Criminalistica

TACTICA EFECTUARII EXPETIZELOR CRIMINALISTICE
Cerinta esentiala in efectuarea expertizelor criminalistice cat si a oricarei alte expetize judiciare sau a constarilor tehnico-stiintifice o reprezinta corectitudinea si probitatea profesionala – o cerinta de ordin deontologic.

De asemenea, expertiza trebuie sa fie operativa si sa se limiteze la obiectul indicat prin actul de dispunere a expertizei.

Avem trei etape sau momente principale si anume:

1. 
   cunoasterea obiectului expertizei: unde expertul studiaza actul de dispunere a lucrarii cat si materialele de cercetat in vederea stabilirii relatiei de cauzalitate dintre indicatiile si datele continute in ordonanta sau incheiere si obiectele primite; expetul va stabili daca materialele corespund din punct de vedere calitativ si cantitativ.
   
2. 
   examinarea separata a fiecarei categorii de materiale: obiectele trebuie sa fie fixate prin fotografiere. Examinarea are in vedere atat urmele sau obiectele in litigiu cat si modelele de comparatie in vederea identificarii caracteristicilor pe baza carora se poate stabili identitatea sau neidentitatea persoanei sau obiectului inclus in sfera cercetarii.
   
3. 
   examinarea comparativa: a caracteristicilor continute in urma ridicata de la locul faptei cu carcteristicile modelelor de comparatie create experimental cu obiectele incluse in sfera cercetarii. Procedeele folosite in examinarea comparativa sunt confruntarea, juxtapunerea si suprapunerea. Confruntarea se realizeaza prin modalitati diverse, avem confruntarea unor imagini, a unor diagrame, confruntarea urmelor cu impresiunile aflate in cartotecile criminalistice, confruntarea cu obiectele aflate in colectiile laboratoarelor pentru stabilirea apartenentei de grup, etc. Juxtapunerea sau continuitatea liniara este intalnita in cazul situatiilor specifice armelor de foc sau instrumentelor de spargere. Suprapunerea a 2 imagini dintre care una este transparenta, reprezentand urma, persoana sau obiectul in litigiu si modelul de comparatie, este o alta metoda folosita in examinarea comparativa.
   

REDACTAREA RAPORTULUI DE EXPERTIZA
In conformitate cu dispozitiile art. 123 Cod proc. Pen. raportul de expertiza cuprinde rezultatele investigatiilor stiintifice si are trei parti:

• 
  Partea introductiva – unde se mentioneaza organul judiciar ce a dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus efectuarea, numele expertului, data si locul unde a fost efectuata lucrarea, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care urma sa raspunda expertul, materialul pe baza caruia a fost efectuata expertiza si daca partile care au participat au dat explicatii in cursul expertizei;
  
• 
  Partea descriptiva – mijloacele si metodele tehnico-stiintifice folosite in efectuarea expertizei, eventualele obiectii sau explicatii ale partilor, analiza lor avand in vedere cele constatate de expert;
  
• 
  Partea finala – concluziile expertului.
  

Raportul de expertiza se redacteaza in termeni clari si precisi, se vor evita formularile echivoce sau tehniciste. Din modul de redactare a raportului trebuie sa rezulte in esenta urmatoarele: respectarea de catre expert a prevederilor legale limitandu-se la obiectivele indicate in actul de dispunere a expertizei, examinarea intregului material trimis spre expertizare, folosirea celor mai moderne si adecvate metode si mijloace tehnico-stiintifice de examinare, fundamentarea stiintifica a rezultatelor cercetarii.

In functie de rezultatele la care a ajuns examinarea, concluziile pot fi CERTE, PROBABILE sau IMPOSIBILITATEA REZOLVARII PROBLEMEI.
Concluziile certe sau categorice subliniaza convingerea categorica a expertului privind solutionarea problemei si rezultatele stiintifice ferme la care s-a ajuns prin expertiza. Concluziile pot fi negative sau pozitive, clarificand existenta unui fapt, a identitatii unei persoane sau obiect, sau stabilind excluderea persoanei sau obiectului din cercul de suspecti.
Concluziile de probabilitate sunt consecinta existentei unei anumite indoieli, incertitudini care este determinata de insuficienta calitativa sau cantitativa a elementelor caracteristice ale materialului cercetat.

Concluziile de imposibilitate a rezolvarii problemei care nu trebuie a fi confundata cu o concluzie certa negativa sunt determinate fie de calitatea complet nesatisfacatoare a elementelor caracteristice de identificare a obiectelor supuse examinarii sau de lipsa unor mijloace tehnice, stiintifice adecvate pentru investigare. Imposibilitatea ajungerii la o anumita concluzie mai poate fi determinata si de modul in care a fost prelevata, fixata si ridicata urma de la fata locului sau modalitatea in care a fost expediata.

Verificarea raportului de expertiza
In aceasta directie vor fi verificate pe de o parte respectarea prevederilor legale referitoare la expertiza (verificarea formala) iar pe de alta parte verificarea continutului stiintific al raportului de expertiza (verificarea de fond sau substantiala).

Pentru verificarea formala sunt examinate de catre instant de judecata sau organul de urmarire penala urmatoarele aspecte:

• 
  respectarea conditiilor legale de numire a expertului, daca exista motive de recuzare a acestuia;
  
• 
  formularea raspunsurilor clare si complete la toate intrebarile in cauza;
  
• 
  respectarea conditiilor de citare a partilor;
  
• 
  semnatura si datarea raportului.
  

In ceea ce priveste verificarea de fond, vor fi examinate problemele de fond ale raportului de expertiza si anume:

• 
  examinarea intregului material pus la dispozitia expertului;
  
• 
  folosirea unor mijloace si tehnici moderne si adecvate de investigare;
  
• 
  concordanta dintre concluzii si continutul raportului de expertiza.
  

In ipoteza in care organul judiciar nu isi insuseste concluziile raportului de expertiza, acesta isi va motiva pozitia pe baza constatarilor facute cu prilejul verificarii raportului.

O eventuala neconcordanta dintre concluziile raportului si alte mijloace de proba nu poate constitui de la inceput un motiv de respingere a rezultatelor expertizei, deoarece se impune o analiza a intregului material probator

Valorificarea concluziilor expertizei
Rolul si importanta acestui mijloc de proba in formarea convingerii intime a instantei de judecata sau a organului de urmarire penala este demonstrat prin aceea ca peste 85% din concluziile rapoartelor de expertiza sunt insusite de catre instanta, ele servind la stabilirea adevarului in cauza.

Cele mai valoroase concluzii ale unui raport sunt cele cu caracter de certirudine, caci interpretarea lor nu ridica probleme deosebite. De cele mai multe ori expetizele criminalistice reprezinta singura modalitate de a scoate la lumina probele necesare constatarii existentei sau inexistentei unei infractiuni si identificarii autorului ei.

METODE SI MIJLOACE TEHNICO - STIINTIFICE DESTINATE INVESTIGATIILOR CRIMINALISTICE

Mijloace tehnico-stiintifice folosite la cercetarea la fata locului.
Investigarea locului faptei reprezinta actul initial de urmarire penala si presupune cunoasterea imediata, directa si completa a locului in care a fost savarsita infractiunea sau acolo unde au fost descoperite urmele sau consecintele infractiunii.
In conformitate cu dispozitiilor codului de procedura penala cercetarea la fata locului este necesara in vederea efectuarii de constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor infractiunii, stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba precum si a imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea.
„ Fata locului” sau „loc al savarsirii faptei” reprezinta atat locul efectiv al savarsirii infractiunii cat si zonele apropiate sau alte locuri unde exista date cu privire la pregatirea, comiterea si rezultatul faptei.
Locul savarsirii unei fapte este zona in care se gasesc cele mai multe urme si date referitoare la actul infractional si la autor.

Din punct de vedere tactico-criminalistic cercetarea la fata locului se realizeaza in 2 faze:

1. 
   faza statica;
   
2. 
   faza dinamica.
   

Cele 2 faze sunt sunt anticipate de actiuni premergatoare, preliminare respectiv:

• 
  stabilirea locului savarsirii infractiunii si paza lui in vederea conservarii si protejarii urmelor;
  
• 
  acordarea primuliu ajutor victimei si inlaturarea pericolelor iminente;
  
• 
  fixarea tuturor imprejurarilor care se pot schimba sau modifica (retinerea unor imprejurari si date care sunt trecatoare sau perisabile respectiv temperatura, miros, caracterul iluminarii).
  

Faza statica – cercetarea la fata locului incepe cu luarea primelor masuri si anume inlaturarea eventualelor pericole, delimitarea locului, contatarea mortii victimei, selectionarea martorilor asistenti si retinerea persoanelor suspecte, examinarea la modul general al locului faptei, stabilirea modificarilor intervenite in campul infractional, etc.

Nici un obiect nu trebuie atins sau miscat de la locul sau; se fixeaza pozitia obiectelor principale, a victimei, in scopul formarii unei imagini asupra naturii faptei, modalitatii in are s-a savarsit si a momentului savarsirii.

Fixarea se realizeaza prin fotografiere, filmare, se executa masuratori pentru stabilirea distantei dintre obiectele principale asa cum au fost gasite.

Faza dinamica – faza complexa a cercetarii. In aceasta faza are loc cautarea, descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor, microurmelor sau mijloacelor materiale de proba, se executa fotografii de detaliu sau masuratori fotografice la scara.

Obiectele se pot deplasa in vederea examinarii lor.

In aceasta etapa trebuie a fi clarificate imprejurarile negative reprezentate de neconcordantele dintre starea si pozitia victimei sau a unor obiecte si situatia de fapt ca de exemplu descoperirea unui cadavru care prezinta plagi taiate profund fara ca in jur da existe urme de sange. Imprejurarile negative pot ascunde intentia autorilor de a ascunde fapta sau de a directiona cercetarile pe o pista gresita.
Cercetarea la faza locului presupune folosirea unor mijloace tehnico-stiintifice foarte diverse si variate:
1. Trusele criminalistice universale: sunt formate dintr-un instrumentar divers; se pot efectua cu ajutorul lor operatiuni principale de cercetare la fata locului. Trusele criminalistice universale sunt impartite in mai multe compartimente astfel:

• 
  Compartimentul traseologic – care este destinat descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor de maini, de picioare, de dinti, ale instrumentelor de spargere. Contine: substante pulverulente, pensula magnetica, pulverizatoare, plicuri cu folii adezive pentru transferarea urmelor papilare, sursele de lumina vizibila si ultravioleta, etc.
  
• 
  Compartimentul pentru executarea masurilor si marcare – marcarea obiectelor principale si a zonei cercetate. Avem ruleta, banda metrica colorata alternativ alb-negru, jetoane.
  
• 
  Compartimentul necesar executarii desenelor si schitei – locului faptei si avem rigla gradata, busola, hartie milimetrica, hartie de calc, creioane colorate, etc.
  

De asemenea, trusa contine instrumentarul de amprentare a persoanelor si cadavrelor la fata locului cat si alte instrumente ajutatoare si anume; diamant pentru taiat geamul, magnet, surubelnite, ciocan, dalta, claste, patent, eprubete pentru ambalarea urmelor biologice, materiale, microurmelor, aparatura foto.

2. 
   Trusele criminalistice specializate
   

Avand in vedere infractiunile cercetate avem urmatoarele categorii de truse:

• 
  Truse pentru testarea stupefiantelor – unde avem tuburi cu reactivi ce permit identificarea substantelor stupefiante ca: hasis, marijuana, LSD, alte substante din grupa opiaceelor, amfetaminelor. Se introduce o cantitate din substanta respectiva intr-un tub de cauciuc sau plastic, tub ce contine fiola cu reactiv. Prin presarea peretilor tubului se sparge fiola iar reactivul intra in reactie cu substanta suspecta. Categoria stupefiantului se determina in functie de modul de colorare a reactivului.
  
• 
  Truse pentru marcarea unor obiecte – se folosesc substante fluorescente sau chimice. De exemplu pentru prinderea in flagrant in cazul savarsirii infractiunii de dare de mita. Identificarea persoanelor care vin in contact cu obiectele marcate se face fie datorita aderarii prafului fluorescent la mainile sau imbracamintea persoanei (pus in evidenta numai cu radiatii ultraviolete) fie datorita reactiei dintre substantele chimice si elementele din compozitia transpiratiei ce determina o culoare specifica a pielii. Substantele din trusa necesita respectarea unor reguli stricte de conservare si transport deoarece contin elemente toxice. Se vor pastra in vase inchise ermetic, ferite de lumina puternica si caldura.
  
• 
  Truse pentru revelarea urmelor papilare latente cu radiatia de tip laser – folosite pentru descoperirea urmelor si fixarii lor prin fotografiere; trusa este portabila.
  
• 
  Alte categorii de truse cu destinatie speciala – astfel avem truse destinate investigarii accidentelor de circulatie, exploziilor si incendiilor, pentru examinarea cadavrelor neidentificate, pentru cercetarea falsurilor in inscrisuri.
  

LABORATOARELE CRIMINALISTICE MOBILE
Pentru investigarea completa a anumitor infractiuni si in special al infractiunilor care prezinta un grad de pericol social ridicat este necesara folosirea unor mijloace tehnice-criminalistice extrem de variate. Astfel organele de ancheta au la dispozitie laboratoare criminalistice mobile care sunt instalate pe diferite autoturisme, iar in ipoteza efectuarii cercetarilor in locuri greu accesibile laboratoarele criminalistice pot fi montate pe elicoptere, nave, etc.

Laboratoarele mobile au in dotare principalele truse criminalistice universale si specializate care sunt complete cu mijloace suplimentare si anume: descoperirea si ridicarea microurmelor, descoperirea urmelor latente de picioare pe covoare, linoleum, refacerea inscriptiilor, executarea de mulaje, instrumente optice de examinare si anume microscoape, diversi reactivi, instrumentar, compartiment foto, etc.

Se va folosi aparatura de filmat si de inregistrare video-magnetica in vederea consemnarii rezultatelor cercetarii sau a altor acte procedurale efectuate la fata locului si anume declaratiile martorilor, victime, persoanelor suspecte.
Pentru identificarea persoanelor dupa semnalmentele exterioare se va folosi „Foto identic kit” sau „Identikit” la care se adauga trusa speciala de identificare a cadavrelor necunoscute.

Aparatura de detectie cuprinde detectoare de metale cu camp electric, detectoare cu radiatii roentgen, detectoare pentru descoperirea cadavrelor ascunse sau ingropate – detectoarele de cadavre functioneaza pe principiul reactiei dintre gazele de putrefactie si reactivul impregnat intr-o hartie de filtru. Alte detectoare: detectoarele de materiale radioactive, de substante explozibile, detectoare cu radiatii invizibile ultraviolete si infrarosii.

De asemenea, aceste laboratoare mai contin truse de prim ajutor, echipament special de protectie, masti de gaze, etc.

PRINCIPALELE TEHNICI SI METODE FOLOSITE IN EXAMINAREA URMELOR SI MIJLOACELOR MATERIALE DE PROBA

1. 
   Metode de examinare microscopica.
   

Instrumente optice de examinare – Marea parte a investigatiilor criminalistice de laborator impun folosirea de metode si tehnici stiintifice in scopul vizualizarii sau revelarii unor detalii caracteristice in vederea identificarii obiectelor si efectuarii determinarii din punct de vedere cantitativ si calitatii.

Astfel in vederea examinarii unor categorii de urme si microurme sau a diverselor mijloace materiale de proba ce poarta elemente caracteristice de identificare se va apela la mijloace electronice sau optice de examinare.

Din punct de vedere stiintific se apeleaza la instrumente care sa permita vizualizarea caracteristicilor existente dincolo de anumite limite deoarece se cunoaste faptul ca in situatia vederii monoculare puterea de separare sau de rezolutie a ochiului este de cca. 0,075mm iar in ipoteza vederii binoculare nu mai pot fi percepute spatial obiecte sau detalii situate la un interval mai mic de 0,1mm.
LUPA – este un instrument optic de marit. Este folosita pentru descoperirea urmelor la fata locului si pentru examinarea initiala a mijloacelor materiale de proba.

Exista lupele simple formate dintr-o singura lentile convergenta si lupele compuse formate dintr-un sistem convergent de lentile.

Puterea de marire a lupelor se calculeaza in dioptrii si este invers proportionala cu distanta focala. Puterea de marire denumita grosisment ajunge la de 40x.

Alte categorii de lupe folosite: lupele cu piedestal care sunt folosite in examinarile dactiloscopice, lupe de masurat, lupe cu dispozitiv propriu de iluminare, lupe binoculare.

MICROSCOPUL OPTIC – este un instrument optic, de cercetare, folosit in examinarea urmelor si in desfasurarea procesului de identificare.
Este folosit in examinarile traseologice in vederea identificarii persoanelor, armelor, instrumentelor de spargere, descoperirii falsului in inscrisuri, examinarii probelor biologice, a microurmelor, etc
Se compune din 2 parti si anume:

• 
  partea optica
  
• 
  partea mecanica
  

la care se adauga dispopzitivele accesorii de iluminare si microfotografiere.
Partea optica – este formata dintr-un obiectiv si un ocular fiecare definindu-se prin anumite caracteristici. In acest sens obiectivul are urmatoarele caracteristici:

• 
  grosismentul sau puterea de marire a obiectivului care poate ajunge la 120x;
  
• 
  puterea de rezolutie care exprima capacitatea de distingere unui numar cat mai mare de detalii indicata prin numar zecimal si anume 0,15; 0,30;
  
• 
  claritatea care este direct proportionala cu luminozitatea obiectivului.
  

Partea mecanica – se compune din tubul mecanic care sustine ocularul, revolverul in care se monteaza obiectivele, un stativ si o masa cu dispozitive de deplasare, talpa de sustinere a microscopului, etc.
Sistemele de iluminare – pentru iluminare se folosesc trei sisteme principale si anume:

• 
  iluminarea laterala;
  
• 
  iluminarea prin obiectivul microscopului;
  
• 
  iluminarea prin lumina transmisa.
  

Se folosesc pe langa radiatii vizibile, radiatii infrarosii si ultraviolete.

Metode curente de cercetare in microscopie

Principalele metode sunt:

• 
  vizualizarea in camp luminos – a obiectelor opace si transparente, ale urmelor biologice, ale altor urme de natura organica sau anorganica;
  
• 
  vizualizarea in camp intunecat – pentru observarea bacteriilor vii, celulelor care nu pot fi colorate;
  
• 
  ultramicroscopia – pot fi depistate substante de dimensiuni foarte fine;
  
• 
  contrastul de faza – folosit in cercetarea micropreparatelor fara structura care se cerceteaza in vitro, respectiv urme de natura organica;
  
• 
  polarizarea – in vederea examinarii unor substante optice active de tipul celor care contin nicotina, zaharuri, unele elemente de natura toxica (au proprietatea sa roteasca plan ul de polarizare a luminii).
  

Tipuri de microscoape optice folosite in laboratoarele criminalistice

Tipurile de microscoape si microscopii folosite in criminalistica sunt:

STEREOMICROSCOPUL sau LUPA STERICA – are utilizare in examinarea optica a mijloacelor materiale de proba; permite examinarea in relief a suprafetei obiectului. Puterea de marire este mai mica decat a microscopului clasic dar permite o cercetare a unei suprafete mai intinse de la o distanta mai mare decat aceea a microscopului simplu.

Este format dintr-o platina care culiseaza in toate unghiurile pe care se aseaza proba ce trebuie examinata; lateral exista o sursa de lumina obisnuita iar deasupra acestei platine se gaseste un dispozitiv optic maritor care mareste de 1,5 pana la de 3x dar acest sistem optic maritor(lupa maritoare) se amplifica gratie a 2 oculare care se pun in continuarea acestuia.

MICROSCOPUL OPTIC CU SURSA DE LUMINA OBISNUITA – este folosit atat in domeniul traseologiei cat si in cercetarea unor urme materiale cum ar fi firele de par, resturi de imbracaminte, etc. Are o putere de marire de pana la 2000x.
MICROSCOPUL DE POLARIZARE – se foloseste pentru a observa cu ajutorul luminii polarizate a acelor structuri care au puncte de difractie diferita adica structuri bio-chimice diferite.
MICROSCOAPE DE CERCETARE IN RADIATII INVIZIBILE ULTRAVIOLETE, INFRAROSII – pentru cercetarea falsurilor in inscrisuri, a urmelor suplimentare ale tragerilor cu armele de foc, categorii de urme biologice.

MICROSCOAPE CU CONTRAST DE FAZA SIMPLU , INTERFERENTIAL, CU CAMP INTUNECAT cel din urma pune in evidenta o serie intrega de microbi.

Microscoapele electronice se impart in :

1. 
   microscop electronic de transmisie – care permite examinarea specimenului dupa o prealabila pregatire prin intermediul bombardamentului electronic a specimenului. Electronii sunt emisi de relatia catod-anod si au proprietatea de a penetra specimenul de examinat. In final se realizeaza imaginea specimenului pe o placa fotografica avand mariri de pana la un milion de ori.
   
2. 
   microscopul electronic cu baleiaj sau scanning – este un alt tip de microscop care foloseste vizualizarea specimenului pe o placa fotografica gratie emisiei de electroni secundari care sunt realizati prin bombardarea primara cu electroni emisi de catod deasupra specimenului care in prealabil a fost acoperit cu metal pe suport de grafit. Concomitent cu bombardarea de electroni primari a suprafetei metalizate secundar se smulg alti electroni din structura metalului. Acestia ajung pe pelicula fotografica si avem desenul specimenului care se analizeaza de ex. firul de par. Puterea de marire este de 100.000x.
   

In timp ce in microscopia electronica de transmisie avem imagine fixa cu imagine unidimensionala sau plana, microscopia electronica de baleiaj – imaginea se face prin scanare adica „maturare” (adica imaginea apare punct de punct si se misca) si imaginea este bidimensionala sau pseudodimensionala.

De exemplu, avem de analizat un fir de par. In acelasi timp se solicita un examen comparativ. Examenul firului de par se face prin microscopia electronica de baleiaj deoarece fiecare fir de par al fiecarui om are o arhitectura particulara a cuticulei. (zona de invelis a tijei firului de par) – un fir de par practic are o arhitectura si o structura. Arhitectura este de invelis si structura este de interior.

Cuticula nu poate sa fie examinata prin transmisie deoarece transmisia rezolva toate problemele de structura nu de arhitectura. Baleiajul rezolva numai problemele de arhitectura si nu de structura.

Citirea prin baleiaj a firului de par are aceeasi valoare cu testul de dactiloscopie, de ADN, etc.

ADN = o structura care se gaseste in nucleu si foarte putin in mitocondrie care este un organism citoplasmatic. Mitocondria este „plamanul” celulei si este furnizorul energiei celulei.

ADN este o structura prezenta in nucleu si care alcatuieste genomul celulei. El este o structura dublu helicoidala adica dublu spiralata care este alcatuita dintr-o multisecventa de baze purinice si pirimidinice si anume adenina, guanina, citozina si timina. Sunt stabilizate prin legaturi de hidrogen de slaba energie.

Secventialitatea celor 4 baze este specifica fiecarui individ. Un individ intotdeauna are secventa celor 4 baze ale parintilor.