Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova


Politica religioasă a împăraţilor Severi



Yüklə 1,01 Mb.
səhifə29/214
tarix05.01.2022
ölçüsü1,01 Mb.
#65205
1   ...   25   26   27   28   29   30   31   32   ...   214
Politica religioasă a împăraţilor Severi. La începutul domniei lui Septimiu Sever, creştinii s-au bucurat de pace, căci împăratul era ocupat în lupte pentru tron cu rivalii săi şi nu manifesta ostilitate faţă de creştini. După câţiva ani de pace, însă persecuţia a izbucnit violent în Africa (197). Împăratul însuşi devine persecutor. Printr-un edict, dat din Orient la 200 sau 201, în urma unor mişcări din Palestina, Septimiu Sever, a oprit prozelitismul iudaic. Dar imediat după aceasta, în urma unei vizite făcute în Egipt, a fost interzis şi prozelitismul creştin.

Septimiu Sever a practicat combaterea creştinismului prin interzicerea propagandei. Creştinii erau loviţi nu individual şi pe bază de denunţ, ci era oprită Biserica în creşterea ei. Din fericire persecuţia nu a fost generală. Ea a făcut victime mai ales în Alexandria, în Egipt şi în Africa.

La Alexandria au murit ca martiri Leonida, tatăl lui Origen şi alţi creştini.

Persecuţia a făcut martiri în Africa, unde au suferit moartea, la Cartagina, un grup de creştini, în frunte cu o nobilă romană de 20 de ani. Ea a făcut victime în Capodocia, în Frigia, unde montanismul, prin valul său de neoprofetism, înfierbânta spiritele creştine.

Sub Caracalla (211-217) a izbucnit din nou persecuţia violentă în Africa şi s-a întins în provinciile vecine la Apus, Numidia şi Mauretania. Violenţa ei este cunoscută din scrierile lui Tertulian.

Domnia lui Macrin a fost scurtă şi fără pericol pentru creştini.

Politica religioasă a lui Heliogabalum avea să rezerve creştinilor grele încercări. N-a avut timp, însă, să o ducă până la capăt. Soţia lui, Severina, era prietenă creştinilor şi purta corespondenţă epistolară cu scriitorul creştin Ipolit.

Sub Alexandru Sever (222-235), se menţine influenţa siriană şi orientală asupra politicii religioase a Imperiului. Religia casei imperiale este sincretismul. Împăratul a pus să fie cinstiţi împreună, într-o sală de rugăciuni închinată zeilor lari pe Orfeu, Apoloniu de Tyana, Avraam şi Hristos, alături de Alexandru cel Mare. Era un fel de cult al eroilor.

El a acordat unele privilegii atât creştinilor, cât şi iudeilor. Aceasta a făcut pe unii să vadă în el un creştin.


Yüklə 1,01 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   25   26   27   28   29   30   31   32   ...   214




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin