Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

jrt IMVJl^U^iiiiii*^ ujj »,»^.^.„.-_

142 —

f rmă grecisată a numelui de Arimî séü Arimanî, după cum Grecii au . _trebuintat tot-de-una espresiunile de Tcojiafoc şi Tu^alc:, drept corespon­dente pentru terminiî de Rom anus şi Romani.

O preţiosă revelaţiune etnică cu privire la Arimï, o aflăm Ia înveţatul geo-raf alexandrin Ptolemeu, care trăise în timpul lui Adrian şi al luî Marc Aurel. Singur dintre toţi geografii acestei epoce, .densul ne amintesce de un vcchiű oraş ante-roman în Dacia, numit Ramidava ^J), adecă cetatea Râmilor, localitate, care cădea în zona meridională a acestei provincii si anume în apropiere de nul numit astădî Buzeü.

O altă CTVupă însemnată de Ramî seu Râmi preistorici se afla în tim­purile aceste cu locuinţele lângă lacul Meotic *), ér dincolo de Ren espe-diţiunea lui Cesar ne-a făcut cunoscuţi pe Remi séü Rhemi ('P^tot), una din cele maî mari, cele mai nobile şi maî puternice populaţiunî ale Galieî Belgice, amici şi aliaţî aï poporului roman ⁸).

De asemenea si Iliada lui Homer ni-a păstrat memoria unui duce pelasg cu numele de Rig m-o s, fiiul lui Pirou din Thracia «cea cu pămentul gras*, erou, care luase parte ca aliat al Troianilor la rësboiul cu Grecii *).

între Drava si Sava ne apare în epoca romană o localitate cu numele de Ramista ⁶) séü Remista⁶), în Mesia de sus Remisiana¹¹) séü Rome-si an a ⁸); spre resărit de Filipopole Ramlum ^s) şi Rhamis ^T0) ér la piciórele Alpilor Coticî în Galia Narbonensă oraşul Ramae ⁿ), — numirï geografice

de doue aripî la fie-care picior, cum sunt şalvarii oltenescî; or peste mijloc Typhon era încins cu o curea, i— Preoţii egipteni aü maî atribuit luï Typhon şi un caracter sideral. Pe Planisferul egiptean, întreg emisfcrul nordic portă numele de «Statio Typhonia» seu «Statio Typhonis». Ér P] u t ar eh (Oeuvres, XI, p. 308)_s ne spune, că preoţii egipteni considerau constclaţiunea Ursei ca simbolul astronomic al lui Typhon. Sub «Ursa cea mare», după ideile geografice ale celor vechi, locuiau Sarmaţiîşi Geţii (Ovid., Trist. III. 11. 8; V. 3. 7 — 8).

') Ptolemaei Geogr. III. c. 8.

*) Plinii H. N. VI. 7. 2; Sunt qui circa Maeotin ad Ceraunios montes has tradant gentes: .... Rhyraozolos ... Ramos.

') Cacsaris B. G. II, 3; III, 5; VII, 90. — Plinii lib. IV. 31: Remi foederati.

*) Homeri Ilias, XX. v. 484-5.

⁵) Itinerarium Hiorosolymitanum, Ed. Parthey, p. 266.

⁶) Die Pcutingcr'scHc Tivfcl, Segm. V. 3 (EU. Miller, 1888).
') Itiuer. Antonini (Ed. Parthey) p. 63.

•⁸) Die Peuting. Tafcl, Segm. VII. 5. ⁸) Ibid. Segm. VIII. 2.

¹⁰) Itin. Hierosol. p. 269.

¹¹) Ibid. d. 2fi3.

a căror origine se reduce la populaţiunea cea vechia, întinsă şi omogenă a Rîmilor séü Arimilor, care devenise atât de celebră în timpurile preistorice.

Noue elemente geografice cu privire la patria luï Typhon şi la centrul de putere al vechilor Arimî, le aflăm în importanta descriere, ce ne-a conservar'o Apollódon

Prima luptă cu Typhon, după cum ne spune acest autor, s'a întêmplat la muntele numit Casiu, Káatov 5poc, şi de astă-dată succesul armelor a fost pe partea lui Typhon. Titanul rege de la Istru, prinse pe adversariul seu Joe şi-1 închise în pesccrea numită Coryciu.

Acest munte Casiu, care devenise atât de celebru în rësboiul luï Osiris (Jőe) cu Typhon, a avut un rol istoric si în primul rèsboiu al luï Traïan cu Daciï.

Ţraian, ne spune Suida, a dedicat luï Joe din muntele Casiu (adecă unuï sanctuariû de acolo) niscc cratere de argint şi un corn enorm aurit de bou, drept pârgă séü darurï pentru învingerea sa asupra Geţilor *).

Incontestabil că acest «Casion oros> a căruî amintire ni se presintă în dóue resbóie mari întâmplate lângă Istru, nu putea să fie în Siria Antio-chenă, unde autorii grecesc! aii cercat so localiseze şi. primele lupte ale lui Joe eu Typhon şi sacrificiile solemne făcute de Ţraian pentru învin­gerile sale asupra Dacilor ²).

După vechile dogrne şi rituri religiose ale Romanilor sacrificiile de mul-ţămire pentru succesul fericit al armelor nu se puteau face de cât numai dcilor principali aï religiuneï statuluï român, şi în casurï extra-ordinare, seu de resboiü, deilor străini, sub a căror protecfiunc se afla cetatea, ţera şi poporul inimic.

Istoria acestui rësboiu legendar dintre Joe şi Typhon se petrece la Dunărea-de-jos, unde de altmintrelea memoria acestui important eveniment o aflăm atât de adânc imprimată în tradiţiunile poporale.

') Suidas v. Kaaio'. iïpoç.

') Muntele Casiu se afla după Apollodor (i. 6. 3) in «Siria de dincolo» (xcti síú-fúvtcí. $.y_p: ~r,i> Kţ> c?o\>- ;uv£Oíu>Í=. toûto î î ú ^Ip-«it'*! E'jv>ic). — Care era însă acesta Siria de din colo? Terminul de 5-sp ... pe care-1 întrebuinţeză în caşul de faţî isvorcle lui Apoliodor, ne indică în mod destul de precis, că aici nu e vorba de o Siria asiatică, ci de o Siria din nordul ţinuturilor grecesc! (Cf. oi uitEpxsijiavoi rrjţ MotxsS&vîaţ °"p£ctpcn. Polyb. IV. 29. 1.) Stephan Byzantinul amintesce în Tracia un oraş ori un ţinut (si).:;) cu numele Síppá, a cărui situaţiune geografică însă ne-a rëmas necunoscută. Ér sub Tracia în timpurile vechi se înţelegea întreg nordul Eu-^r°peï din sus de Grecia (Steph. Byz. v. Sv.ufl-at).

J 44 MU N U M b O. l r, íj r. . n. i, , ^ !„.,.. ^ _ ^ ^

O parte însemnata, din culmea Carpaţilor, ce se întinde de îa Porţile-dc-fer în sus către Retezatul a purtat într'o vechime depărtată si ca mai portă si astădî numele de Coşiu, numire în fond şi în formă identică cu Kácricv Scoc, de care ne face amintire Apollodor.

în sînul acestuî vast semi-cerc al Carpaţilor, care închide şesurile de apus al României, şi anume la punctul de origine al văii numite Topolniţa, ni se presintă una din cele mai importante posiţiunî naturale ele apărare ale acestei regiuni, anume muntele numit Grădcţ, cr la basa acestuî munte o altă culme abruptă numită. Coşuri, termin, ce aparţine la acelasî cen de numiri ca şi Kaa'.ov si Coşiu¹).

Pe vîrful acestuî pisc înalt al Grădeţuluî se maï vëd şi astădî ruinele unei întinse zidării uricse numite «Zidina Dachilo.r».

Resturile acestei puternice şi colosale fortificaţiunÎ aparţin unuî sistem archaic de apărare. Este o vastă incinta fortificată a cărei destinaţiune pri­mitivă a fost de a protegia pe locuitorii de apus aï Olteniei în contra inva-siunilor inimice din părţile de jos seu ale DunăreÎ.

«Nu am întîmpinat până astădî, scrie Cesar Boliac, nicî o altă cetate. Dacă cu aşa întindere si tărie si pe o aşa înălţime. Aicî ne spune acest distins archcolog, petra este ruptă din munţii vecini si aruncată pe acest pisc cu o forţă de titan, apoi asedată prin grămădire şi încleştată prin un ciment ca şi petra» ^a).

în împrejmuirile acestuî puternic centru de apărare întărit de natură şi de mâna omuluî se mai găsesc şi astădî diferite instrumente de petră si de olăriă neolitică. Aicï ne maï spun tradiţiunile a fost în vechime teatrul uneï marï actiunï de rësboiu cu un popor din părţile de medă-di ³). Aicï se maî vedeau până în dilele nóstre, între comuna Balotescï si Scân-teicscî, bolovanii enormi aï uneï întinse necropole numite de popor «mor­mintele Jidovilor» séü urieşilor *).

Dar ceea ce ne presintă o deosebită importanţă în studiul acestor cvc-

)* Numit «Coşiu» pe charta institutului geografic militar din Viena. scara 1:75.000, şi «Coşeiu-- în «Expunerea do motive» la convenţiunca de delimitare (1887 p. 121), avêtul ramificaţiuniie «Petra luî Cosei» şi «Poiana Cosei».

^z) Trompeta Carpaţilor Nr. 785 din 1869.

") Spineanu, Diet, googr. jud. Mehedinţi, p. 166. —Despre «rësboiul cu jidovii», sub care numire aicî se înţeleg vechii Egipteni, mal amintesce şi o tradiţiune poporală din comuna Gârla-mare în colecţiunea nostră.

⁴) Conferesce: Spineanu, ibid. p. 166; şi Fi l i p, Studiu de geografic militară asupra

nimente istorice, este, că tot în acesta regiune, între comuna Balotescî şi Isvorul BârzeT, nu departe de muntele Grădeţ, se află satul şi plaiul numit Curecea, ér în faţa acestuî plaiű o pescere cu o tradiţiune poporală parti­culară, analogă cu cea de la Kwp'jxccv ávtpov, anume că în acesta pescere de la Curecea a fost un jidov séü uriaş;—închis, orî nu, tra-difiunea, pe cât o cunóscem noî, nu spune maî mult ¹).

.«*•'

Putem ast-fel se afirmăm, că după tradiţiunî si legende, cum si după identitatea numirilor to­pografice, primul episod al a-cestuï mare rësboiu dintre Joc si Typhon, séü aşa numita luptă de la muntele Casiu, s'a petre­cut în Oltenia de apus, în sînul munţilor, ce purta în vechime

între comunele Balotcscï şi Isvorul-Bârzeî (jud.. Mehedinţi, România), considerată, de iden­tică cu Kojpixiov ăv-frjv, în care după legendele antice Typhon din ţdra Arimilor a închis pe J o e (Osiris). Vederea de pe ţermurele stâng al rîuluî Topolniţa. Desemn după o fo­tografia din a. 1900.

numele de C o ş i u, în apropiere 148. — Pescerea de lângă plaiul C u r c c c a, de pescerea de la Curecea, unde basa de apărare a lui Ty­phon a format'o muntele Gra-deţ de la punctul de origine al văii Topolniţa, care domină în-

treg şesul Sever in ui ui.

însă Joe, după cum ne spune Apolloclor, scapă repede din pescerea de la Coryciu, şi resboiul gigantic dintre cele doue coaliţiunî de rase, ale

¹) Acesta pescere se află in faţă de « p l a i u l Curecea» în délül numit «Pótra cu c i ó rele» şi care este situat, în partea druptă a riiiluî Topolniţa, între comunele Balotescî şi Isvorul Bârzeî, în apropiere de Scverin. — Etimologia positiva a numire! de KwBimov uvtpov pare a se reduce la cuvuntul -i-'i^'i.',, lat. cor a x, corb, cioră. O formă analogă o aflăm la geograful M ci a (lib. I. Í9; Hí. 5), care amintcsce într'un mod vagele o lungă catena numită «m o n s C or n x i c u s », ce se unia cu munţii Rhipaci. — De a* semene? maî aflăm Ia Mc l a (i. 13) o importantă nutită topografică cu privire la acesta pescere (specus Corycius). Lângă acesta cavernă, ne spune densul, se maî află şi un rîu mare, ce isvoresce din o gură vastă şi care, după ce percurge o mică distanţă, se scufundă şi se perde eras! în pămCnt. Apropo acelaşi fenomen ni-1 presintă astădi rîul

opolmţa, care curge pe lângă pólelc dcluluT, în care se afli pescerea de lângă Cur-ceea. Acest rîQ intră în pâment la cleiul numit Prosec, şi ese erSşI la suprafaţa la gura I'escerel despre mănăstirea Topolniţa.

sudului şi nordului, se începe de nou. De astă dată luptele se dau cu o estremá înverşunare lângă muntele Hem.

Ne aflăm în nisce timpuri, carî trec departe de limitele istoriei, şi o constatare geografică este de lipsă se facem aicî.

