Colectivizarea agriculturii în romania: anatomia represiunii

Revolte în 1962. Revoltele ţărăneşti continuă şi în anul 1962, deşi conducerea partidului anunţa la acea dată încheirea iminentă a campaniei de colectivizare. Astfel, în ianuarie 1962 au loc incidente în comuna Drăgoieşti, judeţul Suceava, unde ţăranii solicită restituirea pământului aflat în administrarea Cooperativei Agricole de Producţie. Forţele de miliţie trimise la faţa locului reprimă revolta. (CPCA, dos. nr. 5953/1992, f. 1–2; Dosarul, p, 53). În satul Mărceşti, comuna Dobra, judeţul Dâmboviţa au loc în februarie 1962 proteste ţărăneşti. Maşinile activiştilor de partid trimişi de la Târgovişte pentru calmarea spiritelor sunt răsturnate de răsculaţi. După intervenţia trupelor de miliţie şi securitate se operează peste 150 de arestări. (CPCA, dos. nr. 7248/1992, f. 1–3).

Ritmul colectivizării, 1949–1955. Se poate observa că revoltele împotriva structurilor colectiviste s–au intensificat pe măsură ce conducerea de partid a mărit presiunea asupra satului într–o încercare de a grăbi încheierea procesului de colectivizare. Se ştie că ritmul construcţiei sectorului socialist în agricultură a fost destul de lent la început. Până la sfârşitul anului 1949 se înfiinţaseră 53 de structuri colectiviste cuprinzând 4085 familii ţărăneşti. (Alianţa, p. 441). Un ritm mai accelerat s–a înregistrat în 1950, când totalul gospodăriilor agricole a ajuns la sfârşitul anului la 1027, înglobând 67719 familii. (Stănescu, C, p. 162). A urmat apoi o încetinire a colectivizării, explicabilă probabil şi prin puternica opoziţie întâmpinată. În 1951 creşterea a fost mult mai lentă decât în anul precedent, înfiinţându–se doar 72 de gospodării agricole, totalul de familii cuprinse în sectorul socialist fiind de 75379. (Stănescu, C, 162). Până la sfârşitul anului 1955 nu se înfiinţaseră decât 2152 gospodării agricole colective înglobând 183188 familii, ceea ce însemna că în perioada 1951–1955, doar 28867 familii aderaseră în fiecare an la sistemul colectivist, un bilanţ cu totul nesatisfăcător pentru conducerea de partid. (Stănescu, C., p. 163). Suprafaţa arabilă a ţării încadrată în sectorul socialist din agricultură crescuse de la 12% în 1950 la 26,5% la sfârşitul anului 1955. (Dej, AC, 1959, p. 88). Astfel, Gheorghiu–Dej admitea în august 1955 că „pe ansamblu, sectorul socialist reprezintă aproape 26% din suprafaţa arabilă a ţării, în care sunt cuprinse întreprinderile agricole de stat, gospodăriile agricole colective şi întovărăşirile’’ (Dej, AC, 1955, p. 841). Instituirea structurilor colectiviste a fost inegală nu numai în timp, dar şi pe regiuni. Astfel, dacă în timp ce Dobrogea era complet colectivizată până în 1957, alte zone, îndeosebi Hunedoara, Cluj, Bacău, Baia Mare au fost colectivizate doar într–o proporţie de 10–15%. (Dej, AC, 1962, p. 9; Dej, AC, 1959, p. 383). În timp ce colectivizarea în regiunea Galaţi a avut un ritm accelerat, în regiunea Timişoara, după cum observă Gheorghiu–Dej la 23 decembrie 1955, ea a evoluat nesatisfăcător: „În această regiune gospodăriile agricole şi întovărăşirile agricole cuprind 13,9% din totalul gospodăriilor ţăranilor muncitori şi 17,3% din totalul suprafeţei arabile.’’(Dej, AC, 1959, p. 96). De fapt, aşa cum recunoaşte şi Gheorghiu–Dej, succesul colectivizării în primii ani, se datorează mai curând propagandei comuniste decât viabilităţii mecanismelor economice puse în funcţiune prin structurile colectiviste. „Munca pentru transformarea socialistă a agriculturii a devenit o sarcină centrală a partidului de realizarea căreia depinde triumful definitiv al orânduirii socialiste în ţara noastră. În urma muncii de lămurire desfăşurată de organizaţiile noastre de partid, au fost create în decurs de 2 ani, 1069 de gospodării colective.’’. (Dej, AC, 1955, p. 400). Ceea ce surprinde în evaluarea liderului de partid este caracterizarea pozitivă a evoluţiei structurilor colectiviste, mai ales în ceea ce priveşte productivitatea, fapt ce contrazice datele statistice care arătau că statul continua să se bazeze în principal pe colectările de la gospodăriile individuale. „Primele 176 de gospodării colective create au şi dat rezultate îmbucurătoare, obţinând în majoritatea lor o recoltă superioară celei a ţăranilor individuali’’ (Dej, AC, 1955, p. 400).

