1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

187. Roşia Montană, com. Roşia Montană, jud. Alba [Alburnus Maior]

Punct: Hăbad - Locul bisericii

Cod sit:6770.10

Colectiv: Mihaela Simion, Adela Bâltâc, Christina Ştirbulescu (MNIR), Ioan Carol Opriş (FIB), Vlad Niculescu (student FIB).

Începând cu data de 5 iunie 2001 a fost abordat punctul Hăbad - "Locul Bisericii" (în continuare abreviat HLB), în vederea descărcării de sarcină arheologică.

Au fost trasate iniţial patru secţiuni (S1-S4) care s-au dovedit lipsite de interes din punct de vedere arheologic. În aceste condiţii investigaţia arheologică s-a concentrat pe platoul nordic al HLB, unde configuraţia actuală a terenului, precum şi observaţiile prealabile perieghetice ofereau indicii despre prezenţa unor posibile structuri de locuire.

Au fost iniţiate, în acest sens, cinci secţiuni, cu dimensiuni variabile, după cum urmează: S.5 (orientată N-S, Lungime: 20 m, lăţime: 2 m, în prelungirea C.1), S.7. (orientată E-V, Lungime: 26,75 m, lăţime: 2 m, în cruce cu S.5.), S.8 (orientată E-V, Lungime: 16 m, lăţime: 2 m, paralelă la o distanţă de cca. 4,20 m S cu S.7.), S.11 (orientată E-V, Lungime: 13 m, lăţime: 5,70 m, paralelă cu S7. spre N) şi S.12 (orientată E-V, Lungime: 13,75 m, lăţime: 2 m, amplasată între S.8 şi S.7). Pe suprafaţa acestor secţiuni, imediat după înlăturarea stratului vegetal actual, au început să apară urmele unei amenajări din piatră, foarte rudimentare, la o adâncime maximă de - 0,35 m. Contururile acestei amenajări sunt surprinse mai ales în S.11, unde, în jumătatea de V se disting urmele unor temelii din piatră nefasonată, provenind de la o construcţie din care au fost surprinse două încăperi (denumite convenţional cam. 1 şi 2). Pentru acestea din urmă se cuvine menţionat faptul că au putut fi surprinse doar pe înălţimea unei singure asize de piatră a temeliei, aşezată pe un sol galben-nisipos, amestecat cu rocă macerată, fără alte elemente constructive suplimentare (urme ale pereţilor, acoperişului etc.). Pentru cam. 1 au putut fi puse în evidenţă limitele de V (Z1), N (Z3) şi S (Z2), cea de E (Z4) fiind foarte precar păstrată. Dimensiunile acesteia sunt de cca. 2,50/6,50 m, iar urmele fundaţiilor au o grosime aproximativă de 0,60 m. Limita de V pare a corespunde unui perete exterior (Z1), întrucât are o grosime ceva mai mare, de cca. 0,80-0,90 m. De asemenea, această limită este comună, tot corespunzător unui perete exterior şi cam. 2. În ceea ce priveşte cam. 2, nu sunt surprinse clar decât laturile de N (Z2) şi de V (Z1), până în dreptul carourilor a6-7, b6-7 şi c6-7. Din acest punct se conturează limita unui sediment provenind de la activităţi de prelucrare a minereului (rocă macerată de culoare galben-cărămizie, amestecată cu marnă albastră, lut, praf de piatră, după toate aparenţele reziduu de lavaj al minereului). Zidul de E, care ar fi închis amenajarea, prost păstrat, denumit mai sus Z4, este prăbuşit în interiorul unui canal de scurgere a apei ce a fost pus în evidenţă şi în S.8, S.12 şi S.7 şi care are un traseu de la S spre V.

Din umplutura acestui canal a fost recoltat un material arheologic amestecat (fragmente ceramice aparţinând tuturor epocilor istorice, două vârfuri de săgeţi cu spin medievale precum şi fragmente de artefacte moderne şi contemporane), evident antrenate de scurgerea apei pe pantă. Întreaga amenajare se întinde spre S. După toate aparenţele, întregul ansamblu are un caracter sezonier, probabil o locuinţă de tip cram, specifică zonei. Materialul arheologic recoltat din acest complex este foarte amestecat şi constă, în principiu, din ceramică de bucătărie, de epocă modernă-contemporană, din pastă grosieră şi prost arsă. Trebuie menţionate şi câteva piese din metal (potcoave, caiele, precum şi un mic topor mineresc). Singurul element cert de datare, recoltat în condiţii clare, este o monedă emisă de Statul român în anul 1924 (caroul a6).