Muntele Hem din legendele cele sfinte ale vechimeï, nu este muntele Hem al timpurilor istorice, seu catena Balcanilor de la sudul Dunăreî-de-jos.

La Suida şi la Stephan Byzantinul, corona cea puternică de munţi a Carpaţilor ne apare sub numele de Hem '). Chiar si fântânile geografice, de carï s'a folosit în parte Herodot, mai spuneau, că rîul Atlas séü Oltul isvoria din vîrful muntelui Hem ^s).

La acest munte Hem din nordul Dunăreî-de-jos se încheia ultimul act din drama cea mare preistorica, a cărei amintire s'a éternisât în o formă simbolică în istoria cea sacră a lumeî vechi ³).

Lăsând acum la o parte învelişul mitic, în care a fost îmbrăcat acest important eveniment al timpurilor ante-troiane, noi putem résuma în urmă-tórele fondul istoric al acestor tradiţiuni.

într'o anticitate preistorică forte depărtată, epocă, care coincide cu înce­putul dismeinbrărci imperiului celui mare pelasg, doi regi puternici, ambii fiii lui Saturn, născuţi din doue marne diferite, după patria, după naţio­nalitate şi educaţiune, unul domnind la sud, cu reşedinţa în Egipet, şi altul la nord, cu centrul de putere în Dacia, se luptă pentru dominaţiunea lumeî vechi. Imperiul lui Typhon era de o imensă vastitate. Puterea sa se în­tindea, după cum scrie Apollodor, de la apus până la resărit, şi acest le­gendar monarch al preistoriei, voia să domnescă nu numai peste omeni dar si peste ceriu. El aspira la onori divine întocmai după cum le avuse Uran moşul, şi Saturn tatăl seu. Rt-sboiul este lung si de o estremă violenţă. Espediţiunca lui Osiris peste Etiopia, Arabia, şi până în părţile cele cstreme

') Agathyrşiî, după. cum ne spune Herodot (IV. 38), locuiau lângă rîul Maris, adecă în părţile centrale ale Transilvaniei de astădj. Ér după Stephan Byzantinul şi Suida, el locuiau în părţile interiore ale munţilor liera. 'AYafl-upsoi ?9-vo; Èv5otÉj>o> teu A;p.ou. (S t e p h an u s şi Suidas, v. 'A-faS-upso-.).

^s)'Herodoli, lib. IV. c. 49. — Cf. T o mă s eh e k, Die altén Thraker, I. p. 10.

*) După P h e r c c y d e, un vechiii istoric grecesc (sec. V.), Typhon persecutat de Joe s'a retras în. munţii C au ca s, aici însă aprindendu-se munţii, el a fost silit se fugă în Italia (Fragmenta Histor. Grace. I. 72. Fragmentum 14). — In geografia antică Car-paţiî figureză adcsc-orî sub numele de C a u c a s. O probă în acesta privinţa este in-scripţiunea din epoca lui Traian: Ad Alvtvm flvmen secus mont(is) Caucasi. (Froeh-ner, La Colonne Trajane. Append, nr. 16. (Cf. Jornandes, De reb. get. c. VII).

ale Indici, apoi întorcerea luî peste platoul iranic si trecerea luî peste Heles-pont în Tracia avu de consecinţă stabilirea unei puternice coaliţiunÎ formate din Egiptenî, Grecî, Arabï, Indicnî şi alţi barbárt asiatici pentru înfrângerea dominaţiuneî Pelasgilor de la nord, a Arimilor, şi cucerirea munţilor Ri-phaei. Acţiunea cea mare de rësboiu a luï Osiris are în vedere Istrul, ér teatrul luptelor principale este pe teritoriul vechii Dacie în apropiere de Porţile-de-fer. Cumpăna victoriei alterneză. în primul rësboiu Typhon este învin

Cu înfrângerea luï Typhon se stabilesce supremaţia si influenţa religiosă cgiptenă la Dunărea-de-jos, în Sciţia şi în părţile centrale ale Europeî, ér legendele osirice formate de teologia egiptcnă ne înfăţişeză pe eroul învins, ca părintele întunereculuï, ca tipul si incorporaţiunea tuturor relelor mo­rale şi fîsice, ca un bălaur-demon, inimic al deilor şi al ómenilor.

în acesta formă simbolică, s'a stabilit şi s'a propagat apoteosa luî Osiris nu numaî în Egipet şi în Asia, dar şi în Europa, şi ast-fel s'a păstrat până astădî în legendele române.

La acesta cspediţiune a luî Osiris în părţile Daciei, se raportă un im­portant pasagiu din Argonauticele luî Valeriu Flaccu, care pe basa unor fântânï vechî istorice, amintesce de torentele cele marî de popore, ce năvăliau din Egipet, din Arabia şi din India, cà se cucerescă munţii Rhipaei ^J).

«Profetul cel sfânt Varus (Abarisf), scrie dânsul, aduce roiuri de po­pore din pădurile cele sfinte ale Hyrcanieî (spre a se lupta în contra Argonauţilor). De trei ani el profeţesce Sciticî. că vor veni vitezil Argo-

') Valorii Flacci Argonauticon, VI. 114-119:

Ducit ab Hyrcanis vates sacer agmina lucis Varus; eum Scythiae jam tcrtia viderat aetas Magnanimes M y n i a s Argoaque vela canentcm. Illius et dites monitis spondentibus I n d i Et ccntumgeminae Lagco novalia Thebes, Totaque R h i p a e o Panchaia rapta t r i u m p h o.

14H

nauţî cu corabia numită Argo (ca se răpescă lâna de aur), încredinţaţi în oraculele sale, naţiunile cele avute ale Indiei şi câmpurile cele cultivate ale Tebeî cu o sută de porţi din Egipet si întréga Arabia, năvălesc, ca se cucerescă munţii (ccî avuţi de aur) Rhipaei.

Locul, undea fost înmormêntat Osiris a rëmas celor vechî necunoscut ^a).

Acesta a fost si dorinţa regineî Isis, care luase disposiţiunî, ca în fie-care s se se înmormênteze câte un simulacru de ceră al decedatului sőü soţ. Din care causa, scrie Diodor Şicul, fie-care preot egiptean susţinea, ca la reşedinţa sa se află înmormêntat corpul lui Osiris ²).

Pe teritoriul Ţerei-românesci esistă însă doue monumente primitive, drept mărturii ale acestor evenimente, doue movile mari, forte vechî, ce portă numele luî Ostrea seu Osiris. Una din aceste movile se află pe teritoriul judeţului Teleorman, lângă comuna Slobodia-Mânclra ^s), cr alta în judeţul Dolj, la comuna Comoscenï *).

