1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

159. Poşta, com. Frecăţei, jud. Tulcea

Punct: Cotul Celicului

Cod sit: 160412.08
Colectiv: Dorel Paraschiv, Liliana Terente (ICEM Tulcea), Mihai Paraschiv - student (UAIC, FII)
În perioada aprilie - august 2000 au fost efectuate cercetări arheologice de salvare la Cotul Celicului, la 1,2 - 2 km V de localitatea Poşta, de-a lungul conductei de gaz metan. Cu acest prilej au fost cercetate câteva obiective arheologice - două aşezări şi o necropolă de epocă romană.

Aşezarea nr. 1. În stânga şoselei Poşta - Teliţa a fost realizată o secţiune cu dimensiunile 160 x 2 m. Săpătura s-a realizat până la o adâncime de -2 m. În zona mediană a secţiunii a fost identificat un complex, pentru cercetarea căruia au fost practicate alte două secţiuni, de o parte şi de alta a primei, cu dimensiunile de 10 x 4 m, respectiv 10 x 2 m, lăsându-se martori de 1 m între secţiuni. Complexul poate fi datat pe baza materialului ceramic şi a unei monede la sfârşitul sec. I sau începutul sec. II p. Chr. Descoperirea unui singur complex pe o lungime de 160 m demonstrează că suntem la limita de NE a aşezării cercetate parţial în anii 1987 - 1988 de E. Lăzurcă.

Necropola romană. La S de secţiunea amintită, pe o lungime de 360 m, în şanţul conductei şi în 11 secţiuni practicate de o parte şi de alta a acestuia, au fost descoperite şi cercetate 31 de morminte de epocă romană: 24 de incineraţie şi 7 de inhumaţie. În ceea ce priveşte mormintele de incineraţie, 21 erau în gropi simple, iar trei în “sarcofage” din ţigle, cu acoperiş în două ape. Şase dintre mormintele de inhumaţie erau amenajate în gropi simple, iar unul în sarcofag din ţigle, trapezoidal în secţiune. Terenul fiind în pantă, adâncimea la care au apărut mormintele este cuprinsă între -0,3 m (spre vârful pantei, unde terenul a suferit modificări datorită lucrărilor agricole) şi -2,2 m (în vale). Toate mormintele de incineraţie prezentau un inventar foarte bogat, compus din cel puţin două piese. Dintre mormintele de inhumaţie doar două prezentau inventar: cel amenajat cu ţigle şi unul din cele în gropi simple.

Majoritatea pieselor de inventar din morminte erau vase ceramice. La acestea se adaugă cinci unguentarii din sticlă cu gât cilindric şi corp tronconic, un inel din argint, un ac de păr, monede. În ceea ce priveşte monedele trebuie remarcat faptul că cele din mormintele de incineraţie se datează între sfârşitul sec. I - mijlocul sec. II p. Chr., iar cele din mormintele de inhumaţie în a doua jumătate a sec. II şi la începutul secolului următor.

În perimetrul necropolei au mai ieşit la iveală un mormânt datat pe baza inventarului în prima epocă a fierului (cultura Babadag), o cupă attică (elenistică) şi câteva fragmente ceramice feudale timpurii (sec. XI - XII).

Aşezarea nr. 2. În dreapta şoselei Poşta - Teliţa, la circa 150 m de promontoriul stâncos, am descoperit şi cercetat o locuinţă semiadâncită şi două cuptoare. Din locuinţă au fost recoltate mai multe fragmente ceramice romane târzii (sec. IV - V). Şi de această dată am surprins marginea de SV a aşezării ce fusese identificată anterior prin periegheze.

Importanţa cercetărilor din această campanie constă în primul rând în identificarea şi cercetarea bogatei necropole de epocă romană timpurie, cu atât mai mult cu cât s-a putut surprinde trecerea de la ritul incineraţiei la cel al inhumaţiei în cuprinsul aceleiaşi necropole. Materialele descoperite fac dovada locuirii zonei cercetate de noi în prima epocă a fierului, în perioada elenistică şi în evul mediu timpuriu, fapte neatestate până în prezent. Continuitatea şi intensitatea locuirii în această zonă în diferite epoci istorice nu trebuie să ne surprindă dat fiind faptul că aceasta era străbătută de râul Teliţa.

Abstract
From April until August 2000 a rescue archaeological research project took place at ”Cotul Cilicului”, Tulcea county.

An Early Roman settlement, a Late Roman one and a biritual Roman necropolis were partially investigated. The necropolis contained 24 graves of incineration and 7 graves of inhumation, dating from the 1^st - 3^rd centuries A.D. Within the necropolis were also discovered a Hallstattian tomb (belonging to the Babadag culture), a Hellenistic cup and few ceramic fragments from Early Middle Age.

160. Prihodişte, com. Vaţa de Jos, jud. Hunedoara

Punct: Peştera Prihodişte

Cod sit: 91893.01
Colectiv: Adriana Pescaru - responsabil, Nicolae Cătălin Rişcuţa, Romeo Pavel (MCDR Deva), Marian Cosac (UV Târgovişte), studenţi ai Universităţii “Valahia” Târgovişte
Peştera Prihodişte, cunoscută şi sub numele de Hânzasca, este amplasată la cca. 3 km de satul Prihodişte şi 5 km de comuna Vaţa de Jos. Peştera are o poziţie retrasă, în fundul unei văi, în imediata vecinătate a unei foste cariere de exploatare a calcarului. Accesul este relativ uşor, iar condiţiile favorabile de locuire sunt completate de prezenţa în apropiere a unui puternic izvor (izbuc).

Formaţiunea carstică are două intrări cu deschidere spre NE şi respectiv NV, care se reunesc într-o sală centrală de unde porneşte o galerie semiactivă, obturată după cca. 20 m. Obiectivul este cuprins în lista monumentelor istorice, fiind cunoscut cu vestigii arheologice din perioada de trecere de la eneolitic la epoca bronzului.

În urma unei periegheze efectuată în primăvara anului 1998 a fost descoperit un singur fragment ceramic la suprafaţa depunerilor din peşteră. Cercetările sistematice au debutat în luna octombrie 1998, printr-un sondaj de verificare stratigrafică (So. I) de 2 x 1 m amplasat în sala centrală. Săpăturile s-au soldat cu recoltarea unui bogat inventar arheologic. Într-un colţ al sondajului stratul de arsură şi cenuşă a semnalat prezenţa unei vetre de foc.

În anul 1999 nu s-au făcut săpături, dar cercetările au continuat în perioada 23 august - 3 septembrie 2000 prin deschiderea, în sala centrală, a unei secţiuni (S. I) de 6 x 2 m, amplasată în prelungirea sondajului din 1998. Săpătura a fost adâncită până la 0-,55 m relevând următoarea stratigrafie:

• 
  0 / -0,05 m - sol recent;
  
• 
  -0,05 / -0,1 m - strat care conţine, sporadic, fragmente ceramice de tip Wietenberg;
  
• 
  -0,1 / -0,35 m - strat de cultură de culoare cenuşie, care conţine ceramică de tip Coţofeni târzie; la baza acestui strat apar rare fragmente ceramice Coţofeni timpurii şi eneolitice;
  
• 
  -0,35 / -0,55 m - strat cuaternar, nisipos, de culoare gălbuie, cu numeroase bucăţi de calcar, certificat prin descoperirea unui dinte de Ursus Spelaeus.
  

Au fost descoperite trei vetre de foc şi un inventar arheologic variat: ceramică, unelte din piatră, podoabe. Deşi ceramica este foarte fragmentară pot fi distinse forme de mici dimensiuni, globulare, cu gura puternic evazată, în formă de pâlnie. Decorul constă în incizii, impresiuni, aplicaţii sub forma “boabelor de linte”. Se remarcă numărul redus al fragmentelor decorate în tehnica împunsăturilor succesive. În schimb sunt numeroase ornamentele sub forma benzilor de linii haşurate în reţea, incizii sub forma “scheletului de peşte”, romburi haşurate simplu sau în reţea.

Formele vaselor, decorul şi maniera de ornamentare sugerează plasarea descoperirilor de la Prihodişte la un orizont Coţofeni final marcat de puternice influenţe vučedoliene. Aceste materiale îşi găsesc analogii la Băile Herculane - Peştera Hoţilor (nivelul j), în peştera de la Româneşti, Clit - Gureţul Negrilor şi în descoperirile de la Govora Sat - Runcuri şi Livezile - Baia, aparţinând bronzului timpuriu.

Raritatea acestui tip de descoperiri şi importanţa lor pentru ilustrarea etapei finale de evoluţie a culturii Coţofeni în zona de SV a Transilvaniei, impun continuarea cercetărilor în acest sit.
Bibliografie
1. C. Rişcuţa, R. Pavel, Peştera Prihodişte (raport de cercetare), în: Cronica cercetărilor arheologice - campania 1998, Vaslui, 1999, p. 127.