Ritmul colectivizării, 1956–1962. Ritmul colectivizării se intensifică după 1956. În noiembrie 1958, sectorul socialist al agriculturii cuprinde 15723 gospodării colective, cooperative agricole de producţie şi întovărăşiri, cu peste 1760000 de familii, sectorul socialist reprezentând 58% din suprafaţa agricolă a ţării. (Dej, AC, 1959, p. 552). În această perioadă, în mod semnificativ, tot mai frecvent apar referinţe la ritmul colectivizării în discursurile lui Gheorghiu–Dej. La 6 martie 1959 Gheorghiu–Dej anunţa că „în regiunea Galaţi sectorul socialist cuprinde 75% din totalul familiilor ţărăneşti şi aproape 80% din suprafaţa arabilă a regiunii’’, iar referirile la statistici generale indică o dinamică pozitivă a colectivizării, 2000000 de familii din totalul de circa 3600000 de familii ţărăneşti intrând în structurile colectiviste. (Dej, AC, 1959, p. 628). Prezentând Raportul la cel de–al treilea Congres al Partidului Muncitoresc Român, la 20 iunie 1960, Gheorghiu–Dej anunţa că sectorul socialist din agricultură cuprinde 81% din numărul gospodăriilor ţărăneşti şi din suprafaţa arabilă a ţării. Doar 680000 de familii, ceea ce însemna mai puţin din o cincime din totalul familiilor ţărăneşti, rămăseseră în afara sectorului socialist (Congres, III, p. 48, 647). Gheorghiu–Dej anunţa la Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 30 iunie – 1 iulie 1961, că „agricultura socialistă cuprinde 83,1% din suprafaţa agricolă şi 85,3% din suprafaţa arabilă a ţării. Din numărul total al familiilor ţărăneşti, 84,2% fac parte din sectorul socialist’’ (Dej, AC, 1962, p. 8). Cu acest prilej liderul partidului reafirma voinţa regimului comunist de a încheia procesul de colectivizare până în 1965. (Dej, AC, 1962, p. 15). Pe un ton optimist Gheorghiu–Dej declara la 22 august 1961 că procesul construcţiei sectorului socialist din agricultură „a fost în linii generale încheiat’’. El preciza că „gospodăriile agricole au devenit dominante în sectorul cooperatist, ele cuprinzând la 1 august 1961 peste 68% din suprafaţa arabilă a acestui sector, faţă de 50% la 1 iunie anul trecut’’. (Dej, AC, 1962, p.108). La 5 septembrie 1961, liderul de la Bucureşti relua tema triumfului colectivizării, amintind procentul de 86% din suprafaţa arabilă integrată în sectorul socialist.(Dej, AC, 1962, p. 128). La 22 septembrie 1961 Gheorghiu–Dej anunţa din nou că procesul colectivizării este în linii generale încheiat. Ca exemplu era dat raionul Bârlad unde gospodăriile agricole colective deţin 87% din totalul suprafeţei arabile. (Dej, AC, 1962, p. 139). La sfârşitul anului 1961 Gheorghiu–Dej se referea, în aceeaşi notă optimistă, la „succese frumoase’’ care au fost obţinute în regiunea Banat, colectivizată în proporţie de 88,7% şi Galaţi, cu 81,5%. (Dej, AC, 1962, p. 233). Încheierea procesului de colectivizare a fost anunţată la 27 aprilie 1962, când, într–o atmosferă festivă, Gheorghiu–Dej anunţa un „măreţ eveniment istoric în viaţa poporului nostru: terminarea colectivizării agriculturii’’. Sectorul socialist controla în acel moment 96% din suprafaţa arabilă a ţării, iar gospodăriile colective cuprindeau 3,201,000 familii, „aproape totalitatea familiilor ţărăneşti’’. (Dej, AC, 1962, p. 287).

ABREVIERI

Alianţa = Alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare în România, Editura Politică, Bucureşti, 1969.

ANIC= Arhivele Naţionale Istorice Centrale

ASRI = Arhiva Serviciului Român de Informaţii

AT = „Arhivele totalitarismului’’. Revistă editată de Insitutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului.

Bălan, R= Ion Bălan, Regimul concentraţionar din România 1945–1964, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2000.

Bălan, T= Ion Bălan, Tema de cercetare INST A.5.2./1998.

BO = Buletinul Oficial

CAS, III = Cartea albă a securităţii, vol. III, 1958–1968, Serviciul Român de Informaţii, 1994.

Cătănuş, D, I = Dan Cătănuş, Octavian Roske, Colectivizarea agriculturii în România. Dimensiunea politică, vol. I, 1949–1953, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2000.

