Sa stii ca am facut bine sotiei tale in lipsa ta! I-am raspuns:
Daca ai facut bine, Dornnul iti va rasplati. Caci Domnul nu uita sa rasplateasca binele ca si raul facut pe pamant, de fiecare dintre noi!
Unul dintre fratii care venise cu un an inainte de mine de la inchisoare, intr-o zi 1-a intrebat:
Frate N., anii au trecut si iata ca am venit si noi de la inchisoare. Fii sincer si spune-ne care a fost rolul jucat de dumneata in arestarea Si condamnarea noastra?
Raspunsul a fost:
Este adevarat ca am fost chemat si eu.sa-mi spun parerea si pozitia in legatura cu voi. Eu am declarat ca din punct de vedere politic voi nu sunteti vinovati. Dar sunteti vinovati in ce priveste doctrina baptista. Apoi a mai adaugat: Sa stii ca si acum, e suficient sa spun doar un cuvant si veti ajunge din nou la inchisoare!
Sotia mi-a explicat apoi, 1a ce anume s-a referit, cand a zis ca in lipsa mea, "mi-a ajutat sotia". intr-o duminica dimineata, cand sotia nu a putut merge la adunare, s-a trezit cu mama mea, carc a silit-o sa se imbrace repede si sa vina la adunare, ca fratele N. N. insista foarte mult sa vina. Sotia a cedat la presiunea mamei mele si s-a dus.
Tarziu, pe la jumatatea serviciului divin, cand se frangea si painea la Cina Domnului, intra in adunare un domn necunoscut fratietatii si s-a asezat pe o banca aproape de usa, unde i s-a facutloc. Sotia si-a intors involuntar capul sa vada cine vine la adunare la ora aceea tarzie. Si, cand 1-a vazut pe acest domn, a avut o comunicare interioara ca acela era un securist, care a venit sa vada daca ea participa la adunarile oficiale baptiste si, mai ales, si la Cina Domnului, cum il asigurarse batranul nostru "prieten"... Asta era binele pe care 1-a facut sotiei mele, voia N.N. sa-mi spuna... Necunoscutul a iesit si a plecat indata ce a vazut ca sotia mea participa la Cina Domnului: deci, ea se incadreaza in cultul oficial baptist si nu este "dizidenta". Ori, sotia mea a luat cina, pentru ca avea partasie reala cu fratii din adunare!
Acum as vrea sa spun cateva cuvinte despre sfarsitul acestui om. Cativa ani mai tarziu, el a intrat intr-o criza spirituala grava cu privire la credinta. Nu mai putea crede in puterea mantuitoare a Domnului Isus Hristos. E1 a propovaduit zeci de ani credinta si acum nu mai putea sa creada ceea ce el insusi vestise, in puterea sangelui varsat la cruce care poate sterge orice pacat, aceluia care vine cu pocainta. sincera la Mantuitorul. Pacatul vanzarii si tradarii fratilor i-a impietrit inima si nu a mai putut crede, acum cand era momentul sa-si sfarseasca viata pe pamant.
Agonia lui a durat un an de zile, timp in care 1-au vizitat multi pastori si frati care au cautat sa-1 readuca la credinta pe care o predicase o viata intreaga, dar orice incercare a fost in zadar... La starea asta se refera Sfanta Scriptura cand zice: "Ci
indemnati-va 1171ii pe jiecare zi, cata vreme se ziee: „Aytazi", pentru ca niciunul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului" (Evrei 3:13). 1tn v. 14 Pavel continua si spune: "Caci
ne-am jaeut partasi ai lui Hristos, daca pastram pana la ,.sfirsit increderea nezguduita dela inceput".
Fratele Jean Staneschi a compus textul si melodia cantarii nr. 317 din cartea
"Scumpa Golgota", cu titlul: "Nu glumi cu al tau In a doua strofa cuvintele suna astfel:
Si
Satana mincinosul iti sopteste ne-ncetat:"Poti sa faci pe credinciosul, sa-ti pastrezi si-al tau pacat!" E otrava ce in taina, patimas te va-nsela;
Iti rapeste fericirea, iti distruge viata ta.
Bietul om, care se credea mai credincios ca altii, dar i-a tradat si vandut pe frati, a murit in necredinta. La inmorrnantare, care a avut loc in cimitirul "Pomenirea" din Arad, ultimul care a predicat Cuvantul a fost fratele Mihai Chiu, pastorul adunarii Parneava, care fara ocolis s-a referit la situatia grava in care s-a aflat acest frate in pragul mortii, fara sa mai poata crede. Inselaciunea pacatului este mare si nu este de mirare ca si apostolul Pavel insista: "Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau,si LIPITI-VA TARE DE BINE" (Romani 12:9).
****
Toamna anului 1964 a debutat cu un nou val de treziri spirituale. La acest fenomen spiritual a contribuit fara indoiala climatul politic destins, dupa o perioada de opresiune dura desfasurata in tara noastra de politica partidului comunist, care se instalase bine in toata tara, incepand cu anul 1950. In chip minunat a mai contribuit si intoarcerea de la inchisoare a tuturor fratilor inchisi pentru credinta. Ei au fost purtatorii unui suflu nou de viata duhovniceasca, dupa ce au iesit biruitori prin suferinte si prigoane fara precedent in secolul al 20-lea. Ceilalti credinciosi au sesizat aceasta realitate si Evanghelia a ajuns sa fie propovaduita cu multa putere. Tcama care inhibase pe multi, a inceput sa se destrame si avantul spiritual parea de nestavilit. Experientele proaspete din inchisori aduse de credinciosi, exprimate si prin cantari noi nascute acolo, de o frumusete rara, a dat aripi si avant tineretului, care si-a predat viata Domnului Isus. Slujirea mea in randul tineretului a prins putere si rand pe rand s-au intors suflete la Dumnezeu.
Trei mari evenimente au favorizat lucrarea lui Dumnezeu in toamna anului 1964 si in anii urmatori: primul a fost plecarea la Domnul a unei tinere de 15 ani, Dorina Deznan, apoi a altei surori profesoare, in varsta de 40 de ani, sora Aurica Buglea, care a ramas fecioara, necasatorita, si al treilea caz acela al plecarii la Domnul a fratelui Sasu.
Dorina Deznan a primit o lovitura la nivelui ficatului, din accident, pe cand era la scoala. 0 varsta cu totul prematura pentruincheierea unei vieti care abia incepuse, dar fetita aceasta a murit intr-o pace divina si cu o marturie spre slava Domnului Isus pe buze! Tinerii au vazut de bine sa faca garda zi si noapte in jurul sicriului cu trupul neinsufletit al Dorinei, iar Cuvantul lui Dumnezeu vestit cu acea ocazie a fost plin de foc ceresc. Am fost si eu profund sensibilizat si afectat de acest eveniment, care a constituit in acelasi timp o cercetare pentru multi...
Sora Aurica Buglea era tanara care insotise cu deosebit curaj pe sotia mea pana acasa, dupa ce s-a botezat, ca sa intervina in
apararea ei, in cazul in care tatal ei ar fi fost 9-.ata sa recurga la F
,-. mijloace dure. Nu a fost tocmai asa, dar nefiind acceptata de tatal
ei, Aurica a luat-o in seara aceea si a dus-o acasa la parintii ei, pe Valea Crisului Alb, in comuna Tisa.
Aurica impreuna cu o alta sora au urmat studii universitare la Cluj si ambele au ajuns profesoare de Geografie si Stiinte naturale. Cealalta sora era Lucia Pancotan. Dar Aurica s-a imbolnavit de cancer mamar, care s-a raspandit mai apoi si la plamani si astfel a
. plecat la Domnul. Am vizitat-o si noi, sotia si cu mine, in ultimele zile din viata. Suferintele au fost mari, dar cerul ei spiritual era senin si linistit, iar Domnul a onorat-o cu o trecere intr-un fel unic. Boala o adusese intr-o stare de neputinta totala, fara sa mai poata misca un singur deget. Deodata insa, isi ridica mainile in sus si cu o lumina cereasca stralucitoare pe fata ei a strigat:
Uite-L ca vine, vine!
Cei din familie care o strajuiau au intrebat:
Cine vine, pe cine vezi?