Amenajarea se întinde şi pe suprafaţa S.7 şi S.8 şi S.12, respectiv traseul lui Z1. Pentru S.8 trebuie menţionat un fragment al unui altar (posibil epigrafic) antic, respectiv o volută, ca soluţie locală, care imită pulvini, refolosit în construcţia lui Z1.

De pe acelaşi traseu de zid a fost recoltat un altar de tip ara anepigraf, de asemenea refolosit (martorul dintre S.12 şi S.8). Tot de acolo, într-un context stratigrafic iarăşi incert, provine şi o monedă romană (denar imperial din prima jumătate a sec. II p. Chr., FAVSTINA DIVA)

188. Roşia Montană, com. Roşia Montană, jud. Alba [Alburnus Maior]

Punct: Hop - proprietatea familiei Botar

Cod sit: 6770.01

Colectiv: Rodica Marghitu-Oanţă, Sorin Oanţă-Marghitu, Mihai Vasile, Gabriel Bălan, Cătălin Bem, Silviu Oţa (MNIR), Liana Lucescu, studentă FIB

În perioada mai - octombrie 2001 în zona Hop - Găuri, pe terenul aflat în proprietatea familiei Botar a fost efectuată cercetarea arheologică în vederea eliberării certificatului de eliberare de sarcină arheologică a respectivului teren.

Zona investigată se află la N de drumul forestier ce coboară din masivul cetate şi se îndreaptă, prin Hăbad (proprietatea Oprişa), spre Abrud; la S de acest drum a fost cercetată necropola de incineraţie de epocă romană de către colectivul de arheologi de la Muzeul Unirii Alba Iulia.

Terenul supus săpăturilor arheologice a fost împărţit convenţional în trei sectoare: Sectorul A în imediata vecinătate a drumului forestier la N de acesta, Sectorul B la baza pantei dealului, pe o mică terasă, Sectorul V în extremitatea de S - E a proprietăţii.

În Sectorul A au fost deschise şase secţiuni orientate N-S, urmărindu-se configuraţia naturală a terenului. În S IA şi S IC, sub nivelul vegetal, în stratul de culoare neagră a apărut o aglomerare de pietre de dimensiuni mici şi medii, de formă ovoidală cu dimensiuni de cca. 5/4 m. Pietrele se aflau pe un pământ de culoare galben -roşiatic. Din acest complex au fost recoltate fragmente ceramice smălţuite şi o potcoava de cal. Materialul arheologic ne îndeamnă să atribuim acest complex perioadei moderne, sec. XIX. În continuarea secţiunilor S IA şi S IC, pe panta de N a platoului, au fost trasate alte două S IB şi S ID. Aici au fost cercetate două complexe CPL 12 şi un posibil drum de vagoneţi. CPL 12 infăţişat ca o mare aglomerare de pietre de mari şi medii dimensiuni ce aparţin nivelului de pământ de culoare galben - roşiatic. Printre pietre apar fragmente ceramice de factură romană. În capătul N al S I B a fost surprinsă o bandă de pământ maroniu ruginos de consistenţă nisipoasă, lată de 0,70 - 0,80 cm. Aceeaşi situaţie a fost întâlnită în S IVB şi S IVC, aflate în estul zonei cercetate, de unde am tras concluzia că avem de-a face cu un traseu de linie de vagoneţi ce comunica cu mai multe mine. Stratigrafia Sectorului A este următoarea: lut de culoare galben - verzui (steril din punct de vedere arheologic), un nivel de pământ de culoare galben - roşiatic (nivelul antic), un strat de pământ negru, un strat de pământ castaniu închis (aceste două straturi aparţin perioadei moderne) şi solul vegetal.

Săpăturile din Sectorul B au fost amplasate în funcţie de poziţia gurei de mină şi a şanţului aferent. Pe panta de accentuată la N de gura de mină a fost trasată secţiunea S IV (20/2 m). Spre capătul de E la - 0, 30 m a apărut o masă compactă de pietre mici, obiecte de fier şi fragmente ceramice de factură romană, medievală şi modernă (CPL 9), ceea ce ne face să credem că acest complex se datorează scursurilor de pe partea superioară a platoului. La E de S IV a fost deschisă S IVA unde am putut delimita conturul CPL 9, acesta închizându-se în formă ovoidală, materialul arheologic fiind similar cu cel din S IV. La est de aceste două secţiuni au mai fost deschise, în paralel cu acestea, încă două S IVB şi S IVC. Din S IVB au fost recuperate fragmente ceramice smălţuite, resturi de cahle, cuie şi fragmente de sticlă. În caroul 1 la -0,30 m a apărut un nivel de pământ maro - ruginos de consistenţă nisipoasă cu o lăţime în plan de 0,70 m. Pe această bande au fost identificate urmele unor traverse de linie de vagoneţi. Sub această linie s-a constatat o amenajare a terenului cu depuneri succesive de nisip şi lut ce suprapuneau o aglomerare de pietre de mari dimensiuni. Aceeaşi situaţie a fost identificată şi în S IVC. În faţa minei a fost amplasată o secţiune perpendicular cu intrarea în mină. Din humus au fost recuperate fragmente ceramice, de sticlă şi piese de fier, la -1,60/1,85 m a apărut nivelul antic roman, reprezentat de un strat de pământ galben - roşiatic. Din acest strat au fost recoltate fragmente de ceramică de culoare roşie. În dreptul carourilor 2 - 3 a fost găsită intrarea în mină, lată de 0,70-0,80 m. Pe rocă, de o parte si cealaltă a intrării au fost ridicate câte un zid, zidul dinspre E s-a menţinut pe două asize.

În dreptul gurii de mină, pe mică terasă a fost deschisă o secţiune S II. În capătul de E al acesteia a apărut colţul unei locuinţe, astfel am decopertat întreaga suprafaţă în sistem de casete alăturate. Sub stratul vegetal a fost cercetată o locuinţă modernă, de formă rectangulară cu fundaţiile laturilor de N, E şi parţial S, bine păstrate. De pe suprafaţa locuinţei au fost recoltate fragmente ceramice smălţuite şi nesmălţuite ce provin de la vase de uz casnic, fragmente de cahle, unelte de fier, cioburi de sticlă. Dintre pietrele fundaţiei a fost găsită o monedă austriacă (Kreutzer) emisă la 1812, iar în podina locuinţei a mai fost descoperită o a doua monedă de acelaşi tip emisă la 1800. Locuinţa se află în imediata vecinătate a minei ceea ce ne sugerează scopul său strict legat de folosirea minei.

Pe platoul de sub drumul forestier, în extremitatea SE a proprietăţii, în sectorul V, a fost cercetată o locuinţă romană de formă patrulateră, cu latura de N de 13,40 m, cea de E de 11,20 m, cea de V de 9,90 m si latura de S de 14,55 m. Clădirea are un plan neregulat, uşor trapezoidal, neavând nici un unghi drept, Lăţimea zidurilor variază între 0,60-0,70 m. Zidurile sun ridicate din pietre fasonat legate între ele cu pământ. Pe latura de N zidul se păstrează pe 7 asize ce reprezintă fundaţia. De pe suprafaţa acestui complex au fost recoltate fragmente ceramice de culoare roşie, piese de fier şi două râşniţe de piatră. Colţul NV al clădirii a fost suprapus de o amenajare contemporană, datată cu monede de 20 de lei, 1950 şi 5 bani, 1953. Latura de S a fost suprapusă de traseul unui mauer, zid de delimitare a proprietăţii.

În concluzie, în punctul Hop - Botar au fost cercetate complexe de epocă: romană, locuinţa din Sectorul V, modernă: locuinţa din Sectorul B, mina şi traseu de linie de vagoneţi din Sectoarele A şi B, zidurile de delimitare a proprietăţii, din Sectoarele A şi V, epocă contemporană: grajdul din Sectorul V. Aceleaşi perioade istorice au mai fost dovedite prin descoperirea materialelor arheologice în poziţie secundară. Întregul inventar, înregistrat şi recoltat pe contexte, se află în curs de prelucrare.