Ceauşescu, C, 1984 = Nicolae Ceauşescu, Cuvântare la Consfătuirea de lucru privind activitatea în agricultură, dezvoltarea mai puternică a producţiei vegetale şi animale în gospodăriile personale ale membrilor cooperatori şi ale producătorilor particulari, 17 ianuarie 1984, Editura Politică, Bucureşti, 1984.

Ceauşescu, G, 1987 = Din gândirea economică a preşedintelui României Nicolae Ceauşescu. Direcţii de dezvoltare a agriculturii socialiste româneşti. Conceptul şi obiectivele noii revoluţii agrare, Editura Politică, Bucureşti, 1987.

CHD = Colecţia de Hotărâri ale Consiliului de Miniştri al R.P.R.

Ciuceanu, M, I= Radu Ciuceanu, Memorii, I. Intrarea în tunel, prefaţă şi note de Octavian Roske, Editura Meridiane, Bucureşti, 1991.

Congres, III= Congresul al III–lea al Partidului Muncitoresc Român, 20–25 iunie 1960, Editura Politică, Bucureşti, 1961.

CPCA = Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor, Parlamentul României.

DGSP= Direcţia Generală a Securităţii Statului

DGSS= Direcţia Generală a Securităţii Statului

Dej, AC, 1953 = Gh. Gheorghiu–Dej, Articole şi cuvântări, Editura pentru literatură politică, 1953.

Dej, AC, 1955 = Gh. Gheorghiu–Dej, Articole şi cuvântări, ediţia a IV–a, Editura de stat pentru literatură politică, Bucureşti, 1955.

Dej, AC, 1959 = Gh. Gheorghiu–Dej, Articole şi cuvântări, decembrie 1955–iulie 1959, Editura politică, Bucureşti, 1959.

Dej, AC, 1962 = Gh. Gheorghiu–Dej, Articole şi cuvântări, iunie 1961–decembrie 1962, Editura Politică, Bucureşti, 1962.

Dezvoltarea = Dezvoltarea economiei R.P.R. pe drumul socialismului, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1958.

DO = Domiciliu obligatoriu

Documente = Documente cu privire la politica agrară a Partidului Muncitoresc Român, Editura Politică, Bucureşti, 1965.

Dosarul = Dosarul colectivizării agriculturii în România, 1949–1962. Studiu întocmit de Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor, coordonator Octavian Roske, Parlamentul României, 1992.

FP= Frontul Plugarilor

GAS= Gospodărie Agricolă de Stat

HCM = Hotărâre a Consiliului de Miniştri

Iancu, C = Gheorghe Iancu, Virgiliu Ţârâu, Ottmar Traşcă, Colectivizarea agriculturii în România. Aspecte legislative, 1945–1962, Presa Universitară Clujeană, Cluj–Napoca, 2000.

ITB= Întreprinderea de Transporturi Bucureşti

Lenin, O, I–XXXVIII = V.I.Lenin, Opere, vol. I–XXXVIII, Ediţia a IV–a, Editura P.M.R., Bucureşti, 1950–1969.

Lenin, D = V.I. Lenin, Despre impozitul în natură, Bucureşti, 1953.

LM = Loc de muncă

Luca, E= Vasile Luca, Expunere asupra legii impozitului agricol. Legea impozitului agricol, Editura P.M.R., 1949.

MAI= Ministerul Afacerilor Interne

Manifestul = Manifestul Frontului Democraţiei Populare, Bucureşti, 1950.

MSS= Ministerul Securităţii Statului

MO = Monitorul Oficial

Pătrăşcanu, S = Lucreţiu Pătrăşcanu, Scrieri, articole, cuvântări, 1944–1947, Editura Politică, Bucureşti, 1983.

Rezolutii, I = Rezoluţii şi Hotărâri al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, Editura Partidului Muncitoresc Român, 1951.

Rezoluţii, II = Rezoluţii şi Hotărâri al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, vol. II, 1951–1953, Editura pentru literatură politică, 1954.

Roske, M, I= Octavian Roske (coordonator), Mecanisme represive în România, 1945–1989. Dicţionar biografic, A–C, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2001.

Stalin, O, I–XIII = I.V.Stalin, Opere, vol. I–XIII, Editura Partidului Muncitoresc Român, Bucureşti, 1948–1952.

Stănescu, C = N.S. Stănescu, Cooperativizarea agriculturii în R.P.R., Editura de stat pentru literatură politică, Bucureşti, 1967.

Şandru, R= Dumitru Şandru, Reforma agrară din 1945 în România, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2000.

Trăistaru, C = Elisabeta Trăistaru, Cooperativizarea agriculturii. Cucerire istorică a revoluţiei şi construcţiei socialiste în România, Editura Ceres, Bucureşti, 1989.

UM = Unitate de muncă