Ea a raspuns cu ultimile puteri:
Vine Domnul Isus sa ma ia acasa!
Si asa si-a dat duhul in mana Marelui Ziditor si Sustinator al vietii, Dun-inezeu! inmormantarea a fost un eveniment impresionant, intr-o zi frumoasa de inceput de toamna, cu cer senin, cand frunzele incepeau sa cada una cate una la pamant... Asa s-a mutat la Domnul iubita si neuitata noastra sora de credinta, iar noi am condus-o pe ultimul drum cu simtaminte de adorare pentru Domnul Isus care a venit in intampinarea ei... 0 scumpa mireasma a lui Hristos a fost raspandita asupra tuturor celor ce au participat la inmormantarea
ei, iar Evanghelia a fost vestita cu har unei mari multimi care s-a strans in strada, in fata casei. LAUDAT SA FIE DOMNUL!
Cea de a treia inmormantare a fost a fratelui Sasu, pe care nu 1-am cunoscut personal, dar am inteles ca a fost un credincios deosebit si bun slujitor al lui Hristos. La procesiunea funerara, care a fost intr-o zi de duminica, zi frumoasa, cu soare, au participat un numar record de oameni, aproximativ peste 5000 de suflete. Mare ocazie de vestire a Cuvantului lui Durnnezeu in orasul Arad, in Piata Arenei, aproape de Stadionul Gloria.
Cortegiul care trebuia sa treaca prin centrul orasului, spre cimitirul "Eternitatea", era lung, de mai multe sute de metri, asa ca s-a blocat circulatia de tramvaie si masini pentru vreo 10 minute, fapt ce nu a convenit comunistilor, dar asa a randuit Domnul. Un eveniment crestinesc cu adevarat grandios! ! Drumul pana la cimitir eu 1-am strabatut in compania domnului T., unul din profesorii copiilor nostri, Intr-o zi cand a intalnit-o pe sotia mea, acest domn profesor a apostrofat-o in felul acesta:
Doamna, daca vreti sa asigurati copiilor dumneavoastra un viitor fericit, atunci ar trebui sa inaintati divort de sotul care este la inchisoare... Altfel, copiii nu vor avea viitor!
Sotia i-a raspuns cu indrazneala si franchete:
Domnule T., eu nu pot face cum ati facut si faceti dumneavoastra, care v-ati schimbat dupa imprejurari. Ati fost cu legionarii, au venit acum comunistii si sunteti cu ei, maine vor veni altii si veti fi cu aceia. Eu nu pot face asta, eu nu ma schimb de azi pe maine. Eu am un Dumnezeu care a spus despre Sine: "Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb, de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-ati fost nimici ti! " (Maleahi 3:6). Omul nostru si-a vazut de drum, fara sa scoata vreun cuvant.
Cu prilejul inmormantarii celui ce a fost fratele Sasu, Dumnezeu mi 1-a dat in grija pe domnul profesor T., caruia i-am putut face si eu marturia Celui care a zis: "Eu sunt Calea, Adevarul
si
Viata", Isus Hristos, Mantuitorul si Domnul nostru. Cum si-a terminat profesorul T. viata, nu stiu. Dar spre marea noastra bucurie, unul din fiii lui, care luase in casatorie pe una din fetele fratelui Sasu, am aflat zilele trecute (septembrie 2002) ca se afla in Denver,
Colorado, ca este si el credincios si a primit botezul credintei in Domnul Isus. Slavit sa fie si preamarit Isus Hristos, Domnul nostru! Partea noastra este sa aruncam samanta si Domnul face sa incolteasca, sa creasca si sa aduca rod. Profesorul T. a ajuns sa vada cu ochii lui, ca odraslele noastre au avut un viitor binecuvantat, fara sa
fl
facut compromisuri cu privire la credinta noastra. Mare este Domnul si vrednic de lauda!Lucrarea cu tineretul mergea inainte cu avant, dar si