După tradiţiunî, aceste tumule archaice ale terilor nóstre, ni se presintă numai ca simple movile comemorative.

Osiris, ne spune Diodor Şicul, după ce cutreieră India până în ţinuturile cele nelocuite de omeni, lăsă acolo maî multe semne monumentale în memoria acestei marï espcdiţiuni ^s).

Probabil, că o parte din aceste monumente despre «sosirea» luï Osiris în India, aü fost numai simple movile comemorative, după cum făcuse şi regele Darie al Perşilor, care ajungênd la rîul Artiscus din ţinutul Odrysilor în Tracia, puse pe ostaşii şei se ridice acolo mai multe movile de petrii, °), drept semne posterităţii, că vastul imperiu al Perşilor se întinsese si în Europa.

') IHoQori Siciili I. c. 21.

^a) Esistă la poporul român încă uncie tradiţiunî cu privire la mórtea şi mormentul acestui distins erou. Ostrea-Novac, ri3 spune o legendă din comuna Şoperlita, a fost în-mormêntat de viu într'un mante, ér după alte legende din comunele Bursucanî, jud. vurluî, ?i Topal, jud. Constanţa, Novac şi Iorgovan erau mari meşteri în aruncarea cu arcul, şi ci s'aü înmormântat de viî, când înlocui armelor eroice att eşit armele cele în-şelătore cu foc, diccnd, că se duc «acu sub pămenU. Tradiţiune în fond identică cu le-gcnda antică despre descinderea luT Hercule şi Dionysus (Osiris) în infern (Plato, Axiochus).

³) Vedî pag. îşi.

*) Raportul înveţ. Stănculcscu din comuna Comoscenï, jud. Dolj.

⁵) Dîodori Siculi lib. I c 19: IVj/.Xa Zi ă),/.a o-r)|i.sîa t^ţ éttUTOü napoosía;

^X'^' t-AÎÎVf)V T'ÎJV -/UJpttV.

°) Hcrodotl lib. IV. c. 92.

Insă nu numai în ferile Daciei, dar si dincolo de Dunăre aü esistat ast-fel de monumente comemorative ale espediţiuneî luî Osiris.

In partea de sud-vest a oraşului Filipopole se inaï află şi astădî un sat, ce portă numele de «Ostra Mogila», adecă Movila luî Ostrea seu Osiris.

O altă movilă cu numele acestui legendar monarch se afla la Porta cea vechia a muntelui Hem. De la Filipopole spre Dunăre drumul cel mai scurt si maî practicabil era în anticitate prin pasul dintre Karlovo si Trojan '), şi acesta strimtore a catencî balcanice moi portă si astădî numirea de «Os­tra Mogila» ²), o reminiscenţă importantă despre trecerea pe la acest punct a mareluî cuceritoriu egiptean, care venia asupra Nordului cu colonele sale infinite de africani şi asiatici ³).

Un promontoriu de la strîmtorile Bosforului de pe teritoriul Bithynieî aü purtat în anticitate numele de 'Oluppouţ àxpa *), probabil, că pe acesta înălţime a fost ridicată o movilă, ori o columnă, în memoria sosireî luî O-siris la cel maî important punct al lumeî vechi, unde drumurile apusului şi resăritulul se întâlniau cu ale nordului şi ale suduluî.

Tot asemenea si regele Darie al Perşilor, după cum ne relateză He-rodot, sosind la Bosfor se duse cu corabia la insulele numite Cyaneae, de unde privi frumscţa cea admirabilă a Măreî negre, apoî întorcându-se în'apoî la podul, ce-1 construise architectul Mandrocle, ridică pe ţcrmuriî Bosforului doue columne de petră albă cu numele tuturor poporelor, pe cari le ducea la rCsboiü în contra Sciţilor ⁵).

Movilele de pe teritoriul Tèieï-româncscï si din peninsula balcanică, cari maî portă şi astădî numele de Ostrea, ni se prcsintă ast-fel ca nisce mo­numente primitive, însă solemne, destinate de a perpetua memoria cspe-diţiunîî şi a gloriei acestuî faimos monarch.

Ele corespund pe deplin la itincrariul acestuî celebru cuceritoriu al lumeî vechi, care din Asia a trecut peste Helespont în Tracia şi a înaintat către isvórcle Istruluî, carii atunci erau considerate la cataracte.

') Jireűelí, Die Heersfrasse von Belgrad nach Constantinopel, p. 156-157. -Kiinitz, Donau-Bulgarien, II. 97.

*) Kanitz, Donau-Bulgarien. III. 171.

') La capotul de nord al acestuî pas se afla în epoca romană oraşul numit S o s t r a (Tab. Peut.). O simplă variantă oficială a formei poporale Ostrea, Osiris fiind identic cu Sesostris.

⁴) Dionysii Byzantii Anaplus Bospori, in Fragm. Hist, grace. V. p. 188. ') Herodoti lib. IV. c. 85-87.

TIU. BIUSDA CEA URIAŞA DE PLUG A LUÏ NOVAC (OSIRIS) MONUMENT COMEMORATIV PENTRU INTRODUCEREA AGRICULTURE!.

Maî esistă în ţerile Daciei un important monument preistoric, a căruî o-. j_ne după tradifiunile poporale, este strîns legată de faptele, pe carî an-ticitatea le atribuia luî Osiris.

Anume de a lungul Tëreï-romànescï şi peste partea de jos a Moldoveî, se maî cunosc şi astădî urmele unuî şanţ adânc si de o lungime estraor-dinară, care tăia în doue şesul dintre Carpaţî şi Dunăre.

Acest şanţ urieş apare în judeţul Mehedinţi, lângă cotitura cea mare a Dunărei, trece peste judeţele Dolj, RomanaţÎ, Olt şi Argeş, de unde, după cum ne spun tradiţiunilc poporale, se prelungesce pe lângă Tergovişte, Ploiescï si Buzëu până la Măxinenl. Acest şanţ apare de nou în partea de apus a Galaţilor, lângă cătunul Traian, unde ia numele de «Troian», apoî apucând direcţiunea spre nord-ost trece peste Prut, se prelungesce peste Besarabia în doue linii paralele, ér din Besarabia se întinde mal departe către Rusia meridională *).

') După relatările ce le avem, urmele acestei «Brasdc» se maî cunosc în următorele localităţi: In judeţul Mehedinţi pe teritoriul comunelor Hinova, Broscarî, Poroiniţa, Oreviţa, Padina mare şi mică, Corlăţel, Dobra, Gvardiniţa, Bălăcită, Clénov şi Terpediţa, unde se spune, că se află şi masa şi scaunul de pămont al lui Novac. In judeţul D o l j : la comuna Brésta, în suburbca Craioveï numită Belivaca (L a u r i a n u, Magazinu, II. 102), şi la satele Gârlescî (c. Ghercescî). In judeţul RomanaţÎ: la Popânzclescî, Viişora, Dobrun, Pârscovenî, Şoperliţa, Osica-de-sus, VlădulenI, Brâncovenî şi Greci. In jud. Olt: pe la comunele Coteana, Bărcănescî, Moscenî, Tâmpenî şi Ursóia. In judeţul A r g e ş : la comunele UrluienI, Bârlog şi Negraşi. In judeţul D â m b o v i ţ a : pe teritoriul comu­nelor Broscenï, Mortem si Puntea-de-Grecï. De la Puntea-de-Grecî acest şanţ nu se maî póté urmări cu siguranţă sub numele de «Brasdă». Pe «Charta Dacieï Romane» a d-luî To cil e seu însă continuitatea acestei brasde este notată «ca explorată» şi pela co­munele Finta şi Mănescî (jud. Dâmboviţa), cum şi spre apus şi spre resărit de Ploiescï. In partea de apus a Galaţilor acest şanţ începe lângă satul numit «Traian» de unde a-pucând direcţiunea spre N. apoi spre NO. trece pe la Fântânele, prin Odaia luî Ma-nolachi şi se prelungesce până în partea de medă-di a satului Tulucescî. In Besara-

¹ a ni se presintă doue şanţuri seu troiane vechi de păment cu direcţiunea de la a-spre resărit. Unul din aceste şanţuri séü troianul de jos, începe lângă Prut

^a au-luî-Isac, de unde urmându-şl cursul spre resărit trece rîul Cahul pe la nord ^e "ulcănescî, ér rîul lalpug pe la Tabac (spre nord de Bolgrad) şi de aci prelungin-

Tradiţiunile poporale române numesc acest şanţ «Brasda lui Novac» si spun despre ea unnătorele:

149. — Bras'd,.^;a luî O s t re a - N o v a c (Osiris), de pe teritoriul comunei Şo-p'uri i ţa (jud. Romanaţî, România) vcdută din partea de la nord spre sud. Figura din dropia avcnd posiţiunc pe şanţul, or cea din stânga pe înălţimea Brasclci. In fund câmp de arălurî şi grădini ale satului. După o fotografia din a. 1899.

«Acesta brasdă este trasă peste m i j locul p ă ni én tu l u T. Ea vine tocmai

du-se pe Ia satul Catlabug, trece pe la salul Troianul-vechiű de lângă lacul Chitai, tăia te­ritoriul comunei Spascaia şi se întinde până la Iacul Cunduc spre sud de comuna Bo-rizsovka. La Troianul vcchiü din plasa Ismail se cunosce, că pămentul este aruncat spre m é d ă • d i. Un ai doilea şanţ, numit şi t r o i a n u I de sus, începe în partea de nord-ost a tcrgului Leova, si urmându-şi cursul pe teritoriul comunelor Sărăcina, lalpu-.zcl, Blagodati-Grădicscî şi Baimaclia trece peste rîul Botna pe din sus de Sălcuţa, apoi prclungindu-sc pe Ia nord de Căuşian: şi pe teritoriul comunei Ursoia, i se perde urma lângă satul Chircăicscî spre sud de Bender, în apropiere de Nistru. Acesta liniă din urmă ne apare la Cantemir ca o prelungire a şanţului, care vine din Tcra-româncscă si se întinde până la Don. Intru adevër, acest troian din partea de sus a Besarabieî, se pare, că a format o-dată una şi aceeaşi liniă cu troianul de lângă Galaţi, fiind-că de la térgu-şorul Lcova (de a lungul Prutului în jos) până la Yadul-iuHsac din fostul judeţ Cahul, se vid de asemenea rămăşiţele de urme ale unui val (Arbore, Basarabia, p. 379). Este de notat, că în apropiere nemijlocită de acesta brasdă, ce se întinde de la Mehedinţi către Nistru, ni se prcsintă doue localităţi cu numele de «Ursuia«, una in judeţul Olt ޹ alta în Bcsarabia. La preoţii egipteni, după cum ne spune Helanic, Osiris mai avea Şi numele "î-s.ţ'.ţ (Frag. 154).

de unde apune sórele şi se stîrşesce la resăritul scSreluï '). Acesta brasdă e trasă de Novac, împëratul Jidovilor, care a eşit la arat cu un plug mare, forte mare, pe care l'a tarât cu manile sale, on avend înjugaţi doî bivoli negri, orï doï-boï mari negri, séü doi bivoli albi uri-esï, orï doî boT prii (cu o varga albă naturală peste mijloc); că acesta brasdă este trasă chiar prin albia rîuluî Olt, şi că apa acestuî rîu face si acum talazuri în locul unde se împedecă de acest val de păment; că brasdă acesta mare este făcută ca probă pentru arat şi mijloc de hrană; — că e trasă pentru pomenelă, séü ca se remână de pome­nire până va fi lumea şi pământul; că Românii au înveţat plugăria de când Novac a tras brasdă acesta mare; si că pămcntul acestei brasde este aruncat spre mcdă-di, în semn că spre ine d ă-di se ne în­chinăm» ²).

') Annalile Societate! Academice. Tom. X. 2. p. 187. Famentül scos din acest şanţ, fiind aruncat în partea despre mcdă-di, dă acestei linii săpate forma uneî brasde late trase de Ia apus spre resărit. — Tot asemenea si la Romani, după un vechia rit agrar, linia de demarcare numită documanus limes se trăgea de la apus spre resărit, Nam d e c u -manum limitem traxeruiit, sicut Hyginus describit, ab occidente in orien-tem (Lachmanni Gromatici veteres, pag. 108).

