Mihaela Minulescu

Astfel, de exemplu, HJ. Eysenck observa încă din 1949 că „nu se ştie nimic despre intercorelafiite scalelor diagnostice”, „fidelitatea scalelor nu este foarte înaltă”, „grupele de diagnostic se bazează pe o clasificare psihiatrică recunoscută ca inadecvată şi discutabilă” şi, în fine, „numărul de itemi este excesiv” (15). De asemenea, peste 10 ani, Ellis, sublinia „deşi se poate conchide că MMP1 poate fi mai valid în discriminarea de grup decât un inventar obişnuit, validitatea sa absolută rămâne încă în dubiu”; şi „presupunând că MMPI are un anume grad adecvat de validitate în capacitatea de a distinge un tip de persoane de altul, eficienţa utilizării lui! A nivelul diagnozei individuale rămâne încă să fie dovedită” (16).

În 1989 apare forma a doua a M. M. P.i. (17), ca urmare a activităţii unui Comitet de restandardizare a M. M. P. I numit 'in 1982 şi format dm J. Butcher G. Dahlstrom, J. Graham şi A. Tellegen. Au fost modificaţi 82 dintre îtemii originali şi s-au adăugat încă 154. Noua versiune are redistribuiţi itemii scalei F, conţine încă două scale noi de validare: VRIN – scală ce măsoară inconsistenta răspunsurilor subiectului şi TRIN – scală destinată evaluării tendinţei subiectului de a aproba orice item. De asemenea, au fost incluse încă 5 scale clinice standard dintre care: scala HEA evaluând preocupările pentru sănătate, scala TPA vizând tipul de personalitate A, iritabil, nerăbdător, hiperactiv, scala FAM care include problematica tulburărilor sau abuzurilor intrafamliale, scala WRK care evaluează atitudini sau comportamente ce pot interfera cu performanta în muncă. Subliniem că deşi s-a publicat M. M. P. I 2, proba originală nu a fost scoasă din uz, este considerată în continuare ca operaţională şi există încă mulţi utilizatori care o preferă (Merenda, 1993 (18).

Manualul formei 2 este mai bogat în date psihometrice, date despre eşantioanele normative, date item-metrice, referinţe bibliogafice complete. Astfel, de exemplu, manualul M. M. P. I.2 oferă coeficienţi test-retest separaţi pentru loturi de subiect masculini şi loturi de subiecfi feminini, obţinute după un interval de, în medie, 7 zile. Aceşti coeficienţi sunt semnificativi pentru toate cele 10 scale, cel mai scăzut fiind de.56 pentru scala M? Cel mai înalt.88 pentru scalele Hy şi Pt.

Operaţional, profilele MMPI şi MMPt 2 bazate pe cele 10 şi, respectiv, 15 scale clinice sunt interpretate ca şi când ar evalua trăsături. În acest sens, una dintre crittcile care persistă şi în prezent este faptul că o astfel de utilizare cere un calcul al fidelităţii după intervale mai mari, de luni sau ani.

În privinţa consistentei interne, a fost calculat coeficientul Kuder-Richarson pentru ambele variante cu observaţia că loturile de subiecţi masculini şi feminini sunt mult mai mari pentru MMPI II. Pentru scalele individuale există o variabilitate considerabila; aspectul cel mai inacceptabil este legat de nivelul scăzut 1a scale precum Mf, P? M? Pd, (sub.70) ceea ce pare să indice mai degrabă eterogenitatea acestor scale decât omogenitatea.

Acesta situaţie aduce problema dacă itemii acestor scale chiar aparfin respectivelor conţinuturi şi contribuie I? Scorul scalei date. Situaţia este mai nefavorabilă pentru MMPI II ceea ce pentru unii cercetători naşte întrebarea dacă revizia MMPI-ului a îmbunătăţit sau înrăutăţit inventarul; „fiecare din cele 10 scale clinice se compune dântr-un număr de itemi care tind să ducă I? Un coeficient înalt doar atâta timp cât tofi itemii scalei nu corelează 0 sau negativ unul cu celălalt (Cortina, 1993 (19}.