trivirile cresteau in aceeasi masura. I-am invatat mai multe cantari, dintre care una a fratelui N. Moldoveanu avea sa intarate pe inspectorul de culte si Securitatea care era tot timpul cu ochii pe mine. Asta era si unul din motivele care m-au tinut la salariul minim de 850 de lei pe luna, timp de doi ani. Iata cuvintele:Turma mica, nu te teme, Domnul e Pastorul tau. Urle lupii-n orice vreme
si furtuna-n jur de-ar geme, dar de tine, nu te teme, /:nu se-atinge nici un rau! :/
Doua idei au fost considerate periculoase si daunatoare regimului comunist, din aceasta prima strofa. In primul rand ideea de "a nu te teme". Tot sistemul comunist era bazat pe teroare, pe frica pe care o inoculase Satan in oameni, ca sa ii poata tinea robi. In cuvantul lui Dumnezeu sunt doua texte care trebuie luate in seama in aceasta privinta. Primul este acela exprimat in Proverbele 29:25: "Frica de oameni este o cursa, dar cel ce se increde irz Domnul n-are de ce sa se teama ". In general e stiut ca tineretul este purtatorul ideilor noi si este gata de actiune, gata de a pune in practica ideile pe care si le-a insusit, din moment ce frica este inlaturata. Frica paralizeaza gandirea si vointa de actiune, de frica de a nu suferi. Cu totul opusa fricii de oameni este insa frica de Domnul Cel Atotputernic, prin puterea Caruia stau toate lucrurile. In Proverbe 9:10 Solomon spune: "Inceputul intelepciunii este frica de Domnul; sfintilor este priceperea". In virtutea acestei stiinte de totdeauna a sfintilor,
cat si a fricii de Domnul, apostolii au raspuns marelui preot, inaintea Soborului din Ierusalim, cu deplina indrazneala si autoritate de sus:
"Trebuie sa ascultam mat mult de Dunmezeu decat de oatneni!"
(Fapte 5:29). Dumnezeu trebuie sa fie autoritatea suprema in viata fiecarui copil al Sa.u, in familiile sfintilor, cat si in toate Ekklesiile lui Dumnezeu. Rasturnarea acestui principiu de fundament in Biserica din Laodicea, i-a adus la starea de apostazie si L-au scos afara.' din adunare pe Domnul Isus. Laodicea inseamna "judecata poporului, sau drepturile poporului".
Din cele mai vechi timpuri in crestinismul decazut s-a dat prioritate poporului si nu lui Dumnezeu. Ce zice poporul, cei multi, nu ce zice Domnul. Lucrul acesta duce la starea de necunoastere, neidentificare de sine, de ticalosie (ticalos, cu masca, fatarnicie), nenorocire, saracie spirituala, orbire si goliciune.
La o asemenea impilare spirituala doreau comunistii sa ne tina pe noi crestinii, fara marturia vie a lui Hristos prin puterea Duhului Sfant, ci prin robia duhului de frica de oameni, care este de la cel rau. De aceea cantarea: "Turma mica nu te teme", pe care o cantam cu tinerii care au fost treziti la o viata noua in Hristos, au cautat cu tot dinadinsul prin "oamenii lor" sa o faca sa nu mai fie cantata. Ea avea un mesaj mobilizator pentru tineret, nu la rascoala impotriva regimului ci la supunere si ascultare dc Domnul, inainte de toate, cum au spus apostolii in fata marelui preot si a Soborului din Ierusalim. Pentru o asemenea convingere de a da intaietate Domnului eram eu considerat impreuna si cu alti frati, "un pericol", pentru regimul comunist. Ei doreau sa ne scoata din marturia crestina, de a propovadui Evanghelia eliberatoare a mantuirii pentru oameni, prin cunoasterea Domnului Hristos.
Al doilea text in legatura cu frica este cel din Evrei 1:14-15:
"Astfel dar; deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe Diavolul, sa izbaveasca pe toti aceia care, prin .frica
erau supusi robiei toata viata lor"
Slava Tie, Doamne, pentru moartea Ta de buna voie la cruce, ca noi sa nu mai fim robii fricii si
prin frica Diavolului, care este si tatal comunismului si al tuturor nihilistilor tkaduitori de Dumnezeu.
Apoi, in prima strofa amintita mai sus este a doua idee periculoasa: "urle lupii-n orice vreme". In anchete, au vrut sa auda din gura noastra, cine sunt acei lupi care urla in orice vreme si la ce anume se refera in mod practic. De fapt ei deja s-au identificat pe ei insisi ca "lupi care urla" si acest lucru i-a deranjat mult, ca o adevarata ofensa. Raspunsul nostru a fost ca, Satan este prezentat ca si un lup in aceasta cantare, asa cum apostolul Petru il prezinta in Cuvant ca un leu care racneste, care da tarcoale si cauta pe cine sa. inghita! De Diavolul si de spiritele lui sa nu avem nici o frica, era raspunsul potrivit intelepciunii de sus, ca sa nu cadem in cursa pe care ne-au intins-o cu dibacie.
Am fost anchetat mult la Securitate si in legatura cu unele din cantarile mele. Ei au trimis agenti de ai lor, informatori, recrutati din randul celor credinciosi, care foarte curand dupa ce am venit de la inchisoare, au venit in vizita la noi, macar ca nu ii cunoscusem inainte. Bunaoara M. cu sotia, veniti din Simeria, au gazduit la noi doua zile si o noapte si mi-au cerut caietul din care au copiat toate cantecele compuse la inchisoare. Mai tarziu mi-am dat seama ca el fusese trimis de Securitate cu acest scop precis. Am inteles si de la fratii din Simeria si Deva, ca impreuna cu un alt "frate", ei au fost martori acuzatori ai pastorului Vadan si ai fratelui diacon Alexandrone din Simeria, care au facut inchisoare. La recursul acestui proces tinut in Deva, s-a intamplat sa fiu in localitate si impreuna cu pastorul L. din Deva am asistat la dezbateri. Cei doi, M. si R., au participat si ei la recurs, intr-o tinuta spirituala deplorabila, care ne-a trezit deopotriva si dispretul si compatimirea... inaintea plecarii din Romania, am fost avertizat de un ofiter superior de la Securitate, venit special de la Bucuresti, ca sa ma ameninte, ca voi avea de-a face cu ei si ca ii voi intalni si aici in America. Am ramas cu totul surprinsi cand, in anul 1981, a aparut la noi in casa, aici la Chicago si "domnul M. cu sotia". Am avut ocazia sa le fac slujba duhovniceasca de care au avut atata nevoie.., o mireasma a lui Hristos dela moarte spre moarte probabil, deoarece au fost pe deplin afundati pe o cale a pierzarii. Din pricina celor doi oameni, M. si R.,
reprobati de fratii din Simeria, a avut de suferit si fratele avocat Barbatei din Cluj, care a avut rol de aparator al fratilor Vadan si Alexandrone. A avut Domnul Isus parte de vanzatori, de tradatori, asa cum au avut parte si apostolii Lui, si asa a ramas pana in zilele noastre. Important este sa stim de care parte am fost, a celor ce au suferit pentru Numele scump al Domnului Hristos, sau de partea acuzatorilor, agresorilor, defaimatorilor copiilor lui Dumnezeu.
Primul cantec primit de la Domnul, curand dupa ce am fost arestat, a fost acela care a ilustrat intoarcerea mea la Dumnezeu, cu imagini din pilda Samariteanul milostiv. Unul din cantecele cu privire la care am fost anchetat de Securitate a fost si acesta. Voiau cu orice chip sa ma tina sub presiune si sa gaseasca ceva capete noi de acuzare. Cantarea arc 3 strofe:
Eram un pacatos pierdut far' capatai, Dar m-a vazut Hristos, El m-a iubit intai; Pe nume m-a chemat: "0, vino la Mine", Eu te-am rascumparat murind pentru tine.
Cor: Azi sunt fericit si cant ca-s mantuit; Pacatul mi-e iertat prin sangele varsat. Azi sunt fericit si cant ca-s mantuit,
Prin harul Sau bogat, Isus, El m-a salvat!
Eram intre talhari, cazut jos, crunt lovit, Zaceam in chinuri mari, ei moartea mi-au gatit; in starea asta rea Isus m-a intalnit,
El ranile-a legat si har mi-a daruit.
Azi liber sunt deplin, sfarmat e jugul greu, Si pace am din plin, prin Salvatorul meu, Viata I-am predat si tot ce am e-a Lui; In veci fie laudat Numele Domnului.
Ancheta lor s-a axat mai mult pe strofa a doua: Cine sunt talharii?
Cine este cel cazut jos, batut, ranit, in chinuri mari?
Nu-i asa ca talharii suntem noi, cei care te-am arestat, batut si chinuit chiar pana la moarte?
Raspunsul meu a fost:
Nicidecum! Enervat, striga la mine:
- De ce minti, sincer si spune adevarul. E clar ca lumina zilei ca ne-ai facut talhari pe noi, ca te-am batut si am vrut sa te si omoram?
In cazul ca ma puteau dovedi asa, soarta mea ar fi fost pecctluita.
Eu am incercat sa le explic ca in acest cantec este vorba despre intoarcerea mea la Dumnezeu, in lumina pildei spusa de Domnul Isus, cu privire la Samariteanul milostiv. Talharii sunt pacatele mele pe care le-am faptuit in valtoarea ispitelor regizate de Satan si Sfanta Scriptura ne spune clar ca : "Pacatul odata faptuit aduce moartea si ca plata pacatului este moartea", dar "darul fara plata al lui Dumnezeu este viata veciniea in Isus Hristos, Dornnul nostru"(Romani 6:23). Deci, in cantecul meu nu sunteti personificati dumneavoastra ca si "talhari", ci pacatele mele facute inainte de intoarcerea mea la Dumnezeu".
La punctul acesta am prins momentul si i-am pus si eu ofiterului anchetator o intrebare:
— In Pilda Samariteanului milostiv, Samariteanul personifica pe Domnul Isus Hristos. Este Isus Hristos o persoana reala sau fictiva?
A stat omul meu sa gandeasca si nu s-a grabit sa raspunda. in cele din urma, a spus:
Fictiva.
Eu i-am raspuns prompt:
in cazul acesta si talharii din pilda nu sunt persoane reale, ci fictive. Deci nu este o referire la dumneavoastra in cantecul meu, asa ca la interpretarea dumneavoastra legatura cu talharii ramane fara obiect!
Cu alta ocazie am fost anchetat cu privire la o vorbire a mea in adunare din textul de la 2 Corinteni 10:4-5: "Caciarmele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pamantesti, ci suntputernice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintet lui Dumnezeu; si orice gand il facem rob ascultarii de Hristos."
Am fost luat si tras la raspundere, la ce fel de lupta, arme, rasturnari, m-am referit eu in adunare:
Ce, vreti sa faceti revolutie?
Erau foarte sesizati de acest subiect provocator, la adresa regimului comunist. In situatii de felul acesta, aveam nevoie de lumina de sus, ce si cu.m trebuie sa raspund, pentru a nu cadea in vreo capcana pe care o intindeau cu multa dibacie, cu atat mai mult ca ma amenintau cu un nou proces si inchisoare. Mi-am indreptat inima spre Domnul si am cerut ajutor prin rugaciune in duhul meu, pe baza promisiunii: "Cand va vor duce sa va dea in minile lor, sa nu va ingrijorati mai dinainte cu privire la cele ce veti vorbi, ci sa vorbiti orice vi se va da sa vorbiti in ceasul acela; caci nu voi veti vorbi, ci Duhul Sfant" (Marcu 13:11).
0, ce minunata asigurare am primit de la Domnul! Ori, noi stiam ca anchetatorii erau foarte domici sa se afirme in slujba lor, caci in functie de aceasta erau avansati in grad si apreciati de mai marii lor...
In procesul intentat de marii preoti impotriva Domnului Isus erau acuze foarte grave puse in sarcina Lui, ca si aceea ca S-a facut pe Sine Imparatul Iudeilor. Astfel, judecatorul Pilat il intreaba:
Esti, Tu, Imparatul Iudeilor? Evanghelia dupa Matei precizeaza ca raspunsul Domnului Isus a fost afirmativ si scurt:
Da sunt! Dar la invinuirile Iudeilor, marilor preoti si a batranilor, nu a raspuns nimic. Evanghelistul Ioan mai precizeaza ca Domnul Isus a mai adaugat:
imparatia Mea nu este din lumea aceasta; daca ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor!
Dostları ilə paylaş: |