Evaluarea adaptivă a activităŢii simpatico-adrenergice
La Rosa J.C. Atherosclerotic vascular disease in systemic lupus erythematosus and related disorders. Lupus, 2006. vol.15: p. 35-38
Yüklə 1,04 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Systemic inflammation as a risk factor for atherothrombosis. Rh eumatology
- Summary Osteoarticular involvement in patients with type 2 diabetes mellitus
- ANTIGENUL HLA-B27 ŞI IMUNOGLOBULINELE SERICE ÎN CADRUL SPONDILITEI ANCHILOZANTE CU MANIFESTĂRI OCULARE Liliana Groppa, Gabriela Şoric
- Caracteristica comparativă a unor manifestări clinico- paraclinice a subiecţilor examinaţi
- Diferenţe statistic semnificative
La Rosa J.C. Atherosclerotic vascular disease in systemic lupus erythematosus and related disorders. Lupus, 2006. vol.15: p. 35-38.Bruce I.N.. ‘Not only...but also’ factors that contribute to accelerated atherosclerosis and premature coronary heart disease in systemic lupus erythematosus. Rheumatology, 2005, vol. 44, Nr.12, p.1492-1502. Frostegard J. SLE, atherosclerosis and cardiovascular disease. J Intern Med, 2005, vol. 257, p. 485-495. Van Leuven S.I., Franssen R., Kastelein J.J. et al. Systemic inflammation as a risk factor for atherothrombosis. Rheumatology, 2008, vol. 47, Nr.1, p. 3 -7. AFECTAREA SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2 Liliana Groppa , Lia Chişlari Catedra Medicină Internă nr.1 FR şi SC USMF “Nicolae Testemiţanu” Summary Osteoarticular involvement in patients with type 2 diabetes mellitus Osteoarticular involvement in type 2 diabetes mellitus is one of the most challenging problems with a significant social and economic impact. Although numerous studies were performed in this field but the problem remains unresolved. The growing pandemic of type 2 diabetes mellitus in the world has a series of questions for researchers, particularly regarding the management of complications that develop very early. The study presents the results of a comprehensive assessment of 66 patients with second type diabetes mellitus. The study concluded that in patients with type 2 diabetes mellitus, the most frequently have osteoarticular involvements such as osteoporosis and osteoarthritis having a considerable impact on the quality of life of the patients with type 2 diabetes mellitus and affecting the motor function as well as the risk of comorbidities. Other osteoarticular involvements in these patients are Dupuytren’s contracture and carpal tunnel syndrome registered in a smaller proportion of patients.
Afectarea sistemului osteo-articular în diabetul zaharat tip 2 este una din cea mai actuală problemă cu un impact social şi economic semnificativ. Deşi au fost efectuate mai multe studii în această direcţie problema rămîne nerezolvată. Prezenţa pandemiei diabetului zaharat tip 2 în întreaga lume pune în faţa cercetătorilor o serie de întrebări care urmează să fie rezolvate cît mai curând îndeosebi în ceea ce priveşte tratamentul complicaţiilor care apar foarte precoce. În studiul dat am cercetat un lot de pacienţi cu diabet zaharat tip 2 pentru a elucida afecţiunile osteo-articulare cel mai frecvent apărute la ei.
Diabetul zaharat tip 2 reprezintă aproximativ 90% din toate cazurile de diabet. El de obicei apare la persoanele vârstnice şi nu se prezintă iniţial cu cetoacidoză diabetică. Este corect faptul că atunci când defectul primar este insulinorezistenta, mulţi din aceşti pacienţi prezintă o sinteză insuficientă de insulină , în special pentru nivelul lor de glicemie. Este sugerată şi o predispoziţie genetică şi prevalenţa variază semnificativ în dependenţă de etnicitate :de la o incidenţă înaltă de aproximativ 18% la americanii originali şi cei din Alasca, pînă la cea joasă de aproximativ 7% printre caucazieni. Mulţi pacienţi cu diabet zaharat tip 2 ulterior vor avea nevoie de insulinoterapie pentru un control glicemic bun. Uneori diabetul zaharat tip 2 apare la pacienţii care duc o viaţă ce predispune către diabet zaharat tip 2. Hrana hipercalorică şi cheltuirea neadecvată a caloriilor se suprapun genotipurilor la care este predispoziţie la diabet. Cauzele dezvoltării aşa numitor complicaţii tardive ale diabetului zaharat la care se atribuie şi complicaţiile sistemului osteo-articular este hiperglicemia (Балаболкин М.И 1997, Ефимов АС 1998, Mohsen Janghorbani; Rob M.Van Dam; Walter C. Willett: Frank B.Hu. 2007, Behrman , 2004). Acţiunea patologică îndelungată a surplusului de glucoză în diabetul zaharat asupra diverselor structuri celulare, ţesuturilor şi organelor a primit denumirea de glucozotoxicitate. Fenomenul glucozotoxicităţii se realizează atît prin acţiunea directă asupra diverselor componente a membranei celulare şi substanţelor intercelulare , cît şi indirectă prin dereglarea expresiei genelor inclusiv şi a celor, produsele proteice ale cărora sunt implicate în dezvoltarea patologiei vasculare şi articulare în diabet ( Кондратьев Я.Ю şi coaut 1998). Acţiunea de distrugere directă a hiperglicemiei cronice este indusă de următoarele mecanisme: 1. Glicarea nefermentativă a proteinelor şi altor structuri cu aminoradicali liberi ce duce la modificări morfo-funcţionale ireversibile (Aoki Y et al, 1993). 2. Activarea căii poliolare de schimb a glucozei, acumularea în surplus a produselor ce duc la mărirea presiunii osmotice în celule inducând edemul celular şi astfel creând condiţii pentru dereglarea funcţiei celulare ( Kreisberg J.I., 1992). Glicarea proteinelor este unul din mecanismele principale de formare atît a dereglărilor vasculare cît şi articulare în DZ. Primele schimbări apar în vasele dermului şi ţesuturilor periarticulare, şi anume aceasta contribuie la apariţia ischemiei şi fibrozei ţesutului conjunctiv (B. Tuzun şi coaut 1995, B M Rothschild 1994). Unii autori indică la o posibilă predispoziţie genetică de dezvoltare a artropatiei diabetice (R Brik şi coaut 1991). În cercetările efectuate s-a determinat o răspândire largă a sindromului limitării funcţiei articulare la persoanele de provenienţă arabă spre deosebire de alte naţionalităţi. A fost determinată deasemenea predispoziţia ereditară către dezvoltarea contracturii Dupuytren (Chammas M. Et al., 1995). Schimbările metabolice care apar în cadrul diabetului zaharat duc şi la dereglarea proceselor de remodelare osoasă ( Олейник В А 1998). Insulina - este un hormon anabolic. Ea stimulează sinteza matricei osos şi asigură mineralizarea bună a osului din contul stimulării sintezei colagenului şi transportării aminoacizilor în os ( Cokolic M., 1998). O serie de autori consideră că la o insuficienţă de insulină se alterează componenţa proteoglicanilor din os şi cartilaj. Acţiunea stimulantă a insulinei asupra sintezei matricei osoase e asigurată de mărirea secreţiei în ficat a insulin like growth factor-1 şi insulin like growth factor-2 , care stimulează osteopoeza osteoblastică (B.L. Riggs, l.J.Melton 1995). Decompensarea diabetului zaharat ca un deficit absolut sau relativ de insulină, care este însoţit de mărirea secreţiei hormonilor contrinsulari ( glucocorticosteroizi, somatotrop, glucagon) prin micşorarea producţiei de hormoni sexuali steroizi , duce la activarea osteoclastelor şi intensificarea proceselor catabolice în matricea osoasă (Lopez-Ibarra P. et al., 1992, Delmas P 2002). Diureza osmotică accentuată ca consecinţă a glucozuriei duce la dereglarea reabsorbţiei calciului în tubii renali la pacienţii cu diabet zaharat cu dezvoltarea hipocalcemiei şi hipocalciuriei. Pentru întreţinerea homeostazei calciului se activează funcţia glandelor paratiroide , se dezvoltă hiperparatireoza secundară , care contribuie la decalcifierea scheletului osos şi dezvoltării osteoporozei (Cokolic M.,1998). Scopul Scopul studiului nostru a fost cercetarea unui grup de pacienţi cu diabet zaharat tip 2 pentru depistarea afectărilor aparatului locomotor cel mai frecvent întâlnite cu scopul propunerii metodelor de profilaxie şi tratament precoce. Material şi metodă În studiu au fost incluşi 66 pacienţi cu diabet zaharat tip 2, internaţi consecutiv în secţia de endocrinologie a SCM „ Sfânta treime” oraşul Chişinău, dintre care 48(73 %) femei şi 18(27 %) bărbaţi. Vârsta medie a pacienţilor a fost 53,2±0,2 ani. Din studiu au fost excluşi pacienţii cu patologia glandei tiroide, hepatitele virale şi cirozele, insuficienţa renală IV, V K/DOQI, tratament cu GCS, maladii de sistem survenite pînă la debutul DZ, maladii oncologice, patologia cardiacă şi pulmonară decompensată. Vechimea diabetului zaharat era de 10,2 ±0,3 ani. Toţi pacienţii au fost supuşi unui examen complex care a inclus: hemoleucograma, analiza sumară a urinei, PCR, fibrinogen, protrombina, glicemia, profilul glicemic, HbA1C, C-peptid, radiografia articulaţiilor genunchilor, umerilor şi coloanei vertebrale în 2 proiecţii, densitometria osoasă la nivelul tibiei şi radiusului, ultrasonografia articulară şi nivelul Ca ionizat în serul sangvin. Sindromul algic a fost apreciat conform scalei vizuale analoge (SVA), şi deasemenea s-a apreciat indicele WOMAC la debutul cercetării şi la finele ei. Rezultate Patologiile cel mai frecvent întâlnite în întregul lot de pacienţi au fost:
Concluzii Afectarea osteoarticulară are o frecvenţă destul de înaltă în diabetul zaharat tip 2. Cele mai răspândite forme de afectare osteoarticulară sunt osteoartroza şi osteoporoza, având un impact semnificativ asupra calităţii vieţii pacienţilor cu diabet zaharat tip 2, concomitent influenţând semnificativ activitatea motrică a lor şi riscul asocierii altor patologii concomitente. Alte afectări articulare întâlnite la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 cum sunt: contractura Dupuytren, sindromul tunelului carpian au fost depistate într-un procentaj mai nesemnificativ. Bibliografie
ANTIGENUL HLA-B27 ŞI IMUNOGLOBULINELE SERICE ÎN CADRUL SPONDILITEI ANCHILOZANTE CU MANIFESTĂRI OCULARE Liliana Groppa, Gabriela Şoric Catedra Medicină Internă nr.1 a FR şi SC a USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary HLA-B27 and Immunoglobulins in patients with Ankylosing Spondylitis and eyes manifestations The aim of this study was to assess the immuno-genetic disturbances of Immunoglobulin A, M, G and HLA-B27 antibody in patients with Ankylosing Spondylitis. The study was realised an 51 patients with diagnosis of Ankiloying Spondylitis and eyes involvement whom have been evaluated clinically, immunologically and genetically. As a result, the presence of HLA-B27 antibody has been detected in 93,54% . The patients with eyes manifestations have shown the higher activity of the disease - BASDAI - 9,15±1,28, wath a more frequent involvement of the peripheral joints and the enthesitis. The elevated levels of immunoglobulin A have been established in patients with HLA-B27 antibody.
Scopul lucrării a fost examinarea modificărilor imuno-genetice la nivelul imunoglobinelor serice A, M, G şi al antigenului HLA-B27 în cadrul spondilitei anchilozante cu manifestări oculare. Au fost efectuate investigaşiile pe un lot de 51 de pacienţi. În rezultatul studiului s-a înregistrat frecvenţa antigenul HLA-B27 în lotul de studiu- 93,54%. De asemenea s-a stabilit o activitate mai înaltă a maladiei - BASDAI -9,15±1,28 la pacienţii cu manifestări oculare şi mai frecvent s-au diagnosticat afectarea articulaţiilor periferice şi a entezilor. Niveluri elevate a imunoglobulinei A au prevalat în lotul de studiu şi a corelat cu Ag HLA-B27. Actualitatea Spondilita anchilozantă (SA) este o afecţiune inflamatorie cronică de etiologie incomplect cunoscută care afectează predilect articulaţiile sacroiliace şi scheletul axial, uneori cu importantă interesare articulară periferică şi manifestări extrascheletice (4). Incidenţa, conform unui studiu finlandez este apreciată la 8,9 la 10000 locuitori cu vîrste mai mari de 16 ani (5). Prevalenţa SA în Europa şi America de Nord variază între 0,1 şi 1,4%. Distribuţia între sexul masculin şi cel femenin este de 2:1 (7). Etiopatogenia SA este încă incoplet elucidată. Sunt implicate mecanismele mediate imun, dovezi fiind puternica asociere a subtipurilor de HLA-B27 şi boală, niveluri serice crescute de IgA şi reactanţi de fază acută, precum şi profilul histopatologic inflamator al afecţiunii. Complexul major de histocompatibilitate uman – sistemul HLA, reuneşte gene plasate pe braţul scurt al cromozomului 6 expresiv la suprafaţa celulelor imunocompetente prin intermediul glicoproteinelor transmembranare. Markerul genetic de boala a spondilitei anchilozante este HLA-B27. Moleculele de HLA-B27 sunt prezente la 80-98% din spondiliticii de rasă albă, în contrast cu doar 8% la populaţia generală (2). Conform modelului general, molecula HLA-B27 de pe suprafaţa celulelor prezentatoare de antigen „oferă” peptidele exogene constituite din 9 aminoacizi limfocitelor T CD8+. Este posibil ca aceste peptide să aibă sursă exogenă – infecţii virale sau bacteriene. Uveita este cea mai frecventă manifestare extrascheletică al SA. Cunoscut este faptul că 30-40% de bărbaţi şi 15% femei cu uveită prezintă simptomatologia SA (3). Aproximativ la o jumătate din pacienţii cu uveită anterioară acută (UAA) se depistează antigenul HLA-B27, şi la o jumătate din aceşti pacienţi HLA-B27 pozitivi se înregistrează sacroiliita subclinică, spondilita sau o artrită reactivă suportată în anamneză. Deacea, probabilitatea de a fi purtător HLA-B27 la pacienţii cu UAA în asociere cu spondiloartropatie creşte comparativ cu UAA izolată. La persoanele HLA-B27 pozitive maladia debutează mai precoce, sunt afectate mai frecvent articulaţiile periferice, sunt înregistrate niveluri serice crescute IgA (3), iar uveita are o evoluţie recidivantă (6). În cursul anilor de cercetări în acest domeniu nu a fost stabilită o corelaţie între procesul inflamator ocular şi cel articular, uveita se poate declanşa pe fomdalul unei SA neactive, iar acutizările oftalmologice nu totdeauna corelează cu activitatea maladiei reumatice (1). Obiectivele lucrării Examinarea modificărilor imuno-genetice la nivelul imunoglobinelor serice A, M, G şi al antigenului HLA-B27 în cadrul spondilitei anchilozante cu manifestări oculare. Material şi metode Realizarea scopului propus a fost obţinut în baza cercetării clinico-paraclinice a 51 de pacienţi cu spondilită anchilozantă. Diagnosticul cert a fost stabilit în baza criteriilor Amor şi New York modificate 1984. Bolnavii au fost selectaţi în incinta SCM „Sfînta Treime” secţia reumatologie, Catedra Medicină Internă FR şi SC nr.1. Subiecţii incluşi în studiu au fost devizaţi în două loturi: Lotul de studiu a fost format din 31 pacienţi cu afectare oculară în cadrul sponilitei anchilozante, dintre care femei- 5 (16,12%) şi bărbaţi- 26 (83,87%) cu o medie de vîrstă F/B- 38,8±0,4/40,61±3,2. Lotul de control- 20 pacienţi cu diagnosticul de spondilită anchilozantă făra afectare oculară, care a inclus femei-7 (35%) şi bărbaţi 13(65%), vîrsta medie a fost F/B- 33,57±8,8/38,8±0,4. Ambele loturi de studiu au fost supuse cercetărilor clinice ale sindromului articular şi extraarticular ce au inclus: numărul articulaţiilor tumefiate; numărul articulaţiilor dureroase; indicele BASDAI (Bath Ankylosing Spondylitis Disease Activity Index); examenul oftalmologic. Cercetările paraclinice au inclus: VSH, PCR, Ag HLA B27 şi imunoglobulinele serice A, M, G. Examenul radiologic al articulaţiilor afectate. Examenul funcţional- USG, ECHOCG, ECG, spirometria. Datele obţinute au fost supuse analizei.
Analiza datelor generale al lotului de studiu a evidenţiat predominarea sexului masculin-26 (83,87%), faţă de cel femenin-5 (16,12%). Vîrsta la debut a constituit 31,8±2,6 la sexul femenin şi 32,07±1,8 la sexul masculin. Evaluînd datele duratei bolii s-a stabilit durata medie de 8,29±4,42 ani. Analizînd momentul declanşării manifestărilor oculare faţă emada d bază, s-a evideniat 6,45% din mafestările oculare au precedat sindromul articular, 16,12% din afectările oftalmologice s-au declanşat simultan sindromului articular şi 77,41% au apărut pe fondalul bolii. Activitatea bolii a fost apreciată prin scorul chestionarului standardizat BASDAI, care cuantifică rezultatele aprecierilor pe scală vizuală analogică VAS. Evaluând rezultatele am obţinut indicii elevaţi, 9,15±1,28 la pacienţii cu afectare oculară în cadrul spondilitei anchilozante, comparativ cu lotul de control, 6,32±1,36. (Tabelul 1) Numărul articulaţiilor dureroase au format media de 7,6±3,2 la femei şi de 9,38±0,76 la bărbaţi din grupul de studiu, comparativ cu lotul de control în care s-a stabilit numărul articulaţiilor dureroase la sexul femenin de 6,5±2,57 şi la bărbaţi de 7,6±3,2. De asemenea s-a constatat frecvenţa monoartritei în lotul de studiu care a constituit 40% de cazuri la femei şi 30,76% de cazuri la bărbaţi, pe când în lotul de control s-a stabilit monoartrita la femei în 42,85% de cazuri iar la bărbaţi- 23,07% de cazuri. S-a evidenţiat o frecvenţă mai înaltă a oligoartritei la pacienţii din lotul de studiu, atingînd la femei 60% şi la bărbaţi- 57,69% de cazuri, contra la 57,14% la sexul femenin şi 69,2% de cazuri la sexul masculin din grupul de control. Entezita a avut o incidenţă înaltă atît la femei-80% cît şi la bărbaţi-84,61% din lotul de studiu, comparativ cu lotul de control în care s-a stabilit că la femei a constituit 71,4% şi la bărbaţi 76,92% de cazuri. Antigenul HLA B27 în lotul de studiu s-a înregistrat în 93,54% de cazuri, pe cînd în lotul de control s-a evidenţiat o incidenţă mai scăzută -80% de cazuri. Datele evaluării VSH şi PCR au stabilit cifre mai elevate în grupul de studiu, dar fără diferenţe statistice semnificative între sexe şi cu grupul de control. Tabelul 1 Caracteristica comparativă a unor manifestări clinico- paraclinice a subiecţilor examinaţi
Ceretarea conţinutului imunoglobulinelor A, M şi G au relevat nivele crescute a Ig A în ambele loturi dar cu o moderată prevalare în lotul de studiu (figura 1).  Figura 1.
Concluzii Spondiloartrita anchilozantă cu prezenţa în tabloul clinic a manifestărilor oculare s-a caracterizat cu frecvenţa mai înaltă a antigenul HLA-B27 - 93,54%. Acesta a fost însoţită de o activitatea mai înaltă a maladiei - BASDAI -9,15±1,28, mai frecvent au fost afectate articulaţiile periferice şi entezele. Niveluri elevate de Ig A au prevalat în lotul de studiu şi a corelat cu frecvenţa Ag HLA-B27.
Yüklə 1,04 Mb. Dostları ilə paylaş:
|