S-? Realizat şi o analiză factorială asupra celor 13 scale separat pentru cele două loturi, masculin (1138 subîecfi) şi feminin (1462 subiecţi) care, în viziunea unor cercetători, ridică de asemenea probleme. Astfel, de exemplu, se reproşează manualului că nu realizează o încercare de a interpreta structura factorials confundată I? Nivelul factorilor II şi III, şi nici de a se explica emergenta unor scale precum, pentru subiecţii masculini, depresia (D), paranoia (P?) şi introversia socială (Si) care contribuie simultan pozitiv în componenta factorului I, şi negativ în componenta factorului ill. Pentru lotul feminin, ipohondria (Hs) şi depresia (D) apar atât pentru factoru! II cât şi pentru factorul iar schizofrenia (Se) contribuie substanţial I? Nivelul factorilor i şi II.

Astfel se consideră.

— Nu lipsit de sens având în vedere capacitatea recunoscută a chestionarului de a discerne între nevrotici, psihotici şi normali – ca datele analizei factoriale demonstrează mai degrabă că cele 10 scale clinice măsoară un factor general, doi factori de grup şi poate un factor specific, masculinitatea – feminitatea.

Toate aceste aspecte menţionate sprijină în continuare rezerva fată de validitatea de construct a profilelor MMPI în ambele variante.

6. NOTE BIBLIOGRAFICE

— Widiger T. A., Frances A., 1985, The DSM III personality disorders: perspectives from psychology, Archives of General Psychiatry, 42, 615623

— Hothaway S. R., McKinley J. C., 1951, Minnesota Multiphasic Personality

Inventory, Univ. Minn. Press

— EurelingsBontekoe E. H. M., Duijsens I., Snellen W. M., Diekstra R. F. W., Ouwersloot G., 1995, DSM III R and ICD 10 personality disorders and personality dimensions as assessed by the Dutch short form of the MMPI: preliminary results, Personality and Individual Differences, 18, 2, 231 – 239

— Artasla5i Anne, 1957, Psychological testing (edi-fia a V-?), MacMillan, New

York, Toronto

— Wheeler W. M., Little K. B., Lehner G. F. J., 1951, The internal structure of the

MMPI, Joum. Consult. Psychol., 15, 134 – 141

— Delay J., Pichot P., Perse J., 1955, Metfiodes psychometrtques en clinique.

Test mentaux et interpretation, Masson Ed., Paris, indica scala de durere rahidiană LBQ, Hanvik care permite discriminarea subiecţilor cu dureri rahidiene funcţionale de cei cu dureri de origine organică; scala parieto-frontalä, Andersen-Friedman, care permile decelarea modificărilor psihologice produse de leziuni frontale fată de cele parietate; scala de prognostic Feldman, care permite diagnosticarea eficientei tratamentului prin electroşoc; şcolă de nevrozism, Winne, care măsoară tendinţe nevrotice generale; scala „forţei eului”, Barron, care permite un prognostic general al terapiei; scala de recidivism

Re, Clark, diferenţiind delincvenţii recidiviţli de cei nanrecidivişti; scala de pedofilie, Toobert; scala de masochism, Hecht, care măsoară gradul tendinţelor masochiste I? Femei; scala de nevrodermita. Allerhand, Gough, Grais; scala de hipertensiune, Harris, Carpenter, Freedman, care diferenţiază hipertensivii ji prehipertensivii de normali şi nevrotici {p. 142 – 143)

— Luteijn F., Kok A. P., 1935, Revised manual NVM, Swets & Zeitlinger, Lisse, relizeazä o formă olandeză prescurtată utilizând 83 dintre itemii MMPI pentru măsurarea celor 5 dimensiuni astfel: negativism – 22 itemi derivaţi din Pd, M?

L, D, Mf, Sc referindu-se I? Un comportament de evitare pasivă, sentimente de insatisfacţie şi resentimente fată de viaţa zilnică, comportament agresiv; somatizore – 20 itemi derivaţi din Hs, Hy ţi D, indicând plângeri fizice ţi tensiuni psihice; timiditate – 15 itemi derivaţi din Si, Sy şi Pd care se refera I? Sentimentul de timiditate şi dificultate tn relaţia cu ceilalţi; psihopatologie – 13 itemi derivaţi din P? F, Se core cuprind referinţe 1a iluzii, idei paranoide, percepţii bizare; extraversie – 13 itemi, derivaţi din şi si D care se referă S? Abilitatea de a face contacte sociale

— Hathaway S. R., Meehl P. E., 1951, An Atias for the clinical use of the MMPI, Univ. Minneap. Press, Minneapolis

— Gough G. H., 1950, The F minus K dissimulation index for the MMPI, Journ.

Consult. Psychol., 14, 408 -413

— Op. Cit, p. 137

— Op. Cit.

— Op. Cit., p.141 op. Cit. P. 134

— APA, 1985, Sandards for educaţional and psychological testing, American

Psychological Association, Washington DC

— Eysenck HJ., 1949, Mental Measurement Yearbook Illrd, The Büros Institute, New Brunswick NJ

— Ellis A., 1959, MMYB Vth, The Büros Institute, New Brunswick

— University of Minnesota Press, 1991, Manual fot administration and scoring: MMPI-2, National Computer

Systems, Minneapolis

— Merenda P. F., 1993, Comparison between (he manuals for the MMPI and the MMPI-2: a critique, Europ. Jour, of Psychological Assessement, 9, 2, 122 -

— Cortina J, 1993, What is coeficient Alpha? An examination of theory and application, Journ. Of Applied Psychology, 78, 98 -109

V

CHESTIONARE DE PERSONALITATE CONSTRUITE DE R^CATTELL

1. CONCEPŢIA LUI CATTELL PRIVIND DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢI! Şl DIMENSIUNILE ACESTEIA; TIPURI DE PROBE PSIHOLOGICE

Pentru Catteil personalitaea are un sens direct diagnostic şi diferenţial.

— Este ceea ce permite o predicfie asupra a ceea ce va face persoana într-o situaţie dată.

Făcând diferenţa între trăsături şi tipuri ca alternativă în explorarea personalităţii şi recunoscând că, în fond, „natura intrinsecă şi echivalenta de esenţă între aceste alternative nu a fost întotdeauna cunoscută” (1), Catteil defineşte tipul ca un model particular şi recurent de atribute prin care se dau semnificaţii conotative. Atributul se poate defini ca un aspect unitar şi discret. Prima grijă a personologului a fost să definiească ştiinţific atributele sau trăsăturile. Teoria sa nu are un cadru clinic de referinţă asemeni MMPI-uiui sau chiar, într-un sens, a C. P. I-ului. Teoria sa porneşte de 1a date strict ştiinţifice şi cercetarea empirică utilizează subiecţi cărora li se studiază extensiv comportamentul colectând o masă enormă de date prin chestionare, teste obiective, observaţii directe, cotări ale conduitei în situaţii reale de viaţă. Datele sunt prelucrate prin analiză factorialä iar factorii obţinuţi sunt, consideră autorul, chiar trăsăturile personalităţii responsabile de variaţia comportamentului acestor subiecţi. „Varianta variabilelor comportamentale care corelează în analiza factorialä este în mod tipic aceea a diferenţelor individuale între oameni” (2).

Pentru Cattell, analiza factorialä aplicată în psihologia personalităţii are două obiective: să determine modelele unităţilor funcţionale, respectiv factorii ca aspecte structurale ale personalităţii; să ofere o estimare numerică a gradului de dotare al unui individ particular în fiecare factor, ca mijloc de predicţie pentru diferitele situaţii care fin de psihologia aplicată.

Factorul este un patern de variabile ce se poate relativ schimba de I? Cercetare I? Cercetare datorită, de exemplu, erorilor de eşantionare sau experimentare. Mai mult, un astfel de patern vo prezenta o reală schimbare odată cu vârsta, sau nivelul populaţiei investigate. Ceea ce nu se schimbă este însă trăsătura sursă care rămâne aceeaşi, identică şi identificabilă influentă ce produce acest patern. Ceea ce trebuie cunoscut şi înţeles este această trăsătură sursă care pentru psihologie, ne spune autorul, este „asemeni genotipului pentru care factorul este fenotipul” în genetică (3).

În efortul său de a ajunge I? O descriere cuprinzătoare a personalităţii Cattel începe asamblând – printr-un studiu de dicţionar şi de literatură psihiatrică şi psihologică, toate denumirile trăsăturilor de personalitate. Pentru Cattell, sursa prima şi singura imediat utilizabilă pentru cunoaşterea quasitotalitătii trăsăturilor de personalitate este limbajul: „de-a lungul secolelor, prin presiunea necesităţii imediate, fiecare aspect a! Comportamentului fiinţei umane care era posibil să afecteze pe un alt om a ajuns să fie manevrat printr-un anume simbol verbal” (4). Engleza stabilizându-se din timpul lui Shakespeare, cele 4500 de cuvinte descrise ca trăsături de personalitate de Allport & Odbert constituie pentru Catte! Stocul cultural de simboluri ale comportamentului uman. Gruparea lor pe sinonime îl face sä reducă lista iniţial I? 171 denumiri de trăsături de sine stătătoare, listă utilizată pentru a obţine evaluări de comportamente pe un lot de 100 de adulţiFiecare subiect era evaluat de cineva care îl cunoştea bine, pe o scală de 3 valori: mediu, deasupra şi dedesuptul mediei. Intercorelatiile obţinute statistic îi conduc spre o reducere I? 53 de clusteri nucleari. Continuând experimentul de evaluare pe baza noilor grupări-denumiri, pe un lot de 208 subiecţi evaluaţi fiecare de câte doi evaluatori independenţi, obţine, în urma analizei factoriale a datelor, o reducere a acestui număr ia 12 trăsături. Acestea sunt descrise ca surse primare ale personalităţii. A evalua şi a înţelege o persoană înseamnă a cunoaşte cu precizie întregul model de trăsături care o definesc.

Cercetările lui Cattell sunt nomotetice; pornesc de! A studiul unor grupuri largi de indivizi şi cunoaşterea nivelului lor de performantă conform unor instrumente de evaluare aplicate. In acelaşi timp, în măsura în care îşi propune să utilizeze datele pentru a înţelege comportamentul unei singure persoane, aplicarea se realizează într-o manieră ideografică.

Pentru Cattell „trăsăturile” sunt factorii rezultaţii în urma analizelor factoriale din marea masă de date despre comportamentul uman. Definite în aceşti termeni, trăsăturile apar ca tendinţe de a reacţiona, relativ permanente, care formează unitatea fundamentală a personalităţii individului. Cattel! Afirmă clar că numai prin cunoaşterea precisă a întregului model al trăsăturilor care definesc acea persoană ca o unicitate, se poate realiza o predicţie privind ceea ce va face această persoană într-o situaţie dată. În acest scop utilizează ecuaţia de specificare a comportamentului, cu formula:

Rji = sjl TI i + sj2 T2i +. S|nTni (+ sjTji + sjei)

Formula afirmă că mărimea răspunsului/performantei R, definită de situaţia stimul j, pentru individul i, este egală cu suma dotării acelui individ Tli, T2i. Tni în trăsăturile sursă T1, T2. Tn, fiecare multiplicata prin încărcătura factorials experimental obţinută pentru variabila dată Rj (definită ca o situafie sau un mod de măsurare al răspunsului) în acei factori. În ecuaţie încărcăturile factoriale apar ca „s”, pentru că, pentru Cattell, ele sunt psihologic definibiie ca „indici Situaţionali” care indică gradul în care diferite trăsături sursă sunt stimulate şi implicate în acţiune de situaţia stimu! J, fată de care se realizează răspunsul R (5).

Rezultate în urma analizelor statistice, trăsăturile nu au o existentă ca atare în psihologia fiecărei persoane. Cattell le consideră constructe ipotetice sau imaginare inferate din observarea obiectivă a comportamentului deschis.

Există! A Cattell câteva modalităţi de taxonomizare a trăsăturilor (6).

1. Astfel, face o distincţie între trăsături comune şi trăsături unice, distincţie pe care o făcuse şi Ailport. Pentru Cattell, trăsătura comună este cea pe care o are fiecare om într-un anume grad de dezvoltare (inteligenta ca abilitate mentală generală, introversia-extraversia, spiritul gregar ca dimensiuni comportamentale) pentru că, spune Cattell, pe de o parte, tofi oamenii au în comun un anume fundai genetic ereditar, mai mult sau mai puţin similar, şi, pe de alta, toţi oamenii sunt supuşi unoj modele similare de presiuni sociale (cel puţin I? Nivelul aceleiaşi culturi). Trăsăturile unice sunt cele care rar sunt împărtăşite de alţii şi apar mai ales în sfera intereselor şi atitudinilor: cineva, ne dă exemplu Cattell, are o pasiune fată de o anume specie de fluturi.

O altă taxonomizare propusă de Cattell, grupează trăsăturile în capacităţi sau abilităţi care determină cât de eficientă este persoana în a acţiona în vederea unui anumit scop

(de exemplu, inteligenta); trăsături temperamentale care definesc stilul sau tempoul de acfiune (de exemplu nivelul de iritabilitate, rapiditatea în acţiune etc.); şi trăsături dinamice, care sunt acele modalităţi sau forte care activează şi conduc comportamentele (de exemplu motivaţiile şi trebuinţele).

Mai importantă în ordinea înţelegerii efective a comportamentului şi dezvoltării personalitäfü, apare disfincfia între trăsături de suprafaţă şi trăsături sursă. Primele sunt un set de caracteristici ale personalităţii care corelează între ele fără a forma proprâu-zis un factor în măsura în care nu sunt determinate de o aceeaşi trăsătură sursă. Deci trăsăturile de suprafaţă, pe care

1e vom întâlni ca factori de ordin secundar, sunt clusteri de corelaţii, arbitrari ca şi contur, care nu se pot defini ca entităţi distincte, care depind direct de variabilele care sunt incluse în matricea de intercorelaţii, complecşi ca structură factoriaiă şi mai puţin stabili de 1a lot de subiecţi I? Lot de subiecţi decât factorii piimari. Au o valoare în primul rând descriptivă asemeni sindroamelor clinice (7). De exemplu, sindromul nevrotismului: diferite elemente de comportament precum anxietatea, indecizia, temerile iraţionale pot covaria (formează un cluster de elemente) alcătuind această trăsătură de suprafaţă. Formate fiind din mai multe elemente determinate diferit, trăsăturile de suprafaţă apar mai pufin stabile şi au o natură mai puţin permanentă. Ele nu au, spune Cattell, o importantă decisivă pentru înţelegerea personalităţii. Din această perspectivă a limitelor factorilor de suprafaţă, susţine Cattell, în psihologie s-a dat o prea mare atenfie unor concepte precum extraversia datorită mai afes unei iiuzorÜ nevoi de a fi mai aproape de faptul psihic genuin, într-un sens, da, „sunt mai aproape de fapte, dar aceasta nu este o virtute ştiinţifică, pentru că o importantă lecţie a ştiinţei este faptul că e mai economic şi semnificativ să lucrezi cu mecanismele teoretice care stau în spatele faptelor, decât cu o pluralitate de fapte” (8).

Trăsăturile sursă sunt importante, stabile şi permanante pentru că sunt factori unitari, fiecare dintre ele fiind sursa unui aspect al comportamentului. Factont primari care derivă dân analiza factoriaiă exprimă aceste trăsături sursă ca elemente de bază ale personalităţii. „Este permis să vorbim despre factori primari cu sensul de cele mai importante dimensiuni ale personalităţii, spune Cartel! (9) numai dacă vorbim în mod raţiona! De o listă de variabile primare sau bazale”.

În explorarea de tip analitic factorial, este necesară adoptarea acestui punct de vedere I? Ieşire, pentru că nu se pot explora treptat dimensiunile factoriale şi apoi să 1e pui alături într-o „hartă” cu proporţiile corespunzătoare. În acest sens, este de dorit să se pornească ştiinţific printr-o concepţie unitară asupra personalităţii totale şi factörizarea să înceapă astfel de I? Un număr cât mai larg de variabile (10). Cattell porneşte, după cum am precizat, de I? Multitudinea de termeni lingvistici.

L? Rândul lor, trăsăturile sursă pot fi clasificate în două tipuri: trăsături constituţionale şi trăsături care tin de mediu. Trăsăturile sursă constituţionale îşi au originea în condiţiile interne ale organismului (deşi nu sunt în mod necesar înnăscute) şi deci depind de fiziologia organismului. C? Exemplu, Cattell indică faptul că utilizarea alcoolului duce I? Influente comportamentele ce se pot descrie ca lipsă de griji, limbufie, rostirea neclară a cuvintelor. Analiza factorială va grupa aceste influente indâcându-le ca trăsătură sursă.

Trăsăturile sursă care tin de mediu derivă, cum arată şi denumirea, din influentele cadrului socio-fizic; Cattell grupează acele caracteristici învăţate sau modalităţi de comportament învăţate etc. Care formează un model ce este impus şi imprimat în personalitate de mediu. De exemplu, un cântăreţ de iaz este diferit ca trăsături sursă formate de mediul său, de un ofiţer de carieră.

În afara acestor distincţii şi taxonomizări a trăsăturilor, pentru înţelegerea organizării dinamice a personalităţii este decisiv, spune Cattell, să se ia în consideraţie forjele dinamice sau motivaţional. Exista în psihicul uman două tipuri de trăsături dinamice: ambele se manifestă I? Nivelul atitudinilor. Acestea sunt denumite sentimente şi ergi. Cuvântul erg este derivat de Cattell din grecescul ergon pentru a înlocui conceptul prea vag de impuls sau instinct. Un erg este energia sursă pentru întreg comportamentul, unitatea de bază a motivaţiei. Ergul este direcfionat spre scopuri precise. Cercetările de analiză factoriaiă extrag 11 ergi ca motive umane fundamentale: curiozitatea, sexualitatea, gregaritatea, nevoia de protecţie, afirmarea de sine, nevoia de securitate, foamea, mânia, dezgustul, atractivitatea, supunerea. Sentimentul este o trăsătură sursă de tip mediu, deci un model de atitudini învăţate de individ. Este centrat pe aspectele importante din viaţa lui: partener, profesie, religie, hobiuri, patrie etc.

Diferenţa între erg şi sentiment ţine de durabilitatea diferită. Ergul, fiind constituţional este o structură permanentă şi niciodată nu va dispare total din psihicul persoanei; pocite varie doar ca intensitate. Sentimentul, format prin învăţare, poate fi în timp supus procesului invers, de dez-învăfare, astfel că poate dispare, nemaiavând importantă în viaţa persoanei. Pentru fiecare persoană exista un model sau set de sentimente care va funcţiona ' ca un sentiment-master, denumire prin care Cattel! Ne introduce if sentimentul de sine. Acest sentiment fata de propria persoană este 1 cel mai important şi, virtual, se reflectă în toate atitudinile persoanei. Este ceea ce asigură unitatea comportamentului, a psihismului individului, respectiv stabilitatea, coerenta, organizarea tuturor trăsăturilor sursă. Legat direct de exprimarea ergurilor şi sentimentelor, sentimentul de sine, prin funcţionarea sa, controlează toate structurile personalităţii.

De asemenea, privind dinamica dezvoltării personalităţii, Cattell oferă o viziune bazată pe o multitudine de date experimentate obţinute prin studierea longitudinală şi transversală a vârstelor. Există 6 stadii mari prin care trece personalitatea. Mica copilărie care durează până spre 6 ani şi este considerată ca perioda de formare majora pentru personalitate, când individul, suportând puternice influente din partea părinţilor, fraţilor, a trăirilor legate de modul în care i se impun şi formează deprinderile privind toaleta şi evacuarea, îşi structurează atitudinile sociale primare, stabilitatea şi forfa eului şi supraeului, sentimentul de securitate sau insecuritate, atitudinea fată de autoritate şi posibila tendinţă spre nevrotism. Stadiul al doilea, al copilăriei, durează până spre 14 ani fiind o perioadă de consolidare, începutul unei tendinţe de emancipare şi independentă fafă de părinţi şi o creştere în paralel a tendinţei de a se identifica cu cei asemenea din jur. Adolescenta este a treia etapă care durează până spre 23 de ani şi este şi cea mai plină de stres şi probleme subiective. Există transformări ale trăsăturilor de personalitattâ: unele dispar definitiv, altele abia acum apar. Sursele majore ale conflictului sunt nevoia de independentă, de afirmare personală şi trebuinţele sexuale. În consecinţă, în această perioadă, incidenţa bolilor nervoase şi a delincventei creşte. Maturitatea, între 23 şi 5o de ani este o perioadă productivă, personalitatea tinde să devină stabilizată, creşte stabilitatea emoţională. Maturitatea târzie include schimbări şi adaptări în personalitate ca răspuns I? Cele fizice, sociale, psihologice prin care trece persoana. Are foc reexaminarea valorilor şi o căutare a sinelui. Bătrâneţea include problematica adaptării I? O serie de pierderi precum şi obişnuinţa cu singurătatea şi lipsa securităţii personale.

Toate aceste aspecte sunt paradigmele prin care trebuie înţelese şi interpretate evaluările care rezultă din aplicarea chestionarelor lui Cattell 1a diferite vârste. În afara chestionarului celor 16 factori ai personalităţii – 16 PF dedicat vârstei adulte, Cattell construieşte numeroase alte chestionare precum: Chestionarul pentru adolescenţi -HSPQ aplicabil pentru vârste între 12 şi 18 ani, chestionarul pentru copai – CPQ, aplicabil între 8 şi 12 ani şi ESPQ, chestionarul pentru preşcolari între 6 şi 8 ani. Există de asemenea multe alte chestionare şi instrumente de evaluare, printre care mai cunoscut este CAQ, Clinical Analysis Questionnaire I? Nivelul căruia, alături de cele 16 trăsături primare, apar încă 12 trăsături sursă pentru evaluarea anormalităţii psihice.