Chemarea la slujire

Dupa ce am clarificat aceste lucruri in legatura cu Domnul Isus, le-am spus ca si eu fac parte dintr-o imparatie a lui Dumnezeu,ca si credincios in Domnul Isus, dar care nu este din lumea aceasta, este o imparatie spirituala, care incepe in inima celui ce crede. Cand Domnul Isus a raspuns fariseilor care il chestionau cu privire la subiectul acesta, Luca ne spune ca raspunsul Lui a fost: "Caci iata ca imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru." Iar apostolul Pavel spune si mai mult. Imparatia lui Dumnezeu nu se refera la lucruri materiale, mancare si bautura, ci dimpotriva "este neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant" (Romani 14:17).

Anchetatorul nu s-a dat batut si m-a intrebat:

— Dar cum ramane cu lupta, cu armele, despre care rasturnare este vorba?

I-am raspuns ca apostolul Pavel da un raspuns exceptional in epistola catre Efeseni capitolul 6:11-13, cu privire la acest subicct: "Imbracati-va cu toata armatura lui Dunznezeu, ca sa puteti tin.e piept impotriva uneltirilor Caci noi n-avem de luptat iMpotriva carnii si singelui, ci impotriva capetentilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. De aceea, luati toata armatura lui Dunmezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziva cea rea si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti .fi biruit totul." Deci lupta noastra este una spirituala, care sc duce cu arme spirituale, impotriva unor fiinte spirituale, care sunt aratate in continuare in text, iar printre arme este si rugaciunea. Securistii insarcinati cu anchetarea celor credinciosi, erau obligati sa aiba Biblie si sa o cerceteze, pentru a-i combate si uneori ne cereau sa le aratam unde scrie ce sustinem noi.

A mai ramas o idee de care voiau sa stie cum am inteles-o si cum am prezentat-o in vorbirea mea in adunare: "Noi rasturnam izvodirile orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gand il facem rob ascultarii de Hristos." Adica:

Ce spunem noi, comunistii, sunt izvodiri ale mintii, nu-i asa? Hai, fii sincer si spune fara ocolisuri!

Dar si pana acum eu v-am dat raspunsuri pertinente, reale, la ceea ce m-ati intrebat.

Domnul Isus mi-a dat indrazneala sa le fac marturia:

— Asa cum in comunism gandirea este structurata pe principiile de fundament ale filosofiei marxiste, elaborate de Marx, Engels, aplicata si completata de Lenin si Stalin, marii dascali ai comunismului, considerati o autoritate in materie, la fel noi crestinii, avem gandirea noastra fundamentata pe Cuvantul lui Dumnezeu, revelat noua prin Isus Hristos si prin Duhul Sfant, explicat si adeverit prin sfintii apostoli. Domnul Isus Hristos ni s-a revelat ca Cel ce este: "Calea, Adevarul si Viata", sau in alte traduceri: Realitatea. Tot cea ce contravine gandirii lui Hristos, ultima Realitate, este o izvodire a mintii, o nascocire, pe care noi o rasturnam si nu o acceptam. Tot ce se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu si a descoperirii lui Hristos, crestinii nu pot primi, nu pot accepta; este considerata o reprezentare falsa a imaginatiei, care nu corespunde realitatii, plasmuire iesita din sfera ratiunii. Pentru noi, gandirea lui Isus Hristos, care ne-a revelat pe Dumnezeu - Tatal, este cheia de bolta a Adevarului absolut. Ceea ce nu corespunde legilor lui Dumnezeu de la temelia creatiei in universul material si spiritual, sunt izvodiri, nascociri, plasmuiri ale mintii omenesti instrainata de la Adeva.r!"

Atunci cand anchetatorii Securitatii erau prinsi pe picior slab, schimbau subiectul.

 

****

S-au implinit doi ani de cand am venit de la inchisoare si situatia incadrarii mele profesionale la un salar corespunzator, potrivit promisiunii initiale,.nu s-a schimbat. Eram platit cu cel mai mizer salar din Republica, de 800 de lei, ceea ce insemna cu 1600 lei in minus in fiecare luna, fata de nivelul la care as fi fost platit, in cazul ca nu as fi fost condamnat la inchisoare. Ori la o familie cu sase persoane, cu nevoi arzatoare, era cu totul nesatisfkator. Ei scontau ca la un moment dat voi fi. determinat sa accept compromisul, pentru a cere si a completa formulare de reabilitare, cum au facut unii... Eu insa nu puteam sa accept cu nici un chip acest fapt, care mi-ar fi afectat grav integritatea spirituala, cu o tagaduire a adevarului in Hristos pe care 1-am trait si, care ar fi echivalat cu o tradare insasi a Domnului.

Unul dintre fratii mei, Beniamin, la o intalnire cu un prieten de al lui, au ajuns sa discute situatia mea economico-financiara, care era sub orice limita. Acesta ii spune fratelui meu:

— Te rog, spune-i sa vina la mine sa stam de vorba. Cred ca il pot ajuta.

Mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa il caut acasa la locuinta lui, intr-o seara stabilita de el. El era Seful Serviciului de A.L.T. (Aprovizionari, Livrari, Transport), la gostatul Vladimirescu, la o distanta de aproape 15 km, de la locuinta noastra din Arad. Nu era deloc o situatie usoara pentru mine, dar mi-a asigurat un post de referent tehnic in serviciul lui, cu un salar dc 1350 de lei. Eu stiam ca in structura societatii comuniste, nu poti sa te misti fara sa fii sub control strict. Era avantajul, insa, ca in domeniul Agro-Alimentar, era o libertate mai mare de miscare la ang.ajarea in serviciu.

Pe langa munca propriu-zisa de birou, cu evidente de aprovizionari, livrari, transporturi, mi-a revenit sarcina de a insoti in fiecare seara, dupa orele de lucru la birou, masina care ducea marfa spre vanzare la cele doua maQazine ale Gostatului, aflate in centrul orasului Arad. Asta insemna zilnic cate 2-3 ore suplimentare, dar care nu se plateau. Era o lege nescrisa in gostat, ca pentru munca in plus, si care nu se platea, sa pot lua cate o gaina pentru familie. Desi eu duceam directorului, inginerului sef si la alti inspectori acasa came, (fara forme legale), si cofraje cu oua, cugetul meu era greu apasat in fiecare zi a face acest lucru pe care toti ceilalti il faceau fara. probleme. Din pricina aceasta cugetul imi era legat

si

durerea cea mai mare era ca nu mai puteam sa zbor cu spiritul spre inaltimi, in prezenta Do.mnului meu, asa cum am trait anii ce trecusera, fie la serviciu, fie la inchisoare. Femeilor vanzatoare de la Gostat, nu le convcnea un om ca mine, ci ar fi vrut unul cu care sa mai faca afaccri, cum facusera cu altii, adica sa cantarim marfa si pe nota de livrare sa scriem cu 2-3 kg mai putin, iar din diferenta obtinuta sami dea si mie alte produse, salamuri, branzeturi pentru familia mea. Eu nu am putut face insa asa, cugetul meu fata de Domnul dadea semne mari de alarma.

intr-o seara insa, administratoarea magazinului de desfacere Gostat, cu ajutoarele ei, cu sila au scris mai putin si mi-au bagat in

servieta o ruda mare de salam, de toata bunatatea. Nu pot sa spun cat de greu a tras salamul acela pe sufletul meu si cum de am putut sa cedez totusi la insistentele acelor femei... Noaptea aceea a trecut greu si a fost foarte lunga pentru mine si abia am asteptat sa vina dimineata sa corectez greseala facuta in ajun. Cand am ajuns seara la magazin, am rugat vanzatoarea sa accepte corectarea notei de livrari. ori cat ar f fost contravaloarea salamului, si eu am achitat pretul.

Oh, ce mare binecuvantare a facut sufletului meu acest lucru, de a intra in ordine si nici gaini nu am mai luat. Femeile "binefacatoare" s-au crucit si nu puteau sa inteleaga ce e cu mine, de ce nu pot sa accept ceea ce toti fac si inca la o scara mult mai mare.

Dupa opt-noua luni, in mai 1967, a venit o veste trista pentru Gostatul Vladimirescu! S-a dat ordinul sa fie lichidat si cele trei sectoare sa fic predate altor gostate dupa profilul respectiv. Tot personalul a fost plasat la alte gostaturi, cu o singura exceptie, a persoanei mele. Eu am raMas fara serviciu si asta nu la Intamplare. Pe fir cra Securitatea, care a vnit sa ma faca sa inteleg ca nu pot face ce vreau in comunism. Demisia mea de la "Tricoul Rosu" au socotit ca e necesar sa fie sanctionata drastic, asa ca sa nu mai pot sa gasesc alt serviciu, din care sa pot castiga existenta pentru familie. Nu mi-am pierdut nadejdea in Dumnezeu, care ne-a purtat atatia ani, ca si pe aripi de vultur. Totusi, a fost necesara intetirea luptei bune a credintei prin rugaciuni de fiecare zi impreuna cu sotia, asteptand in tacere ajutorul Domnului.

Am Inceput sa cutreier orasul, sa gasesc un loc de munca si asta in fieeare zi, pentru o perioada mai lunga de timp. Dar nicaieri nu am gasit. Dupa mai multe zile de cautare, am aflat un post de contabil vacant, la o anumita intreprindcre. M-am prezentat la secretariat si am fost condus la serviciul de contabilitate, unde am fost supus la un test practic in materie. Prin harull-ui Dumnezeu am fost bucuros ca am reusit sa trec cu bine testul si mi s-au facut formele de angajare. Mi s-a spus sa vin ziva urmatoare, sa mi se spuna ce trebuie sa fac si unde sa ma prezint la locul de munca.. Ziva urmatoare m-am prezentat si, nu spre surprinderea mea, am inteles ca drumul angajarii este taiat de Securitate. Biroul de Personaldin orice intreprindere de stat era sub control strict si orice angajare trebuia sa fic aprobata de Securitate, chiar daca treceai testul profesional, nu puteai fl angajat fara acordul lor. Asadar, incercarea de a gasi un serviciu continua pentru alte cateva zile, pe drumuri, fara sa gasesc o rezolvare.

in acest timp de incercare, familia totusi nu suferea de foame, am avut strict necesarul pentru viata asigurat prin rudenii si mai ales prin fratii pe care i-a folosit Dumnezeu in chip minunat. Dupa cateva zile, gasesc la o alta intreprindere, de fapt o Cooperativa mestesugareasca, un post vacant pentru care iaras am dat un test corespunzator de calificare. Spre bucuria mea, testul a fost trecut cu bine si mi s-au facut fonnele de angajare. Dosarul ajuns la Biroul de Cadre, care era parghia securitatii in orice institutie, a fost blocat si nu am fost angajat. I-am multumit Domnului si pentru acest insucces, caci stiam in strafundul fiintei mele adevaratul motiv pentru care se Intampla asa ceva. Aveam un sir lung de experiente in trecut si am stiut ca si aceasta incercare va desavarsi rabdarea si credinta mea, iar Domnul va lucra. Apostolul Petru, in prima lui epistola scrie asa de minunat: "Voi sunteti paziti de puterea lui Dunmezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vrenzurile de apoi! Irl ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin.felurite fficercari, pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mal scumpcsi deec.-"it aurul care piere tisicare totusi este cercat prin fbc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos, pe care voi Il ilcbiti fara sa-L fi vazut, credeti in El fara sa-L vedeti si va bucurati cu o bucurie negraita stralucita, pentru ca veti dobandi, ca sfarsit al credintei voastre, nzantuirea sufletelor voastre" (1:5-9). Cu toate ca stim Si experimentam aceste lucruri, lupta credintei trebuie dusa in fiecare zi, pentru ca ispitele puse la cale de Satan ne asalteaza din diferite parti, fara ragaz...

A unnat o noua saptamana., pentru care ne-am increditat cu sotia in mana buna a Domnului. Am luat tramvaiul nr. 4, de la capatul de linie, cu directia spre contrul orasului. Odata trecut de Statia Garii C.F.R., spre centru, in tramvaiul aalomerat de la gara, intalnesc pe bunul domn si frate in ale credintei, inginerul Traian Pelau. Amabil,

ma intreaba pe unde sunt si ce mai fac. In cateva cuvinte i-am spus experientele mele din ultimele saptamani in cautarea unui serviciu, dar fara nici un rezultat pozitiv. Grabit, caci trebuia sa coboare, spune sa fac o cerere, s-o semnez, maine dimineata sa vin la Fabrica de Confectii si sa il caut la biroul directorului. A prccizat sa nu merg la "Biroul Personal" ci direct la dansul, in Biroul Directorului. Stia dumnealui de ce asa, ca sa nu am surprizele de mai inainte...

Am facut asa cum mi s-a spus si mi-a scris pe cerere, ca angajarea se aproba pe postul de Sef Sectie Pregatire Plan Financiar, cu data si semnatura directorului. Cei de la cadre nu au avut altceva de facut decat sa se conformeze, cu facerea formelor de angajare. Am vazut inca odata purtarea de grija a lui Dumnezeu, cum m-a scapat de la "Tricoul Rosu", unde era atata ostilitate impotriva mea, cat si de la Gostatul care era asa de departe de casa, unde in plus trebuia sa lucrez de dimineata pana seara si cu o constiinta framantata de atatea ilegalitati ce trebuia sa le fac. Chiar si acele usi inchise in calea angajarii au fost datorita faptului ca Dumnezeu avea ceva mai bun pentru mine. Drumurile inchise nu inseamna neaparat pierderi, cand viata ta este incredintata in mana lui Dumnezeu! Marit sa fie Domnul!

****

Vara anului 1967 s-a remarcat si printr-o perioada de destindere in climatul politic intemational. Din tarile din Apus s-a permis sa intre iii Romania mai multi turisti, printre care si misionari crestini, si grupuri de tineri evanghelisti, care au vestit Cuvantul lui Dumnezeu si au cantat cantari crestine minunate, avand o buna influenta asupra lucrarii lui Dumnezeu din toata tara. In virtutea acelei destinderi, directorii si presedintii de intreprinderi economice si industriale, au primit o mai mare independenta si autoritate in exercitarea atributiunilor de serviciu, far.-icontrolul strict al activistilor si secretarilor de partid, dar nu pentru o perioada lunga de timp...

Seful serviciului Financiar era I. D., un barbat mai tanar cu 9 ani decat mine. El s-a purtat amabil cu mine, mai ales ca aflase ca am fost angajat prin bunavointa directorului, care ma cunostea deani de zile, de la fabrica "Tricoul Rosu". In birou cu noi aveam si pe U. G., responsabil cu controlul Financiar intern si pe doamna S., jurista intreprinderii. Atmosfera morala din birou era una de depravare, care m-a deranjat mult, promovata de seful meu de serviciu si de jurista De felul cum vorbeau si se comportau, mi-am dat seama ca erau in relatii bune cu organcle de Securitate. Seful serviciului, D., avea in militie pe sotia lui, cu gradul de plutonier, cu care nu traia . in relatii bune, si nu avcau nici copii. E1 cauta de asemenea, sa

angajeze in discutii, sa afle cat mai multe lucruri, semn clar ca era informator al Securitatii. Trebuia sa fiu cu ochii in patru, cum se zice, atat in problemele de serviciu, cat si in cele particulare.

Sarcinile mele de serviciu crau in relatie cu documentele financiare ce trebuiau prezentate la banca spre decontare, cat si situatia zilnica incheiata de casieria intreprinderii. Asta imi dadea posibilitatea sa ies adeseori in oras, la Banca, cu care ocazie seful meu imi dadea si anumite sarcini personale de ale lui, in relatie cu femei dubioase, de la alte intreprinderi, pe care le favoriza cu anumite maruntisuri de la magazia de materiale, fara sa le coste nimic... Asta era la ordinea zilei in comunism, fie cu materii prime ca stofe, cu materiale auxiliare si chiar cu articole de moda feminina, care era de fapt profilul fabricii. Mi s-a oferit si mie in asemenea situatie de ilegalitati, sa profit si eu, dar m-am ferit ca de foc, de orice oferta ce mi s-a facut. De asemenea scful m-a tentat cu reviste pornografice, care erau aduse pe cale ilegala din Apus si care erau interzise prin lege in Romania, un lucm bun la comunisti. Dar tot ei, pe sub mana, prin uneltele lor, cautau sa atraga pe altii intr-un cerc vicios de ilegalitati cu aceste reviste, ca apoi pe cei prinsi sa-i poata ameninta cu inchisoarea, si singurul pret ca sa scape era acela sa devina informatori ai Securitatii. Si, Doamne, ce multi au fost prinsi in cursa. Nu puteai sa ai incredere in nimeni. Domnul m-a pazit, insa, de a face vreun compromis. Am fost nevoit sa recurg uneori la actiuni contraofensive, chiar foarte riscante, daca nu 1-as fi avut la spate pe bunul meu protector vazut, directorul Traian Pelau, dar si cu grija de a nu-i face greutati in legatura cu persoana mea.

Prin indurarea lui Dumnezeu, am inceput sa primim niste ajutoare din Apus, prin grija familiei Wumibrand, care era deja in

 

Statele Unite ale Americii. In pachetele acelea, probabil vreo trei, in rastimp de un an, trebuiau platite taxe foarte mari la vama, asa ca am fost nevoiti sa vindem ce era mai valoros ca sa putem acoperi taxele. Seful meu D., indata a cumparat cea mai frumoasa bluza si era interesat sa afle cand o sa mai primim. Dupa vreo doua, trei luni am mai primit un pachet si din nou si-a ales ce era mai frumos. intro zi m-am trezit ca a venit la serviciu si mi-a aratat bancnote de valuta, in dolari si marci gennane. In Romania era in vigoare o lege foarte stricta, cu privire la valuta straina. A avea si a manui asemenea bacnote, era sigur caz de inchisoare. Eu am fost convins ca i-a primit de la Securitate, cu scopul sa ma testeze, daca nu cumva am primit si eu asa ceva din Apus. Realitatea era ca nu primisem niciodata vreun ajutor in valuta din afara.

Dupa cum eram format ca si crestin prin Cuvantul lui Dumnezeu, stiam ca un credincios trebuie sa fie o persoana intega, hotarata in vorba ca si in fapta, in relatii cu alte persoane, in acelasi timp insa respectuos si binevoitor. Dar atunci, cand tinuta morala nu este respectata, un crestin, cu nici un chip, nu poate sa-si permita sa aiba discutii indecente, cu usuratati, cu glume proaste si cu un nici un fel de vorbe necuviincioase sau cu doua intelesuri.

Intr-o zi am primit un telefon de la serviciul tehnic, cu care aveam uneori relatii de serviciu. Era o domnisoara mai in varsta, care spre surprinderea mea a inceput sa foloseasca glume si vorbe cu dublu sens, care pe mine m-au deranjat si simteam nevoia sa dau o riposta cum se cuvine, dar m-am abtinut si am incheiat repede convorbirea. Dar Satan nu s-a multumit cu atat... Dupa cateva zile am avut o noua convorbire telefonica cu acea femeie, care dupa problema oficiala pentru care ma sunase, a continuat sa duca discutia pe un teren provocator, de vorbe stricate. Mi-am dat seama, acum e momentul sa raspund cum se cuvine si aceasta femeie sa nu mai indrazneasca pe viitor sa incalce bariera bunului simt. I-am zis:

— Asculta, domnisoara sau tovarasa N., dumneata ai depasit linia bunei-cuviinte pentru a doua oara fata de mine, in discutiile telefonice. Cred ca nu mie trebuie sa-mi roseasca obrazul de rusine pentru asemenea acte provocatoare, ci persoanei care le initiaza si le promoveaza, in cazul acesta, dumitale! Ai gresit tinta cand ti-aipropus sa ma ai pe mine de partener. Si eu zic, sa fi fost pentru ultima data, cand ai pus la cale o asemenea tentativa. Cred ca am fost bine is.nteles si o asemenea situatie nu se va mai repeta!

In birou au mai fost si alte persoane care au auzit reactia mea spre educarea acelora care nu isi cunosc locul si masura.

Cu o alta ocazie, la un interval destul de mare de timp, eram la biroul meu si imi faceam serviciul meu. Eram prezenti cei patru care ne faceam serviciul in mod obisnuit. Pana aici totul parea ca atmosfera de serviciu era normala, cand a intrat in birou tovarasul M. D., seful serviciului Plan, care in schema de functionare a fabricii, in caz de forta majora, era loctiitorul directorului.

M. apuca un scaun de speteaza, il trage langa avocata intreprinderii si incep discutii de buna dispozitie, cu accentuat iz de glume, care au devenit din ce in ce mai murdare. Am simtit asupra mea un asalt si presimteam ca voi fi provocat, ceea ce s-a si adeverit. Ca sa preintampin atacul, am deschis sertarul de jos, in dreapta biroului meu si m-am facut preocupat in a cauta ceva. Tensiunea spirituala la care am fost supus, cand am auzit tot felul de bancuri porcoase, a atins punctul culminant. Radeau cu totii cu mare pofta si buna dispozitie. M., probabil jenat de neparticiparea mea la masa desfraului lor a gasit de cuviinta sa tna provoace pe nume. Eu eram cel mai mic si neinsemnat in grad dintre cei sase prezenti. Imi spuse dupa un banc nerusinat:

Nu-i asa, domnulc Iovin?

M-am ridicat in pozitia normala in scaunul meu si i-am zis:

Asculta, domnule M., cu ce probleme oficiale ati venit la noi in birou? Daca le aveti, va rog sa le rezolvati! Si sa fie pentru ultima data cand mai veniti la noi in birou cu asemenea bancuri murdare, pe care le-ati cules de pe maidanele orasului sau din alta parte. E prea destul pentru minc ca am plamanii imbacsiti de fumul de tigara, nu doresc sa-mi imbacsiti si sufietul cu drojdiile si scursurile imorale pe care le promovati fara. frau!

Interventia mea a cazut ca un traznet din cer, sprijinita de o putere dumnezeiasca si o autoritate in fata careia toti au amutit, cu ultimul zambet incremenit pe buze! A urmat o tacere de mormant, nimeni nu a inai scos nici o vorba. Dupa clipe lungi de tacere, in

soapta, seful Planificarii, M. discuta cu seriozitate cu jurista intreprinderii. Dupa alte vreo 5 minute, omul cu bancurile murdare, vadit stanjenit de cele intaniplate, paraseste biroul. Abia inchisa usa, o explozie de ras i-a cuprins pe cei patru ramasi, amuzati de lectia usturatoare administrata acestui fost ofiter in armata, care nu era membru de partid, dar era vandut cu totul Securitatii comuniste si nimeni nu indraznea sa-1 infrunte. Vestea s-a raspandit fulger in toata fabrica, in care lucrau peste trei mii de salariati. M-am ales cu binefacerea ca in prezenta mea nu se mai debitau asemenea bancuri desuchiate, lucru pentru care am multumit lui Dumnezeu. Eu am stiut ca cele intamplate vor avea urmari si ca Securitatea nu se va lasa fara sa isi razbune colaboratorul lor de informatii, cu o docilitate si servilism dezgustator... Nu era cazul sa ai teama de membri de partid, cat de acesti oameni care erau gata sa te vanda in orice moment pentru un blid de linte.

****

in intreprinderile de stat se obisnuia sa se faca mereu restructurari de.schema, care erau folosite de comunisti prin Securitate, ca sa se scape de unii considerati indezirabili, cum am fost socotit si cu. Pe de alta parte, ca sa-si vare in anumite posturi oamenii lor, prin care sa poata supraveghea si controla orice miscare.

Intr-o buna zi am fost chemat de dirctorul fabricii in biroul lui si mi-a comunicat in taina, ca se vor face restructurari si securistii i-au cerut ca pe mine sa ma dea afara din serviciu. Mi-a mai spus ca el a ripostat si le-a spus ca eu, ca fost puscarias, nu am post de conducere, ci de executie si potrivit Codului Muncii, am dreptul ca oricare alt cetatean la munca, ca sa pot castiga mijloacele de trai pentm familia mea. Cu alt prilej de restructurare mai tarziu, securistii au insistat ca sa fiu dat afara din serviciu cu orice chip. Bunul meu director insa s-a impotrivit din nou si in final le-a spus:

— Dati-mi in scris cu numele lui ca sa-1 dau afara si in cazul acesta ma voi confon-na!

Sigur ca nu au vrut sa dea in scris, pentru ca aceasta era o ilegalitate.

Prin anul 1970, in baza unui decret dat de Ministrul Industriei Usoare, s-a facut o mare schimbare de structura, prin care cele patru fabrici mari din Arad, din acelasi minister, UTA, TEBA, Tricoul Rosu si Fabrica de Confectii, au fost comasate si astfel s-a realizat COMBINATUL TEXTIL ARAD. Sediul Combinatului a fost la Uzinele Textilc Arad, asa ca anumite servicii din fiecare fabrica au fost centralizate in cadrul acestui combinat, si astfel nu au mai fost sub autoritatea bunului meu director, Traian Pelau. Seful meu, D. I., mi-a comunicat ca in noul cadru, fiecare mergem pe pielea noastra.... Eu mi-am dat seama, asta a sunat ca si un semnal de alarma pentru mine, ca la prima restructurare, care acum se va impune, cu nu voi supravietui pe post si ca atare, voi fi pus pe liber...