^!) Aceste tradiţiunî poporale avend o deosebită importanţă în ce privescc o-rigineu şi destinaţiunca primitivă a acestei brasde, noî le publicăm aici in extens, după cum ni s'au comunicat de către mveţătoriî sătescî. Ast-fel ni se rclateză din comuna Maldăr, judeţul Olt: «Novac a tras acesta brasdă pe lângă comuna Urluicnîdin jud. Argeş şi pe la comuna Tâmpeai din jud. Olt. Acesta brasdă a tras'o Novac cu un plug, pe care l'a tcrât cu manile sale. Novac şi Iorgovan aü fost tovarăşi. Novac, se dice, că a fost împëratul Jidovilor, (uriaşilor), ómenilor mari» (înv. Pr. C. Pâr-vulcscu). — Din comuna Vişina, judeţul V la şea: «La comuna Broscenî din judeţul Dâmboviţa, în délül rîuluî Néjlov. se véd urmele unei brasde maridé plug, lungi şi late. Betrâniî satului spun despre acesta brasdă : A cşit Novac la arătură, cu un plug marc forte mare, tras de 12 bol cu corne mari, cu picidre înalte şi cu putere de urieş . . . A arat în lung şi lat, în cruciş şi curmediş. El avea o fată forte frumosă cu numele Sorin a» (înv. G. Vasilescu). — Din comuna Vêrtop, judeţul Dolj: «B rasda Tro­ianul ui, trasă de Novac, ajutat de un nepot de soră şi un nepot de frate. Acesta brasdă e trasă pe mijlocul pămentuluî de la apus la resărit. Şanţul făcut de acest plug e ca probă pentru arat, mijloc de hrană, ér brasdă aruncată la drépta, în­semnă, că la drépta se ne închinăm» (înv. Paul Popescu). — Din comuna Slobozia-M and r a judeţul Teleorman: «Se află brasdă lui Novac. Betrâniî spun, că acesta brasdă a tras'o un vitéz, anume Novac, cu plugul tras de doi bivoli pentru pomeneală. Despre Novac se mai povestesce, că s'a luptat cu un şorpe gros ca butea de 100 ve­dre, până când l'a resbit» (înv. M. Mihăilescu). — Din comuna Odobesci, judeţul

Lărgimea şi profundimea acestei brasdc seu şanţ, varicză astădi după diferitele localităţi, pe unde se mat cunosc urmele sale.

ini

151. — Profilul Troianului, seu Brasdcî luî No­vac, de pe teritoriul comunei T u lue es cl, Ja nord de oraşul Galaţi. După Archaeol.-epigr. Mitth. IX Jahrg. p. 216.

r

₁₅₀. ._ Profilul Brasdcî )uî Novac de la punc­tul unde se încrucişezi cu drumul roman, ce merge pe ţermuriî Oltului către Tur'nul-ro.şu (s. V Iad u-Icni, judeţul Romanaţî). După Archacol.-epigr. Mitth. IX Jahrg. p. 212.

In unele locun, după cum ne spun rapórtele învăţătorilor sătescî, ea era

Dâmboviţa: «Se povestesce, că ar fi fost o hrasdă trasă de Novac cu un plug cu 2 bol, de la resărit spre apus, ca se remâie pentru pomenire cât va fi lumea şi p S m c n t u l» (înv. M, Al. Mândriccl). — Din comuna G a l i c i u i c a, ju­deţul Dolj : «Românii, se dice, că au înveţat plugăria de când a tras Novac brasda cea maro. Intr'un descântec din judeţul Dolj publicat in revista «Tinerimea română» Voi. II. p. 218:

(Prinse) Doi b o I m a r I n e g r i, Trase o brasda mare ncgră . .

trudiţiune din
Se sculă un om mare negru . . Făcu un plug mare negru, A pi s şi M n c v i s, cel doi tauri consccraţi lut Osiris şi cari după tradiţiunile egip­tene I'au ajutat la aratul pămcntuluT, încă erau de colore negră (Hcrodot, III. 29. —• Plutarch, Is. c. 34). — Din comuna C l é n o v jud. Mehedinţi: «Acest uriaş (Novac) s'a apucat se tragă o brasda prin buricul pămentulul. A înjugat doi bivoli la plug, o fală i-a mânat, ér el ţinea cornele plugului. A început se tragă brasda de la a p u s la r C-sărit. Pe când sorele era la prâncl el ajunsese cu plugul apropo de Târpeziţa, a-colo a oprit so mănânce, locul acesta se numesce până adi «mesele» (gr. T&ánsC'A masă). Acolo a pus Novac lăutari se-I cânte in délül lui Cinghir (aşa se numia lăuta-nul) şi care déleste spre resărit de Târpeziţa». Ér D i o do r S i c u l (I. 18) scrie: »O-sins era iubitor de petreceri, lui i plăcea m u si c a şi horele. Ast-fel, el a dus cu sine în espediţiune o cetă de m u si can ţi, între cari se aflau şi 9 fete maestre în arta de cântat». — I_n colecţiunea lui Odobescu (Dosare archeologice, jud. Olt. p. 487), încă aflăm următorea tradiţiune : «Şanţul, brasda lui Novac, este făcut cu doi bol pe vremile când cu Jidovii». — Ér A. Treb. Laurianu scrie cu privire Ia acesta brasda legendară: «Unul (dintre ţeranî) 'ml response : Ler împèrat, când a trecut de ^Ia apus către resărit a tras cu plugul ac esta b ras d ă; alţii d. ic, că o ^ar ' ^{tras cu} suliţa, şi ca se întinde către resărit până la Ierusalim» (Magazinu is-"*> H, p. 102). Despre acest «L c r împerat» ni se comunică următorea importantă

comuna Avrămescî, jud. Tutova: «Leruî Domne» era un mare im-

pe la anul 1871 largă de l'/₂ stînjinî, ér înălţimea pămentulut scos afară din şanţ aprópe de l stinjin ').

Pe teritoriul comunei Şoperliţa din judeţul Romanaţî, unde noî am esa-.minat în persona la a. 1899 şi forma si dimensiunile acestei brasde, fundul şanţului are o lărgime de 4.25 m., adâncimea sa este de 60 cm., ér înălţimea pamêntuluï scos afară din şanţ de 48 cm. Puţin mai departe spre resărit, la cătunul Vlâdulcnî de lângă comuna Greci, acesta brasdă a fost mesuratn în a. 1885 de archcologul german Schuhhardt. AicÎ adâncimea şanţului era de un metru, ér înălţimea pamêntuluï aruncat pe suprafaţă de 80 cm. ^s).

Principele Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovei, sedus mai mult prin numirea de «Troian», ce o portă tóté şanţurile şi valurile vechi ale Mol­dovei, numescc acesta brasdă «fossa Traj an i i m p eratoris». Acest şanţ, dice densul, după cum m'am convins însu-mï eu ochiï mieï, se începe în Ţera-ungurescă Ia Pctrovaradin în formă- de doue valurï, apoï descinde şi trece în Ţera-româncscă pe la Porţile-de-fer si de aci se prelungesce sub formă de un singur val peste totă Ţera-românescă, trece peste Şiret la satul numit Traian şi peste Botna la satul numit Căusiani (Besarabia), apoi percurge întréga Tartaria şi încetexă la rîul Tanais (Don); în fine, că în timpul seu (pe la anul 1716), acest şanţ era adânc de 12 coţî, de unde dice densul, putem presupune, că spaţiul acestui şanţ, când s'a construit, va fi fost încă o-dată pe atât de lat şi adânc ^s).

Spre a ne pute însă da séma de vechimea cât şi de caracterul ori-

perat de la Resărit, care trecuse multe ţetî şi mări până aici cu oştî nenumărate de multe, dar rele şi ncascultătore, aşa că pe unde au trecut n'aü lăsat de cât isvore de lacrimi, atâta erau de rei cu Românii, dar şi Dumncdeu le-a luat minţile de au fu­git pe unde au putut, până când s'aü strîns unul câte unul, tocmai hăt departe la ţera lui R el i a n» (înv. C. Solomon). La Grccï, în misteriï şi în riturile religiose, O-siris figura sub numele de Dionysos (Herodot, II. 144). Ér la Romani, acest Dio­nysos avea numele de Liber pater (Solem et Lîberum patrem ejusdcm numinis ha-bendum; Dionysus qui est Liber pater. Macrob. Saturn. I. 18). Ast-fel că «Ler împë-ratul», cunoscut la Romani sub numele de «Liber pater», era una şi aceeaşi figură legendară cu Osiris al Egiptenilor.

') Annalele Societatei academice, Tom. X. Sect. Il p. 336. —După Laurianu (Ma-gazinu, H. 102) acest şanţ avea în unele părţi ale Olteniei o lăţime de 8 paşi. — In ju­deţul Olt, «în multe locuri brasdă lui Novac are o lărgime de peste 2 metri şi o înăl­ţime de 1.50 m.» (Mesandrescu şi Sfinţescu, Diet, geogr. jud. Olt, p. 157).

") Schuchhardt, Wăllc und Chausseen im südlichen und östlichen Dacien, in Archaeol.-epigr. Mi 11 h. Jahrg. IX p. 212.

^s) Cuutemlrli Dcscriptio Moldáviáé, p. 23: Fossa Tra j ani im p. oratori s...

ginal al acestei brasde, o deosebită importanţă ne presintă tradiţiunile po­porale române. După aceste reminiscenţe istorice păstrate în ţerile vechil Dacie, acest şanţ represintă în dimensiunile sale,

Originea accsteî brasde se reduce ast-fel la timpurile primitive ale civilisa-ţiuneî omenescî, când pentru prima oră, pe şesurile cele întinse, ocupate de triburile pastorale, se introduse agricultura în o formă oficială şi solemnă, cu tóté că începuturile activităţii agricole la poporul pelasg erau mult mai vechî.

In fond acesta tradiţiune poporală este în deplin acord cu relatările ve­chilor scriitori despre vieţa si faptele luî Osiris, care dorind se faciliteze modul de subsistenţă al genului omenesc, a cutricrat Asia si Europa în­soţit de o armată puternică, învcţând peste tot locul pe omeiiî se cultive grâul, orzul şi se planteze viţa de via.

Luî Osiris i se atribuia în anticitate aflarea celeî de ântâiu forme de plug. Despre el se spunea, că a tras cele de ântâiu brasdc, şi că el a fost cel de ântâiu, care a aruncat semînţa cerealelor în sinul încă virgin al pă-mêntulul ^a).

Despre şanţul seu brasda lui Osiris ne fac amintire chiar şi vechile pa-pire depuse în sînul mumielor egiptene.

Osiris, ne spun aceste manuscrise hieroglife, este acela, care «a deschis şanţul din regiunea nordului şi din regiunea sudului»²), cuvinte, sub cari în teologia egipteană se înţelegeau tcritoriele cele vaste din părţile de nord şi de sud ale MediteraneÎ.

Haec, ut ipse a&tontYiţ testis sum, duplici aggcre a Petrivaradino in Hungária in-cipit, ad montes Demarkapu, fcrrcam portám, descendit, indc simpüci valló per t o-tam Valachiam ét Moldáviám transit, Hicrasum ad pagum Trajan dictum, Bot-nam ad oppidum Causzcn secat, transactaque tola Tartaria ad Tanaim fiúmén de s in i t. Ipsa ultra 12 cubitos hódié adhuc profunda est. ') Tlbulli Elég. lib. I. 7 v. 29.

Primus a r a t r a manu solerti fecit Osiris, Et teneram ferro sollicitavit humum. Primus inexpertae commisit scmina terrae . .

'I Pierrot, Le livre des morts des anciens Égyptiens. Ch. CXLI1: Osiris, ouvrant latranchée de la double terre... Osiris, résidant dans les g r a i n s ... O-siris dans la région duSud... Osiris dans la région du Nord ... Osiris en sa demeure de la terre du midi. Osiris en sa demeure de la terre du nord.

15t>

Din punct de vedere istoric, faptul este positiv, că acesta construcţiune uriaşa de păment a csistat pe teritoriul Daciei si la nordul Măreî negre încă cu mult mai înainte de ce dominaţiunea romană se ar fi întins în a-ccste pSrţî.

Unul din drumurile principale romane, care lega centrul Daciei de Mesia de jos, anume linia Celeiu-Turnul-rosu-Apul, trece pe la cătunul Vlădu-lenî din judeţul Romanaţî de-a curmezişul peste corpul acestei brasdc. Acest important drum militar construit incontestabil încă în timpul împë-ratuluî Traian ne apare ast-fcl posterior brasdeî, pe care o calcă *).

O tradiţiune ante-romană despre brasda lui Osiris din nordul Mărcî ne­gre o aflăm în vechia literatura grcccscă.

încă în timpurile luî Hcrodot esista în peninsula Crimeeï un şanţ vechili, lung si lat, care se întindea de la munţii Tauricî până la lacul Meotic ²).

La acest şanţ preistoric al Crimeil se reduce tradiţiunea poporală, pe care ne-o comunică Stcplian Byzantinul (sec. VI. d. Chr.), anume, că Osiris a prins în jug, unul seu doï boï, si a arat pămentul acestei pe­ninsule ³).

In fine, de brasda vechia a Sciţieî, mai fac amintire si oraculele sibiline.

In Sibila cea vechia séü crythreică, scrisă de un evreu din Egipet pe la a. 160 a. Chr., noi aflăm următorclc versuri:

«Şi se vor arăta eras! ómenilor semne forte mari si înfiorătore, fiind-că adâncul rîii T an a is (Don) va părăsi lacul Meotic şi în albia sa cea a-dâncă se va vedé urma brasdei fructifere» ⁴).

Aicî Sibila cgtptcnă amintcsce sub forma de profeţia o credinţă vechia

') Annalilc Societatei academice. Tom. X. 2. 135. 187.

