Legea privind sistemul integrat de cadastru si de carte funciara


CAPITOLUL 2 Dispoziţii particulare privind recepţia documentaţiei cadastrale şi înscrierea în cartea funciară



Yüklə 386,71 Kb.
səhifə12/13
tarix27.07.2018
ölçüsü386,71 Kb.
#59876
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   13

CAPITOLUL 2

Dispoziţii particulare privind recepţia documentaţiei cadastrale şi înscrierea în cartea funciară




Secţiunea 1

Dispoziţii particulare privind exproprierea


Art. 190. (1) Oficiul teritorial furnizează la cererea expropriatorului, cu titlu gratuit, orice informaţii disponibile necesare în vederea întocmirii listei imobilelor afectate, pentru zona în care s-a declanşat procedura de expropriere.

(2) În vederea începerii lucrărilor de întocmire a documentaţiei cadastrale, la cererea expropriatorului, autoritatea naţională competentă sau oficiul teritorial emite avizul de conformitate şi, ulterior, realizează recepţia amplasamentului lucrării.



Art. 191. (1) În baza actului administrativ de expropriere şi a documentaţiei cadastrale întocmite în vederea înscrierii în cartea funciară pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, expropriatorul solicită intabularea dreptului de proprietate al statului/ unității administrativ teritoriale, respectiv a dreptului de administrare al expropriatorului asupra coridorului de expropriere.

(2) Acordarea numărului cadastral coridorului de expropriere se face potrivit legii.


Secţiunea 2

Dispoziţii particulare privind ipoteca imobiliară


Art. 192. (1) Ipoteca imobiliară se înscrie în condiţiile art. 2381 C. civ.

(2) Ipoteca instituită asupra unei unităţi individuale, parte a unei construcţii, se înscrie atât asupra unităţii individuale respective, cât şi asupra cotei corespunzătoare din părţile comune.



Art. 193. Ipoteca asupra unor construcţii viitoare se înscrie în cartea funciară potrivit dispoziţiilor art. 2380 C. civ., cu excepţia ipotecii constituite potrivit Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţiile imobiliare, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 194. (1) În cazurile prevăzute de art. 2386 C. civ., precum şi în cele în care, prin lege, se acordă o ipotecă legală pentru garantarea unui drept de creanţă, aceasta se înscrie, din oficiu, în cartea funciară, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că ipoteca legală se înscrie la cerere și a celui în care creditorul renunță la înscrierea dreptului de ipotecă legală, în cuprinsul actului sau prin declarație autentică.

(2) Ipoteca legală se poate înscrie, din oficiu, în favoarea creditorului chiar dacă asupra imobilului s-a constituit o ipotecă convenţională în favoarea aceluiaşi creditor iar acesta nu a renunţat, în condiţiile legii, la înscrierea dreptului de ipotecă legală.



Art. 195. (1) Ipoteca convenţională se înscrie în temeiul contractului de ipotecă încheiat potrivit art. 2378 C. civ.

(2) Dacă actul de ipotecă cuprinde clauza la ordin sau la purtător, se va face menţiune despre aceasta în înscriere. În acest caz, dreptul de ipotecă imobiliară sau dreptul de ipotecă mobiliară ori de gaj asupra creanţei ipotecare se dobândeşte şi este opozabil fără înscrierea în cartea funciară, prin însăşi constituirea ipotecii mobiliare, strămutarea, darea în gaj ori darea în garanţie în orice alt mod a titlului la ordin sau la purtător.

(3) Înscrierea ipotecii legale se face în temeiul actului din care rezultă creanţa garantată, întocmit în forma cerută de lege pentru validitatea acestuia.

Art. 196. (1) Ipotecile convenţionale se înscriu pentru suma expres prevăzută în contractul de ipotecă sau, în cazul în care suma este determinabilă în condiţiile art. 2372 alin. (1) C. civ., pentru suma maximă garantată indicată în cererea de înscriere.

(2) Ipotecile legale se înscriu pentru suma prevăzută în înscris; dacă creanţa nu este determinată, pentru suma maximă garantată arătată în cerere.

(3) În cazul în care suma maximă garantată este indicată prin cererea de înscriere, titularul înscris în cartea funciară va putea solicita direct, prin plângere formulată la instanţa competentă, potrivit procedurii prevăzute în prezenta lege, reducerea sumei maxime.

Art. 197. (1) În cazul prevăzut în art. 2386 pct. 5 C. civ., pentru garantarea creanţei rezultând din evicţiune, precum şi în cel prevăzut în art. 2386 pct. 6 C. civ., se dispune înscrierea provizorie a ipotecii legale. Justificarea înscrierii provizorii se va face potrivit art. 899 alin. (2) C. civ.

(2) Înscrierea provizorie se poate cere în temeiul înscrisului original de partaj şi al copiei legalizate a cererii de chemare în garanţie sau, după caz, al înscrisului original doveditor al contractului încheiat cu titularul înscris în cartea funciară.

(3) În cazul prevăzut la art. 2386 pct. 2 C. civ., ipoteca se înscrie în termenul şi în condiţiile prevăzute în art. 906 alin. (1) C. civ. pentru notarea promisiunii de a contracta.

Art. 198. (1) Dreptul de ipotecă se radiază în condiţiile art. 885 alin. (2) C. civ., cu excepţia ipotecilor constituite în favoarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, care se pot radia în baza acordului titularului exprimat prin înscris oficial emis de instituţia în cauză, care poartă semnătura conducătorului instituţiei sau a persoanei delegate de acesta, numărul şi data înregistrării.

(2) În cazul prevăzut în art. 2386 pct. 1 C. civ., dacă vânzarea a fost desfiinţată, ipoteca legală se radiază din oficiu.

(3) În cazul prevăzut în art. 2386 pct. 2 C. civ., ipoteca se radiază, din oficiu, dacă imobilul este dobândit de către promitentul achizitor ori, în cadrul vânzării silite, de către un terţ care nu este ţinut să răspundă de obligaţiile promitentului.

(4) În cazul prevăzut în art. 2386 pct. 6 C. civ., se va putea cere radierea înscrierii provizorii, potrivit art. 899 alin. (3) C. civ., numai dacă au trecut 3 luni de la predarea lucrării.



Art. 199. (1) În cazul în care ipoteca imobiliară este transferată de drept, prin efectul cesiunii de creanţă, cesionarul va putea cere notarea în favoarea sa a cesiunii creanţei ipotecare, pe baza înscrisului de cesiune a creanţei încheiat în forma cerută de lege pentru validitatea sa. Ipoteca accesorie creanţei cesionate îşi păstrează rangul sub care a fost înscrisă la constituire.

(2) În acest caz, debitorul cedat va putea cere, în termen de o lună de la comunicarea încheierii prin care s-a încuviinţat înscrierea cesiunii creanţei ipotecare, notarea excepţiilor pe care le-ar fi putut opune cedentului pentru cauze anterioare notificării sau acceptării cesiunii creanţei ipotecare şi pe care înţelege să le opună cesionarului.

(3) Registratorul va încuviinţa în întregime sau în parte radierea dreptului de ipotecă imobiliară ori a notării excepţiilor invocate de debitorul cedat, în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive prin care instanţa s-a pronunţat asupra temeiniciei excepţiilor invocate de debitorul cedat.

(4) În cazul în care cesiunea creanţei ipotecare ori constituirea ipotecii asupra creanţei ipotecate nu fusese anterior notificată sau acceptată în condiţiile art. 1578 C. civ. şi, respectiv art. 2400 C. civ., încheierea de încuviinţare a înscrierii/notării cesiunii creanţei ipotecare se comunică debitorului. Comunicarea încheierii de admitere a înscrierii cesiunii creanţei ipotecare ţine loc de notificare a debitorului cedat. Comunicarea încheierii de notare a ipotecii mobiliare asupra creanţei ipotecare nu dispensează pe creditorul ipotecar de notificarea debitorului creanţei ipotecate.



Art. 200. (1) În cazul în care ipoteca imobiliară este cedată separat de creanţa pe care o garantează, cesiunea se încheie în formă autentică notarială şi se intabulează în favoarea creditorului cesionar.

(2) Cesiunea rangului ipotecii se realizează în condiţiile Codului civil. Notarea schimbării rangului ipotecii în beneficiul creditorului cesionar se face în temeiul convenției de cesiune a rangului, încheiată în formă autentică notarială.

(3) Comunicarea încheierii de intabulare a ipotecii debitorului cedat sau, după caz, a încheierii de notare a cesiunii rangului ţine loc de înştiinţare a debitorului prevăzută de art. 2358 alin. (2) C. civ.

Art. 201. (1) Dacă ipoteca creanţei novate a fost rezervată pentru garantarea noii creanţe, aceasta se notează în cartea funciară în temeiul actului care face dovada novaţiei, în forma cerută de lege pentru validitatea acestuia. Ipoteca în favoarea noului creditor îşi păstrează rangul de la data constituirii.

(2) Cel subrogat în drepturile creditorului ipotecar poate cere notarea subrogaţiei convenţionale în dreptul de ipotecă în temeiul înscrisurilor din care rezultă subrogarea, conform art. 1594 şi 1595 C. civ. În cazul subrogaţiei legale, notarea se face potrivit art. 176.



Art. 202. Sechestrul instituit de organul de executare fiscală se înscrie în cartea funciară în condiţiile Codului de procedură fiscală, iar măsura asiguratorie asupra imobilelor dispusă de procuror, în cursul urmăririi penale, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată, în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii, se înscrie în cartea funciară în condiţiile Codului de procedură penală.

Secţiunea 3

Dispoziţii particulare privind înscrierea anumitor categorii de imobile


Art. 203. (1) Pentru un imobil cu construcţie condominiu, se întocmeşte o carte funciară colectivă pentru teren și întreaga construcţie şi câte o carte funciară pentru fiecare unitate individuală plus cota de teren aferentă care poate fi reprezentată din apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă; prin asimilare, este considerat condominiu şi tronsonul cu una sau mai multe scări, din cadrul clădirii de locuit, dacă se poate delimita proprietatea comună.

(2) Operaţiunea de împărţire a unei construcţii - condominiu în mai multe unităţi individuale se numeşte apartamentare.

(3) Operaţiunea de împărţire a unei unităţi individuale în mai multe unităţi individuale noi se numeşte subapartamentare.

(4) Reapartamentarea este operaţiunea de desprindere a unei unităţi individuale din părţile comune ale unui condominiu cu stabilirea/restabilirea cotelor din părţile comune, aferente fiecărei unităţi individuale.

(5) Aceste operaţiuni se fac în baza unei documentaţii cadastrale şi a actului autentic, întocmite în condiţiile legii.

Art. 204. (1) Dreptul de proprietate asupra construcţiilor, inclusiv asupra celor provizorii, se înscrie în cartea funciară pe baza documentaţiei cadastrale şi a unui certificat de atestare eliberat de autoritatea locală emitentă a autorizaţiei de construire, care să confirme că edificarea construcţiilor s-a efectuat conform autorizaţiei de construire şi că există proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, precum şi respectarea celorlalte dispoziţii legale în materie.

(2) Dreptul de proprietate asupra construcţiilor se poate înscrie în cartea funciară şi pe stadii de execuţie, pe baza documentaţiei cadastrale şi a certificatului de atestare a stadiului realizării construcţiei, eliberat de primarul unităţii administrativ-teritoriale, în temeiul procesului-verbal de recepţie parţială, întocmit potrivit legii.



Secţiunea 4

Dispoziţii speciale privind completarea şi reconstituirea cărţilor funciare



Art. 205. În cazul în care o carte funciară a fost distrusă, pierdută ori a devenit nefolosibilă, în tot sau în parte, din diferite cauze, completarea sau reconstituirea, după caz, se fac de către registratorul de la oficiul teritorial, la cerere sau din oficiu, pe baza unei încheieri care poate fi atacată în condiţiile prezentei legi. Autoritatea naţională competentă întreprinde măsurile necesare pentru conversia cărţilor funciare din format de hârtie în format electronic şi pentru asigurarea securităţii informatice a sistemului integrat.

Secţiunea 5

Identificarea, rectificarea şi actualizarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale


Art. 206. (1) Limitele unităţilor administrativ-teritoriale sunt identificate, marcate sau rectificate/actualizate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului.

(2) Limitele recunoscute reciproc de către reprezentanţii unităţilor administrativ-teritoriale sunt descrise şi reprezentate în procesul verbal de delimitare ce conţine şi inventarul coordonatelor punctelor ce definesc limita, determinate în sistem naţional de proiecţie. După semnarea şi ştampilarea procesului verbal de delimitare şi a tuturor anexelor, de membrii comisiei de delimitare şi aprobate de către prefect, limitele devin oficiale şi sunt introduse în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară.



Art. 207. (1) Ulterior stabilirii limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, acestea pot fi rectificate, actualizate sau modificate, după caz.

(2) Actualizarea limitelor este operaţiunea tehnică prin care limita dintre două unităţi administrativ-teritoriale se schimbă pe o porţiune limitată, pe baza acordului comisiei de delimitare.

(3) Actualizarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale din sistemul integrat se efectuează exclusiv pe baza măsurătorilor pe teren.

(4) În situaţia în care se actualizează limitele, comisia de delimitare, numită prin ordin al prefectului, întocmeşte un nou proces-verbal de delimitare similar celui prevăzut în art. 206 alin (2). Aceeaşi procedură se utilizează şi în cazul în care actualizarea limitelor este necesară ca urmare a restabilirii acesteia, prin proces-verbal de delimitare semnat de comisia de delimitare.

(5) Dacă unităţile administrativ-teritoriale sunt situate în judeţe diferite, procesul-verbal de delimitare este semnat şi ştampilat de comisiile de delimitare numite prin ordin al prefecţilor celor două judeţe şi aprobat de prefecţii judeţelor implicate.

Art. 208. (1) Rectificarea erorilor de identificare a limitelor unităţilor administrativ-teritoriale este operaţiunea tehnică prin care se realizează punerea în concordanţă a coordonatelor limitelor existente în sistemul integrat cu limitele legale şi existente pe teren, stabilite iniţial de comisia de delimitare pe bază de ortofotoplan.

(2) Operaţiunea de rectificare prevăzută la alin. (1) se realizează exclusiv prin efectuarea de măsurători pe teren de către oficiul teritorial, pentru a se identifica şi constata aceste erori de integrare a limitelor şi doar în situaţia în care tronsoanele de limită sunt clar identificate în teren. În situaţia în care limitele nu sunt clar identificate, se procedează la actualizarea limitelor, conform procedurii reglementate în art. 207.



Art. 209. Limitele unităţilor administrativ-teritoriale sunt afişate pe geoportalul INSPIRE al României şi sunt utilizate în activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale.

Art. 210. Modificarea limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale priveşte înfiinţarea, reînfiinţarea sau reorganizarea, după caz, a unităţilor administrativ-teritoriale, care se organizează potrivit legii.

Art. 211. (1) Contestaţiile unităţilor administrativ-teritoriale asupra limitelor administrative pot fi soluţionate pe cale amiabilă, prin mediere de către instituţia prefectului sau prin instanţele judecătoreşti.

(2) Medierea de către instituţia prefectului se finalizează prin semnarea si ştampilarea procesului verbal de delimitare, precum şi a tuturor anexelor, de către membrii comisiei de delimitare.

(3) În situaţia în care există contestaţii asupra limitelor, până la soluţionarea definitivă a litigiului, se utilizează limitele unităţilor administrativ-teritoriale din sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, folosite de oficiile teritoriale în activitatea de recepţie a documentaţiilor cadastrale şi de înscriere în cartea funciară. Dacă există diferenţe între limitele gestionate de oficiile teritoriale ale judeţelor învecinate, până la soluţionarea litigiului, autoritatea naţională competentă decide asupra limitei ce este utilizată.

Secţiunea 6

Nomenclatura stradală


Art. 212. (1) Nomenclatura stradală este lista care conține denumirile tuturor străzilor dintr-o unitate administrativ-teritorială de bază, numerele de identificare ale imobilelor pe fiecare stradă în parte, precum şi titularul dreptului de proprietate sau, după caz, al posesorului fiecărui imobil, aprobată prin hotărâre a consiliului local sau, după caz, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(2) Nomenclatura stradală se organizează pe fiecare localitate rurală sau urbană şi reprezintă evidenţa primară unitară care serveşte la atribuirea adresei domiciliului/reşedinţei persoanei fizice, a sediului persoanei juridice, precum şi a fiecărui imobil, teren şi/sau clădire.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a transmite nomenclaturile stradale autorităţii naţionale competente în vederea înregistrării acestora în Registrul electronic național al nomenclaturilor stradale.

Art. 213. (1) Registrul electronic național al nomenclaturilor stradale reprezintă sistemul unic de referință la nivel național, în care sunt înscrise nomenclaturile stradale de la nivelul comunelor, orașelor și al municipiilor.

(2) Registrul electronic naţional al nomenclaturilor stradale este ţinut şi administrat de autoritatea naţională competentă în condiţiile stabilite prin ordin cu caracter normativ al directorului general al autorităţii naţionale competente.

(3) Registrul electronic naţional al nomenclaturilor stradale se finanţează se la bugetul de stat, din veniturile proprii ale autorităţii naţionale competente şi din fonduri europene, conform legii.


Yüklə 386,71 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   13




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin