă şi un plan centralizat care să elimine disfuncţiile. Dar chiar şi în această direcţie, liderul de partid urma exemplul sovietic, Lenin însuşi referindu–se la necesitatea comasării terenurilor: „Avem milioane de gospodării separate, împrăştiate, risipite în sate. Numai atunci când vom dovedi în practică, printr–o experienţă care să fie înţeleasă de ţărani că trecerea la cultivarea pământului în tovărăşie este necesară şi posibilă, numai atunci vom fi în drept să spunem că într–o ţară agrară atât de imensă cum este Rusia s–a făcut un pas serios pe calea agriculturii socialiste’’. (Lenin, O, XXX, p. 173–174). Proiectul schiţat de Gheorghiu–Dej în discursul de la plenara din 3–5 martie 1949 urma să modifice complet structura proprietăţii agricole în România, din raţiuni economice, dar bazându–se pe o argumentaţie ideologică de sorginte sovietică.

Dependenţa de mica proprietate. Optimismul lui Gheorghiu–Dej va fi contrazis de evoluţia evenimentelor ulterioare. Aprovizionarea oraşelor va depinde în continuare de produsele colectate de la agricultorii independenţi. Gospodăriile ţărăneşti asigurau în 1950 91,7% din producţia de cereale şi leguminoase boabe. (Documente, p.167). În 1951 procentul scădea nesemnificativ la 90,6%, iar în 1952 cobora la 85%. (Documente, p. 167). În 1953, după statisticile oficiale furnizate de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, gospodăriile individuale ofereau 75% din cantitatea totală de cereale. (Rezoluţii, II, p. 478). În 1955 sistemul de aprovizionare a populaţiei continua să depindă de podusele colectate din sectorul particular. Acesta furniza 44% din fondul central de stat la grâu, 29% la porumb, 32% la carne şi 40% la lapte (Dej, AC, 1959, p. 222). De fapt, în 1955, 65% din terenul agricol continua să se afle în proprietate particulară, în timp ce Gospodăriile Agricole Colective şi întovărăşirile deţineau 9,2%, restul aflându–se în administrarea Gospodăriilor Agricole de Stat (Dezvoltarea, p. 230). Însuşi Gheorghiu–Dej admisese încă din septembrie 1947 că aprovizionarea oraşelor depindea nemijlocit de sistemul cotelor, căci, spunea el, a fost necesară „predarea unei cote obligatorii de grâne pentru stat pentru a asigura pâinea populaţiei orăşeneşti’’. (Dej, AC, 1955, p. 110). Gheorghiu–Dej subliniază importanţa cotelor şi în decembrie 1956 afirmând că „în cadrul schimbului de mărfuri dintre oraş şi sat din ţara noatră, un rol deosebit de important l–a avut, începând din 1948, sistemul de cote obligatorii de produse agricole’’. În opinia liderului de partid, sistemul cotelor reprezentase „în cadrul legăturilor economice dintre oraş şi stat, o îmbinare a formei de schimb comercial cu forma de impozit în produse agricole’’. (Dej, AC, 1959, p. 221). Ceea ce Gheorghiu– Dej omitea să spună era că sectorul socialist din agricultură avea o productivitate scăzută pe fundalul unor cheltuieli de întreţinere foarte mari. Dacă Gospodăriile Agricole de Stat furnizau 41% din producţia globală în 1951, procentul atinge 57% în 1956. (Dezvoltarea, p. 212).