Curtea de Apel Constanta


Neîndeplinirea cumulată a dispoziţiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală. Pericolul social concret al faptei nu coincide cu pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului in libert



Yüklə 1,39 Mb.
səhifə25/38
tarix02.11.2017
ölçüsü1,39 Mb.
#26890
1   ...   21   22   23   24   25   26   27   28   ...   38

24. Neîndeplinirea cumulată a dispoziţiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală. Pericolul social concret al faptei nu coincide cu pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului in libertate.



Îndeplinirea cerinţelor art. 143 alin. 1 C. Pr. Pen. şi natura faptei reţinute în sarcina inculpatului nu justifică luarea faţă de inculpat a celei mai severe măsuri preventive, atât timp cât măsura preventivă nu este justificată prin interesul urmăririi penale şi scopul măsurilor preventive, iar impactul social al faptei nu este unul major, pentru a stârni o reacţie puternică de nesiguranţă şi insecuritate pentru membrii societăţii, aşa cum cere cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen.

Cu toate că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului Ş.T. prezintă un grad destul de ridicat de pericol social generic, în contextul urmărilor produse asupra statului de drept, evoluţiei societăţii prin comiterea infracţiunilor de corupţie, se impune a se analiza în principal pericolul social concret al faptei, din care să se extragă şi impactul social al faptei. Modul în care a acţionat inculpatul a fost unul simplist. Nici persoana inculpatului nu prezintă caracteristici care să susţină potenţialul pericol concret pentru ordinea publică. Drept urmare, se apreciază că nu este incident cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen., care nu poate fi reţinut exclusiv pe baza pericolului generic al faptelor de corupţie şi al actualului context social, marcat printr-o percepţie aproape generalizată a fenomenului corupţiei, fiind esenţial a se ţine seama de circumstanţele concrete ale cauzei.

Măsura arestării preventive nu este justificată, finalizarea urmăririi penale putând fi asigurată eficient prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara. Această măsura preventivă asigură un echilibru între interesul general al societăţii, care impune o reacţie promptă a organelor judiciare în cazul unor infracţiuni cu un anumit impact social, cum este situaţia infracţiunilor de corupţie, precum şi interesul urmăririi penale (pentru a se evita posibile înţelegeri între persoanele audiate în cauză, prin instituirea unui control al conduitei inculpatului), pe de o parte, dar şi drepturile individuale ale inculpatului, a cărui faptă nu impune adoptarea unei măsuri preventive privative de libertate, pe de altă parte.
Prin încheierea nr. 26/21.05.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1604/88/2010 s-a dispus admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În temeiul art.1491 Cod pr.penală, cu ref.la art.136, 146 şi 148 alin.1 lit. f Cod pr.penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ş.T., în prezent reţinut în Arestul IPJ Tulcea, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev.de art.255 alin.1 Cod penal pe o perioadă de 29 zile, începând cu 22 mai 2010 şi până la 19 iunie 2010 inclusiv.

În temeiul art.192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia nr.474/P/2010 din 20 mai 2010, s-a dispus începerea urmării penale a făptuitorului S.T. pentru săv.infr.de dare de mită prev.de art.255 alin.1 Cod penal.

Prin ordonanţa nr.474/P/2010 din 20 mai 2010, Parchetul a dispus reţinerea învinuitului şi tot în aceeaşi zi, prin ordonanţă, a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva lui Ş.T.

Din actele premergătoare administrate (proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal de redare a imaginilor înregistrate, proces-verbal de redare a convorbirilor înregistrate, declaraţiile inculpatului, ale agentului de poliţie C.G., ale martorilor I.G. şi G.F.) tribunalul a constatat că există indicii temeinice în sensul art.681 Cod pr.penală, că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

Astfel, din actele premergătoare arătate a rezultat că în ziua de 20 mai 2010, la ora 14,40, inculpatul Ş.T., cercetat într-o lucrare penală s-a oferit să-i dea agentului de poliţie C.G. o sumă de bani pentru a nu da curs acelei lucrări penale, fiind surprins în flagrant a doua zi, în timp ce îi oferea poliţistului suma de 1000 lei.

Conform art.143 Cod pr.penală, măsurile preventive se pot lua dacă sunt probe sau indicii temeinice că o persoană a săvârşit o faptă penală, indici care, aşa cum am precizat, există, cu prisosinţă.

În ceea ce priveşte dispoz.art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de dare de mită ce se conturează a fi săvârşită de inculpat este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, deci mai mare de 4 ani.

Relativ la condiţia ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, s-a arătat că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu poate fi făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta şi din însuşi pericolul social al infracţiunii de care este învinuit inculpatul, de reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, de posibilitatea comiteri a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, care s-ar simţi încurajate de lipsa de reacţie a autorităţilor faţă de cei bănuiţi de săvârşirea unor astfel de fapte.

În cazul nostru, deşi pare să facă parte din aşa numita”mică corupţie” fapta pusă în sarcina inculpatului se înscrie în săvârşirea actelor de corupţie. Astfel de acte denotă manifestarea unui fenomen social complex, cu modalităţi de realizare şi consecinţe sociale ce interesează atât opinia publică cât şi factorii de decizie care subminează autoritatea statului şi afectează, în ultimă instanţă, societatea la nivel global.

S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, dar şi cele prevăzute de art.5 alin.1 lit. c din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, în sensul că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că a săvârşit o infracţiune, pentru buna desfăşurare în condiţii corespunzătoare a procesului penal, considerăm că este oportună luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat.

Împotriva încheierii nr. 26/21.05.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1604/88/2010 a declarat recurs inculpatul Ş.T., care a criticat-o pentru netemeinicie, susţinând că măsura arestării preventive s-a dispus cu uşurinţă, în condiţiile în care nu au fost administrate şi mijloacele de probă solicitate de inculpat, iar pericolul pentru ordinea publică este generic, nefiind analizate datele personale ale inculpatului; inculpatul a mai susţinut că infracţiunea a fost provocată de lucrătorul de poliţie, care l-ai fi contactat telefonic pe inculpat pentru a veni să-i dea o sumă de bani. Inculpatul a solicitat casarea încheierii penale recurate, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent şi din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 C. Pr. Pen., curtea constată că recursul formulat de inculpatul Ş.T. este fondat.

Potrivit art. 1491 alin. 1 C. Pr. Pen. instanţa poate dispune arestarea inculpatului în faza de urmărire penală dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, fiind în interesul urmăririi penale luarea acestei măsuri preventive.

Măsura arestării preventive trebuie să asigure îndeplinirea scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de art. 136 alin. 1 C. Pr. Pen., respectiv asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, din mijloacele de probă administrate în cauză şi enumerate în încheierea recurată rezultă indicii temeinice privind comiterea de către inculpat a infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 C. Pen., constând în aceea că în data de 20 mai 2010 inculpatul Ş.T. a promis agentului de poliţie C.G. o sumă de bani pentru a nu i se întocmi un dosar penal, fiind surprins în flagrant a doua zi, în timp ce îi oferea agentului de poliţie suma de 1000 lei. Mijloacele de probă administrate până în prezent nu susţine varianta inculpatului privind provocarea sa în comiterea faptei de către lucrătorul de poliţie. De altfel, inculpatul a susţinut că ar fi necesară administrarea unor probe noi care să demonstreze susţinerile sale.

În opinia curţii, îndeplinirea cerinţelor art. 143 alin. 1 C. Pr. Pen. şi natura faptei reţinute în sarcina inculpatului nu justifică luarea faţă de inculpat a celei mai severe măsuri preventive, atât timp cât măsura preventivă nu este justificată prin interesul urmăririi penale şi scopul măsurilor preventive, iar impactul social al faptei nu este unul major, pentru a stârni o reacţie puternică de nesiguranţă şi insecuritate pentru membrii societăţii, aşa cum cere cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen.

Cu toate că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului Ş.T. prezintă un grad destul de ridicat de pericol social generic, în contextul urmărilor produse asupra statului de drept, evoluţiei societăţii prin comiterea infracţiunilor de corupţie, se impune a se analiza în principal pericolul social concret al faptei, din care să se extragă şi impactul social al faptei. Modul în care a acţionat inculpatul a fost unul simplist, acesta promiţând darea unei sume de bani, pentru ca a doua zi să se prezinte la locul de muncă al agentului de poliţie C.G., pentru a-i remite suma de 1.000 lei, astfel încât a fost posibilă depistarea cu uşurinţă a inculpatului. Nici persoana inculpatului nu prezintă caracteristici care să susţină potenţialul pericol concret pentru ordinea publică. Drept urmare, curtea apreciază că nu este incident cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen., care nu poate fi reţinut exclusiv pe baza pericolului generic al faptelor de corupţie şi al actualului context social, marcat printr-o percepţie aproape generalizată a fenomenului corupţiei, fiind esenţial a se ţine seama de circumstanţele concrete ale cauzei.