²) Horodoti lib. IV. c. 3. —H erődöt (IV. c. 12), mai amintcsce tot-o-dată de nisce valuri vechi din Sciţia numite ale «C i m e r i i l o r»: K ol! vâv eîti sv t-j -xuíHx-j) K:|L|j.é-y.'j. -ú^s?.. — Ér intr'un document de la a. 1305 cctim: laccssilur (L'olonia) continue a sex atrocissimis hostibus . . . uno Caffe propinquo ad latus Borysthenis trans fossam résidente (Densuşianu, Documente priv. la ist. Românilor. Vol. II. 2. 536).

⁸) Stepliauus Uyz. v. Ta^ivc!;. —Eustathii Commcntarii in Dionysii periegcsin, 306: Oi ïoôoo'. tl si)vo^/: ic^ô toj T'Jtúoou TOÛ Jiuou, 'fa:!, x'/./.oâvTai, ü'.v ".<> èv.eî tiv ^V0-:fiv ïsuîavTa Jîoûv àîô^a-. •;•?,•; (Mull er u s, Geographi graeci minores, II. p. 271) ⁴) frieillieb, Oracula Sibyllina, lib. Ill, v. 337 — 340:

ÏTijj.'y.T'v. ï'sisîTa¹. «uíht, £v àvôpd'i^o'.c'. jii-f'.aia kol; 'fàci M*i<ûi:v ),:[i.v/]v Táva'it ^aíVuSívfjt As'.tis¹., ï.'/.ô5s f/iov paiVbv ayXaxo; Êa'stai iXxot

poporală, că o brasdă miraculosă trecea prin albia cea adâncă a rîuluî Tanais, tradiţiune, ce ne presintă aceeaşi formă analogă CU Icgen.CH ro­mână, că acesta brasdă gigantică a lumcî vechî trece chiar prin albia rîuluî Olt care face si astadï unde marî în locul unde se isbcscc de acest val de pâment.

Când Principele Cantemir ne spune ast-fel în Descrierea MoldoveT, că şanţul cel vechiü si lung, care percurge Ţera-românescă, Moldova şi Be-sarabia, se întindea până la rîul Tanais, densul ne comunică esact o tra­diţiune poporală, ce esista în timpurile sale.

Domnia luî Osiris şi a primilor sëï succesori peste regiunile de nord ale Dunărei si Mărcî-negre, ni se presintă, atât după vechile monumente ale teologiei egiptene, cât şi după urmele religiuneï osirice din aceste părţi, ca un fapt positiv istoric. Nu era numaï o simplă ficţiune a preoţilor egipteni.

Cultul luî Osiris ne apare estins peste o mare parte a Europei orien­tale şi centrale încă în niscc timpuri ante-istorice forte depărtate.

Sciţii, după cum ne spune Herodot, adorau pe Apollo, şeii pe deul soréiul, sub numele de Octosyros'). Atât după nume, cât si după carac­terele sale divine, acest Oetosyr-os nu era altul de cât Osiris, «domnul lu-mineî», Osiris, «cel cu coronă albă pe cap, care regula circuitul sorelui», «Osiris, deul soreluî».

De asemenea, ni se presintă urme archaice si adânci ale religiuneï osi­rice şi în ţinuturile Germanici vechi.

Tacit, marele maestru al istoriei romane, descriind moravurile seminţiilorj germane, ne rclatexă următoriul fapt important:

«O parte din Svevi (seu din Germanii, cari locuiau între Elba şi Vis­tula), scrie densul, mal sacrifică şi astadï deiteï Isis. Insă, cari sunt eveni­mentele şi care este originea acestui cult străin, cu nu am putut afla, de cât numai atât, că statua acestei dciţc este figurată în forma unei corăbiore ceea ce ne arată, că acostă religiune a fost adusă de peste marc» *).

Tacit ne spune numaï atât. In tot caşul însă densul ar fi putut se maj adauge, că acolo unde csistă urme evidente de adoraţiunca dciţcî Isis, trebuit se esiste şi un cult al lui Osiris, aceste doue divinităţi fiind nedcsj Partite una de alta.

^l) Hiu-odoli lib. IV c. 59.

^a) Tiicitl Germania, c. 9 : pars Sucvorum et Isidi sacrificat. Unde causa et orig< Pcregrino sacro, parura comperi: nisi quod signum ipsum, in modum liburnac figuratum docet advcctam religionem.

Intru adevör, cercetările laborióse şi adânci, ce le-a făcut în secuiul nos­tru renumitul filolog şi scriitoriu german lacob Grimm asupra divinităţilor si credinţelor germane ante-creştine, au constatat, că într'o vechime forte

bscură popórele germane adorau o divinitate a soreluî, séü a lumineï, sub numele de Ostarâ seu Ostar, cuvent, care în ce privesce originea sa, numaî german nu este.

Serbătorea principală a acestei divinităţi Germanii o celebrau primăvara,

- _ea ajunsese atât de populară la tóté seminţiile germane, In cât părinţii Bisericci creştine catolice, pe lângă tot zelul lor apostolic, nu putură se suprime din lista seîbătorilor germane numele pâgânesculuî Ostarâ séü

Ostar ')•

Pascile creştine, cari cad în luna luï Aprilc seu la finele lut Marte, Ger-maniî le mai numesc şi astăclî Oster si Ostern. Şi este de notat, că tot pe la începutul primăvereÎ se celebrau în anticitate serbătorile cele marî ale luï Osiris, căsătoria sa cu Isis, si aflarea corpului acestuï rege divinisât al lumeî vechi, «Domn al Domnilor», «deü al soreluî».

In Grecia, cultul lui Osiris de asemenea ne apare ca o moscenire rë-masă acolo din timpuri forte obscure.

Afară de Apollo, dcul pelasg al lumineï, şi afară de Uran, de Saturn şi de Gaea, una din figurile cele marî ale religiuneî grecescî antc-olimpicc a fost Dionysos, şi acest Dionysos al Grecilor, după cum recunósce însu-şî Herodot, era una şi aceeaşî divinitate cu Osiris ^!).

In insula Creta religiunea dominantă în timpurile anterióre istoriei era a lui Zeót áatÉpicc, care représenta pe Domnul ceriului cu surele si ste­lele, ér simbolul acestei divinităţi cretcne era un taur ³), întogma precum la Egipteni Apis era consccrat lui Osiris şi venerat ca imaginea divinităţii soreluî. Originea acestei religiunî cretene, ce era caractcrisată prin numele cel sacru de Zsos cfotap:o;, se reducea ast-fel la cultul lui Osiris, personi-ficaţiunea lumineï după doctrinele egiptene.