Totodată, aşa cum se prevede în art. 136 alin. 8 C. Pr. Pen., în alegerea măsurii preventive ce trebuie dispusă faţă de un inculpat, trebuie să se ţină seama de natura şi gravitatea faptei, dar şi circumstanţele reale în care se reţine că ar fi comisă fapta, dar şi de persoana inculpatului, utilitatea măsurii preventive pentru faza de urmărire penală (condiţie care este subsumată scopului măsurii preventive), însă, pe lângă circumstanţele reale menţionate mai sus şi care nu justifică privarea de libertate a inculpatului, nici persoana inculpatului sau scopul măsurii preventive nu impun luarea celei mai severe măsuri preventive.

Dintre circumstanţele care ar justifica măsura arestării preventive, raportat la art. 136 alin. 1 C. Pr. Pen., singura care ar putea fi luată în considerare este cea privind asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, întrucât nu sunt minime date că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, dat fiind poziţia sa procesuală de colaborare cu organele de poliţie (chiar dacă susţine parţial o altă stare de fapt) şi datele personale (are o familie şi 3 copii minori în întreţinere, locuieşte cu chirie şi lipsirea de suport material pentru familie ar pune în pericol păstrarea locuinţei), însă cercetările penale sunt aproape finalizate, iar persoanele audiate au calitatea de lucrători de poliţie, fiind redusă posibilitatea a fi influenţată negativ desfăşurarea procesului penal prin punerea în libertate a inculpatului .

De asemenea, măsura arestării preventive nu se impune a fi luată faţă de inculpat şi prin prisma interesului pentru faza de urmărire penală, condiţie prev. de art. 149 ind. 1 alin. 1 C. Pr. Pen. În cauză au fost administrate principalele mijloace de probă, enumerate mai sus, eventual mai rămânând de administrat mijloacele de probă propuse în apărare de inculpat. Ca atare, activităţile de urmărire penală care mai trebuie desfăşurate în continuare nu justifică privarea de libertate a inculpatului, în condiţiile în care mare parte din faza de urmărire penală este deja efectuată.

În concluzie, curtea apreciază că măsura arestării preventivă nu este justificată, finalizarea urmăririi penale putând fi asigurată eficient prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara. Această măsura preventivă asigură un echilibru între interesul general al societăţii, care impune o reacţie promptă a organelor judiciare în cazul unor infracţiuni cu un anumit impact social, cum este situaţia infracţiunilor de corupţie, precum şi interesul urmăririi penale (pentru a se evita posibile înţelegeri între persoanele audiate în cauză, prin instituirea unui control al conduitei inculpatului), pe de o parte, dar şi drepturile individuale ale inculpatului, a cărui faptă nu impune adoptarea unei măsuri preventive privative de libertate, pe de altă parte.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen., curtea va admite recursul formulat de recurentul – inculpat Ş.T. împotriva încheierii nr. 26/21.05.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1604/88/2010.

Se va casa încheierea penală recurată şi, rejudecând, se va dispune în baza art. 149 ind. 1 alin. 9 C. Pr. Pen. respingerea ca nefondată a propunerii de arestare preventivă a inculpatului Ş.T., formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea .

În baza art. 1403 alin. 7 C. Pr. Pen. se va revoca măsura arestării preventive a inculpatului Ş.T., dispusă prin încheierea nr. 26/21.05.2010, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1604/88/2010.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului Ş.T. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 14/1604/88/2010 din data de 21.05.2010 emis de Tribunalul Tulcea, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 1451 alin. 1 C. Pr. Pen raportat la art. 145 C. Pr. Pen. se va dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpatul Ş.T. pe o perioadă de 30 zile, de la data de 25.05.2010 la data de 23.06.2010 inclusiv.

În baza art. 145 alin. 1 ind. 1 lit. a-d C. Pr. Pen. şi art. 145 alin. 1 ind. 2 lit. c C. Pr. Pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara inculpatul Ş.T. este obligat să respecte următoarele obligaţii :

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliţie din raza teritorială unde locuieşte, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

e) să nu se apropie de numiţii C.G., I.G., G.F., A.E. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;

Prezenta hotărâre se va comunica instituţiilor prev. de art. 145 alin. 21 C. Pr. Pen.

În baza art.1451 alin. 2 C. Pr. Pen raportat la art. 145 alin. 22 C. Pr. Pen. se va atrage atenţia inculpatului Ş.T. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

Măsura dispusă se va comunica administraţiei locului de deţinere.

Se vor înlătura din încheierea recurată dispoziţia de admitere a propunerii de arestare preventivă şi dispoziţiile art. 136, 146, 148 lit. f şi art. 1491 C. Pr. Pen., urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii penale recurate.

În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina acestuia.



Dosarul 1604/88/2010

Decizia penală nr. 36/P/25.05.2010

Judecător Mitea Damian



                  1. Yüklə 1,39 Mb.

                    Dostları ilə paylaş:
1   ...   21   22   23   24   25   26   27   28   ...   38




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin